universitatea timisoara Archives - Page 2 of 18

Rugby-ul timișorean, spre al patrulea titlu! În 1972, „U” spărgea monopolul capitalei

Ne-am obișnuit, de câțiva ani, să ne petrecem diminețile de sâmbătă la rugby, în Ronaț, pe arena „Gheorghe Rășcanu”. Iubitorii sportului timișorean trecuți de prima tinerețe sunt obișnuiți să-i spună încă Electromotor. Dar cine a fost Gheorghe Rășcanu? Pentru rugby-ul timișorean, titlul cucerit de Universitatea în 1972 e suficient să îl definească. „Tolea”, în calitate de căpitan al echipei, a tras după el „grămada” bănățeană spre un titlu ce și astăzi are o certă valoare istorică, fiind primul cucerit de o formație din afara Bucureștiului, capitala dominând până atunci cu autoritate sportul cu balonul oval din România.

Apelăm la fotografiile publicate în Revista Stadion din luna iunie 1972, imediat după cucerirea titlului de către Universitatea Timișoara. Și redăm textul regretatului Dimitrie Callimachi, probabil cel mai important jurnalist specializat pe rugby pe care l-a avut România, publicate în același număr al revistei mai sus amintite:

Nu știm dacă frații Iconomu și prietenii lor care au implantat prin 1912 rugbyul în București (primul campionat în 1914), cu mijloacele lor atât de modeste și empirice sau, mai târziu, marele animator care a fost Nae Mărăscu au gândit vreodată la posibilitatea realizării unei asemenea „minuni”: Bucureștiul – concurat și depășit de un oraș din țară! Dar credem că, oricum, o asemenea ipoteză i-ar fi bucurat, așa cum bucură, de altfel, pe fiecare suporter devotat al balonului oval vestea mult așteptată. Inevitabilul s-a produs: primul titlu la rugby, după 58 de ani, aparține provinciei prin acest atât de sportiv oraș care este Timișoara.

Monopolul Bucureștiului a încetat! Iar victoria XV-lui Universității înseamnă pentru noi, de fapt, victoria însăși a rugbyului în România. Abia acum putem realiza faptul că acest sport bărbătesc, atât de frumos și pe potriva calităților native ale tinerilor noștri, a prins rădăcini adânci și că există toate premisele pentru o devoltare viitoare viguroasă, ascendentă.

Dar cine este acest outsider care poartă culorile timișorene? Un team construit cu migală de ani de zile de un antrenor priceput, „cu ochi”, numit Mitică Antonescu, care stă de multe sezoane în umbra tuturor succeselor de pe meleagurile Begăi. După câteva încercări infructuoase (locul 5 în 1969, locul 3 și medalie de bronz în 1970, din nou locul 5 în 1971), iată-i pe bănățeni apți de a ataca vârful piramidei. Pentru acei care au urmărit drumul rugbyștilor timișoreni în ultimii ani, „surpriza” nu capătă proporții incomensurabile. Dimpotrivă, ea este, dacă ne putem exprima astfel, rezultatul… logicii. La Universitatea s-au adunat, s-au înmănuncheat multe valori. Aici, alături de bănățenii Neiss, un adevărat stâlp al înaitării, Arsene, Preiss, Vollmann și Tătucu – ultimii având acum o valoare cu rezonanțe de lot republican – joacă „Tolea” Rășcanu (student la Facultatea de științe economice), cotat în ultimii doi ani drept cel mai bun rugbyst al țării, precum și treisferturile Suciu, Peter (cu o bună experiență internațională), Szasz, Cândea, mijlocașii Ghețu (o uvertură de primă mână), Ceauș și Iacob, înaintașii Ene, Ionică, Nedelcu, Vlad și, mai ales, talonerul Popovici, oricând apt de a îmbrăca tricoul naționalei. Iată, așadar, clădită la Timișoara o adevărată echipă de rugby, solidă și echilibrată pe ambele compartimente, căreia i se adaugă în plus un fundaș îndemânatec și bun transformer, bârlădeanul Duță.

Desigur, de-a lungul campionatului, au existat în evoluția studenților destule fading-uri, destule „puncte moarte”, care odată cu câștigarea experienței și încrederii în propriile forțe, se vor elimina de la sine. Dar una peste alta, putem spune că titlul a încăput pe mâini bune, pe cele mai bune mâini ale întregului campionat…

Așa a apreciat lucrurile, probabil, și studentul de la Facultatea de fizică, Nicolae Benga, când a afișat la poarta căminului unde stau majoritatea rugbyștilor, un panou pe care scria: „Trecătorule, oprește-te un moment și înclină-te în fața ușii căminului unde trăiesc perlele rugbyului românesc!” Găsim în această lozincă mai puțină logică, poate, dar oricum o mostră a stimei de care se bucură echipa de rugby, a entuziasmului și a dragostei cu care o înconjoară miile de suporteri studenți, garanție a unor succese viitoare și mai însemnate.

