vointa timisoara Archives

REMEMBER: Universitatea – Voința, primul derby al baschetului timișorean în elită

Fază de joc din meciul de debut al Voinței în Divizia A: 61-75 cu Universitatea Cluj, în sala Floreasca din București, la 27 octombrie 1973

Timișoara s-a obișnuit deja cu statutul privilegiat de a avea două reprezentante pe prima scenă a baschetului masculin, pe BC Timișoara și Timba. O situație întâlnită din acest sezon și la Cluj (U-BT și CS Universitatea), de altfel un oraș ce s-a mai împărțit în două și în alte rânduri după Revoluție – vezi duelurile U – Carbochim sau U – Gladiator. Până la promovarea celor de la Timba în prima divizie, la finalul sezonului 2011/2012, baschetul timișorean nu fusese reprezentat de două echipe în elită decât într-o singură ediție: 1973/1974, atunci când alături de Universitatea, una dintre performerele întrecerii interne, poposea Voința.

Voința Timișoara a fost o apariție surprinzătoare – dar și meteorică – pe prima scenă a baschetului românesc. În sezonul 1972/1973, micuța grupare izbutea un transfer important: internaționalul Niculae Viciu, sosit chiar de la concitadina Universitatea. Aflat spre apusul carierei (avea deja 33 de ani), Viciu și-a asumat rolul de căpitan al echipei dar și de „secund” al antrenorului Mircea Gașpar. A strâns în jurul său o serie de tineri talentați și a pornit ascensiunea Voinței spre Divizia A.

Promovarea a fost adjudecată într-un turneu desfășurat între 1 și 3 iunie 1973 la Pitești, acolo unde au mai participat Universitatea București, Medicina Târgu Mureș și CSU Galați. Timișorenii au înregistrat două victorii în primele două partide, 67-65 cu Medicina și 56-50 cu „studenții” bucureșteni, astfel că nu mai aveau cum să piardă una dintre cele două poziții promovabile. În aceeași situație se regăsea și CSU Galați, partida dintre cele două, care a închis practic turneul de promovare de la Pitești, fiind doar de palmares: CSU – Voința 82-62.

Astfel, la startul ediției 1973/1974 a Diviziei A, Timișoara se alinia la start cu două reprezentante: Universitatea și Voința. Erau ani în care primul eșalon semăna mai degrabă cu o întrecere inter-bucureșteană, mai bine de jumătate dintre echipe provenind din capitală: Dinamo, Steaua, Rapid, I.C.H.F., I.E.F.S. și Politehnica, în timp ce restul țării era reprezentat de doar patru orașe: Timișoara, Constanța (prin Farul), Cluj (prin Politehnica) și Galați (prin CSU). Astfel că performanța realizată de orașul de pe Bega era cu atât mai importantă.

Dar iată cum arătau cele două echipe timișorene la startul ediției 73/74:

Universitatea Timișoara: Cornel Chiriță, Niculae Ionescu, Gheorghe Câmpeanu, Nicolae Mănăilă, Petru Czmor, Anton Minius, Marin Roxin, Nistor Gal, Gheorghe Munteanu, Gelu Minișcă, Leopold Weber. (Antrenor-jucător Niculae Ionescu)

Voința Timișoara: Niculae Viciu, Pavel Lup, Gabriel Leonte, Octavian Iancea, Nicolae Ivanici, Ioan Lungu, Stelian Pascaru, Tiberiu Ondreikovics, Ludovic Csordas, Cantemir Riscuția, Ștefan Bakos, Pavel Galamboș, Dorin Ilea, Mihai Donca, Ioan Micinic, Pavel Roman (Antrenor: Mircea Gașpar).

