universitatea timisoara Archives - Page 3 of 18

Universitatea rămâne în A2, dar cu perspective îmbucurătoare: „Putem performa la nivel înalt în volei”

Universitatea Timișoara și-a respectat statutul de outsider la turneul de promovare de la Caransebeș. Formația pregătită de Sorin Grădinaru a pierdut toate cele trei jocuri disputate și revine la munca de jos, în Divizia A2. Perspectivele sunt însă cât se poate de îmbucurătoare, în perioada următoare urmând a se finaliza trecerea echipei de volei în noul club al Universității de Vest, rectorul Marilen Pirtea având în plan construirea unei grupări redutabile, pe modelul celei de rugby.

Universitatea Timișoara a încheiat pe ultimul loc barajul de promovare de la Caransebeș, dar chiar și așa a smuls aplauze iubitorilor de volei. Elevii lui Sorin Grădinaru au oferit cele mai spectaculoase momente ale turneului, prin care au reușit să promoveze voleiul mai bine decât ar face-o orice slogan, orice campanie, orice specialist în PR. Meciul pierdut dramatic vineri, în fața Ploieștiului, și setul de 34 de minute cu Steaua, pierdut cu 35-37, după 11 mingi de set ratate, vor rămâne multă vreme întipărite în memoria celor ce au urmărit patrulaterul de la Caransebeș. Tocmai din acest motiv, antrenorul Sorin Grădinaru nu se declară nemulțumit de elevii săi, găsind însă și câteva explicații pentru oscilațiile acestora.

„Fiecare dintre jucătorii pe care i-am aliniat la acest turneu a încercat să dea tot ce are mai bun. Din păcate, inconstanța în joc ne-a costat. Am avut perioade de joc extraordinare, îmbinate însă cu greșeli nepermise, iar asta din cauza nivelului scăzut al sezonului regulat, unde adversarii nu ne-au creat probleme. Dar eu pot să mă declar mulțumit de modul în care jucătorii au abordat turneul. Atât putem în momentul de față…”, a declarat Sorin Grădinaru, după încheierea barajului.

Deși promovarea s-a ratat (de această dată pe teren), la unica grupare de volei rămasă în Timișoara se poate vorbi, în sfârșit, despre viitor. La meciul de sâmbătă, cu Steaua, au asistat rectorul Universității de Vest, Marilen Pirtea, însoțit de prorectorii Mădălin Bunoiu și Petru Ștefea.

„Am avut o surpriză mai mult decât plăcută, prin prezența conducerii Universității de Vest la jocul nostru cu Steaua. De când abordăm noi aceste turnee de promovare, așa ceva nu mi s-a mai întâmplat, ca la meciurile noastre să asiste cineva din conducere. Să vedem ce se va rezolva, avem promisiuni din partea domnului rector că se dorește o cu totul altă abordare a performanței cu secția de volei”, a declarat Sorin Grădinaru.

În această perioadă, se pun bazele noului club sportiv al Universității de Vest, marea provocare fiind obținerea Certificatului de Identitate Sportivă, o procedură birocratică extrem de încâlcită. Echipa de volei va fi mutată în noua structură, iar conducerea UVT își propune ca, nu peste mult timp, să vorbim despre o echipă performantă și în această ramură.

„Echipa de volei a arătat de-a lungul anilor că e o echipă ce poate face performanță, și doar din cauza resurselor financiare precare nu poate juca în momentul de față în prima ligă. Dar de la anul, va fi un obiectiv al nostru de a susține echipa de volei în propriul nostru club, al Universității de Vest. S-ar putea spune că sunt puțin subiectiv, având în vedere că am practicat voleiul în tinerețe”, a declarat rectorul Marilen Pirtea, în timpul vizitei-fulger de sâmbătă, de la Caransebeș.

Ambițiile sunt cât se poate de mari. Voleiul, intrat într-un veritabil con de umbră în peisajul sportiv al Timișoarei din ultimii 15 ani, ar putea deveni una dintre ramurile cu care orașul să se mândrească, pe modelul rugby-ului.

„Cred că putem performa la nivel înalt în volei. Avem posibilitatea de a atrage jucători talentați, prin facultățile pe care le avem. Dacă vom reuși să aducem valorile voleiului în Universitate, cu siguranță vom putea forma o echipă performantă, care să tragă chiar la titlu. În noul club vom pune în funcția de președinți ai secțiilor oameni din mediul de afaceri, potenți financiar, care au o anumită înclinație spre ramura respectivă și care se vor implica mult mai mult decât cu sufletul, deci și financiar. Cu siguranță, pentru volei vom găsi astfel de sponsori”, a mai spus rectorul Universității de Vest.

Marilen Pirtea le transmite timișorenilor să își îndrepte atenția către această echipă, pe care o consideră un veritabil simbol al orașului, un loc în care ani la rândul s-a muncit în primul rând cu sufletul.

„Această echipă e o emblemă, un simbol pentru Timișoara. Poate că oamenii din oraș nu sunt pe deplin conștienți de asta. Dincolo de resurse materiale, aici se pune foarte mult suflet, iar Sorin Grădinaru e dedicat 100% acestei echipe și, în multe situații, cu condiții extrem de precare, a făcut performanță din nimic. Aș dori ca timișorenii să investească în sport, iar voleiul e un sport curat, fără violență, un sport al spiritului de echipă, al inteligenței, al colaborării”, a încheiat Pirtea.

Ca inițiatori ai campaniei SUSținem Universitatea, alături de Radio Timișoara, nu putem decât să salutăm intenția conducerii Universității de Vest de a salva un sport prea ușor uitat de timișoreni și ignorat ani la rândul de cei ce aveu „pâinea și cuțitul”. De urmărit!

