electrica timisoara Archives

Cupa României | Politehnica – ACS Poli, al 9-lea duel timișorean din fazele superioare

Tragerea la sorți a șaisprezecimilor Cupei României au programat un duel inedit, între divizionara secundă Politehnica Timișoara și prim-divizionara ACS Poli. E un duel în premieră între cele două grupări și, de asemenea, una dintre foarte rarele confruntări timișorene din fazele superioare ale Cupei României. Până la disputa fixată pentru miercuri, ora 18:00, pe stadionul „Dan Păltinișanu”, competiția KO a consemnat, în lunga sa istorie, doar opt întâlniri între două formații timișorene, toate consumate în șaisprezecimi sau optimi.

Derby-urile timișorene din Cupa României au început în 1940, când s-a consumat un prim duel între Electrica și CFR, ultima astfel de întâlnire fiind consemnată în urmă cu 11 ani, când s-au duelat, practic, echipele aceluiași club, Poli II și Poli, în faza șaisprezecimilor.

Iată însă, pentru început, cele opt dueluri timișorene consemnate până în această ediție în Cupa României:

8 noiembrie 1940 (șaisprezecimi) Electrica – CFR 2-1
14 mai 1942 (șaisprezecimi) Chinezul CAMT – CFR 2-1
19 octombrie 1949 (optimi) CFR – CAMT 4-0
1 iulie 1951 (optimi) Știința – Locomotiva 4-0
25 septembrie 1952 (șaisprezecimi) Locomotiva – Știința 2-1
8 martie 1959 (șaisprezecimi) CFR – Știința 2-0
19 aprilie 1961 (șaisprezecimi) CFR – Știința 0-3
25 octombrie 2006 (șaisprezecimi) Poli II – Poli 1-3

„Dubla” lui Ianovici elimină CFR-ul

Prima întâlnire între două formații timișorene în fazele superioare ale Cupei României s-a disputat la 8 noiembrie 1940, în șaisprezecimile de finală. În duel direct au fost două divizionare secunde, Electrica și CFR. Să mai spunem că în acea ediție a Diviziei B s-au mai aliniat la start alte patru formații timișorene: Chinezul, Rapid, Politehnica și CAMT.

Favorita întâlnirii, Electrica (situată pe locul 3 în seria I a Diviziei B la finalul acelui sezon), s-a impus cu 2-1, nu fără emoții. CFR-ul a condus cu 1-0 din minutul 10, prin golul marcat de juniorul Savi. Gazdele au întors rezultate prin „dubla” realizată în minutele 31 și 70 de Ianovici, obținând astfel calificarea în optimi, fază în care avea să fie învinsă, surprinzător, de o divizionară secundă mai slab cotată, Crișana CFR Arad (scor 1-2).

8 noiembrie 1940
ELECTRICA TIMIȘOARA – CFR TIMIȘOARA 2-1 (1-1)
Au marcat: Ianovici 31, 70 – Savi 10
Electrica: Trifanov – Muller, Mayer, Possa I, Possa II, Marcu, Biro, Coman, Ianovici, Gaal, Ignatovici
CFR: Ciopraga – Pascu, Giuvrițan, Isac, Urechiatu, Neyror, Lungu, Ritter, Nicușan, Inczery, Savi

Poarta „Panterei”, perforată de patru ori de „studenți”

În sezonul 1951, Știința Timișoara bifa prima sa retrogradare din Divizia A, ocupând locul 12, în vreme ce concitadina Locomotiva a ocupat o poziție ferită de griji, locul 8. Cele două formații s-au întâlnit în optimile Cupei României în acel an, iar rezultatul a fost unul surprinzător pentru forma sportivă a celor două grupări timișorene: 4-0 în favoarea „studenților”. Peterfi a reușit o „dublă” pentru Știința, care au mai punctat prin Boroș și Dee, oferindu-i o zi neagră portarului „feroviarilor”, legendarul Dumitru Pavlovici, pe atunci în vârstă de 39 de ani.

Deși, cum spuneam, Știința a retrogradat în acel sezon, în Cupa României a ajuns până în semifinale. În sferturi, „studenții” su întrecut, în manșă unică, pe Flacăra București (1-0), iar în semifinale au pierdut cu 3-1 în prelungiri, în capitală, cu CCA, pentru care evoluau timișorenii Bădeanțu și Rodeanu.

1 iulie 1951
ȘTIINȚA TIMIȘOARA – LOCOMOTIVA TIMIȘOARA 4-0 (2-0)
Au marcat: Peterfi 1, 18, Boroș 71, Dee 80
Știința: Curcan (Franciscovici) – Corbuș, Brânzei, Soporeanu, Nicolin, Marcu, Morja, Peterfi, Mazăre, Dee, Boroș
Locomotiva: Pavlovici – Fodor, Androvici, Ritter, Gall (Cojereanu), Raniță, Moniac, Andreescu (Iovan), Covaci, Avasilichioaie, Pop

Duș rece pentru deținătoarea Cupei României

Sezonul 1958/1959 a fost unul de tristă amintire pentru iubitorii Științei Timișoara. La doar un an după cucerirea Cupei României – primul trofeu major din istoria clubului – echipa a retrogradat, de pe ultimul loc. În plus, a fost eliminată și din Cupa României, în faza șaisprezecimilor, de concitadina CFR, pe atunci divizionară secundă. Feroviarii s-au impus cu 2-0, în fața a 10.000 de spectatori, Manciu și Fodor semnând ieșirea din scenă a deținătoarei trofeului.