„U” a defilat în derby

La vremea respectivă, campionatul se desfășura în sistemul unor turnee lunare, care nu au permis decât o singură întâlnire directă dintre cele două timișorene. S-a întâmplat chiar în Sala Olimpia din Timișoara, în cadrul celui de-al treilea turneu. La 22 decembrie 1973 a fost Universitatea – Voința 80-60 (35-28). Dar să dăm citire cronicii partidei, apărute în ziarul Sportul de a doua zi:

„Aproape 25 de minute din timpul efectiv de joc, studenții au comis greșeli tehnice, tactice, nu au depus eforturi pentru victorie. Adversarii lor, deși formează o echipă „subțire”, în care mereu tânărul Viciu duce greul, au evoluat bine, s-au apărat cu îndârjire și au menținut multă vreme o diferență mică de scor. În ultimele 10 minute, studenții și-au luat rolul în serios, au alergat mai mult și au câștigat clar o partidă care, doar în unele momente, a avut atributele unui „derby”. Au marcat: Mănăilă 21, Câmpeanu 23, Czmor 14, Minius 16, Ionescu 5, Roxin 1 pentru Universitatea, respectiv Lup 15, Iancea 12, Ivanici 8, Viciu 13, Ondreikovics 4, Pascaru 3, Csordas 3, Leonte 2”.

Voința, la ultima reprezentație în elită: 85-103 cu CSU Galați, la 19 mai 1974

Podium pentru Universitatea, retrogradare pentru Voința

În acea ediție de campionat, cele două formații timișorene au avut destine diferite. Așa cum era de așteptat, după prestația din ultimii ani, Universitatea a încheiat pe podium, fără să deranjeze însă tandemul Steaua – Dinamo, abonat pe atunci (la fel ca în atâtea alte discipline!) la supremație. În schimb, Voința nu a rezistat ritmului primei divizii și a retrogradat după un ultim turneu al grupei valorice 7-12, desfășurat la Galați, unde a înregistrat doar înfrângeri: 59-76 cu Politehnica București, 71-78 cu Politehnica Cluj, 72-85 cu Rapid București și 85-103 cu CSU Galați.

Revenim în zilele noastre, deoarece ne așteaptă un nou derby BC Timișoara – Timba. Duminică, de la ora 18, cele două reprezentante ale capitalei Banatului se vor afla pentru a șasea oară față în față în prima divizie. Până acum, alb-violeții au câștigat de fiecare dată în fața vecinilor echipați în galben-negru. De această dată, se anunță însă un duel mai interesant ca niciodată, Timba punând mari probleme echipelor cu pretenții din campionat (vezi înfrângerea dramatică de aseară, din prelungiri, de la Pitești, în fața echipei clasate pe 3 în Liga Națională).

Adio, Niculae Viciu! Fostul baschetbalist al timișorenelor Universitatea și Voința s-a stins din viață

Site-ul Federației Române de Baschet anunță dispariția unuia dintre jucătorii care au scris istorie la Timișoara, Niculae Viciu, la vârsta de 75 de ani. Originar din Târgu Mureș – acolo unde s-a și stins, de altfel – Viciu a evoluat vreme de zece sezoane în baschetul timișorean, la echipele Universitatea și Voința.

Născut la 23 februarie 1939 la Târgu Mureș, Niculae Viciu a început baschetul la vârsta de 15 ani, la Liceul Papiu Ilarian din localitate. După numai doi ani, a fost promovat la prim-divizionara locală, Dinamo Târgu Mureș. Între 1957-1960 evoluează la Cluj, la formațiile Constructorul și Universitatea, iar în următorii doi ani se transferă la Știința Craiova, fiind student al Facultății de Mecanică Agricolă din localitate.

În 1962, secția se mută la Timișoara, Niculae Viciu începând o strânsă legătură cu orașul de pe Bega. La Știința a avut coechipieri consacrați, precum Popovici sau Cîrlan, antrenor fiindu-i Constantin Lache, cel ce peste câțiva ani avea să scrie istorie cu echipa de handbal feminin Universitatea. După încheierea studiilor, Viciu s-a transferat la Dinamo București, club cu care a cucerit de trei ori titlul național. „Datorită unor probleme de familie și a unor simpatii pe linie sportivă”, cum notează Valentin Albulescu în cartea Baschet românesc, Viciu revine la Universitatea Timișoara, în 1969. El rămâne pe Bega până în 1975, însă timp de două sezoane joacă pentru Voința, echipă cu care reușește promovarea în elită, în calitate de antrenor-jucător, în 1973.