Sâmbătă, Timișoara Saracens se află în fața unei noi provocări, una ce se anunță mai grea ca niciodată. Bănățenii își propun cucerirea celui de-al patrulea titlu din palmares, chiar în fieful adversarei din finală, CSM Știința Baia Mare.

Rugby World Cup | Solomie, Vioreanu și Brezoianu, primii rugbyști trimiși de Timișoara la Cupa Mondială

Solomie, Vioreanu și Brezoianu, reprezentanții lui „U” Timișoara la edițiile Cupei Mondiale din anii ’90

Timișoara Saracens a trimis un număr record de rugbyști la Cupa Mondială din Anglia. Opt jucători vor reprezenta România, iar un al nouălea, Manasa Saulo, face parte din lotul statului Fiji. Va fi a patra ediție de Cupă Mondială (din totalul de opt) în care vor fi implicați componenți ai echipei timișorene. În urmă cu 20 de ani, fundașul Gheorghe Solomie era singurul component al lui „U” selecționat pentru turneul final din Africa de Sud și primul jucător al Timișoarei prezent la „mondial”. Patru ani mai târziu, în Irlanda, alături de Solomie aveau să mai participe Gabriel Brezoianu și Mihai Vioreanu.

1995. Anul unei ediții de Cupă Mondială ce avea să intre în istorie și să constituie o reală sursă de inspirație pentru regizorii și scenariștii de la Hollywood. România a purces, la sfârșitul primăverii, spre Africa de Sud, cu un lot de 26 de jucători selecționați de cuplul de tehnicieni Mircea Paraschiv – Dumitru Fugigi. Printre ei și fundașul Universității Timișoara, Gheorghe Solomie, unic reprezentant al grupării de pe Bega.

Misiunea „stejarilor” avea să fie, practic, imposibilă. În grupa României se aflau campioana mondială en titre, Australia, țara gazdă, Africa de Sud, și Canada. Iar începutul a fost cum nu se putea mai prost pentru tricolori.

La 26 mai 1996, la Port Elizabeth, România era surclasată de cel mai accesibil adversar din grupă, Canada, cu 34-3. Singura modificare a tabelei din partea alor noștri a fost realizată de Nichitean, dintr-o lovitură de pedeapsă. A urmat un eșec programat, 8-21 în fața Africii de Sud, care a utilizat o formulă în care predominau rezervele. Dinamovistul Gurănescu a marcat unicul eseu al „stejarilor” din acest turneu final, iar uvertura Ivanciuc (de la Știința Petroșani) reușea să transforme o lovitură de pedeapsă. Aventura în Africa de Sud s-a încheiat la 3 iunie 1995, la Stellenbosch, cu o înfrângere firească în fața campioanei mondiale, Australia. 3-42, în care punctele României au fost aduse de Inanciuc, dintr-o lovitură de pedeapsă.

Fundașul de la „U” Timișoara, Gheorghe Solomie, a fost integralist în toate cele trei partide susținute de „stejari” la Campionatul Mondial ce avea să fie câștigat de țara gazdă, Africa de Sud, după un parcurs de poveste. Printre cei ce au cucerit atunci lumea rugby-ului s-a aflat și viitorul antrenor al lui RCM Timișoara, Chester Williams.

La ediția din 1999, organizată de țările britanice plus Franța, în lotul României și-au făcut loc trei jucători de la Universitatea Timișoara (aflată la final de drum, urmând de aici o cădere liberă preț de câțiva ani buni). Alături de Gheorghe Solomie, au mai fost chemați la lot mai tinerii Mihai „Miki” Vioreanu și Gabriel Brezoianu. De această dată, prezența timișorenilor în lot avea să se simtă și pe tabela de marcaj.

Grupa „stejarilor” a fost poate la fel de grea ca și cea din Africa de Sud. Însă prestația a fost mult mai bună. Debutul a fost însă unul previzibi. La 3 octombrie 1999, la Belfast, România pierdea cu 57-9 meciul cu Australia, în care Mitu a reușit să transforme trei lovituri de pedeapsă. În acest joc, Gheorghe Solomie și Miki Vioreanu au fost integraliști, în vreme ce Brezoianu a fost înlocuit pe final cu Săuan.

De referință a fost însă meciul din 9 octombrie, de la Dublin, cu SUA. „Stejarii” s-au impus după un meci spectaculos, cu 27-25. Jucătorul Timișoarei, Gheorghe Solomie, a semnat primele două eseuri ale României, în minutele 17 și 43. Până la final, un alt fost component al lui „U”, Alin Petrache (viitorul președinte al FRR) avea să culce la rândul său de două ori balonul în terenul de țintă al americanilor. Iar Mitu a reușit două transformări și două lovituri de pedeapsă.

Ultimul joc al României la Cupa Mondială s-a disputat la 15 octombrie 1999, tot la Dublin, în fața Irlandei. Britanicii s-au impus cu 44-14, „stejarii” punctând prin Săuan – eseu și Mitu, care a transformat trei lovituri de pedeapsă.

În aceste ultime două jocuri, cu SUA și Irlanda, toți cei trei jucători de la Universitatea Timișoara au fost integraliști.