Parcursul feroviarilor în competiția KO s-a oprit în turul următor. În optimi, CFR a fost întrecută cu 2-0, la Craiova, de Progresul București.

8 martie 1959
CFR TIMIȘOARA – ȘTIINȚA TIMIȘOARA 2-0
Au marcat: Manciu 18, Fodor 46
CFR: Boroș – Predoi, Brânzei, Apter – Gall, Stepan – Țigăniuc, Lenghel, Fodor, Androvici, Manciu
Știința: Enăchescu – Filip, Codreanu, Florescu – Cojereanu, Tănase – Gârleanu, Tîlvescu, Cădariu, Mazăre, Mițaru

Poli vs. Poli

În sezonul 2006/2007, tot în șaisprezecimi, a fost programat un meci „în familie”. Pe stadionul „Dan Păltinișanu”, Poli II – pe atunci divizionară secundă – a întâlnit prima echipă a clubului. Prim-divizionara, condusă de Alin Artimon, s-a impus cu 3-1, iar scorul putea fi chiar mai mare, Pleșan ratând un penalti în minutul 23. Onoarea „satelitului” a fost salvată de Cristian Daminuță, care a marcat în minutul 31 cu un șut de la 30 de metri.

Câțiva dintre protagoniștii meciului din urmă cu 11 ani se află și astăzi în lotul celor două echipe. La „satelit” au evoluat Ioan Mera și Adrian Poparadu, actualmente la Politehnica, în vreme ce din lotul actual al celor de la ACS Poli au jucat atunci Bogdan Străuț (la Poli II) și Gabriel Cânu (la prima echipă). Un alt amănunt interesant, partida Poli II – Poli s-a disputat tot într-o zi de 25 octombrie, la fel ca întâlnirea de miercuri, dintre Politehnica și ACS Poli.

25 octombrie 2006
POLI II TIMIȘOARA – POLI TIMIȘOARA 1-3 (1-2)
Au marcat: Daminuță 31 – Pleșan 13, Bălace 15-penalti, Izvoranu 68
Poli II: Baba – Luchin, Mera, Scutaru, Siminic – Rada (46, Aldana), Daminuță (67, Roman), Popovici, Buș (75, Poparadu) – Străuț, Axente
Poli: Zimmermann – Olah, Mehmedovici, Cânu, Emeghara – Izvoranu (72, Latovlevici), Alexa, Pleșan (46, Caramarin), Bălace – Cristea, Mansour (76, Bucur)

ASU Politehnica II rămâne în Seria I a Campionatului Municipal! Singura ieșire din oraș, la Șag

Ieri, la sediul AJF Timiș, a avut loc ședința pentru stabilirea componenței a două dintre întrecerile de la nivelul celui de-al șaselea eșalon. E vorba despre Campionatul Județean „Promoție” și de Campionatul Municipal Timișoara. În cel din urmă va lua din nou startul, pentru al patrulea sezon la rând, ASU Politehnica II, sub comanda lui Antonio Foale.

Deși „satelitul” divizionarei B ASU Politehnica a promovat la finele sezonului trecut, câștigând Seria I din „Municipiu”, alb-violeții nu au făcut pasul spre „Județ”, ci au optat să continue la nivelul ultimului eșalon fotbalistic. Trupa pregătită de Antonio Foale a fost repartizată tot în Seria I pentru sezonul 2016/2017, deși numărul extrem de mic de echipe înscrise la start – 16 – a născut discuții în care se vehicula varianta unei serii unice.

În seria I, vor lua startul șapte formații din Timișoara, dar și una din afara orașului, Timișul Șag II. Astfel, alături de ASU Politehnica II, vor mai concura Raris Timișoara, Luceafărul Timișoara, Auto Timișoara, Electrica Timișoara, CSS Bega Timișoara și Timișul Șag II. O serie cu nume importante din istoria fotbalului timișorean, dar care au ajuns să se scadă în anonimatul ultimului eșalon valoric. E vorba în principal de CFR Timișoara, fostă vicecampioană a României și finalistă a Cupei, care din rațiuni financiare a renunțat la posibilitatea continuării în „D” și a optat la coborârea în Liga a VI-a. Auto Timișoara – fostă divizionară C și participantă în optimile Cupei României, ediția 82/83, se află la al doilea sezon consecutiv la acest nivel. În fine, Electrica Timișoara a ieșit de ani buni din centrul atenției și continuă să existe prin centrul de copii și juniori, echipa din „Municipiu” fiind formată în totalitate din tineri din propria pepinieră. La rândul lor, „tramvaiștii” au în spate o istorie impresionantă, de aproape 90 de ani, cu participări până la nivelul Diviziei B.

În Seria a II-a, au fost repartizate Frontiera Timișoara, Timișul Albina, FC Chișoda, Unirea Cerneteaz II, CS Ghiroda II, Tricoul 1 Iunie Timișoara II, AS Carani II și Srbianka Giuchici.

Campionatul Municipal Timișoara își va desfășura prima etapă în intrervalul 12-16 septembrie, iar programul va fi anunțat cu o săptămână înainte de start.

Un nou galop de sănătate pentru „satelit”! ASU Politehnica II lovește de 8 ori la Pădurea Verde

11907179_881424075275389_9171554618292691032_n

Marco Giuricici a reușit un „careu” de goluri astăzi, în fața Electricii

ASU Politehnica II își continuă parcursul fără greșeală din Campionatul Municipal. „Satelitul” divizionarei a treia a bifat al treilea succes din tot atâtea jocuri disputate, după 8-1 astăzi, în deplasare, cu Electrica Timișoara.