Universitatea încheie ultima barajul de promovare de la Caransebeş

Universitatea Timişoara a încheiat cu o înfrângere turneul de promovare de la Caransebeş. Elevii lui Sorin Grădinaru au fost învinşi cu 1-3 de gazdele de la CS Banatul, care obţin astfel biletele pentru Divizia A1, unde urcă la braţ cu Steaua Bucureşti.

Banatul Caransebeş nu a ratat şansa de a promova în prima divizie, în epilogul turneului de promovare pe care l-a găzduit în recosmetizata Sală Polivalentă. În faţa unor tribune arhipline, elevii lui Pavel Craia şi-au adjudecat primele două seturi, fără mari emoţii, la 19 şi la 17. Timişorenii au revenit însă în joc, câştigând actul al treilea cu 25-20. Voleibaliştii lui Sorin Grădinaru n-au păstrat însă aceeaşi cadenţă, iar gazdele s-au impus în setul al patrulea, cu 25-15, câştigând astfel un meci ce aduce oraşului Caransebeş din nou pe prima scenă a voleiului românesc după exact 30 de ani.

Sorin Grădinaru a început partida în formula Reitmayer, Ungureanu, Balint, Unguraş, Schiesz, Vîrlan, Toma (libero). Au mai intrat Flonta, Stănoiu, Bădiceanu, Bălulescu şi Dincă.

Alături de Banatul Caransebeş, pe prima scenă mai urcă şi Steaua Bucureşti, care s-a impus în această dimineaţă, cu 3-0, în faţa celor de la Tricolorul LMV Ploieşti. În clasamentul general, Universitatea Timişoara a încheiat pe ultima poziţie, cu un singur punct.

Universitatea pierde în trei seturi în fața Stelei

Universitatea Timișoara a fost învinsă în trei seturi de Steaua București, în cea de-a doua zi a barajului de promovare de la Caransebeș. Voleibaliștii lui Sorin Grădinaru au oferit însă un act secund de infarct, în care au avut nu mai puțin de 11 mingi de set, dar au sfârșit în cele din urmă învinși, 35-37.

După meciul superb de vineri, cu Tricolorul Ploiești, întins pe durata a cinci seturi, Universitatea Timișoara și-a găsit cu greu suflul în partida de astăzi, cu Steaua, una în care bănățenii își jucau ultima șansă la promovarea în Divizia A1.

Bucureștenii au început partida în forță, determinându-l pe antrenorul timișorenilor, Sorin Grădinaru, să înceapă rotirea cadrelor încă de timpuriu, în căutarea unei formule care să dea roade. Primul act a fost adjudecat de steliști cu 25-14, fără nicio emoție, însă ceea ce a urmat nu ne e dat să vedem decât, poate, o dată la un sezon.

Universitatea s-a aflat la conducerea setului 2, a ajuns în situația de a avea minge de meci, la 24-23, însă s-a văzut egalată. Cele două echipe au mers cap la cap, spre deliciul spectatorilor până la 35-35, acolo unde Steaua a profitat de două greșeli ale timișorenilor și și-a adjudecat un act-maraton, scor 37-35. Așadar, trupei lui Sorin Grădinaru nu i-a surâs nici astăzi norocul, având la dispoziție nu mai puțin de 11 mingi ce puteau închide setul, însă nefructificate.

Bănățenii n-au mai putut menține același ritm și în cel de-al treilea act, unul aflat la dispoziția Stelei, care s-a impus cu 25-19 și închide astfel meciul, obținând o victorie ce o menține în cursa pentru promovarea în elită.

Antrenorul formației timișorene, Sorin Grădinaru, a început astăzi în formula Ungureanu, Balint, Unguraș, Schiesz, Dincă, Vîrlan, Toma (libero). Au mai intrat Flonta, Bădiceanu, Reitmayer, Stănoiu și Bălulescu.

Fără speranțe de accedere în eșalonul de elită, Universitatea va încheia duminică turneul de promovare, cu un meci în compania gazdei Banatul Caransebeș, programat pentru ora 13.

FOTO: Universitatea pierde dramatic primul meci al barajului de promovare

Universitatea Timişoara a fost la un pas de un rezultat mare, în primul meci al barajului de promovare de la Caransebeş, cu Tricolorul Ploieşti. Bănăţenii au revenit de la 0-2 la seturi şi au avut chiar minge de meci în decisiv, însă au sfârşit în cele din urmă învinşi, 2-3 la general.

Universitatea Timişoara era privită drept formaţia cu cele mai mici şanse la promovare, dintre cele patru calificate la barajul de la Caransebeş. Iar asta pe bună dreptate, atât Steaua, Ploieştiul, cât mai ales gazdele de la Banatul au ca obiectiv declarat accederea în Divizia A1. În aşteptarea unor vremuri mai bune şi a perfectării mutării secţiei de volei masculin sub egida UVT, Sorin Grădinaru şi ai său băieţi au descins pe pământ cărăşean cu gândul de a se agăţa de fiecare şansă, iar la sfârşitul turneului să revină acasă cu fruntea sus.

Formaţia din Ploieşti, cu o talie mai mare şi cu jucători experimentaţi în componenţă, a dominat primele două acte, pe care şi le-a adjudecat fără mari emoţii, cu 25-18 şi 25-16. La 0-2, Sorin Grădinaru le-a spus elevilor săi că nu mai au nimic de pierdut – după cum avea să mărturisească la final – iar aceştia au început să joace din ce în ce mai dezinvolt. Timişorenii au condus permanent în actul al treilea, pe care şi l-au adjudecat cu 25-21. Apoi, în setul 4, Ploieştiul a avut 8-6 la primul time-out tehnic, după care universitarii şi-au revenit rapid şi au preluat conducerea, pe care nu aveau să o mai cedeze, 25-21.

