Tag: rapid bucuresti

Fotbal Club Rapid București este un club de fotbal din București, România, fondat în 1923 de către un grup de muncitori de la Atelierele Grivița sub numele de Asociația culturală și sportivă C.F.R.. Rapid a câștigat de 4 ori titlul (de 3 ori Campionatul României — 1967, 1999 și 2003 — și în 1942 un campionat de război dotat cu cupa “Basarabia”[4])[2][3] și de 13 ori Cupa României.

Primii pași
Istoria clubului începe din ziua de 25 iunie 1923, când, într-o sală a școlii primare din cartierul Grivița, lucrătorii de la Atelierele Grivița și jucătorii unei echipe (Excelsior) care deja activa în cartier au pus bazele “Asociației Culturale și Sportive CFR”. Președinte de club a fost ales Teofil Copaci, maistru la Atelierele Grivița, iar căpitan de echipă, Grigore Grigoriu, strungar, dar jucător cu experiență, care mai activase și la Venus. Cu echipamente confecționate din pânză vișinie în casa lui Grigoriu și cu bocancii recondiționați de la Ateliere, noua echipă CFR susținea jocurile și antrenamentele pe terenul CAB.
În perioada interbelică Rapid a fost printre echipele de top ale României câștigând de șase ori consecutiv cupa, dar și campionatul de război (nerecunoscut oficial de Federația Română de Fotbal) în anul 1942, competiție cunoscută ca fiind “Cupa Basarabiei”[4].
[modificare]1945–1970
În 1940 Rapid a fost prima echipă de fotbal din România care a reușit calificarea în finala unei cupe europene, Cupa Europei Centrale, nedisputată din cauza celui de-al Doilea Război Mondial, dar ediṭie incompletă prin retragerea Austriei ca urmare a Anschlussului, a Cehoslovaciei și a Italiei datorită angajării în război. Rapid reușește să cucerească titlul de campioană în anul 1967.
[modificare]1970–1990
Anii aceștia sunt cei mai negri pentru fotbalul feroviar. În această perioadă Rapid a retrogradat de patru ori în Divizia B. Cu toate acestea, echipa a câștigat de două ori Cupa României, în 1972 și 1975.
[modificare]1990–prezent
Rapid reușește cele mai importante performanțe ale sale pe plan intern și internațional. Din 1993, echipa a fost preluată de George Copos. În 1999 și 2003 a câștigat campionatul, iar în 1998, 2002, 2006 și 2007 Cupa României. În 2006, Rapid s-a calificat în Cupa UEFA din postura de câștigătoare a Cupei României, și a reușit totodată calificarea în premieră în grupele acestei competiții, la al doilea sezon de când UEFA a introdus acest format pentru a doua competiție intercluburi ca importanță din Europa. Alb-vișiniii au trecut de grupe, iar în șaisprezecimi au întâlnit echipa germană Hertha Berlin, pe care au eliminat-o după 1-0 la Berlin, pe Olympiastadion și 2-0 pe „Giulești”, astfel rapidiștii ajungând în optimi. În această fază, rapidiștii au dat de o altă echipă din Germania, una din marile favorite la câștigarea Cupei UEFA în acel sezon, Hamburger SV (sau SV Hamburg), de care au trecut după 2-0 pe „Giulești” și 1-3 pe AOL Arena (rapidiștii s-au calificat datorită golului din deplasare), iar în sferturi au întâlnit Steaua, cealaltă echipă românească aflată la cea mai mare performanță în Cupa UEFA din istorie. A fost o luptă dramatică, de unde învingători au ieșit steliștii, după 1-1 în „Giulești” și 0-0 pe Lia Manoliu (steliștii s-au calificat datorită golului din deplasare). Această surprinzătoare ascensiune a Rapidului este cea mai mare performanță europeană a echipei alb-vișinii de după cel de al doilea război mondial.

Stadionul Giulești

Articol principal: Giulești (stadion).
În 1936 începeau lucrările pentru ridicarea stadionului de lângă Grant. 2 ani mai târziu este încheiată construcția, dând echipei Rapid o copie mai mică a “Potcoavei” din Londra a echipei Arsenal. Oficial, stadionul a fost inaugurat pe 10 iunie 1939, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la punerea în circulație a primului tren în România în prezența Regelui Carol al II-lea și a Marelui Voievod Mihai de Alba iulia. În acel moment, Rapidul dispunea de una din cele mai mari și moderne arene din țară, neavând totuși capacitatea ANEF-ului sau gazon de iarbă și instalație de nocturnă ca Venus.
Prin construcția după revoluție a celei de-a doua peluze, “Potcoava” a fost închisă, iar capacitatea stadionului s-a ridicat la 19.100 de locuri. Modernizările au continuat în 2003, an în care gazonul a fost schimbat complet. În prezent tribuna I și peluza veche se află în renovare.
[modificare]Imn

Imnul Rapidului
Suntem peste tot acasă
Porțile ni se deschid
Nu-i echipă mai frumoasă
Și iubită ca Rapid
Refren
Rapid-Rapid
Luptă dacă ne iubești
Rapid-Rapid
Haide-hai Rapid Giulești!
Inima ce-n piept ne bate
La nevoie e un tun
Pentr-o singură dreptate
Să învingă cel mai bun
Refren
Nu va dați bătuți o clipă
Învățați acest refren
Imnul nostru de echipă
Glasul roților de tren
Refren
Autori: Adrian Păunescu și Victor Socaciu
În 1980, după un meci amical de fotbal jucat între jurnaliștii de la Flacăra și Rapid pe Stadionul Giulești, Adrian Păunescu și Victor Socaciu au compus un imn pentru echipa giuleșteană. A fost interpretat după câteva zile la stațiile de amplificare ale stadionului la începutul următorului meci oficial.

Suporteri

Rapid este singurul club din România cu club aristocratic.[5] Are cea mai veche galerie din țară și numeroși suporteri la nivel național.Galeria Rapidului se află la Peluza Nord 1996, grupări active în peluză:Gruppo Autonom Alcoolica, RHV, Collettivo, CDI, Titan, Torcida Vișinie, Bombardierii, Ultra` Stil, Niște Băieți,Devil`s Gate, Legiunea Chitila, AlianzA, Gruppo’ Nord și din provincie: Constanța Vișinie, Sibiu, Gruppo Pitești, Ultra Vest, Brașov, Târgu-Mureș.

http://ro.wikipedia.org/wiki/FC_Rapid_Bucure%C8%99ti