ASU Politehnica II a reușit o nouă victorie fără drept de apel astăzi, lângă Pădurea Verde, în confruntarea cu Electrica. La pauză, alb-violeții aveau deja un avans de trei goluri (3-0), pentru ca în repriza secundă scorul să capete proporții. Gazdele au înscris în ultimele secvențe ale jocului golul de onoare, pe fondul unei relaxări a elevilor lui Antonio Foale, dar și dintr-o fază suspectă de ofsaid.

Marco Giuricici a reușit să puncteze de patru ori pentru ASU Politehnica II, Alex Rus și-a trecut în cont o „dublă”, în vreme ce Prodana și Ugocian au punctat câte o dată. Demnă de remarcat e și prestația lui Dorin Codrea, tânărul mijlocaș reușind nu mai puțin de cinci (!) assist-uri în partida de astăzi. În plus, i-a mai pus alte trei mingi pe tavă lui Giuricici, nefructificate însă.

„Cum se vede și din rezultat, a fost un joc controlat de echipa noastră, încă din minutul 1. A fost o mică relaxare pe final, pe fondul căreia am primit și golul. La acea fază a fost și un ofsaid de cinci metri, fără să exagerez. Dar n-am protesta, pentru că și copiii Electricii au muncit și au meritat ceva din acest meci”, ne-a declarat antrenorul „satelitului”, Antonio Foale.

ASU Politehnica II a aliniat astăzi formula Rogojină – Lazăr, Aldea, Ugocian, Râmneanțu – A. Prodana, Contescu, D. Codrea, Panc – Giuricici, Rus. Au mai intrat Fișteag – S. Novovici, Lefter și Moza.

ASU Politehnica II are trei victorii din tot atâtea partide disputate în acest sezon și un golaveraj remarcabil, 26-3! Cu alte cuvinte, vorbim despre o medie de 8,6 goluri pe meci. Vă reamintim, alb-violeții au și un joc în minus față de celelalte competitoare, meciul cu Avicola Buziaș, din etapa a doua, urmând a se disputa după încheierea turului.

Următorul joc pentru ASU Politehnica II va avea loc lunea viitoare, de la ora 17, la Baza 2, oaspete urmând a fi LPS Banatul.

ASU Politehnica II rezolvă de la pauză duelul cu „satelitul” CFR-ului

Alex Rus, autor al unei „triple” pentru ASU Politehnica II

ASU Politehnica II a evoluat în această după-amiază pe „Știința”, în runda a treia a Campionatului Muncicipal, Seria I, în compania formației secunde a concitadinei CFR. Meciul a fost la discreția alb-violeților, care s-au impus cu 5-1, lămurind problema învingătoarei încă de la pauză, când scorul era deja 4-0.

„Satelitul” liderului din C4 a obținut o nouă victorie clară în „Municipiu”. Trupa lui Antonio Foale n-a avut emoții în fața tinerilor CFR-iști, reușind să își facă meciul ușor încă din prima repriză. Patrea a doua a fost ceva mai echilibrată, „leoparzii” reușind golul de onoare și pe fondul unei relaxări a alb-violeților. Golurile victoriei au fost înscrise de Alex Rus (autor al unei „triple”), Robert Panc și Andrei Lefter.

La finalul jocului, antrenorul „satelitului”, Antonio Foale, a tras concluziile celei de-al doilea succes stagional al echipei: „Sunt mulțumit de prestația băieților. N-aș putea spune că m-a nemulțumit rezultatul, pentru că am câștigat clar, dar scorul putea fi mult mai mare. După pauză am mai cedat controlul jocului, dar rezultatul final confirmă faptul că am fost mai buni și că am meritat victoria”, ne-a spus Foale.

ASU Politehnica II a evoluat astăzi în formula Rogojină – Aldea, Ugocian, Lazăr, Taub – Stefanovici – A. Prodana, Codrea, Giuricici, Panc – Rus. Au mai intrat Fișteag – Novovici, Lefter, Șerban și Moza.

Cu acest prilej s-a consemnat, practic, debutul în alb-violet al noului transfer, Branimir Stefanovici, care a evoluat însă pe un post mai puțin obișnuit, cel de mijlocaș la închidere. Și mai spectaculoasă a fost însă apariția portarului Dan Șerban, cel ce a intrat în partea a doua a meciului, însă nu între buturi ci în atac!

ASU Politehnica II va evolua în etapa viitoare în deplasare cu Electrica Timișoara. Să mai spunem că meciul amânat din runda a doua, cu Avicola Buziaș, nu a fost încă reprogramat, el urmând a se disputa, cel mai probabil, după încheierea turului de campionat. Vă reamintim, „satelitul” lui ASU Politehnica mai are o victorie la activ, 13-1 în prima etapă, cu Luceafărul Timișoara.

E oficial! Barajul pentru Liga a III-a se va disputa în dublă manșă pe 20 și 27 iunie

Comitetul Executiv al FRF a oficializat astăzi sistemul de disputare a barajului de promovare în Liga a III-a. După cum anunțase secretarul general al forului, Gheorghe Chivorchian, încă din luna februarie, accederea în eșalonul al treilea nu se va mai stabili în urma unei singure manșe, disputată pe teren neutru, ci în sistem tur-retur, în care fiecare campioană județeană va beneficia de avantajul terenului propriu.