Actul decisiv a fost la fel de încărcat de dramatism precum primele patru. Prahovenii conduceau cu 8-4, însă bănăţenii au reuşit să revină din nou în joc, au preluat conducerea şi au avut chiar şi minge de meci, la 14-13. Tricolorul a egalat, iar apoi a preluat conducerea, la o preluare greşită a liberoului Toma, care n-a mai putut fi reparată de Dincă. În cele din urmă, formaţia ploieşteană a reuşit punctul câştigător, printr-un blocaj precis al lui Ion Velicu.

Universitatea Timişoara (antrenor Sorin Grădinaru): Eric Reitmayer, Cătălin Ungureanu, Albert Balint, Dragoş Unguraş, Sorin Schiesz, Robert Vîrlan, Bogdan Toma (libero). Au mai intrat Lucian Bădiceanu, Vlad Stănoiu, Cristian Bălulescu, Daniel Dincă şi Alin Flonta.

Tricolorul LMV Ploieşti (antrenor Marian Anton): Bogdan Mehedinţeanu, Adrian Grigore, Ion Velicu, Răzvan Bogdan, Sergiu Marinca, Răzvan Purice, Alexandru Călin (libero). Au mai intrat Ion Andrei, Mihai Lazăr şi Mădălin Marincu. Rezervă neutilizată: Mihai Adam.

S. Grădinaru: “Obiectivul nostru e să ne respectăm pe noi”

La finalul partidei, Sorin Grădinaru şi-a felicitat băieţii pentru dăruirea de care au dat dovadă, neascunzând însă faptul că e mâhnit de această înfrângere, care le putea fi la un moment dat la îndemână elevilor săi.

“Am reuşit să jucăm de la set la set mai bine. La noi e foarte greu să găseşti sextetul care să te ducă la victorie. S-a şi văzut, am efectuat foarte multe schimbări până am găsit formula care să etaleze un volei de calitate şi să ne putem bate cu adversarul de la egal la egal. Sunt marcat de trăirile pe care le-am avut în această partidă. Am revenit totuşi de la 0-2 şi de la 4-8 în setul decisiv, am avut 14-13 şi am pierdut finalmente cu 14-16, deci, vă daţi seama, e destul de dureros. Nu am ce să le reproşez băieţilor. Bădiceanu pot spune că a întors soarta jocului, dar în setul 5, lipsa de experienţă şi-a spus cuvântul. La 4-8 l-am scos şi l-am introdus pe Unguraş, care e mult mai experimentat şi a reuşit să ducă echipa până la finalul setului, pe care am fost foarte aproape să îl câştigăm. Sunt mâhnit că am pierdut, dar în acelaşi timp foarte mulţumit, pentru că şi-au respectat condiţia şi de aceea îi felicit din tot sufletul”, a declarat la final Sorin Grădinaru.

Antrenorul Universităţii şi-a reiterat declaraţia de dinaintea turneului, spunând că echipa sa are a patra şansă la promovare, iar asta în primul rând din cauza bugetului.

“Am mai spus-o, am venit aici în postura de outsideri. Fiecare dintre cele trei adversare îşi doresc promovarea, lucru declarat înainte de începerea turneului. Din păcate, la noi lucrurile nu stau chiar aşa, dar obiectivul nostru e să ne respectăm în primul rând pe noi şi cred că am făcut acest lucru în jocul de astăzi”, a mai spus Grădinaru.

Campionatul Național de fond, la final! Un club timișorean, pe podiumul ierarhiei generale

Campionatele Naționale de fond pentru seniori și tineret s-au încheiat astăzi, la Timișoara. De dimineață, s-a dat startul în ultimele probe ale întrecerii, iar la orele prânzului erau deja întocmite clasamentele finale. Bucureștenele Dinamo și Steaua au dominat categoric competiția, pe poziția a treia în clasamentul cluburilor terminând însă una dintre grupările locale.

Timp de o săptămână, Timișoara a fost capitala canotajului românesc. Adunarea Generală a federației, iar apoi Campionatele Naționale de fond pentru juniori, tineret și seniori – primele întreceri pe apă din actualul sezon – s-au desfășurat în capitala Banatului. Astfel s-a marcat, așa cum se cuvine, împinirea a 150 de ani de la înființarea primei structuri de canotaj de pe actualul teritoriu al României, „Societatea de Luntrișoare”, formațiune apărută la inițiativa câtorva timișoreni întorși de la studii în străinătate.

În această dimineață, s-au disputat ultimele două reuniuni ale C.N. de fond pentru tineret și seniori. Sportivii timișoreni și-au mai adăugat opt medalii la cele șapte cucerite ieri, dar nici acum nu au reușit să își treacă în cont măcar un aur.

În reuniunea a III-a, CSM Timișoara a obținut o medalie de bronz în chiar prima probă, cea de dublu vâsle, prin Alexandru Hancig și Alexandru Cîrdu, clasați pe locul al treilea, cu timpul 31:50.79. Aceeași formație și-a mai trecut în cont un bronz prin Drajan Raicovici, cronometrat cu 28:20.60 în proba de simplu vâsle categorie ușoară.

În ultima reuniune, sportivii legitimați la cluburile timișorene au urcat pe podium la șapte din cele opt probe. La opt rame cu cârmaci, două echipaje locale au încheiat în zona medaliilor, fiind devansate de Dinamo. Universitatea a sosit pe locul secund, cu timpul 23:49.59, având următoarea componență: Casian Pența, Alin Ciosici, Ionuț Atofanei, Răzvan Toderiță, Ciprian Postolache, Robert Pataki, Robert Spiridon, Daniel Donci și Răzvan Rad. Pe poziția a treia s-a clasat CSM Timișoara, care s-a bazat pe Alin Homorogan, Nicolae Tudor, Cosmin Brișan, Flavius Boldor, Denis Rada, Alin Sefciuc, David Hălmăgian, Samuel Balaș și Mihai Costig, aceștia reușind un timp de 28:19.53.