Recordurile lui Viciu

În maioul Universității Timișoara, Niculae Viciu a devenit de trei ori coșgheter al campionatului intern. În 1970/1971, la un meci jucat la București, cu Dinamo, a reușit să înscrie 39 de puncte pentru bănățeni, care au pierdut însă jocul după prelungiri (80-83). În același sezon, a stabilit recordul all-time al punctelor marcate într-un meci din prima ligă, într-un joc câștigat de Universitatea Timișoara chiar la Târgu Mureș, Viciu reușind să înscrie 53 (!) de puncte în fața publicului din orașul său natal. O performanță remarcabilă, dacă ne gândim că, la vremea respectivă, nu intraseră încă în regulament aruncările de 3 puncte.

Niculae Viciu a fost selecționat de 130 de ori în naționala de seniori a României. Cea mai importantă realizare a sa sub tricolor s-a consemnat în 1962, atunci când s-a aflat în lotul României, clasat pe un onorant loc 7 la Campionatele Europene de la Belgrad.

Fiul său, Gabriel Viciu, acum în vârstă de 42 de ani, a fost la rândul lui un baschetbalist important la Timișoarei, el evoluând la Elba în anii 90 și începutul anilor 2000.

Dumnezeu s-l odihnească!

Avântul Bobda, întrecută la limită în „restanța” cu Dumbrăvița

Cea mai nouă grupare a Timișoarei pare în creștere, deși a înregistrat miercuri cel de-al treilea eșec la rând de la mutarea în Fratelia. Avântul Bobda, grupare alcătuită în exclusivitate din tinerii crescuți de Octavian Foale la Luceafărul, a fost întrecută miercuri cu 0-1 de CS Dumbrăvița, în urma unei lovituri de pedeapsă.

Miercuri, pe arena „Voința” din Fratelia, s-a disputat o restanță din etapa a XX-a, între gazdele Avântul Bobda și una dintre formațiile solide ale „D”-ului, CS Dumbrăvița. Partida ar fi trebuit să se dispute sâmbătă dimineață, însă starea terenului, plin de noroi în urma ploilor și a ninsorii de săptămâna trecută, a condus la amânarea întâlnirii.

Cu toate că vorbim despre cea de-a 11-a înfrângere consecutivă și cea de-a treia de la mutarea în Timișoara, putem spune că Avântul pare în creștere de la etapă la etapă. Gruparea pregătită de experimentatul Octavian Foale și formată exclusiv din copii cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani, a făcut față cu brio unui adversar incomod pentru mai toate formațiile din „D”-Timiș.

Dumbrăvița lui Florin Macavei a venit în Fratelia cu gândul la trei puncte sigure, dar s-a trezit că trebuie să tragă din greu pentru a le obține. În cele din urmă, alb-verzii au fost salvați de un penalty acordat în minutul 70, de către centralul Florin Velcotă, și transformat de Cosma, gol ce s-a dovedit suficient pentru adjudecarea victoriei.

La Avântul Bobda, antrenorul Octavian Foale a apelat la următoarea formulă: Mungiu – Jurcă, Rus, Jorj, Tarpian, Tomeniuc, Șușnea, Ciurescu, Racoceanu, L. Filip, Biriș. Au mai intrat Stigleț, Tableț, Cl. Filip și Leopold.

Avântul Bobda continuă să dețină „lanterna roșie” a Diviziei D, cu doar 6 puncte acumulate din 60 posibile. Echipa mutată în iarnă la Timișoara va evolua etapa viitoare tot acasă, pe terenul din Fratelia, urmând a primi sâmbătă vizita celor de la Real Dragșina.

Derby timișorean după aproape 40 de ani! Înainte a fost Universitatea – Voința

Niculae Viciu, antrenor-jucător la Voința Timișoara în anul promovării

Iubitorii de baschet din Timișoara așteaptă cu nerăbdare derby-ul local de sâmbătă, dintre BCT și Timba, o încleștare pe care puțini o credeau posibilă în urmă cu câțiva ani. Totuși, baschetul de pe Bega nu trăiește în premieră un asemenea moment, sezonul 1973/1974 al primului eșalon programând la start tot două timișorene, Universitatea și Voința.