Aveau să treacă 12 ani până când echipa de rugby a Timișoarei să mai trimită jucători la Cupa Mondială. S-a întâmplat la ultima ediție, cea din 2011, când de la RCM Timișoara au fost convocați Mădălin Lemnaru, Stelian Burcea și Valentin Calafeteanu. Scrisoare de convocare primise și Cătălin Fercu. Fundașul a fost atunci protagonistul unui scandal de proporții, refuzând să facă deplasarea în Noua Zeelandă, din cauza fricii de zborul cu avionul, atestată medical. Chiar și așa, Fercu s-a ales cu o suspendare consistentă din competițiile interne și internaționale.

La ediția din acest an a Cupei Mondiale, opt dintre „stejari” provin de la Timișoara Saracens. E vorba despre Alexandru Țăruș, Andrei Rădoi, Eugen Căpățână, Valentin Popârlan, Stelian Burcea, Valentin Calafeteanu, Paula Kinikinilau și Mădălin Lemnaru. De asemenea, printre „stejari” se vor regăsi și alți foști componenți ai grupării din Timișoara, precum Otar Turashvili, Horațiu Pungea, Daniel Carpo sau Cătălin Fercu. În plus, în lotul statului Fiji se regăsește un alt component al Timișoarei, Manasa Saulo.

REMEMBER: Universitatea – Voința, primul derby al baschetului timișorean în elită

Fază de joc din meciul de debut al Voinței în Divizia A: 61-75 cu Universitatea Cluj, în sala Floreasca din București, la 27 octombrie 1973

Timișoara s-a obișnuit deja cu statutul privilegiat de a avea două reprezentante pe prima scenă a baschetului masculin, pe BC Timișoara și Timba. O situație întâlnită din acest sezon și la Cluj (U-BT și CS Universitatea), de altfel un oraș ce s-a mai împărțit în două și în alte rânduri după Revoluție – vezi duelurile U – Carbochim sau U – Gladiator. Până la promovarea celor de la Timba în prima divizie, la finalul sezonului 2011/2012, baschetul timișorean nu fusese reprezentat de două echipe în elită decât într-o singură ediție: 1973/1974, atunci când alături de Universitatea, una dintre performerele întrecerii interne, poposea Voința.

Voința Timișoara a fost o apariție surprinzătoare – dar și meteorică – pe prima scenă a baschetului românesc. În sezonul 1972/1973, micuța grupare izbutea un transfer important: internaționalul Niculae Viciu, sosit chiar de la concitadina Universitatea. Aflat spre apusul carierei (avea deja 33 de ani), Viciu și-a asumat rolul de căpitan al echipei dar și de „secund” al antrenorului Mircea Gașpar. A strâns în jurul său o serie de tineri talentați și a pornit ascensiunea Voinței spre Divizia A.

Promovarea a fost adjudecată într-un turneu desfășurat între 1 și 3 iunie 1973 la Pitești, acolo unde au mai participat Universitatea București, Medicina Târgu Mureș și CSU Galați. Timișorenii au înregistrat două victorii în primele două partide, 67-65 cu Medicina și 56-50 cu „studenții” bucureșteni, astfel că nu mai aveau cum să piardă una dintre cele două poziții promovabile. În aceeași situație se regăsea și CSU Galați, partida dintre cele două, care a închis practic turneul de promovare de la Pitești, fiind doar de palmares: CSU – Voința 82-62.

Astfel, la startul ediției 1973/1974 a Diviziei A, Timișoara se alinia la start cu două reprezentante: Universitatea și Voința. Erau ani în care primul eșalon semăna mai degrabă cu o întrecere inter-bucureșteană, mai bine de jumătate dintre echipe provenind din capitală: Dinamo, Steaua, Rapid, I.C.H.F., I.E.F.S. și Politehnica, în timp ce restul țării era reprezentat de doar patru orașe: Timișoara, Constanța (prin Farul), Cluj (prin Politehnica) și Galați (prin CSU). Astfel că performanța realizată de orașul de pe Bega era cu atât mai importantă.

Dar iată cum arătau cele două echipe timișorene la startul ediției 73/74:

Universitatea Timișoara: Cornel Chiriță, Niculae Ionescu, Gheorghe Câmpeanu, Nicolae Mănăilă, Petru Czmor, Anton Minius, Marin Roxin, Nistor Gal, Gheorghe Munteanu, Gelu Minișcă, Leopold Weber. (Antrenor-jucător Niculae Ionescu)

Voința Timișoara: Niculae Viciu, Pavel Lup, Gabriel Leonte, Octavian Iancea, Nicolae Ivanici, Ioan Lungu, Stelian Pascaru, Tiberiu Ondreikovics, Ludovic Csordas, Cantemir Riscuția, Ștefan Bakos, Pavel Galamboș, Dorin Ilea, Mihai Donca, Ioan Micinic, Pavel Roman (Antrenor: Mircea Gașpar).