Adrian Cionca a reușit să se claseze pe poziția secundă la proba de simplu vâsle tineret, după ce ieri înregistrase același rezultat la seniori. Sportivul legitimat la Universitatea Timișoara a parcurs cei 6.000 de metri ai probei în 25:43.37. Tot pe locul secund s-a clasat și tandemul Patricia Ștef – Norica Hobean, de la CSM Timișoara, cele două fiind cronometrate cu 30:24.16.

La dublu vâsle categorie ușoară, Radu Bardan și Răzvan Hodorogea au cucerit argintul pentru CSM, cu timpul 25:49.60, după ce ieri, cei doi obținuseră aceeași clasare, la dublu rame. În fine, CSM Timișoara și-a mai trecut în cont un loc trei prin Eugenia Untaru și Alina Călin, care au încheiat în 33:12.52 proba de două vâsle categorie ușoară.

În clasamentul pe medalii se observă clar dominarea categorică a celor două cluburi „departamentale”, Dinamo și Steaua, care și-au împărțit, de altfel, toate medaliile de aur. Pe podiumul ierarhiei pe echipe s-a clasat și CSM Timișoara, urmată pe locul al patrulea de cea de-a doua grupare locală participantă la Campionatul Național de fond, CS Universitatea. Iată clasamentul final:

1. Dinamo NIRO București 72 puncte
2. Steaua București 50 p.
3. CSM Timișoara 18p.
4. CS Universitatea Timișoara 14p.
5. CSM Drobeta Turnu Severin 9p.
6. CSMS Iași 5 p.
7. Olimpia București 5p.
8. Mureșul Târgu Mureș 4p.
9. Ceahlăul Piatra Neamț 4p.
10. CSM Călărași 3p.
11. CSM Suceava 2p.

Șapte clasări pe podium pentru canotorii timișoreni în primele probe ale C.N. de fond

Campionatul Național de fond pentru seniori a început în acestă dimineață, pe Bega. Pe o vreme mohorâtă și friguroasă, au intrat în scenă cei mai buni canotori din țară, favoriții de la cluburile bucureștene Steaua și Dinamo atingându-și obiectivele. Sportivii timișoreni au reușit, la rândul lor, șapte prezențe pe podium în primele două reuniuni ale întrecerii desfășurate în propriul fief.

Canotajul timișorean a contabilizat șapte medalii la jumătatea Campionatelor Naționale de fond pentru seniori și tineret ce se desfășoară în aceste zile pe apele Begăi. Astăzi, dis-de-dimineață, s-a dat startul primelor probe, vremea înnorată și rece nereușind să frângă din elanul canotorilor, care se află la prima întrecere pe apă din acest sezon competițional.

Sportivii din București au făcut legea în probele desfășurate astăzi. Timișorenii s-au ridicat și la nivelul așteptărilor, strângând șapte medalii până în prezent, niciuna însă de aur.

În prima probă a reuniunii I, tandemul Samuel Balaș – Bogdan Onița, de la CSM Timișoara, s-a clasat pe poziția a doua în proba de dublu rame, cu timpul 34:26.36. La simplu vâsle, unul dintre favoriții locali, Adrian Cionca, a adus la rândul său o medalie de argint pentru CS Universitatea, fiind cronometrat cu 25:29.15 pe cei 6.000 de metri. CSM Timișoara a bifat și prima medalie la feminin, în proba de patru rame, acolo unde Paula Pisică, Cristina Indreea, Irina Godeanu și Norica Hobean au încheiat cursa cu timpul 31:38.02.

Băieții de la Universitatea Timișoara au mai contribuit cu o medalie în zestrea clubului, cucerind bronzul în proba de patru vâsle, rezultat pentru care au tras Ionuț Atofanei, Robert Pataki, Robert Spiridon și Daniel Donci.

Ultima medalie timișoreană din prima reuniune a fost obținută de Radu Bardan și Răzvan Hodorogea, de la CSM Timișoara, cei doi clasându-se pe poziția a doua la două rame – categorie ușoară, cu timpul 26:51.82.

În cea de-a doua reuniune a zilei, timișorenii au mai bifat medalii doar în proba de 2 rame masculin tineret. E vorba însă despre două prezențe pe podium, obținute prin Bogdan Doroș și Vasile Udrescu, de la CSM Timișoara, clasați pe locul secund, și de Casian Pența – Alin Ciosici, de la Universitatea, veniți pe locul 3. Să mai spunem că, în aceeași probă, poziția a patra a fost ocupată tot de un echipaj al CS Universitatea, format din Ciprian Postolache și Răzvan Toderiță.

În total, astăzi s-au disputat 11 probe în cadrul C.N. de fond, titlurile fiind împărțite între vechile puteri din București. Dinamo NIRO a strâns până acum 7 medalii de aur, celelalte patru fiind adjudecate de Steaua.

Așa a fost Înainte! Echipele de volei dispărute ale Timișoarei (I)

Sala de sport a Universității, actuala casă a voleibaliștilor lui Sorin Grădinaru, așa cum arăta în anii ’60

În prezent, Timișoara a rămas cu o singură grupare de volei la nivel de seniori, fie că vorbim de întrecerea masculină sau de cea feminină. În alte vremuri, exista chiar o piramidă , formată din echipe mai mici, ce activau în eșaloanele inferioare, și unde aveau ocazia să se „călească” tinerii jucători în perspectiva marii performanțe.