Timișoara baschetbalistică trăiește un moment istoric. Începând cu acest sezon, Liga Națională masculină găsește la start două echipe din capitala Banatului, fapt cu care se mai poate lăuda doar Bucureștiul,prin CSM și Dinamo.

Puțină lume își mai aduce însă aminte că Timișoara a mai avut un asemenea derby, în primul eșalon al baschetului românesc. La finele sezonului 1972/1973, sportul sub panou de pe Bega își trăia unul dintre cele mai bune momente din istorie. Echipa-fanion a orașului, Universitatea (devenită ulterior Elba și apoi BCT), încheia Divizia A pe locul 4, în urma unui podium ocupat, în ordine, de Dinamo, Steaua și U Cluj. Echipele Voința București și Academia Militară luau drumul eșalonului secund, locul lor fiind luat de CSU Galați și de Voința Timișoara, o grupare a cărui succes s-a legat în mod direct de un nume de legendă al baschetului românesc.

„Artizanul promovării Voinței a fost Niculae Viciu. El se mutase la Voința, după ce a jucat ani buni la Universitatea. Avea deja 34-35 de ani și a îndeplinit acolo atât rolul de antrenor, cât și cel de jucător”, ne-a povestit Mircea Murărescu, pe atunci tânăr component al Universității, actualmente președinte al clubului Timba.

Voința Timișoara a promovat în vara lui 1973, în urma unui turneu de calificare disputat la Pitești. Trebuie precizat că în acel sezon, Divizia B s-a desfășurat după un sistem cu patru serii zonale, pe parcursul a patru tururi, dintre care două s-au organizat în sală, iar alte două în aer liber.

„Judecând după lotul pe care îl avea, și după prezența în echipă a lui Niculae Viciu, promovarea Voinței n-a fost o surpriză. Totuși, la nivel național, a fost ceva nemaiîntâlnit. Pe vremea aceea, doar Bucureștiul își permitea să țină chiar și 5-6 echipe în Divizia A, celelalte centre, precum Clujul, Constanța, Oradea sau Galațiul, având doar o echipă. Timișoara a fost, așadar, singurul oraș din provincie care a reușit să aibă mai mult de o reprezentantă în prima divizie în acei ani”, ne-a mai declarat Mircea Murărescu.

Voința Timișoara n-a rezistat însă decât un sezon pe prima scenă. Secția de baschet a ceea ce a fost unul dintre cele mai puternice cluburi polisportive ale orașului a fost reprezentată apoi ani la rând în Divizia B.

„Sunt mândru de ce a realizat Timba”

Deși cariera de jucător și-a legat-o de formația ce s-a transformat, în timp, în actuala BC Timișoara, Mircea Murărescu a fost unul dintre cei care au pus bazele clubului Timba. Președintele „urșilor” e mândru de ceea ce a realizat gruparea pe care o conduce și se bucură că Timișoara are prilejul de a organiza un derby local în prima divizie după aproape 40 de ani.

„Sunt foarte mândru de ceea ce a realizat până acum Timba. Nu trebuie să pierdem din vedere că am trăit întotdeauna din fonduri proprii, iar în acest cadru de criză economică mondială, noi am reușit să facem performanță. Mă bucur că vom avea ocazia să asistăm la un derby local în prima divizie, din care baschetul timișorean nu are decât de câștigat”, ne-a mai spus Mircea Murărescu.

Nea „Tzitzi”, așa cum îl alintă apropiații, recunoaște că echipa antrenată de fiul său, Bogdan, pornește cu șansa a doua în derby-ul de sâmbătă seară, cu BC Timișoara. „Diferența dintre cele două echipe e mare, din toate punctele de vedere. Noi vom încerca să fcem tot ceea ce ne stă în putință pe teren. După părerea mea, cred că doar tactic îi putem surprinde”, a conchis Mircea Murărescu.

Derby-ul local dintre BC Timișoara și BC Timba se va desfășura sâmbătă, de la ora 19, în sala „Constantin Jude”.