“Aprobă propunerea domnului Octavian Goga cu privire la datele şi modul de desfăşurare a barajului de promovare în Liga a 3-a (jocurile se vor disputa tur – retur în datele de 20.06.2015 şi 27.06.2015)”, se arată în comunicatul postat pe site-ul FRF după Comitetul Executiv de astăzi.

Sistemul barajului tur-retur pentru promovarea în Liga a III-a nu s-a mai folosit din sezonul 1995/1996. Atunci, campioana județului Timiș a fost Electrica Timișoara (antrenată de Ilie Rotariu), care a acces în eșalonul terț după o dublă manșă contra campioanei județului Hunedoara, Dacia Orăștie: 5-2 lângă Pădurea Verde și 3-1 la Orăștie.

De atunci, în fiecare sezon în care s-a organizat un baraj de promovare în Liga a III-a, acesta s-a disputat într-o singură manșă, pe teren neutru. Doar în cinci sezoane, campioanele județene au acces direct în „C”: 1998/1998 (campioana Timișului: Telecom Timișoara), 1999/2000 (AS Politehnica), 2002/2003 (CFR Timișoara), 2003/2004 (FC Jimbolia), 2004/2005 (Calor Timișoara).

Județul Timiș are un bilanț pozitiv la barajele de promovare disputate în ultimele două decenii. Din 1993 încoace, campioana județeană a ratat promovarea în doar șase rânduri. Iată istoricul barajelor din perioada amintită:

1993 Electrica Timișoara – CPL Arad 1-1 și 1-7
1994 Dacia Timișoara – Vega Caransebeș (CS) 0-1
1995 Furnirul Deta – Telecom Arad 4-1
1996 Electrica Timișoara – Dacia Orăștie (HD) 5-2 și 3-1
1997 AC Recaș – Crișul Aleșd (BH) 0-2
1998 Obilici Sânmartinu Sârbesc – Dierna Orșova (MH) 3-0
2001 CFR Timișoara – Metalul Oțelul Roșu (CS) 0-0, 3-5 pen.
2002 CFR Timișoara – CS Vulcan (HD) 0-0, 4-5 d.p.
2006 Timișul Albina – Metalul Bocșa (CS) 5-0
2007 Mama Mia Becicherecu Mic – Pandurii Cerneți (GJ) 5-2
2008 Progresul Gătaia – Scorillo Caransebeș (CS) 1-0
2009 AC Recaș – Partizan Satu Mare (AR) 7-0
2010 FC Chișoda – Termo Turnu Severin (MH) 1-2
2011 Flacăra Făget – Jiul Petroșani (HD) 1-0
2012 Vulturii Lugoj – Pandurii Cerneți (GJ) 3-0
2013 Mama Mia Becicherecu Mic – Metalul Oțelul Roșu (CS) 3-0
2014 CS Ghiroda – Industria Galda de Jos (AB) 2-2, 3-4 pen.

În pole position pentru titlul de campioană a Timișului în 2015 e ASU Politehnica, lider detașat, cu 6 puncte avans față de ocupanta locului secund, Ripensia Timișoara, cu 9 runde înainte de final. Împerecherile pe județe se vor anunța odată cu stabilirea campioanelor în fiecare serie de Liga a IV-a.

După 19 ani, barajul de promovare în Liga a III-a se va juca în dublă manșă

Campioanele din Liga a IV-a vor trebui să lupte 180 de minute (fără eventualele prelungiri) pentru un loc în eșalonul al treilea. Iar asta încă din anul în curs. Directorul general al FRF, Gheorghe Chivorchian, a anunțat ieri că, din această vară, barajele de promovare nu se vor mai disputa într-o singură manșă, pe teren neutru, ci tur-retur.

FRF revine la vechea modă, a barajelor de promovare în Liga a III-a în două manșe, abandonată în anii 90. Mai exact, în 1996, atunci când, pentru ultima oară, campioanele ligilor județene au trebuit să dispute un tur și un retur pentru a accede în (pe atunci) „B”. În acel an, campioana județului Timiș era Electrica Timișoara, cu antrenorul-jucător Ilie Rotariu la timonă. După încercarea nereușită de promovare cu trei ani mai devreme(1-1 și 1-7 în barajul cu CPL Arad), „tramvaiștii” au tranșat clar soarta disputei cu Dacia Orăștie, după 5-2 în tur, la Pădurea Verde, și 3-1 în manșa decisivă, pe terenul campioanei județului Hunedoara.

Din 1997 și până în 2014, barajele de promovare în Liga a III-a s-au disputat de fiecare dată în manșă unică, pe teren neutru (exceptând anii 2003, 2004 și 2005 când nu s-a disputat baraj pentru accederea în acest eșalon.

Anunțul revenirii la sistemul tur-retur a fost făcut de actualul director general al FRF, Gheorghe Chivorchian, într-o intervenție la postul de radio Sport Total FM. „Lucrăm la multe schimbări la nivelul fotbalului mic şi încercăm să ajutăm echipele din ligile inferioare. De exemplu, am propus AJF-urilor ca meciurile de baraj pentru promovarea în Liga 3 să nu se mai joace pe teren neutru şi într-o singură manşă. Se vor juca tur-retur, se va crea emulaţie în jurul echipelor gazdă, vom avea public, va fi mult mai spectaculos. În vara lui 2014, domnul Burleanu a venit cu propunerea ca în liga a doua să fie o singură serie. O televiziune ar fi venit alături de noi. Ne-am lovit de refuzul reprezentanţilor şi am continuat cu două serii. E trist că dispar echipe. Am ajutat echipele din liga a doua şi a treia, am dat mingi, echipament. Este un început timid, ce nu pare aşa consistent, dar este un început”, a afirmat fostul conducător de la Poli pentru sursa citată.