„U” a defilat în derby

La vremea respectivă, campionatul se desfășura în sistemul unor turnee lunare, care nu au permis decât o singură întâlnire directă dintre cele două timișorene. S-a întâmplat chiar în Sala Olimpia din Timișoara, în cadrul celui de-al treilea turneu. La 22 decembrie 1973 a fost Universitatea – Voința 80-60 (35-28). Dar să dăm citire cronicii partidei, apărute în ziarul Sportul de a doua zi:

„Aproape 25 de minute din timpul efectiv de joc, studenții au comis greșeli tehnice, tactice, nu au depus eforturi pentru victorie. Adversarii lor, deși formează o echipă „subțire”, în care mereu tânărul Viciu duce greul, au evoluat bine, s-au apărat cu îndârjire și au menținut multă vreme o diferență mică de scor. În ultimele 10 minute, studenții și-au luat rolul în serios, au alergat mai mult și au câștigat clar o partidă care, doar în unele momente, a avut atributele unui „derby”. Au marcat: Mănăilă 21, Câmpeanu 23, Czmor 14, Minius 16, Ionescu 5, Roxin 1 pentru Universitatea, respectiv Lup 15, Iancea 12, Ivanici 8, Viciu 13, Ondreikovics 4, Pascaru 3, Csordas 3, Leonte 2”.

Voința, la ultima reprezentație în elită: 85-103 cu CSU Galați, la 19 mai 1974

Podium pentru Universitatea, retrogradare pentru Voința

În acea ediție de campionat, cele două formații timișorene au avut destine diferite. Așa cum era de așteptat, după prestația din ultimii ani, Universitatea a încheiat pe podium, fără să deranjeze însă tandemul Steaua – Dinamo, abonat pe atunci (la fel ca în atâtea alte discipline!) la supremație. În schimb, Voința nu a rezistat ritmului primei divizii și a retrogradat după un ultim turneu al grupei valorice 7-12, desfășurat la Galați, unde a înregistrat doar înfrângeri: 59-76 cu Politehnica București, 71-78 cu Politehnica Cluj, 72-85 cu Rapid București și 85-103 cu CSU Galați.

Revenim în zilele noastre, deoarece ne așteaptă un nou derby BC Timișoara – Timba. Duminică, de la ora 18, cele două reprezentante ale capitalei Banatului se vor afla pentru a șasea oară față în față în prima divizie. Până acum, alb-violeții au câștigat de fiecare dată în fața vecinilor echipați în galben-negru. De această dată, se anunță însă un duel mai interesant ca niciodată, Timba punând mari probleme echipelor cu pretenții din campionat (vezi înfrângerea dramatică de aseară, din prelungiri, de la Pitești, în fața echipei clasate pe 3 în Liga Națională).

Sorin Schiesz, blocat la Timișoara de președintele clubului Universitatea

Sorin Schiesz, căpitanul divizionarei secunde de volei masculin Universitatea Timișoara, a bătut palma cu formația de primă ligă Banatul Caransebeș. După ce s-a pregătit în ultimele zile cu gruparea preluată recent de bulgarul Dimitar Pangarov, Schiesz se vede nevoit să revină la clubul studențesc, președintele Mircea Chiș nefiind de acord cu cedarea sa.

După ce la un moment dat transferul lui Sorin Schiesz la Caransebeș părea bătut în cuie, situația s-a schimbat dramatic, chiar în momentul în care gugulanii au dorit înregistrarea jucătorului la Federația Română de Volei. Președintele clubului Universitatea Timișoara, Mircea Chiș, nu a fost de acord cu cedarea căpitanului echipei, sub pretextul că e nevoie de serviciile sale pentru promovarea în prima ligă (?!).

„Impasul e cauzat de conducerea Universității, de domnul Chiș, cu care am luat legătura și mi-a dat un răspuns evaziv. La un moment dat, a aruncat pisica în curtea domnlui Grădinaru. Spunea că dacă dânsul se poate dispensa de el, ar fi de acord cu transferul. Din punctul meu de vedere, ar fi păcat ca unui jucător la vârsta lui Sorin să nu i se acorde șansa de a mai juca în prima ligă la final de carieră”, a declarat președintele Banatului Caransebeș, Cristian Stepanescu, pentru radiotimisoara.ro.

Oficialul gugulanilor speră ca problema să se rezolve în orele următoare, mai ales că termenul limită pentru înregistrarea transferului la FRV expiră mâine, la ora 16. În cazul în care actele vor fi trimise în timp util la București, Sorin Schiesz va putea debuta la Caransebeș chiar de sâmbătă, atunci când Banatul primește vizita formației Phoenix Șimleu Silvaniei.

„Sper ca domnul Chiș cu domnul Grădinaru să lămurească situația, mai ales că și primarul din Caransebeș, domnul Marcel Vela, a insistat cu două telefoane la președintele Mircea Chiș. Sper să înțeleagă că e spre binele voleiului din Banat și spre binele lu Sorin Schiesz, pentru că la Caransebeș i s-au oferit toate condițiile. Eu încă sper că iubitorii de volei din Banat îl vor vedea pe Sorin în prima ligă, la Caransebeș, chiar de la meciul cu Șimleu Silvaniei”, a mai spus Stepanescu pentru sursa citată.

