O nouă mutare pentru viitor! Călin Jurj e jucătorul Politehnicii

Politehnica Timișoara a realizat un nou transfer pentru perspectivă. Alb-violeții și-au asigurat serviciile lui Călin Jurj, un fundaș dreapta în vârstă de 18 ani, provenit de la Centrul Național de Pregătire, și care astăzi și-a pus semnătura pe contract.

Călin Jurj s-a născut la 3 august 2000 la Oradea, fiind un produs al clubului FC Bihor, dispărut între timp de pe harta fotbalului românesc. În urmă cu doi ani, s-a alăturat Centrului Național de Pregătire înființat de FRF la Timișoara, fiind „șlefuit”, pe rând, de antrenorii Adrian Văsâi și mai apoi Cristian Petcu. A fost titular și în multe rânduri căpitan al echipei CNP-ului în sezonul trecut, când, „tricolorii” de pe Bega au fost incluși în Liga a III-a. Postul său de bază este cel de fundaș dreapta, însă poate evolua și ca mijlocaș central cu profil defensiv.

Noul jucător al Politehnicii a fost, în ultimii doi ani, un obișnuit al loturilor naționale, fiind chemat de selecționerii Gabriel Manolache și Florin Bratu la reprezentativele Under 17 și Under 18 ale României.

Vă reamintim, în ultimele două săptămâni, Politehnica a mai înregimentat doi jucători foarte tineri. E vorba despre atacantul Tiberiu Istrătescu (18 ani) și mijlocașul central Călin Popescu (17 ani).

Și Timișoara a fost pe Conte Verde (2) | „Împotriva răului de mare există o singură soluție: stomacul plin”

Ne-am despărțit ieri de Rudy Wetzer și restul delegației echipei naționale în momentul în care s-a ajuns la Genova. De aici, tricolorii urmează să se îmbarce pe impunătorul Conte Verde, care avea să-i poarte pe luciul Oceanului Atlantic până la Montevideo, acolo unde urmează să se pună în scenă prima ediție a Campionatului Mondial!

Prima privire o aruncăm pe colecția prăfuită a Gazetei Sporturilor, acolo unde, chiar dacă cu o întârziere firească, sunt publicate însemnările lui Moritz Beilis, singurul ziarist român care a luat parte la această expediție. Iată ce scrie acesta în ediția din 28 iunie 1930:

„Joi la ora 8 seara am ajuns în Genova, după o călătorie cu un tren express a cărui vitesă a făcut pe Lăpușneanu, Stanciu și ceilalți pravoslavnici să se închine făcându-și nenumărate cruci.
În gara Genova, suntem primiți de d-l consul Tomelini cu d-na, de un reprezentant al studenților români, precum și de d. Contin fost pe vremuri în conducerea Juventusului. Descindem la un hotel aproape de gară. Suntem invitați la masă de către reprezentanții coloniei române în Genova.
Gazdele oferă un vin de onoare pentru teamul național. Un vin negru, care dă culoare tuturor și voce lui Burger. Reprezentantul României la Genova, în câteva cuvinte înflăcărate, ne urează izbândă și drum bun, iar Nedelcovici mulțumește pentru primire. Băeții intonează în chip reușit câteva arii naționale. O impresie excelentă produce executarea «Giovinezzei» (n.n. imnul oficial al Partidului Național Fascist, precum și imn neoficial al Italiei în perioada 1924-1943).
Italienii sunt plăcut surprinși, își manifestă entuziasmul pentru atenția românilor prin strigăte: «E viva la Rumania!». La miezul nopții coborâm în port și avem ocazia să vedem ancorat colosul Conte Verde, care ne va duce în America.