Cel mai probabil, una dintre manșele barajului din această vară se va disputa la Timișoara. În lupta pentru câștigarea Ligii a IV-a Timiș, conduce ASU Politehnica, urmată la o lungime distanță de Ripensia Timișoara. În ecuație ar putea intra însă și Voința Mașloc, măcar ca arbitru al promovării, trupa mutată temporar tot în reședința județului, pe arena „CFR” întărindu-se considerabil în această iarnă.

Conform liga2.ro, barajul de promovare în Liga a III-a din acest an se va disputa în zilele de 20 și 27 iunie.

Pagini din atletismul timișorean (I): Descoperitoarea Iolandei Balaș

Site-ul nostru vă propune un nou serial, în care vom rememora perioada de glorie a atletismului timișorean, anii 40-50. Cluburile C.A.T., Chinezul, Prima Banat și, mai cu seamă, Electrica (ulterior Progresul) au format nume mari ale atletismului românesc și internațional. Mulți dintre ei au fost uitați odată cu trecerea anilor. Noi am suflat praful de pe paginile îngălbenite ale ziarelor vremii și îi vom readuce, pe rând, în prim plan.

În primul episod al serialului dedicat atletismului timișorean, o vom cunoaște pe Luiza Ernst-Lupșa. Una dintre cele mai importante atlete timișorene ale anilor 1942-1952, multiplă campioană națională în nu mai puțin de 9 probe atletice.

Face cunoștință cu atletismul de la o vârstă fragedă. Participă la primul concurs oficial sub egida clubului Electrica în 1939. E vorba despre Campionatele Regionale, la care se remarcă din start, câștigând trei medalii de aur: la 100m (14.9 secunde), aruncarea greutății (8.08m) și săritura în lungime (3m15). La Campionatele Naționale, obține primul succes în 1942, la aruncarea greutății, iar un an mai târziu câștigă proba de pentatlon.

După o perioadă de pauză, Luiza Ernst revine în forță, iar la Campionatele Naționale de fete (sic!) din 1946 cucerește nu mai puțin de cinci titluri: la sprint – 100m, săritura în lungime, greutate, disc și suliță. Cel mai bun an al carierei avea să fie însă 1948, marcat tot cu cinci titluri naționale (100m, 200m, 800m, lungime, greutate), la care s-a adăugat și medalia de argint obținută la prima ediție a Campionatelor Internaționale ale României. La 26 septembrie 1948, la București, Luiza Ernst sare 15,31 metri, fiind depășită doar de Olga Gyarmati, din Ungaria, una dintre cele mai importante săritoare ale continentului la vremea respectivă.

Iată o statistică a titlurilor naționale cucerite de Luiza Ernst:
1942 (București):Aruncarea greutății (9.47m);
1943 (Timișoara): Pentatlon (3.019,2p.)
1946 (Timișoara): 100m (13,0), lungime (4,89m), greutate (10,51m), disc (29,42m), suliță: (26,94m);
1947 (Cluj): 100m (13,5), lungime (5.05m), ștafeta 4x100m a Electricii Timișoara (55.3 sec.);
1948 (Brașov): 100m (13.2 sec.), 200m (27,9 sec.), lungime (5,10m), greutate (10,91m), ștafeta 4x100m a Electricii Timișoara;
1950 (Cluj): Lungime (5,27m);
1951 (Brașov):Pentatlon (3.010p.)
1952 (București): Lungime (5,19m), triatlon (1.993p.), pentatlon (2.763p.).

Eugen Lupșa (în stânga), soțul Luizei Ernst, la finele anilor 60, când era antrenor al atleților de la Știința Timișoara.

I-a prezentat atletismul Iolandei Balaș

Luiza Ernst a fost pomenită, de-a lungul anilor, în numeroase rânduri de Iolanda Balaș, una dintre cele mai importante săritoare în înățlțime ale tuturor timpurilor la nivel mondial. Născută la Timișoara, Iolanda Balaș a copilărit în cartierul Iosefin, fiind vecină cu Luiza Ernst și cu soțul ei, sprinterul Eugen Lupșa.

Într-un interviu acordat Revistei Kamikaze, Iolanda Balaș a rememorat în amănunt primul contact cu soții Lupșa și, mai apoi, cu atletismul:

„M-am născut la Timișoara, în cartierul Iosefin, și am avut norocul că am locuit în aceeași clădire cu Luiza Lupșa, campioana României la pentatlon, și cu Eugen Lupșa, campion național la suta de metri. Într-o zi, aveam nouă ani și jumătate atunci, fiindcă dețineau un aparat de filmat pe opt milimetri, m-au invitat pe la ei ca să văd filmul Jocurile Olimpice din 1936 de la Berlin. Era în ’47-’48, deci trecuseră zece ani. Apărea și Hitler în film. Esențialul a fost că l-am remarcat pe Jesse Owens, care a cîștigat atunci patru titluri olimpice, la sută, la două sute, la ștafetă și la lungime. Asta m-a marcat extraordinar, mai ales că pregătiseră un neamț ca să cîștige titlul la suta de metri. De supărare că a cîștigat un negru, Hitler a plecat din tribună și nu a mai făcut premierea. Am rămas cu imaginea marelui atlet Jesse Owens, pe care l-am revăzut în 1967, la Olympia. I-am spus: «Știi, Jesse Owens, că eu, impresionată de performanțele tale, m-am îndrăgostit de atletism?» A rămas și el impresionat, a zis că îi pare bine, mă știa de la diferite concursuri. Ideea e că, impresionată de acest film văzut la tanti Luiza, m-am dus jos în curte și am luat o sfoară, am legat-o de doi pomi, am făcut sărituri la înălțime și am alergat în curte. Improvizasem un stadion. Luizei, care se uita și m-a văzut din geam de la ei, probabil i-a plăcut cum m-am mișcat și nu a trecut mult și m-a luat de mînă și m-a dus la Stadionul «Electrica», unde am făcut cunoștință cu cei mai mari campioni ai României din vremea respectivă: Tahoianu, Wiessmayer, frații Raica și așa mai departe, care întîmplător sau nu erau timișoreni și făceau parte din acest club. Mi-a zis: «Ăla e Sőtér».“ Era vorba de viitorul său antrenor și soț, Ioan (János) Sőtér”.