Sorin Schiesz a împlinit 34 de ani pe 10 ianuarie, de-a lungul anilor mai activând la Universitatea Cluj, Unirea Dej, Torpi Târgu Mureș, SCMU Craiova și Universitatea Timișoara, bifând cu fiecare dintre ele prezențe în elită. Schiesz a revenit la Timișoara în 2010, luând parte la ultimul sezon al Universității în Divizia A1.

Adio, Niculae Viciu! Fostul baschetbalist al timișorenelor Universitatea și Voința s-a stins din viață

Site-ul Federației Române de Baschet anunță dispariția unuia dintre jucătorii care au scris istorie la Timișoara, Niculae Viciu, la vârsta de 75 de ani. Originar din Târgu Mureș – acolo unde s-a și stins, de altfel – Viciu a evoluat vreme de zece sezoane în baschetul timișorean, la echipele Universitatea și Voința.

Născut la 23 februarie 1939 la Târgu Mureș, Niculae Viciu a început baschetul la vârsta de 15 ani, la Liceul Papiu Ilarian din localitate. După numai doi ani, a fost promovat la prim-divizionara locală, Dinamo Târgu Mureș. Între 1957-1960 evoluează la Cluj, la formațiile Constructorul și Universitatea, iar în următorii doi ani se transferă la Știința Craiova, fiind student al Facultății de Mecanică Agricolă din localitate.

În 1962, secția se mută la Timișoara, Niculae Viciu începând o strânsă legătură cu orașul de pe Bega. La Știința a avut coechipieri consacrați, precum Popovici sau Cîrlan, antrenor fiindu-i Constantin Lache, cel ce peste câțiva ani avea să scrie istorie cu echipa de handbal feminin Universitatea. După încheierea studiilor, Viciu s-a transferat la Dinamo București, club cu care a cucerit de trei ori titlul național. „Datorită unor probleme de familie și a unor simpatii pe linie sportivă”, cum notează Valentin Albulescu în cartea Baschet românesc, Viciu revine la Universitatea Timișoara, în 1969. El rămâne pe Bega până în 1975, însă timp de două sezoane joacă pentru Voința, echipă cu care reușește promovarea în elită, în calitate de antrenor-jucător, în 1973.

Recordurile lui Viciu

În maioul Universității Timișoara, Niculae Viciu a devenit de trei ori coșgheter al campionatului intern. În 1970/1971, la un meci jucat la București, cu Dinamo, a reușit să înscrie 39 de puncte pentru bănățeni, care au pierdut însă jocul după prelungiri (80-83). În același sezon, a stabilit recordul all-time al punctelor marcate într-un meci din prima ligă, într-un joc câștigat de Universitatea Timișoara chiar la Târgu Mureș, Viciu reușind să înscrie 53 (!) de puncte în fața publicului din orașul său natal. O performanță remarcabilă, dacă ne gândim că, la vremea respectivă, nu intraseră încă în regulament aruncările de 3 puncte.

Niculae Viciu a fost selecționat de 130 de ori în naționala de seniori a României. Cea mai importantă realizare a sa sub tricolor s-a consemnat în 1962, atunci când s-a aflat în lotul României, clasat pe un onorant loc 7 la Campionatele Europene de la Belgrad.

Fiul său, Gabriel Viciu, acum în vârstă de 42 de ani, a fost la rândul lui un baschetbalist important la Timișoarei, el evoluând la Elba în anii 90 și începutul anilor 2000.

Dumnezeu s-l odihnească!

FOTO: Împreună pentru Kassandra! ASU Politehnica, învingătoare în Piața Operei

Sportul timișorean s-a reunit în această după-amiază în Piața Operei. Fotbaliști și fotbaliste, voleibaliști, handbaliști, baschetbaliști și jucători de fotbal american s-au întrecut la minifotbal, pe terenul amenajat în fața Operei. Scopul? Stângerea de fonduri pentru Kassandra, micuța adoptată de Iosif Rotariu, și care se pregătește pentru cea de-a 37-a operație suferită în cei 9 ani ai săi de viață.

Opt echipe timișorene. Câteva sute de spectatori. Totul în Piața Operei, totul pentru Kassandra Rotariu. Vorbim despre micuția care, la cei 9 anișori ai săi, a trecut deja prin prea multe clipe grele. Luna viitoare, va suferi cea de-a 37-a operație, în Franța. O intervenție chirurgicală extrem de costisitoare, dar absolut necesară, pentru ca fetița adoptivă a lui Iosif Rotariu să poată duce o viață normală.

ASU Politehnica și A.S.T. Druckeria au făcut un apel la reprezentantele orașului din celelalte sporturi de echipă să se alăture acestei cauze. Iar răspunsurile au fost pozitive din fiecare parte. În această după-amiază, în Piața Operei, au jucat minifotbal pentru Kassandra fotbaliștii de la ASU Politehnica, voleibaliștii de la Universitatea, baschetbaliștii de la BC Timișoara și Timba, rugbyștii de la RCM Timișoara, handbaliștii de la CH Politehnica, echipa de fotbal american Timișoara 89ers și echipa de fotbal feminin CFR.