Îmbarcarea
Ultima zi a șederei la Genova a trecut cu pregătirile de îmbarcare. După îndeplinirea unor formalități, echipierii s-au adunat în hollul hotelului. Apropos de formalitățile făcute, Lăpușneanu zicea «miroase a testament». Înainte de îmbrarcare, consultăm rapoartele maritime, fiecare se interesează cum se anunță marea, nimeni nu pierde însă curajul.
Toți eram profund impresionați. La ora 11 mergem spre port, unde ne îmbarcăm pe Conte Verde. Echipa ocupă cabine de 4 paturi, pe puntea E a vaporului; pe aceiaș punte sunt rezervate locuri pentru echipa Franței care se va îmbarca la Villafranca și cea a Belgiei care se va îmbarca la Barcelona.
Buna dispoziție începe să devină lucru rar. Doar câteva fețe luminate, puțini echipieri manifestă bucurie, nota generală este melancolia. În timp ce înainte de îmbarcare toți se uitau spre mare, de pe vapor privirile au luat altă direcție: țărmul. Pe chei, la plecarea vaporului, au venit să salute echipa d. Tomelini, consul al României, cu d-na, numeroși studenți, autoritățile sportive din Genova, precum și reprezentanții presei. La ora 12, un fluerat lung, colosul se pune în mișcare, ducând spre meleagurile îndepărtate ale Americei, echipa României”.

Relatarea lui Bică Beilis (sau LIS, cum sunt semnate corespondențele sale) continuă în numărul din 1 iulie 1930:

Impunătorul transatlantic Conte Verde, la bordul căruia naționala de fotbal a României a ajuns la prima ediție a Campionatului Mondial, în Uruguay

„Un zornăit asurzitor de fiare, ancora este ridicată și Conte Verde se pune greoi în mișcare. Sirenele celorlalte vapoare din port salută plecarea transatlanticului spre continentul nou.
Băieții adunați pe punte au intonat «Giovinezza», făcând dela început o excelentă impresie pasagerilor în majoritatea lor italieni, precum și marelui public adunat pe chei venit să asiste la plecarea bastimentului.
După luarea în primire a cabinelor ne-am adunat în luxoasa sală a restaurantului, unde ni s-a servit dejunul. Un menu abundent, compus din mâncăruri gustoase și vinuri de marcă. După prânz, vizita vaporului. Conte Verde este un hotel plutitor: saloane, grădină, cinematograf, tot ce se poate înțelege prin maximum de confort.

Villafranca. Echipa Franței
La ora 4 ajungem la Villafranca; portul fiind prea mic nu poate primi colosul plutitor. Pasagerii cari se îmbarcă la acest punct sunt aduși la vapor de un remorcher.
Echipa Franței, însoțită de 5 oficiali, se îmbarcă la Villafranca ocupând cabinele din vecinătatea noastră. Echipa României a fost reprezentată la îmbarcarea francezilor de Costel Rădulescu și subsemnatul. La Villafranca, etapa e foarte scurtă. Vaporul ridică ancora pornind spre Barcelona, trecând pe lângă Nisa și Cannes.
După amiaza o petrecem în sala de jocuri de cărți, unde ne vizitează d. Fisher Mor, vicepreședintele Fifei, care se întreține cu fiecare în parte. Seara, echipa și însoțitorii se adună pe punte, unde improvizează mai multe coruri românești bine reușite și mult gustate de pasagerii vaporului, cari au făcut cerc în jurul nostru.
După ce se joacă o horă românească, se organizează o «friptă» în care Wetzer se arată tot atât de bun ca la football. «Fripta» e ceva cu totul nou pentru Conte Verde: inovația românească a stârnit entuziasmul pasagerilor.
S-a dansat până la miezul nopții. Jazz și veselie. Burger și Eisenbasser dansează neîntrerupt, Zauber și Subășanu se resemnează cu succesele colegilor”.