Povestea anilor de glorie ale atletismului timișorean va continua pe site-ul www.druckeria.ro. Până la un nou episod, vă propunem să lecturați din nou povestea unui alt colos al vremii, Hans Wiesenmayer, despre care am scris la începutul anului trecut.

Sursa foto: Colecțiile revistei „Stadion”

FOTO: ASU Politehnica II face scor în fieful „tramvaiștilor”

ASU Politehnica rămâne în fruntea seriei I din Campionatul Municipal. Trupa pregătită de Antonio Foale a înregistrat astăzi cea mai clară victorie din retur, 8-0 pe terenul celor de la Electrica, la capătul unui nou meci fără istoric.

Nu se scurseseră nici trei minute de la fluierul de start al întâlnirii de lângă Pădurea Verde, că alb-violeții scuturau deja pentru prima oară plasa porții gazdelor, prin Vișan. După o perioadă în care și cruzii fotbaliști ai Electricii au încercat să pună presiune pe poarta lui Rogojină, Zoli Feher a dublat avantajul „studenților”, în minutul 26, cu o lovitură de cap. Până la pauză, a urmat un galop de sănătate pentru vizitatori, Vișan mai trecându-și în cont două reușite, în minutele 28 și 35, ultimul gol al primei reprize fiind semnat de Ionaș, în minutul 42.

În partea secundă, Antonio Foale a efectuat câteva modificări în sistemul de joc al „satelitului”, dar chiar și așa elevii săi au rămas cu poftă de gol. Stopperul Marius Brînzan a făcut 6-0, în minutul 56, cu o lovitură de cap, oferindu-și un frumos cadou pentru cei 21 de ani pe care îi împlinește chiar astăzi. Cinci minute mai târziu, Panc și-a trecut și el numele pe lista marcatorilor, pentru ca mijlocașul Opriș să închidă tabela, în ultimul minut de joc.

S-a încheiat 8-0, iar ASU Politehnica II așteaptă cu înfrigurare derby-urile seriei, cu „sateliții” Ripensiei și ai Giarmatei.

„Sunt mulțumit de prestația băieților, chiar m-au convins în acest joc. Au fost disciplinați tactic, și-au respectat sarcinile. Ne-am permis să abordăm anumite teme în jocul de astăzi, mă bucur că le-au respectat și pot spune că suntem pe un drum bun. Obiectivul nostru e promovarea, dar mai avem un hop important, duelul cu Giarmata II, pe care îl considerăm un joc mai special. În fond, echipa care va câștiga acel joc, va și promova”, ne-a declarat la final antrenorul „satelitului”, Antonio Foale.

ASU Politehnica II a evoluat astăzi în formula Rogojină – Paulevici, Hușanu, Brînzan, Feher – Opriș, Codrea, Călin, Panc – Vișan, Ionaș. Au mai intrat Muntean- Lazăr, Basarab și Luchin.

Timișoara, oraș al premierelor în voleiul românesc

Echipa națională de volei a României, locul 4 la CM din 1949.
În rândul de sus, timișorenii Ștefan Roman (al treilea din stânga) și Emil Wilvert (al patrulea din dreapta)

Voleiul a ajuns, de ani buni, ruda săracă a sportului timișorean. Un sport lăsat complet de izbeliște după 1990, care a ajuns să se mulțumească în prezent doar cu simpla subzistență. Prea puțini dintre cei ce au condamnat la anonimat această disciplină cunosc meritele orașului de pe Bega în dezvoltarea ei la nivel național. Timișoara a fost singurul oraș din afara capitalei participant cu două echipe la prima ediție a Campionatului Național de volei masculin, desfășurată în 1949, și pe care o vom „diseca” în rândurile de mai jos.

Până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, activitatea voleibalistică din România se concentra, aproape în exclusivitate, în jurul Bucureștiului. O statistică întocmită de federația de specialitate, pentru perioada 1940-1942, arăta că, în capitală, existau 28 de echipe de volei, aproximativ 600 de jucători legitimați, 9 terenuri și 6 săli. Puține orașe din țară dispuneau de echipe bine conturate pentru această disciplină: Sibiu, Focșani, Constanța, Ploiești, Brașov, însă meciurile acestora erau rare, fără o anumită regularitate, în lipsa unui campionat național în adevăratul sens al cuvântului.

Singura competiție de anvergură desfășurată în acei ani era Campionatul Orașului București, care a avut, la masculin, câștigătoare precum Apărătorii Patriei, Sportul Studențesc, Telefon-Club, CS Bonaparte sau Avântul Sportiv.

