Universitatea rămâne în A2, dar cu perspective îmbucurătoare: „Putem performa la nivel înalt în volei”

u-timisoara-tricolorul-ploiesti (26)

Universitatea Timișoara și-a respectat statutul de outsider la turneul de promovare de la Caransebeș. Formația pregătită de Sorin Grădinaru a pierdut toate cele trei jocuri disputate și revine la munca de jos, în Divizia A2. Perspectivele sunt însă cât se poate de îmbucurătoare, în perioada următoare urmând a se finaliza trecerea echipei de volei în noul club al Universității de Vest, rectorul Marilen Pirtea având în plan construirea unei grupări redutabile, pe modelul celei de rugby.

Universitatea Timișoara a încheiat pe ultimul loc barajul de promovare de la Caransebeș, dar chiar și așa a smuls aplauze iubitorilor de volei. Elevii lui Sorin Grădinaru au oferit cele mai spectaculoase momente ale turneului, prin care au reușit să promoveze voleiul mai bine decât ar face-o orice slogan, orice campanie, orice specialist în PR. Meciul pierdut dramatic vineri, în fața Ploieștiului, și setul de 34 de minute cu Steaua, pierdut cu 35-37, după 11 mingi de set ratate, vor rămâne multă vreme întipărite în memoria celor ce au urmărit patrulaterul de la Caransebeș. Tocmai din acest motiv, antrenorul Sorin Grădinaru nu se declară nemulțumit de elevii săi, găsind însă și câteva explicații pentru oscilațiile acestora.

„Fiecare dintre jucătorii pe care i-am aliniat la acest turneu a încercat să dea tot ce are mai bun. Din păcate, inconstanța în joc ne-a costat. Am avut perioade de joc extraordinare, îmbinate însă cu greșeli nepermise, iar asta din cauza nivelului scăzut al sezonului regulat, unde adversarii nu ne-au creat probleme. Dar eu pot să mă declar mulțumit de modul în care jucătorii au abordat turneul. Atât putem în momentul de față…”, a declarat Sorin Grădinaru, după încheierea barajului.

Deși promovarea s-a ratat (de această dată pe teren), la unica grupare de volei rămasă în Timișoara se poate vorbi, în sfârșit, despre viitor. La meciul de sâmbătă, cu Steaua, au asistat rectorul Universității de Vest, Marilen Pirtea, însoțit de prorectorii Mădălin Bunoiu și Petru Ștefea.

„Am avut o surpriză mai mult decât plăcută, prin prezența conducerii Universității de Vest la jocul nostru cu Steaua. De când abordăm noi aceste turnee de promovare, așa ceva nu mi s-a mai întâmplat, ca la meciurile noastre să asiste cineva din conducere. Să vedem ce se va rezolva, avem promisiuni din partea domnului rector că se dorește o cu totul altă abordare a performanței cu secția de volei”, a declarat Sorin Grădinaru.

În această perioadă, se pun bazele noului club sportiv al Universității de Vest, marea provocare fiind obținerea Certificatului de Identitate Sportivă, o procedură birocratică extrem de încâlcită. Echipa de volei va fi mutată în noua structură, iar conducerea UVT își propune ca, nu peste mult timp, să vorbim despre o echipă performantă și în această ramură.

„Echipa de volei a arătat de-a lungul anilor că e o echipă ce poate face performanță, și doar din cauza resurselor financiare precare nu poate juca în momentul de față în prima ligă. Dar de la anul, va fi un obiectiv al nostru de a susține echipa de volei în propriul nostru club, al Universității de Vest. S-ar putea spune că sunt puțin subiectiv, având în vedere că am practicat voleiul în tinerețe”, a declarat rectorul Marilen Pirtea, în timpul vizitei-fulger de sâmbătă, de la Caransebeș.

Ambițiile sunt cât se poate de mari. Voleiul, intrat într-un veritabil con de umbră în peisajul sportiv al Timișoarei din ultimii 15 ani, ar putea deveni una dintre ramurile cu care orașul să se mândrească, pe modelul rugby-ului.

„Cred că putem performa la nivel înalt în volei. Avem posibilitatea de a atrage jucători talentați, prin facultățile pe care le avem. Dacă vom reuși să aducem valorile voleiului în Universitate, cu siguranță vom putea forma o echipă performantă, care să tragă chiar la titlu. În noul club vom pune în funcția de președinți ai secțiilor oameni din mediul de afaceri, potenți financiar, care au o anumită înclinație spre ramura respectivă și care se vor implica mult mai mult decât cu sufletul, deci și financiar. Cu siguranță, pentru volei vom găsi astfel de sponsori”, a mai spus rectorul Universității de Vest.