Parcă povestea n-ar fi completă fără să aruncăm un ochi și în minuțiosul jurnal de călătorie al timișoreanului Rudy Wetzer. Să vedem ce spune căpitanul României despre îmbarcarea pe Conte Verde:

Nicolae Kovacs, unul dintre timișorenii care au luat parte la expediția în Uruguay din 1930

19 iunie 1930. Am plecat. Din orașul lui Columb. Spre oceanul lui Columb. Ne aflăm pe un transatlantic imens, de 36.000 de tone. Se numește CONTE VERDE. Octav spune că e numele unui condottier vestit al Italiei.
CONTE VERDE e un palat pe apă. Am avut emoții. Deși am mai călătorit pe mare. Ce-o fi fost în sufletul celorlalți? 12 dintre băieți n-au mai fost niciodată pe mare. Unii nici n-au văzut-o.
Despărțirea de țărm n-am s-o uit niciodată. Întreaga Genova s-a adunat să-și petreacă rudele și prietenii. Pe mal a fost o hărmălaie de nedescris. Orchestre, fanfare, chitariști-soliști. Toată Italia imaginației mele. Și toate culorile pământului. Italienii de pe vas spun că așa se întâmplă de pe vremea caravelelor.
După patru ore de plutire am ajuns în rada de la Villefrance. Câteva bărci cu motor au adus de la țărm echipa Franței. 16 jucători și 2 conducători. «Asta mai zic și eu proporție, nea Costele!». Cu francezii o să fie mai vesel.
Costel și-a recăpătat buna dispoziție. Ni se servesc niște mese fabuloase. Totul e la discreție și la alegere. Din 10, 20, 30 de feluri. Fructe? Livezi. Citrice? Un miliard de vitamine. Costel pretinde că împotriva răului de mare există o singură soluție: stomacul plin. Pentru Octav are o altă rețetă: «Chianti» și «Lacrima Cristi». Alb sau roșu, n-are importanță.
– Și dacă ne-ngrășăm, Costele?
– Fiți fără grijă, mâine dimineață dați jos un kil.
– Cum?
– Lucrăm pe punte, în sala de gimnastică și în bazin.
Noapte bună. Prima noapte pe mare. Maicile de la capelă imploră harul lui Dumnezeu împotriva valurilor. Sărmanul Neptun e în dizgrație. Și tocmai pe marea în care s-a născut.”.
(Ioan Chirilă, Finala se joacă astăzi, 1966, p. 24)

Continuăm mâine călătoria alături de grupul timișorenilor din echipa națională și vom vedea câteva imagini-document cu antrenamentele fotbaliștilor pe puntea transatlanticului Conte Verde.

– va urma –
Episoadele anterioare
Episodul 1: Îmbulzeală, emoții, obstacole și staționare în halta „Olio Sasso”

Și Timișoara a fost pe Conte Verde (1) | Îmbulzeală, emoții, obstacole și staționare în halta „Olio Sasso”

Dacă tot suntem în febra Campionatului Mondial, avem din nou prilej să vorbim despre importanța pe care a avut-o Timișoara și marii ei fotbaliști care ne zâmbesc astăzi doar din fotografii. Pentru că, din păcate, prezentul nu ne oferă prea multe subiecte de discuție, în condițiile în care România n-a mai participat la vreo ediție de CM de două decenii! Ne vom întoarce așadar în timp cu aproape nouă decenii, la prima ediție a Campionatului Mondial, găzduită de Uruguay, în 1930. Site-ul nostru a mai vorbit și în urmă cu 4 ani despre voiajul de poveste al „tricolorilor” spre Montevideo. De această dată îl vom relua mai pe larg, bazându-ne atât pe poveștile actorilor din teren (mai cu seamă pe minuțiosul jurnal al măhăleanțului Rudy Wetzer), cât și pe relatările din presa vremii, Gazeta Sporturilor având chiar un trimis special la Montevideo, pe Moritz Beilis!

Pentru început, luăm ibricul de cafea de pe foc, turnăm în cești și deschidem numărul din 19 iunie 1930 al Gazetei Sporturilor, unde pe prima pagină zărim marea veste:

Iar în pagina 5, continuarea…

„Eri dimineața s-a închis primul capitol al participării României la campionatul mondial de football.
La ora 8 și 5, echipa României, împreună cu cei 5 oficiali, a părăsit Gara de Nord cu destinația Genova, unde se va face îmbarcarea pe marele transatlantic italian Conte Verde.