Meciurile au fost extrem de spectaculoase, vii și gustate din plin de cele câteva sute de timișoreni care s-au adunat în jurul terenului. În primul meci al turneului, Timișoara 89ers au trecut cu 3-1 de fetele de la CFR, „leopardele” punând o reală presiune pe poarta echipei de fotbal american pe final de meci. Apoi, voleibaliștii de la Universitatea Timișoara le-au aplicat o corecție severă celor de la BC Timișoara. Cum echipa e plecată la Târgu Jiu, pentru duelul cu Energia Rovinari, pentru „lei” au jucat fostele glorii Dan Păltinișanu, Pidi Czmor și Radenko Toroman. S-a îîncheiat 7-1 pentru voleibaliști, care la pauză conduceau deja cu 6-0.

Nici cea de-a treia partidă a turneului nu a fost prea echilibrată. Rugbyștii de la RCM Timișoara au prins gustul victoriei după succesul de aseară, cu Saracens, și i-au învins clar pe handbaliștii de la CH Poli, scor 6-1. În ultimul joc din sferturile de finală, ASU Politehnica a trecut de baschetbaliștii de la Timba cu 4-2. Alb-violeții au punctat prin Iorgovan, de două ori, Ionaș și Gavriluță, în timp ce pentru „urși” au punctat antrenorul Bogdan Murărescu și ucraineanul Konstantyn Glazyrin.

Prima semifinală, cea dintre Timișoara 89ers și voleibaliștii de la Universitatea, avea să fie cea mai echilibrată partidă a turneului. La capătul celor două reprize a câte 10 minute, scorul era egal, 2-2, pentru echipa de fotbal american punctând de două ori Hanno Heinrich, în vreme ce golurile voleibaliștilor au fost înscrise de Dumulescu și Bălulescu. S-a mai jucat o repriză suplimentară, de cinci minute, Hanno Heinrich reușind să asigure victoria echipei sale, cu un gol marcat cu câteva secunde înaintea finalului.

În cea de-a doua semifinală, rugbyștii au părut să își piardă suflul, fiind învinși cu 0-4 de fotbaliștii de la ASU Politehnica. Făgețan a marcat de două ori, în timp ce Ilie și Iorgovan au marcat câte o dată.

Marea finală a turneului le-a pus față în față pe reprezentantele fotbalului în format clasic – ASU Politehnica – și a fotbalului american – Timișoara 89ers. Alb-violeții au avut câștig de cauză, ei conducând până spre final cu 2-0, prin reușitele semnate de Iorgovan și Gavriluță. În secvențele de final, 89ers și-a introdus toți jucătorii din lot pe teren, reușind să marcheze golul de onoare chiar înaintea fluierului final.

O acțiune care și-a atins scopul principal, strângerea de fonduri pentru Kassandra Rotariu. În cutiile destinate acestei cauze, timișorenii prezenți astăzi în Piața Operei au donat în total 9.887 de lei și 30 de bani, plus 230 de euro. Sunt bani care îi vor prinde extrem de bine Kassandrei, căreia îi urăm, pe această cale, multă sănătate. Fie să o vedem mereu la fel de zâmbăreață ca și astăzi, în Piața Operei.

Echipele de volei din Timișoara și-au aflat programul

Site-ul Federației Române de Volei a publicat programul pentru ediția 2014/2015 a Diviziei A2, un sezon în care Timișoara va din nou prezentă atât în întrecerea masculină, cât și în cea feminină. Îmbucurătoare proiectele apărute în această vară la fete, acolo unde capitala Banatului nu a avut reprezentantă la nivel de seniori vreme de patru ani, iar acum va lua startul în A2 Vest cu două grupări.

Voleibaliștii de la Universitatea Timișoara vor evolua într-o serie mult schimbată față cea de anul trecut. Practic, cinci foste adversare ale bănățenilor nu se mai regăsesc pe tabloul seriei vestice: Banatul Caransebeș – promovată în A1, Vartex Râmnicu Vâlcea, Chimszed Cluj, Torpi Târgu Mureș și CSU Oradea – neînscrise în campionat. Au apărut, în schimb, patru nume noi: Universitatea Cluj (retrogradată din A1), CSS 2 Baia Mare, Pro Volei Bistrița și Bravol Brașov.

Trupa pregătită de Sorin Grădinaru va începe noul sezon pe teren propriu, cu o dispută programată pentru data de 18 octombrie, în compania echipei din Bistrița.