După cum aminteam în episoadele anterioare, primul Campionat Național de volei masculin s-a organizat în 1949. Timișoara a fost atunci singurul oraș cu două reprezentante, Știința și Electrica, ambele grupări lansând jucători către echipa națională, care în acei ani ataca medaliile continentale sau mondiale. Abia în 1958, FRV a reușit organizarea unui eșalon secund, la care au participat 17 echipe, împărțite în două serii.

Echipa-fanion a orașului, Știința, a luat parte la această ediție, însă a ratat revenirea în elită, deși se baza, printre alții, pe Mihai Coste, unul dintre cei mai în vogă voleibaliști din țară în acei ani. „Studenții” au încheiat pe locul secund, cu 26 de puncte, la cinci lungimi în spatele Voinței București. În aceași serie, mai regăsim o grupare din capitala Banatului, Casa Ofițerilor, formație care a încheiat pe locul 7, cu 22 de puncte, menținându-se la limită în liga secundă, după o luptă strânsă cu Dinamo Baia Mare.

Echipa Casei Ofițerilor avea să mai supraviețuiască însă doar un sezon la acest nivel. În 1959, timișorenii au încheiat pe locul 8 (ultimul), cu 19 puncte acumulate, la fel ca și CS Râmnicu Vâlcea și Dinamo Târgu Mureș. Federația a modificat sistemul competițional în timpul campionatului (se practica și atunci!), iar micuța grupare timișoreană a primit o nouă șansă de a rămâne în acest eșalon. S-a organizat un turneu de baraj, la care au luat parte ultimele clasate din seriile de Divizia B – Voința Suceava și Casa Ofițerilor Timișoara, cărora li s-au alăturat două grupări ce își propuneau accederea în această ligă, Voința Sibiu și Metalul Pitești. Formația bănățeană a încheiat doar pe locul 3 și a retrogradat.

În același sezon, o altă formație timișoreană avea să părăsească Divizia B, însă pe ușa din față. Știința a reușit promovarea în eșalonul de elită, după o luptă pasionantă pentru câștigarea seriei a II-a cu Utilajul Petroșani, ambele formații acumulând câte 24 de puncte.

În mod curios, forul suprem al voleiului românesc a hotărât, în 1960, desființarea campionatului de Divizia B deși se disputaseră deja câteva etape din ceea ce ar fi trebuit să fie a treia ediție a acestui eșalon. Liga secundă avea să repară abia cinci ani mai târziu.

Înainte, înaintea Politehnicii

În primul sezon de la reluarea întrecerii de Divizia B (1964/1965), Timișoara a fost reprezentată de AS Înainte. Încă de la început, această formație s-a dovedit a fi una extrem de puternică pentru acest nivel, în condițiile în care a beneficiat de o serie de voleibaliști de valoare. Printre ei, îl putem aminti pe Nicolae Rusănescu, dublu campion național de juniori cu Locomotiva Timișoara, în 1955 și 1956, coleg de generație cu doi dintre coloșii vremii, Aurel Drăgan și Mihai Coste. Interesant e că, în paralel, Rusănescu practica și rugby-ul, la Știința Timișoara.

În acest prim sezon, Înainte a fost foarte aproape de o promovare în prima ligă, terminând campionatul pe locul secund, cu 21 de puncte, în spatele Științei Brașov.

În următoarea ediție, Înainte Timișoara a cochetat din nou cu promovarea, terminând pe poziția a patra, cu 28 de puncte, la doar două lungimi în spatele celor de la Viitorul Bacău, care au luat drumul primului eșalon. Podiumul singurei serii de Divizia B a fost completat de Alumina Oradea și CSMS Iași.

În ediția 1966/1967, Timișoara a avut două reprezentante în eșalonul secund. În seria I, a fost repartizată AS Înainte, iar în seria a II-a a luat startul Universitatea (a nu fi confundată cu prim-divizionara Politehnica, precursoarea actualei Universitatea). La fel ca în anii trecuți, Înainte s-a clasat în plutonul fruntaș, terminând întrecerea pe locul 3, cu 29 de puncte. La această performanță au contribuit voleibaliști precum Gheorghiță sau Iovan, remarcați de cronicile vremii. În cealaltă serie, Universitatea, care s-a bazat, printre alții, pe Postolache, venit chiar de la Înainte, a încheiat pe locul al patrulea, cu 28 de puncte acumulate.

Sezonul 1967/1968 a adunat la start trei formații timișorene, toate repartizate în Seria a II-a. Alături de Înainte și Universitatea, a venit și Politehnica, proaspăt retrogradată din primul eșalon. Cum era și firesc, gruparea studențească avea ca obiectiv clar revenirea cât mai rapidă în primul eșalon, însă misiunea s-a dovedit mult mai grea decât se crezuse inițial. Pe prima poziție a încheiat AS Înainte, cu 27 de puncte, rod al omogenității dobândite în precedentele sezoane. Politehnica a încheiat abia pe locul 2, la patru lungimi în spate, în vreme ce Universitatea a ratat de puțin prezența pe podium, terminând a patra, cu 22 de puncte, în spatele celor de la Electroputere Craiova.

Timișoara revenea, așadar, pe prima scenă, în vara anului 1968. Reprezentanta capitalei Banatului avea să fie însă tot Politehnica, cei de la Înainte renunțând la locul în elită câștigat pe teren. De altfel, după această „mutare”, AS Înainte avea să dispară definitiv de pe harta primelor două eșaloane ale voleiului românesc.