PLECAREA
Încă dela 7 jumătate s-a putut remarca pe peronul Gării de Nord o afluență neobișnuită. Se adunaseră prietenii și cunoscuții celor cari aveau să lipsească atâta vreme din țară și era îndreptățită zarva care trezea peronul din somnolența matinală. Fiecare avea să spună câte ceva, fiecare avea de dat un sfat. Pentru o călătorie pe celălalt emisfer al globului, orice opinie nouă era bine venită…
Cel mai agitat a fost desigur vistiernicul expediției, d. Nicu Lucescu. Nedormit de 5 zile, în continuă agitație, a fost primul la gară și număra părintește pe selecționați ca nu care cumva să rămână cineva în îngrămădeală pe peron. Înainte de plecare, câțiva din cei prezenți pornesc tradiționalul hip! hip! hura!, căruia îi răspunde dela fereastra vagonului d. Paul Nedelcovici (n.n. vicepreședintele Federației).

DIFICULTĂȚI
În preziua plecării, oficialii cari credeau că nu le scăpase nici un amănunt de organizare, se trezesc cu o telegramă urgentă dela Timișoara prin care sunt anunțați că jucătorii militari nu primiseră încă dispoziții de concediu, deși se făcuseră intervenții din locurile cele mai înalte. Nedumerirea a fost cu atât mai mare, cu cât toate formalitățile fuseseră îndeplinite.
Au reînceput alergările și s-a dat în cele din urmă și de rostul acestor noi dificultăți. Statul Major al armatei, de care depindeau facilitățile de deplasare ale militarilor, omisese să dea ordinul în consecință dintr-o interpretare greșită a datei. Campionatul mondial începe la mijlocul lui iulie și până atunci… mai e timp berechet.

Emerich Vogl, unul dintre timişorenii prezenţi pe Conte Verde

ÎN TIMIȘOARA
Deoarece câțiva din jucătorii originari din capitala Banatului plecaseră spre Timișoara cu o zi înainte însoțiți de d. Costel Rădulescu (n.n. managerul naționalei), întreaga expediție a făcut un popas de 6 ore. În Timișoara s-au alăturat echipei cei 4 localnici: Burger, Steiner, Covaci și Deșu, precum și cei trei bucureșteni plecați mai înainte: Wetzer, Raffinsky și Vogl (n.n. și ei timișoreni, însă legitimați la formații din București).
Dela Timișoara, echipa a plecat direct la Genova, unde se va îmbarca în seara zilei de 21 iunie pe Conte Verde, iar a doua zi, dimineață, transatlanticul va ridica ancora pentru Montevideo.

Despre plecare a scris conștiincios în propriul jurnal și Rudy Wetzer. Iar Ioan Chirilă a avut privilegiul să-i vadă și chiar să publice acest veritabil document istoric, în cartea „Finala se joacă astăzi” (1966, Ed. UCFS). Unde dăm, mai întâi, peste o completare a lui Freddy Eisenbasser (notat în perioada comunistă sub numele Fieraru), prezent și el la citirea jurnalului, alături de Nea Vanea, portarul Jean Lăpușneanu și autorul Rudy Wetzer:

„La Timișoara au urcat timișorenii. De pe peron l-am cules și pe Barbu, care venise de la Arad. În schimb l-am lăsat pe Ghiță Albu. Și ce rău ne-a părut după aceea…
Călătoream în trei compartimente de clasa a II-a. Toți erau veseli. Din păcate, mai mult pe socoteala mea. Eram, cum ți-am spus, provincialul. Și n-aveam nicio șansă, mai ales în fața lui dom’ Jenică Lăpușneanu (te rog nu mă întrerupe, Jeane, că-i arăt poza în care ai înghițit ca un mielușel golul lui Scarrone!). Jean al meu era marele șmecher. Dar îi dădea apă la moară și nea Costel. Spunea că suntem ambasadori în America. Și pentru că eram ambasadori, trebuia să mănânc cu coatele lipite de corp și să nu dau iama în scobitori.