Iată programul turului pentru timișoreni:

Etapa I (18 octombrie): Universitatea Timișoara – Pro Volei Bistrița
Etapa II (25 octombrie): CSM Câmpia Turzii – Universitatea Timișoara
Etapa III (1 noiembrie): Universitatea Timișoara – Bravol Brașov
Etapa IV (8 noiembrie): Universitatea Timișoara – Pro Volei Arad
Etapa V (15 noiembrie): CNE LAPI Dej – Universitatea Timișoara
Etapa VI (22 noiembrie): Universitatea Timișoara – CSS 2 Baia Mare
Etapa VII (29 noiembrie): U Cluj – Universitatea Timișoara

Derby timișorean în runda a treia

Voleiul feminin din Timișoara a renăscut în această vară, după patru ani în care capitala Banatului a trăit rușinea de a nu avea nicio reprezentantă la nivel de seniori. Un club nou și cu aspirații înalte e ACS Agroland, grupare ce va fi pregătită de Dan Jitaru și își va disputa meciurile pe teren propriu în sala „Mircea Albu” din Circumvalațiunii. Obiectivul noului club e promovarea în eșalonul de elită în maximum doi ani și, pe viitor, chiar atacarea titlului de campioană. De asemenea, a fost reactivată secția de volei feminin a Universității Timișoara, prezentă ultima oară în liga secundă în sezonul 2009/2010. Gruparea studențească va fi pregătită de Cerasela Șerban și se va baza pe junioare de la CSS Bega Timișoara, urmând a-și disputa meciurile de pe teren propriu în sala Universității de Vest.

Ambele grupări timișorene vor începe campionatul în deplasare, duelul direct fiind programat în runda a treia, pe 1 noiembrie, pe terenul Universității.

Iată programul turului pentru cele două reprezentante ale Timișoarei:

Etapa I (18 octombrie): CSU Medicina CNUE Târgu Mureș – Agroland Timișoara; CSU Oradea – Universitatea Timișoara;
Etapa II (25 octombrie): Agroland Timișoara – CSU Oradea; Universitatea Timișoara stă.
Etapa III (1 noiembrie): Universitatea Timișoara – Agroland Timișoara;
Etapa IV (8 noiembrie): CET Govora CNMB Râmnicu Vâlcea – Universitatea Timișoara; Agroland Timișoara stă.
Etapa V (15 noiembrie): Universitatea Timișoara – CSS 2 CNE Baia Mare; Agroland Timișoara – CET Govora CNMB Râmnicu Vâlcea;
Etapa VI (22 noiembrie): CSS 2 CNE Baia Mare – Agroland Timișoara; Banatul Caransebeș – Universitatea Timișoara;
Etapa VII (29 noiembrie): Universitatea Timișoara – CSU Medicina CNUE Târgu Mureș; Agroland Timișoara – Banatul Caransebeș.

FOTO: Timișorenii Bădiceanu și Roșu, unici reprezentanți ai României la CM de volei pe plajă

În aceste zile, la Porto se desfășoară Campionatul Mondial de volei pe plajă, destinat jucătorilor sub 19 ani. România e reprezentată de o singură pereche pe tabloul masculin, cea formată din timișorenii Lucian Bădiceanu și Marius Roșu, componenți ai Universității Timișoara.

Dacă în formatul clasic, se zbate să revină în prim plan, după mai bine de un deceniu de anonimat, în voleiul pe plajă Timișoara are un cuvânt greu de spus. România e reprezentată de o singură pereche la Campionatul Mondial U19, ce se desfășoară în aceste zile la Porto, ambii componenți ai tandemului fiind timișoreni.

Lucian Bădiceanu și Marius Roșu, obișnuiți ai nisipului, cu rezultate remarcabile în această disciplină în ultimii ani, și-au început meciurile din grupa B a întrecerii masculine. Din păcate pentru cei doi bănățeni, până acum nu au înregistrat decât eșecuri pe linie.

În primul meci, disputat miercuri dimineață, cei doi au cedat în fața brazilienilor Arthur Diego Lanci și George Wanderley în două seturi, 7-21, 16-21, meciul având o durată totală de 31 de minute. În al doilea joc din ziua de debut a competiției, cei doi timișoreni au cedat și în fața austriecilor Kratz și Telsnigg, reușind de această dată să își adjudece un set. A fost 1-2 (25-27, 21-19, 15-17), la capătul unui meci ce a durat o oră și opt minute. În această dimineață, timișorenii au înregistrat al treilea eșec la Porto, în fața germanilor Niklas Rudolf și Eric Stadie, care și-au asigurat victoria în decurs de o jumătate de oră, pe seturi 21-15, 21-8.

Lucian Bădiceanu și Marius Roșu mai au de disputat două partide în faza grupelor, la Porto. În această după-amiază, e programat jocul cu mexicanii Gaixola și Rubio, iar mâine dimineață vor da piept cu namibienii Sack și Von Ludwiger, clasați ultimii în grupa B.

Lucian Bădiceanu și Marius Roșu, ambii în vârstă de 18 ani, au fost promovați la nivel de seniori în stagiunea precedentă, la divizionara secundă Universitatea Timișoara, făcând parte dintr-un contingent de cinci juniori sosiți de la CSS Bega, alături de Robert Vîrlan, Florin Ene și Mircea Roșu (fratele geamăn al lui Marius).