Așteptăm comentarii legate de voleiul timișorean pe pagina oficială de Facebook a campaniei SUSținem Universitatea

Timișoara, „locomotivă” a voleiului românesc

Lăsat de izbeliște în prezent de factorii decizionali, voleiul timișorean trăiește doar din amintiri. Un trecut glorios, peste care s-a lăsat un strat gros de praf, pe care, prin campania SUSținem Universitatea, ne propunem să-l dăm la o parte. În urmă cu 60 de ani, la Locomotiva Timișoara (ulterior CFR), se puneau bazele unei generații excepționale de tineri voleibaliști, câștigătoare a primelor două ediții ale Campionatului Național de juniori. Dintre ei, s-au ridicat două nume de legendă ale României, Aurel Drăgan și Mihai Coste.

La jumătatea anilor ’50, voleiul era un sport în plină expansiune la nivel național. Timișoara, reprezentată de două echipe la startul primei ediții a Campionatului Național masculin, din 1949, devenise o prezență constantă la nivelul primei ligi, prin Știința, la care, în acei ani, străluceau nume precum Harasim, Cărpinișan, Perțache, Ciubotaru sau Boldur.

Capitala Banatului avea să aibă însă o intrare de-a dreptul triumfală pe scena întrecerilor juvenile. În luna octombrie a anului 1954, s-a dat startul primului Campionat Național de juniori, la care, din partea Timișoarei, a participat Locomotiva. Secția de volei a clubului feroviar a pus pe picioare o echipă redutabilă, selecționată de antrenorul Milorad Koin de la mai multe școli timișorene care dispuneau de condiții pentru practicarea voleiului.

Trupa alb-vișinie s-a calificat fără probleme la turneul final de la Ploiești, disputat în primăvara anului 1955, unde a avut o comportare meritorie, cucerind treapta cea mai înaltă a podiumului. Pe poziția a doua s-a clasat Progresul IT București, iar medalia de bronz i-a revenit echipei Tânărul Dinamovist Târgu Mureș.

Iată și lotul Locomotivei Timișoara, prima campioană națională de juniori a României: Diminescu, Fuchs, Hogea, Costea, Drăgan, Rusănescu, Eneșel, Simescu.

Cu acest nucleu, căruia i s-au mai alăturat câteva tinere talente recrutate de profesorul Koin, Locomotiva avea să-și apere titlul și în 1956, în urma unui turneu final desfășurat la Galați. Lupta pentru medalia de aur s-a dat, la fel ca în anul precedent, cu Progresul IT București, pe cea de-a treia treaptă a podiumului urcând Locomotiva CTFT București. Gazda turneului, Dinamo Galați, s-a mulțumit doar cu poziția a patra.

În lotul pregătit de Milorad Koin s-au regăsit Drăgan, Coste, Fuchs, Schet, Martin, Rusănescu, Pruneș, Diminescu, Hogea și Aron.

Drăgan și Coste, către culmile Europei

Firește, nu toți reprezentanții acestei generații s-au remarcat ca voleibaliști. De pildă, Nicolae Diminescu s-a axat pe fotbal, sport pe care îl practica în paralel, fiind promovat în prima echipă a Științei Timișoara în 1958. Pe atunci în vârstă de 19 ani, Diminescu s-a regăsit în lotul lărgit al echipei ce cucerea primul trofeu major din vitrina clubului studențesc, Cupa României.

Rapid București, câștigătoare a CCE în 1963. Aurel Drăgan, în dreapta, pe rândul de jos.

Alții au continuat să rămână în preajma fileului. Și bine au făcut! Aurel Drăgan și Mihai Coste aveau să ajungă, în doar câțiva ani, printre cei mai importanți voleibaliști ai țării și chiar ai Bătrânului continent.

Aurel Drăgan s-a născut la 2 iunie 1938 la Humia, jud. Dolj, însă copilăria și-a petrecut-o la Timișoara, acolo unde a și descoperit voleiul. În 1957, a luat drumul capitalei, fiind legitimat la Rapid, unde a pus umărul la cele mai importante performanțe ale voleiului românesc la nivel de club.

Cu Aurel Drăgan în sextetul de bază, Rapidul avea să cucerească în trei rânduri Cupa Campionilor Europeni, în 1961, 1963 și 1965, disputând și patru finale, în 1960, 1962, 1966 și 1967. Să precizăm că, la campania din 1962, a luat parte și Mihai Coste, coleg cu Drăgan în echipa de juniori a Locomotivei Timișoara, dar care avea să se întoarcă pe Bega după acel sezon, fiind legitimat la Știința.

„Serve” timișorene pentru titlul european

Cu Aurel Drăgan și Mihai Coste în echipă, naționala României reușea, în 1963, o performanță la care astăzi voleiul românesc nici nu mai îndrăznește să viseze. În acel an, tricolorii au triumfat la Campionatul European, în calitate de țară organizatoare, după un turneu final de excepție, în care bifau 9 victorii din tot atâtea meciuri.
România a început competiția în seria a II-a preliminară, cu o victorie-fulger în fața Finlandei, conturată în doar 36 de minute: 3-0 (15-5, 15-0 (!), 15-4). A urmat o nouă victorie în trei seturi, cu Polonia, și un succes cu 3-1 în compania Olandei.

În faza finală a întrecerii, gazdele Campionatului European au răpus toate marile rivale de pe continent: 3-0 cu Iugoslavia, 3-0 cu Ungaria, 3-0 cu Franța, 3-1 cu Cehoslovacia, 3-1 cu Bulgaria și un spectaculos 3-2 cu URSS (8-15, 15-7, 15-13, 13-15, 15-8).

