De la transformarea site-ului druckeria.ro în platformă de știri și opinii, voleiul feminin din Timișoara a constituit una dintre preocupările noastre constante. Asta chiar dacă vorbeam la el doar la timpul trecut. Între 2010 și 2014, capitala Banatului a trăit rușinea (și nu ne hazardăm când spunem asta) de a nu avea nicio reprezentantă la nivel de senioare în volei. A doua jumătate a anului ce stă să se încheie a consemnat însă revenirea în forță a Timișoarei la fileu. Orașul e reprezentat nu de una, ci de două formații în Divizia A2, îmbucurăroare fiind în special apariția proiectului privat ACS Agroland, care țintește cel mai înalt pisc la nivel național peste câțiva ani.

În decembrie anul trecut, site-ul nostru rememora ultima apariție în eșalonul de elită a voleiului feminin din Timișoara. Politehnica Tender murea în vara lui 2005, părăsită de investitor, și sortită plutirii în derivă în Divizia A2. „Corabia” s-a scufundat în cele din urmă în 2010, fiind păstrată, iată, timp de patru ani, în sertarul președintelui Mircea Chiș. Echipa-fanion a voleiului feminin din Timișoara a revenit la viață în vară, fiind înscrisă în Divizia A2 Vest. Lotul e format în marea majoritate din tinere crescute la CSS Bega, cea mai experimentată jucătoare fiind Loredana Pașca, fostă componentă a prim-divizionarei CSM Lugoj.

În paralel, prindea contur un proiect poate și mai interesant, ACS Agroland. Prima acțiune inițiată de oamenii implicați în acest nou club a fost organizarea Balcaniadei de beachvolley pe Bega, pe o cochetă bază amenajată lângă Parcul Rozelor. O întrecere care a atras un public numeros și care, practic, le-a reamintit timișorenilor de sportul cu mingea la fileu, un sport pe care păreau să-l fi uitat complet.

Cu junioare alese din toate colțurile țării, selectate de antrenorul Dan Jitaru, ACS Agroland a pornit la drum, de asemenea, din Divizia A2. Ținta finală? Titlul național. Un obiectiv ce poate părea, în acest moment, fantasmagoric, dacă ne gândim că în urmă cu doar câteva luni, acest sport se afla în moarte clinică la Timișoara. Atât Jitaru, cât și președintele Horia Cardoș, sunt însă adepții pașilor mărunți.

„Ne propunem în viitor chiar titlul național la seniore. Cu sportive autohtone, nu cu infuzie de straniere, cum se practică la majoritatea echipelor. E un lucru greu de realizat, dar sunt convins că vom reuși. Există talente suficiente în voieliul românesc, dar nu au șansa de a se afirma. De obicei, românii nu au răbdare, vor rezultate imediate, nu sunt în stare să investească într-un proiect nici măcar de nivel mediu”, a explicat Dan Jitaru, la Digi 24 Timișoara.

Cu un lot format din fete de 15-16 ani și chiar mai tinere, Dan Jitaru își propune să crească treptat pentru ca, în doi ani, grupul să ajungă la o maturitate care să îi permită nu doar promovarea în Divizia A1, ci și menținerea în eșalonul de elită.

„Nu ne grăbim. Fetele sunt tinere, o luăm pas cu pas .Țintim momentan medalii la nivel juvenil. După o minimă experiență competițională, pe care vom încerca să o suplimentăm printr-o serie de meciuri amicale în străinătate, ne vom baza pe aceste fete fără să avem nevoie de acei piloni, de acele jucătoare experimentate. Eu zic că în doi ani se va putea promova în prima ligă cu această echipă. Problema e ca atunci când promovăm, să fim suficient de maturi cât să nu retrogradăm imediat. Și aici e practic bătălia. Intrarea propriu-zisă în prima ligă, nu cred că e foarte dificilă, pentru că diferența e foarte mare între cele două eșaloane”, a mai spus Jitaru.

„Există foarte multe multinaționale care și-ar dori să investească în sport”

Sportul timișorean e ținut în viață de banii publici. Iar acest lucru e valabil pentru mai toate ramurile sportive. Dacă e să ne referim la jocurile de echipă, doar RCM Timișoara și Timba se bucură de o pondere mai mare a investițiilor din mediul privat. Horia Cardoș spune însă că Timișoara nu duce lipsă de oameni de afaceri sau firme dispuse să investească în sport, însă modul în care sunt abordați de conducătorii de cluburi e greșit.

„Să știți că există destul de mulți antreprenori, foarte multe multinaționale care și-ar dori să investească în sport. Nu o fac, pentru că nu e cine să le ceară acest lucru într-un mod profesionist. Sponsorizare înseamnă ceva mult mai mult. Trebuie să îi oferi unui antreprenor mult mai mult decât pur și simplu deducerea din profit. Noi avem un plan, există deja câteva companii ci care discutăm, avem și un sponsor care ne sprijină, dar nu doresc să îi dau momentan numele. Sunt foarte încrezător că în momentul în care vom prezenta un proiect curat, care va reuși să promoveze voleiul în modul în care ne dorim noi, vor veni și sponsori”, a spus Horia Cardoș.

În acest moment, bugetul clubului ACS Agroland atinge 50.000 de euro. Bani care nu s-au găsit atâta timp, pentru a susține o echipă măcar la nivelul eșalonului secund. „O echipă cu nivelul nostru se ține cu un buget comparabil cu una de fotbal de la Campionatul Județean sau hai să zicem Divizia D. În primul an, ne încadrăm la 50.000 de euro. În A1, sunt trei echipe cu bugete de 1 milion de euro. Până la urmă, e bine că se bagă bani în sport, însă nu e bine că se bagă pentru rezultate imediate”, a mai explicat Horia Cardoș.

Restartul voleiului feminin din Timișoara e anevoios, ca orice început de drum. Cele două reprezentante ale orașului în A2 Vest ocupă ultimele două locuri la finalul turului: Agroland pe 5 și Politehnica pe 6, ambele cu câte 5 puncte în cont. Rămâne de văzut cât va dura răbdarea factorilor de decizie în ambele proiecte. Chiar dacă nu va fi vorba despre titluri naționale cucerite an de an, Timișoara are nevoie să revină măcar la nivelul la care a fost o dată, și anume o prezență constantă în primul eșalon.