Abia în 1949, s-au pus bazele unei adevărate întreceri naționale, odată cu extinderea voleiului în majoritatea orașelor importante ale țării. La startul competiției s-au înscris nu mai puțin de 20 echipe. Cele mai multe le dădea, firește, Bucureștiul, șase la număr: CSCA (Steaua), CSU, Sindicatul Sanitar, Godeanu, CFR și Petrolul. Orașele din provincie au fost reprezentate de câte o echipă. Excepție făcea Timișoara…

Bucureștiul, răpus în premieră

Emil Wilvert (Electrica), al treilea din stânga, la Universiada din 1953

Reprezentantele capitalei Banatului se numeau Electrica și CSU, nimeni alta decât actuala Universitatea, formație ce se luptă pentru revenirea în primul eșalon. Întrecerea a început cu un tur preliminar, disputat la București, ambele formații timișorene reușind calificarea în faza următoare. Electrica a dispus, în trei seturi, de SPF Constanța, în timp ce „universitarii” s-au impus, cu 3-1, în fața Petrolului Ploiești.

Formațiile câștigătoare au fost apoi împărțite în două serii, una de 6 și alta de 7 echipe, în vreme ce învinsele au participat la un turneu de consolare, câștigat de CSU Cluj. Cele două reprezentante ale Timișoarei au fost repartizate în seria a II-a și, încă din prima etapă, CSU a reușit un rezultat ce a atras atenția specialiștilor asupra potențialului existent în această parte de țară. „Studenții” au învins cu 3-2 pe Godeanu București, aceasta fiind prima înfrângere a unei grupări din capitală în fața unei echipe din provincie într-un joc oficial. Iată cum arăta un sextet al lui CSU Timișoara în acel sezon: Roman, Mănescu, Gorcea, Zârnoveanu, Baciu, Alexandrescu.

La turneul final s-au calificat primele două clasate din fiecare serie. În prima, a fost o afacere bucureșteană, CSCA și CSU mergând împreună mai departe. În cea de-a doua, s-a impus favorita CFR București, fiind însă însoțită de revelația Electrica Timișoara. Printre remarcații grupării bănățene, îi nominalizăm pe Emil Wilvert, viitor internațional de succes al României, și pe Ioan Söter, cel mai important săritor în înălțime din țară la acea vreme, viitor descoperitor, șlefuitor și apoi soț al Iolandei Balaș. Alături de ei, au mai evoluat Mânăstireanu, frații Florescu și Jitaru.

În „careul de ași” ai primului Campionat Național la volei masculin, „intrusa” Electrica Timișoara nu a făcut față ritmului impus de cele trei bucureștene calificate în această fază. Bănățenii au pierdut, pe rând, cu 0-3 în fața lui CSCA, cu 0-3 în fața lui CSU, reușind, în ultimul joc, să le smulgă un set celor de la CFR, care aveau să se încununeze cu primul titlu național.

Rampă de lansare pentru o legendă a voleiului românesc

Printre remarcații primei ediții a Campionatului Național, s-a numărat și Ștefan Roman, jucător la CSU Timișoara. Născut în 1927, la Șeitin, jud. Arad, s-a remarcat ca voleibalist la Timișoara, mai întâi la RGMT (Reuniunea de Gimnastică a Muncitorilor), pentru care a debutat în 1946. După două sezoane bune la CSU (devenită între timp Știința), se transferă la București, unde evoluează la CCA și Progresul. A fost unul dintre jucătorii de bază ai naționalei României în decursul anilor 50, contribuind la realizări precum locul 2 la Campionatul Mondial din 1956, locul 2 la Campionatul European din 1958, locul 3 la Campionatul Mondial din 1960 și locul 4 la Campionatul Mondial din 1952.

Ca antrenor, a activat la CCA, Rapid și Progresul, secondându-l pe legendarul Nicolae Sotir la conducerea echipei naționale, în perioada 1960-1964. Între 1969 și 1971 a activat în Grecia, iar la mijlocul anilor 70 a îndeplinit rolul de antrenor federal. În 1953 a fost numit Maestru Emerit al Sportului, iar în 2000 i s-a conferit Crucea Națională „Serviciul Credincios” clasa a II-a. A încetat din viață în luna ianuarie a anului 2008.

EROI SCOȘI DE LA NAFTALINĂ: Hans Wiesenmayer, campion la 9 probe atletice

Hans Wiesenmayer, pe locul său obișnuit: primul!

Încă din perioada interbelică, Timișoara s-a remarcat drept un pol important al atletismului românesc. De altfel, în anii 40, clubul Electrica reunea cei mai importanți alergători, săritori și aruncători ai țării, în acest climat formându-se și cea mai prestigioasă atletă româncă din toate timpurile, Iolanda Balaș. Printre vedetele clubului de la Pădurea Verde era Hans Wiesenmayer, un atlet complet, originar din Jimbolia, care timp de aproape două decenii a adunat o salbă de medalii pe plan național și internațional.

17 decembrie 1924, Jimbolia. În casa unor șvabi bănățeni vedea lumina zilei Hans Wiesenmayer, una dintre cele mai proeminente figuri sportive lansate în orășelul de lângă graniță. Primii ani de școală i-a făcut în urbea natală, la Gimnaziul Romano-Catolic și tot în copilărie s-a îndrăgostit iremediabil de atletism. La cinematograful din localitate rulau, printre altele, filmări de la diverse competiții sportive. Aici, micul Hans a vizionat imagini de la Jocurile Olimpice de la Berlin, din 1936, fiind de-a dreptul fermecat de figura reprezentativă a acestei ediții, Jesse Owens. Performanța cu accente eroice a atletului de culoare american, medaliat de patru ori cu aur chiar în capitala Germaniei naziste, a fost scânteia ce a aprins „flacăra” atletică în sufletul șvabului din Hatzfeld (denumirea germană a Jimboliei).