La 2 noiembrie, într-o sală Floreasca arhiplină, președintele Federației Internaționale de Volei (FIVB), Paul Libaud, le înmâna tricolorilor trofeul suprem. Printre cei ce au sărutat prețioasa cupă, s-au numărat, așadar și doua dintre produsele cele mai de seamă ale voleiului timișorean, Aurel Drăgan și Mihai Coste. Tot pe podiumul câștigătorilor a urcat și Ștefan Roman, fost jucător la CSU Timișoara, în prima ediție a Campionatului Național, aflat acum în rolul de secund al tehnicianului Nicolae Sotir.

România, campioană europeană în 1963. Pe rândul de jos, în dreapta, Aurel Drăgan și Mihai Coste. Lângă ei, în picioare și la costum, „secundul” Ștefan Roman, fost jucător la CSU Timișoara.

Voleibaliștii români studiază o sabie de samurai la Tokyo, în 1964. Al doilea din dreapta, Aurel Drăgan.

Aceiași Drăgan și Coste aveau să se regăsească și în echipa ce a reprezentat România la Jocurile Olimpice de la Tokyo, din 1964, prima ediție la care voleiul a fost admis sub semnul celor cinci cercuri. Tricolorii au ocupat un onorant loc 4, în urma Uniunii Sovietice, a Cehoslovaciei și a țării gazdă, Japonia. De altfel, singurele eșecuri ale României din turneul desfășurat la Yokohama s-au înregistrat chiar în fața celor trei medaliate. În rest, Drăgan, Coste și ceilalți au trecut cu 3-0 de Brazilia și Olanda, cu 3-1 de Ungaria și SUA și cu 3-2 de Bulgaria și Coreea de Sud.

Printre avancronicile Jocurilor Olimpice de la Tokyo, regăsim, în revista Sport, un articol ce rememorează performanțele obținute, la nivel juvenil, de Locomotiva Timișoara, însoțit de o fotografie-document, datată în 1954, adică la începutul primului Campionat Național de juniori. Iată cu ce se ocupau „născocirile” profesorului Miodrag Koin un deceniu mai târziu:

„De la stânga spre dreapta, în picioare: Paul Martin (astăzi inginer la Copșa Mică și… nevoleibalist); Mihai Coste (inginer, maestru al sportului, jucător la Știința Timișoara și membru al lotului olimpic); Zoltan Cozonici (medic, jucător la Dinamo București), Alfred Fuchs (tehnician CFR la Timișoara unde și joacă… fotbal). În rândul de jos – Nicolae Rusănescu (inginer la UM Timișoara și jucător de… rugbi la Știința); Nicolae Diminescu (profesor de științe naturale în raionul Făgăraș și, probabil, doar spectator la meciurile de volei) și, în sfârșit, cel care și-a respectat în întregime făgăduiala începuturilor: profesorul de educație fizică Aurel Drăgan, maestru emerit al sportului, glorios titular al Rapidului, campioana țării și în două rânduri câștigătoare a CCE, și al reprezentativei României, campioana Europei”. (n.r. – e vorba despre fotografia principală a articolului de față).

Comentați alături de noi pe marginea situației actuale a voleiului timișorean, pe grupul oficial de Facebook al campaniei SUSținem Universitatea!

Timișoara, oraș al premierelor în voleiul românesc

Echipa națională de volei a României, locul 4 la CM din 1949.
În rândul de sus, timișorenii Ștefan Roman (al treilea din stânga) și Emil Wilvert (al patrulea din dreapta)

Voleiul a ajuns, de ani buni, ruda săracă a sportului timișorean. Un sport lăsat complet de izbeliște după 1990, care a ajuns să se mulțumească în prezent doar cu simpla subzistență. Prea puțini dintre cei ce au condamnat la anonimat această disciplină cunosc meritele orașului de pe Bega în dezvoltarea ei la nivel național. Timișoara a fost singurul oraș din afara capitalei participant cu două echipe la prima ediție a Campionatului Național de volei masculin, desfășurată în 1949, și pe care o vom „diseca” în rândurile de mai jos.

Până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, activitatea voleibalistică din România se concentra, aproape în exclusivitate, în jurul Bucureștiului. O statistică întocmită de federația de specialitate, pentru perioada 1940-1942, arăta că, în capitală, existau 28 de echipe de volei, aproximativ 600 de jucători legitimați, 9 terenuri și 6 săli. Puține orașe din țară dispuneau de echipe bine conturate pentru această disciplină: Sibiu, Focșani, Constanța, Ploiești, Brașov, însă meciurile acestora erau rare, fără o anumită regularitate, în lipsa unui campionat național în adevăratul sens al cuvântului.

Singura competiție de anvergură desfășurată în acei ani era Campionatul Orașului București, care a avut, la masculin, câștigătoare precum Apărătorii Patriei, Sportul Studențesc, Telefon-Club, CS Bonaparte sau Avântul Sportiv.

Abia în 1949, s-au pus bazele unei adevărate întreceri naționale, odată cu extinderea voleiului în majoritatea orașelor importante ale țării. La startul competiției s-au înscris nu mai puțin de 20 echipe. Cele mai multe le dădea, firește, Bucureștiul, șase la număr: CSCA (Steaua), CSU, Sindicatul Sanitar, Godeanu, CFR și Petrolul. Orașele din provincie au fost reprezentate de câte o echipă. Excepție făcea Timișoara…

Bucureștiul, răpus în premieră

Emil Wilvert (Electrica), al treilea din stânga, la Universiada din 1953

Reprezentantele capitalei Banatului se numeau Electrica și CSU, nimeni alta decât actuala Universitatea, formație ce se luptă pentru revenirea în primul eșalon. Întrecerea a început cu un tur preliminar, disputat la București, ambele formații timișorene reușind calificarea în faza următoare. Electrica a dispus, în trei seturi, de SPF Constanța, în timp ce „universitarii” s-au impus, cu 3-1, în fața Petrolului Ploiești.