Marilen Pirtea le transmite timișorenilor să își îndrepte atenția către această echipă, pe care o consideră un veritabil simbol al orașului, un loc în care ani la rândul s-a muncit în primul rând cu sufletul.

„Această echipă e o emblemă, un simbol pentru Timișoara. Poate că oamenii din oraș nu sunt pe deplin conștienți de asta. Dincolo de resurse materiale, aici se pune foarte mult suflet, iar Sorin Grădinaru e dedicat 100% acestei echipe și, în multe situații, cu condiții extrem de precare, a făcut performanță din nimic. Aș dori ca timișorenii să investească în sport, iar voleiul e un sport curat, fără violență, un sport al spiritului de echipă, al inteligenței, al colaborării”, a încheiat Pirtea.

Ca inițiatori ai campaniei SUSținem Universitatea, alături de Radio Timișoara, nu putem decât să salutăm intenția conducerii Universității de Vest de a salva un sport prea ușor uitat de timișoreni și ignorat ani la rândul de cei ce aveu „pâinea și cuțitul”. De urmărit!

FOTO: Ziua Internaţională a Sindromului Down, sărbătorită prin mișcare la Timişoara

1796627_755514511155333_419912077_n

Fundaţia de Abilitare “Speranţa” din Timișoara a organizat, zilele trecute, o serie de acțiuni interactive pentru copiii suferinzi de sindromul Down, care implică activităţile fizice. Prin acest fel, a fost marcată Ziua Internaţională a Sindromului Down, sărbătorită din 2011, în întreaga lume, la data de 21 martie.

Seria de manifestări a început joi, cu lecţia de antrenament funcţional, organizată de Strike Zone în beneficiul copiilor cu sindrom Down de la Fundaţia de Abilitare „Speranţa” şi desfăşurată la Hercules Gym, pe strada Pestalozzi nr. 20.

Vineri, cu începere de la ora 15.00, în spaţiul pus la dispoziţie de Casa cu Jucării, de pe Bd. Liviu Rebreanu, copiii cu sindrom Down au avut la dispoziţie două ore numai pentru ei, la acțiune fiind invitaţi și copiii clasei I A de la Şcoala Gimnazială nr. 30, cu care au făcut echipă la joacă şi distracţie. Activităţile fizice au fost coordonate de specialiști kinetoterapeuţi, de la Fundaţia de Abilitare „Speranţa”, în colaborare cu o serie de studenți și profesori de la Universitatea de Vest.

„Totul a ieșit foarte bine. Au participat copii de la Școala Gimnazială nr. 30, alături de copii de la fundația noastră, cei mai mulți cu sindrom Down. Ni s-au alăturat studenți de la Universitatea de Vest, de la kinetoterapie și psihologie, plus o colegă de-a mea care e profesoară la UVT. Am avut și un tort, iar fiecare participant a purtat la mână câte o panglică mov, care e recunoscută drept culoarea oficială a sindromului Down. Copiii au fost foarte bucuroși și pot să spun că totul a ieșit exact așa cum ne-am dorit”, ne-a declarat Marius Pârjol, unul dintre organizatorii evenimentului.

Obiectivul acestor manifestări a fost conștientizarea și sensibilizarea publicului asupra problematicii copiilor cu sindrom Down și aducerea ei ȋn lumină, spre promovarea incluziunii sociale a acestora. Impactul afecţiunii ȋn viaţa copiilor și a familiilor acestora este vizibil atât ȋn plan psihologic, intern, cât și ȋn plan social. Micuții suferinzi de acest sindrom ȋntâmpină dificultăţi ȋn integrarea socială, generate de bariere impuse de societatea ȋnsăși, care ȋi poate transforma ȋn victime. Discriminarea, ca o consecinţă a percepţiei sociale, are ca efecte inacceptarea, neglijarea, izolarea, respingerea, o stimă de sine scăzută și sentimentul inutilităţii. A fi diferit este sinonim ȋn acest context cu a fi repudiat, a nu-și găsi un loc printre semeni.

Ce presupune, mai precis, această afecțiune? Sindromul Down (trisomia 21 sau mongolism) este o afecțiune genetică, prezentă încă din momentul concepţiei, cauzată de prezența unui cromozom 21 suplimentar. Incidenţa de apariţie este de la 1 la 800 de nou născuţi. Simptomele variază ȋn funcţie de fiecare copil, prezentând caracteristici distincte, dar având ca punct comun anomalii de dezvoltare și alte afecţiuni asociate (retard mintal, afecţiuni ale inimii, afecţiuni oculare etc).  Deși sindromul Down este permanent, cei care sunt afectaţi pot fi ajutaţi să depășească aceste dificultăţi și să ducă o viaţă activă și ȋmplinită, ȋn condiţiile unui climat de acceptare, dragoste și siguranţă.