Timișoara intră în febra derby-ului BCT – Timba: „E un eveniment istoric”

Timișoara se pregătește de cel mai așteptat moment al toamnei baschetbalistice. Finalul acestei săptămâni programează derby-ul local, dintre BC Timișoara și Timba, un duel aparent inegal, dar în care ambele combatante promit spectacol.

Timișoara baschetbalistică trăiește un moment unic, cel puțin în perioada de după revoluție. Două reprezentante ale orașului se vor duela pe parchetul sălii „Constantin Jude”, într-un joc de Ligă Națională. La derby-ul din acest sfârșit de săptămână, BC Timba, considerată oaspete, își propune în primul rând să mulțumească publicul, care în mod cert va umple până la refuz tribuna.

„Mă aștept în primul rând la o sală arhiplină și la un joc spectaculos. Știu că suntem la polii opuși ai clasamentului, dar sper că vom reuși să practicăm un joc frumos, obiectivul nostru fiind să mulțumim spectatorii care vor fi prezenți la sală. Dacă vom reuși vreo minune, va fi extraordinar. Nu rezultatul e important pentru mine în acest meci, deoarece e clar că cele două echipe au bugete și idealuri diferite. Bineînțeles că avem și noi speranțele noastre, nu putem spune că suntem învinși dinainte, dar plecăm ca de obicei cu șansa a doua”, a declarat antrenorul „urșilor”, Bogdan Murărescu.

Galben-negrii sunt extrem de motivați înaintea acestui derby local, Bogdan Murărescu încercând să-i scape de trac pe elevii săi. „Jucătorii sunt motivați, e normal. E un meci între două echipe din același oraș, fiecare va încerca să arate tot ce are mai bun, rămâne de văzut cum se vor prezenta pe teren. Aici există două variante, fie vor juca foarte bine, fie foarte prost, iar asta tocmai datorită faptului că își doresc prea mult. Trebuie să reușesc să creez o stare generală bună, pentru a nu intra cu trac pe teren”, a mai spus Murărescu.

„Urșii” promit că nu vor sta la cutie în duelul cu rivala locală, mai ales că nu au absolut nimic de pierdut, în fața unei grupări ce își propune atacarea titulului de campioană. „BC Timișoara are jucători foarte valoroși și e cam greu să te gândești la un anumit aspect pe care să-l contracarezi. Singura noastră șansă e să riscăm, și o vom face cu siguranță. Dacă ne va ieși, va fi extraordinar. Au un antrenor bun, un fost jucător extraordinar, cu meciuri în Euroligă, astfel că din punctul de vedere al cunoștințelor baschetbalistice nu s-a schimbat nimic. Poate că atmosfera în aceste zile e chiar mai bună, sub Srdjan Jovanovic”, a precizat tehnicianul galben-negrilor.

Antrenorul celor de la Timba, Bogdan Murărescu, și-a legat aproape toată cariera de jucător de fosta Elba, dar spune că nu îl încearcă un sentiment special din acest punct de vedere. „Nu am nicio problemă din acest punct de vedere. De pe vremea când jucam eu la Elba s-a schimbat aproape totul. Doar Dan Păltinișanu și Adrian Vermeșan mai sunt în club. Dar cum spuneam, nu simt niciun fior special legat de acest aspect. Îmi doresc doar să jucăm noi bine și, dacă se poate, să câștigăm”, a mai spus Murărescu.

Tehnicianul „urșilor” consideră că un derby al orașului pe prima scenă baschetbalistică a țării ar trebui să fie un motiv de mândrie pentru toți combatanții. „E un eveniment istoric. E extraordinar să se întâlnească două echipe din Timișoara într-un meci de Ligă Națională și suntem bucuroși să fim protagoniștii unui asemenea moment. Sper ca spectacolul să fie la înălțime”, a conchis Murărescu.

Să mai spunem că singurul sezon care a mai găsit la start două formații timișorene în prima ligă de baschet masculin e 1973/1974. În acel an s-au duelat Universitatea (devenită ulterior Elba și apoi BCT) și Voința, grupare cu o prezență meteorică în elită, pregătită de antrenorul-jucător Niculae Viciu și la care mai activa, printre alții, regretatul Mircea Albu.