Primii pași în atletism i-a făcut chiar în curtea casei părintești, unde și-a amenajat o groapă de sărituri și a început să organizeze concursuri care atrăgeau ca un magnet puștii din Jimbolia. În 1939, a luat drumul Timișoarei, pentru a urma cursurile celebrului liceu Banatia, situat în clădirea în care astăzi funcționează Facultatea de Medicină. Mutarea în capitala Banatului a reprezentat un uriaș pas înainte pentru Hans Wiesenmayer și în ceea ce privește dezvoltarea calităților sale atletice, el fiind înregimentat rapid în prestigioasa secție de atletism a clubului Electrica.

Primul titlu național îl cucerește la 18 ani neîmpliniți, în 1942, la decatlon, unde totalizează 5.134 de puncte, întrecându-l pe cel mai în vogă atlet al vremii, clujeanul Ion Moina. Wiesenmayer a recidivat anul următor, apărându-și titlul la decatlon, și adăugându-și în plus alte două medalii de aur, la săritura în înălțime (1,75m.) și la ștafeta de 4x100m a Electricii Timișoara. Să spunem că în vremea respectivă nu era o raritate ca un atlet să fie specializat și chiar campion în mai multe probe atletice. Însă elementul ce surprindea cel mai mult la Wiesenmayer era statura sa, una deloc impozantă (1.80m, 68kg.), în condițiile în care atletismul din acea perioadă prolifera modelul sportivului de tip „herculian”.

Cariera lui Wiesenmayer începuse de-a dreptul exploziv, însă avea să fie curmată brusc de bocancii Armatei Roșii. Timp de doi ani, între 1945 și 1947, atletul bănățean a fost deportat în URSS, la Dnepropetrovsk, împreună cu tatăl și sora sa, fiind trimis la muncă silnică pentru reconstrucția țării de după război.

Revine slăbit la Timișoara, unde urmează cursurile Facultății de Medicină și, în același timp, reia cariera sportivă. Se alătură din nou secției de atletism a clubului Electrica, una mai efervescentă ca niciodată. Nume precum Ioan Söter, Edith Treybal, Luiza Ernst, Eugen Lupșa sau frați Raica scriau pagini de istorie pentru sportul timișorean. Mai mult, pune umărul la înființarea secției de handbal a Politehnicii, pentru care dispută câteva partide, în decursul anului 1948, avându-i coechipieri pe mai mulți handbaliști „împrumutați” din alte discipline, cum sunt poloistul Adalbert Stănescu sau fotbalistul Andrei Rădulescu.

În 1949, Hans Wiesenmayer părăsește Timișoara, fiind înregimentat la Dinamo. Era perioada în care cele două cluburi departamentale, recent înființate, își atrăgeau cele mai importante nume din întregul sport românesc, descompletând astfel și puternica secție de atletism a Electricii. Pentru șvabul din Jimbolia, Bucureștiul avea să devină însă mediul adevăratei consacrări, sub culorile echipei Ministerului de Interne câștigând cele mai multe titluri ale carierei.

În 1953 i-a fost încredințat titlul de maestru al sportului, retras însă patru ani mai târziu, într-un moment în care și performanțele lui păreau să fie în scădere, autoritățile vremii invocând „originea sa nesănătoasă”. În ciuda vârstei deja destul de înaintate, Wiesemayer participase cu succes la Balcaniadele de la Belgrad (1956) și Atena (1957). În Iugoslavia, a ieșit al doilea la 100m plat, cu 10.7 secunde, după bulgarul Angel Kalev, pe care avea să îl învingă însă la 200m, cu timpul 21.8. De asemenea, la aceeași ediție a mai reușit un loc 2 cu ștafeta de 4x100m a Româiei, din care mai făceau parte Rădulescu, Kadar și Stoenescu. În anul următor, la ediția din Grecia, a devenit campion balcanic la 400m (48.8 secunde) și vicecampion cu ștafeta de 4x400m.

După alți trei ani, Wiesenmayer e reactivat, i se redă titlul de maestru al sportului, bănățeanul reușind o ultimă mare performanță în 1961. Legitimat de această dată la Progresul București, unde ocupa și funcția de antrenor, șvabul câștigă proba de 400m plat, un ultim titlu național trecut în revistă la 19 de ani distanță de la primul.

Considerat un atlet complet, Hans Wiesenmayer a fost multiplu campion național la nu mai puțin de nouă probe individuale (excludem aici rezultatele din concursurile de ștafetă):

100m: 1952, 1956;
200m: 1949, 1956, 1957, 1958, 1959;
400m: 1957, 1961;
Înălțime: 1943;
Lungime: 1949, 1950, 1951, 1952, 1953;
Triplusalt: 1950, 1951, 1952;
Triatlon: 1952;
Pentatlon: 1952;
Decatlon: 1942, 1943, 1950, 1951.

În 1969, în timpul unei deplasări în Germania, Hans Wiesenmayer decide să nu se mai întoarcă în țară. Absolvent de medicină în România, bănățeanul a profesat timp de 20 de ani ca anestezist. În 2005, Jimbolia l-a declarat cetățean de onoare, acesta fiind ultimul contact pe care avea să îl aibă cu localitatea natală. S-a stins din viață la 22 aprilie 2007, în localitatea Immenstaad am Bodensee, din landul Baden-Württemberg.