Foto: fivb.org

Canotajul timișorean, prezent cu trei sportivi la Campionatul Mondial de tineret de la Varese

Trei canotori lansați pe apa Begăi vor reprezenta România la Campionatul Mondial U23, ce începe astăzi, în localitatea italiană Varese. Doi dintre ei vor face echipă, în echipajul de patru vâsle masculin, în vreme ce al treilea figurează ca rezervă.

Dintre cele opt echipaje românești prezente la Varese, acolo unde astăzi se dă startul Campionatului Mondial de tineret, unul va atrage cu siguranță atenția pasionaților de canotaj din această parte de țară. În proba de patru vâsle, jumătate din „echipă” e formată din timișoreni. Adrian Cionca, legitimat la Universitatea Timișoara, va trage alături de Cristi-Ilie Pîrghie, sportiv lansat de asemenea în capitala Banatului, dar care de câțiva ani concurează pentru CSA Steaua București. Alături de ei, vor mai lupta pentru o medalie cât mai strălucitoare Ioan Prundeanu și Vasile Agafiței.

Delegația României va dispune la Varese și de două rezerve, una dintre ele fiind tot de proveniență bănățeană. Marian-Florin Enache, actualmente legitimat la Dinamo NIRO București, e un produs al școlii de canotaj din Timișoara, fiind „șlefuit” la CSS Bega, sub îndrumarea profesoarei Elvira Văsuț. Acesta a luat drumul Bucureștiului în iarnă și, la cei 19 ani pe care îi va împlini la 5 august, e considerat unul dintre cei mai promițători tineri canotori ai țării.

Iată lista completă a sportivilor pe care România a trimis-o la Varese:

Patru rame fără cârmaci feminin (Maria-Evelina Cogianu, Mihaela-Dumitrița Vultur, Mihaela-Teodora Berindei, Ana Orhei) și masculin (Vlad-Dragoș Aicoboae), Toader-Andrei Gontaru, Marius-Vasile Cozmiuc, Adrian Damii), dublu rame feminin (Elena-Lavinia Țârlea, Mădălina Bereș), patru vâsle feminin (Gianina-Elena Beleagă, Ana-Maria Simion, Maricela-Dorina Otea, Iuliana Buhuș), dublu rame masculin (Dănuț-Viorel Rusu, Cristian Ivașcu), dublu vâsle feminin (Viviana-Iuliana Bejinariu, Ioana Vrînceanu), dublu vâsle feminin categorie ușoară (Andreea Asoltanei, Ionela-Livia Lehaci) și patru vâsle masculin (Adrian Cionca, Ioan Prundeanu, Cristi-Ilie Pîrghie, Vasile Agafiței).

Vlad Stănoiu face pasul spre antrenorat! Jucătorul Universității va fi secund la CSM Lugoj

CSM Lugoj a anunțat numirea lui Vlad Stănoiu în rolul de antrenor secund al echipei. Voleibalistul Universității Timișoara se află la prima experiență ca tehnician și speră ca alături de sârbul Valerijan Luka să mențină voleiul de pe malul Timișului măcar la nivelul obișnuit din ultimii ani.

CSM Lugoj va avea o cu totul altă față în sezonul viitor. Singura prim-divizionară de volei din județul Timiș și-a schimbat lotul aproape în totalitate, componența staff-ului tehnic suferind la rându-i importante modificări. După instalarea lui Valerijan Luka în rolul de antrenor principal, în locul lui Bogdan Paul, clubul bănățean a anunțat zilele trecute cooptarea lui Vlad Stănoiu, cel care îl va asista pe tehnicianul sârb în pregătirea echipei.

„Mă aștept la rezultate bune, să rămânem în prima ligă. Eu unul sper să intrăm în primele șase. Momentan ne formăm lotul, în perioada următoare vom vedea pe ce ne bazăm. Până acum ne-au venit jucătoare bune, de perspectivă, cu care sunt convins că putem face față. Mai așteptăm câteva noutăți în aceste zile”, ne-a declarat proaspătul antrenor secund al Lugojului.

Vlad Stănoiu e încă jucător activ la Universitatea Timișoara, acolo unde va continua să evolueze doar dacă situația o va impune, principala sa preocupare fiind de acum meseria de antrenor. „Dacă va fi nevoie de mine, voi juca cu cea mai mare plăcere”, a punctat Stănoiu.

Sorin Grădinaru, antrenorul său de la „U” i-a dat câteva sfaturi la începutul noii sale cariere: „M-a sfătuit să fiu atent, pentru că am ce învăța de la domnul Valerjan Luka și să fiu dedicat meseriei”.

Vlad Stănoiu are 23 de ani, e originar din Constanța și a evoluat în ultimii doi ani la divizionara secundă Universitatea Timișoara, alături de care a participat la două baraje de promovare în primul eșalon, în 2013 la Galați și în 2014 la Caransebeș. Noul „secund” al Lugojului e absolvent al Facultății de Știinte ale Miscării, Sportului și Sănătății din Bacău și al Facultății de Educatie Fizică și Sport din Timișoara, având specializare volei.

« Previous Page