Formațiile câștigătoare au fost apoi împărțite în două serii, una de 6 și alta de 7 echipe, în vreme ce învinsele au participat la un turneu de consolare, câștigat de CSU Cluj. Cele două reprezentante ale Timișoarei au fost repartizate în seria a II-a și, încă din prima etapă, CSU a reușit un rezultat ce a atras atenția specialiștilor asupra potențialului existent în această parte de țară. „Studenții” au învins cu 3-2 pe Godeanu București, aceasta fiind prima înfrângere a unei grupări din capitală în fața unei echipe din provincie într-un joc oficial. Iată cum arăta un sextet al lui CSU Timișoara în acel sezon: Roman, Mănescu, Gorcea, Zârnoveanu, Baciu, Alexandrescu.

La turneul final s-au calificat primele două clasate din fiecare serie. În prima, a fost o afacere bucureșteană, CSCA și CSU mergând împreună mai departe. În cea de-a doua, s-a impus favorita CFR București, fiind însă însoțită de revelația Electrica Timișoara. Printre remarcații grupării bănățene, îi nominalizăm pe Emil Wilvert, viitor internațional de succes al României, și pe Ioan Söter, cel mai important săritor în înălțime din țară la acea vreme, viitor descoperitor, șlefuitor și apoi soț al Iolandei Balaș. Alături de ei, au mai evoluat Mânăstireanu, frații Florescu și Jitaru.

În „careul de ași” ai primului Campionat Național la volei masculin, „intrusa” Electrica Timișoara nu a făcut față ritmului impus de cele trei bucureștene calificate în această fază. Bănățenii au pierdut, pe rând, cu 0-3 în fața lui CSCA, cu 0-3 în fața lui CSU, reușind, în ultimul joc, să le smulgă un set celor de la CFR, care aveau să se încununeze cu primul titlu național.

Rampă de lansare pentru o legendă a voleiului românesc

Printre remarcații primei ediții a Campionatului Național, s-a numărat și Ștefan Roman, jucător la CSU Timișoara. Născut în 1927, la Șeitin, jud. Arad, s-a remarcat ca voleibalist la Timișoara, mai întâi la RGMT (Reuniunea de Gimnastică a Muncitorilor), pentru care a debutat în 1946. După două sezoane bune la CSU (devenită între timp Știința), se transferă la București, unde evoluează la CCA și Progresul. A fost unul dintre jucătorii de bază ai naționalei României în decursul anilor 50, contribuind la realizări precum locul 2 la Campionatul Mondial din 1956, locul 2 la Campionatul European din 1958, locul 3 la Campionatul Mondial din 1960 și locul 4 la Campionatul Mondial din 1952.

Ca antrenor, a activat la CCA, Rapid și Progresul, secondându-l pe legendarul Nicolae Sotir la conducerea echipei naționale, în perioada 1960-1964. Între 1969 și 1971 a activat în Grecia, iar la mijlocul anilor 70 a îndeplinit rolul de antrenor federal. În 1953 a fost numit Maestru Emerit al Sportului, iar în 2000 i s-a conferit Crucea Națională „Serviciul Credincios” clasa a II-a. A încetat din viață în luna ianuarie a anului 2008.

Universitatea, calificată matematic la barajul de promovare: 3-1 cu Chimszed Cluj

Universitatea Timişoara s-a impus, cum era de aşteptat, în faţa clujenilor de la Chimszed, în al doilea meci al turneului play-off de la Caransebeş. A fost 3-1 pentru voleibaliştii lui Sorin Grădinaru care, deşi au întâmpinat câteva probleme în decursul jocului de astăzi, îşi asigură deja biletele pentru barajul de promovare de la începutul lunii mai, cu o zi înainte de finalul tunreului.

Universitatea Timişoara a revenit în această dimineaţă la Caransebeş pentru disputa cu Chimszed Cluj, din a doua zi a turneului play-off al Diviziei A2 Vest. Trupa lui Sorin Grădinaru a început meciul în forţă, reuşind să îşi adjudece extrem de clar primul set, 25-8. A urmat însă o cădere bruscă ân joc, ceea ce a facilitat clujenilor să egaleze la seturi (25-22). După un al treilea act extrem de disputat, bănăţenii au preluat din nou conducerea la general (25-23), pentru ca al patrulea act al întâlnirii să revină tot liderului autoritar din sezonul regulat (25-16), care a pus astfel punct meciului şi a risipit orice emoţie legată de calificarea la barajul de promovare, ce se va desfăşura în intervalul 2-4 mai.

Să mai spunem că Universitastea a pierdut astăzi primul set după aproape cinci luni. La 2 noiembrie, în etapa a V-a a sezonului regulat din A2 Vest, CNE LAPI Dej reuşea să le smulgă un act voleibaliştilor bănăţeni, care au înregistrat apoi 16 meciuri consecutive câştigate cu 3-0.

În meciul de astăzi, Sorin Grădinaru a apelat la formula Unguraş, Schiesz, Balint, Reitmayer, Vîrlan, Ungureanu, Bălulescu (libero). Au mai intrat Dincă, Flonta şi Stănoiu.

În cel de-al doilea meci al zilei, gazda turneului, Banatul Caransebeş, a înregistrat o victorie facilă cu CNE LAPI Dej, 3-0 (25-10, 25-14, 25-18), asigurându-şi, la rândul ei, calificarea la barajul de promovare. Luni, de la ora 14, cele două reprezentante ale Banatului se vor întâlni, într-un joc lipsit de miză, dar în care îşi vor lua reciproc pulsul, în perspectiva întâlnirii din turneul ce va decide cele două promovate în Divizia A1.

« Previous Page