Reclamă a firmei italiene Olio Sasso, din anii ’30

Intervenție Jean Lăpușneanu:
– Spune mai bine chestia cu Olio Sasso.
– Vezi? Nici acum nu-mi dă pace, deși a și băut patru păhărele din vișinata făcută de mâna mea.
– Olio Sasso? Facă-se voia ta, Jeane…
…Supărat din cauza ironiilor bucureștene, am ieșit din compartiment și m-am retras pe culoar, la o fereastră. Tocmai trecusem granița iugoslavă și călătoream pe pământ italian. După câtva timp, trenul a oprit într-o gară, cu o sută și ceva de metri înaintea peronului. Atunci am citit pe clădirea gării OLIO SASSO. Imediat am deschis ușa primului compartiment și am strigat: «Fraților, prima gară italiană: OLIO SASSO!». Ce-a urmat, nu mă mai întreba. Olio Sasso nu era numele gării, ci o reclamă de untelemn italian.
Și acum, Jenică dragă, pentru că ți-am făcut plăcerea, să lăsăm omul să citească…
Reiau (n.n. la întâlnirea cu cei trei foști internaționali, Ioan Chirilă a fost desemnat că citească cu voce tare din jurnalul lui Wetzer):
17 iunie 1930. Ilie Subășeanu știe să cânte la pian. Îi duce dorul. Dar, în lipsa pianului, organizează un cor a capella. Am descoperit, cu ocazia asta, că sunt tenor. Avem un repertoriu româno-italian.
Barbu și-a uitat ghetele de fotbal la Arad. Mare figură! Pleacă la Montevideo fără scule. În schimb nu și-a uitat pălăria de paie. O pălărie tare. Demnă de Charlot (n.n. Charlie Chaplin). L-am implorat să renunțe. Degeaba. Ardelean sadea. Singura soluție e să-l dăm drept manager sau ziarist. Numai de n-ar cădea jurnalul meu pe mâna unui ziarist…

Rudz Wetzer, timişoreanul care a documentat, pas cu pas, călătoria echipei naţionale la prima ediţie a Campionatului Mondial

18 iunie 1930. Am ajuns la Genova. A fost greu. Două nopți în compartimente de clasa a doua. Ideea a fost a lui Octav (n.n. Octav Luchide, secretarul FRF). Din diferența de preț – clasă și vagon de dormit – ne-am confecționat, încă de la București, pe credit, haine închise.
Două nopți pierdute. Bănci tari. Oase frânte. Dar a meritat. E adevărat că nu haina face pe om, dar o echipă de fotbal în haine frumoase e o adevărată echipă.
Pe toate le știe «grecu» (n.n. tot despre Luchide e vorba!)
…La coborârea din tren i-am spus lui Costel Rădulescu, managerul nostru, că m-am gândit toată noaptea și că avem un atac tare subțirel. S-a supărat:
– Rudy dragă, asemenea reflecții erau bune la «Mercur», în fața unei cafele cu caimac. Acum nu e timp de regrete”. (n.n. din cauza fondurilor restrânse, România a putut deplasa doar 15 jucători la Montevideo, astfel că s-a renunțat, în ultimul moment, la selecționarea unor jucători de certă valoare. Printre ei, și înaintașul timișorean Ștefan Dobay, pe atunci în vârstă de 21 de ani, care inițial figura în lotul pentru Campionatul Mondial)

Punem semnul de carte în dreptul paginii 26 și lăsăm volumul pe noptieră. Mai aruncăm o privire spre Rusia, acolo unde e în toi, în aceste zile, a 21-a ediție a Campionatului Mondial. Dar vom relua povestea mâine, cu îmbarcarea pe Conte Verde!

Doi poliști, convocați la naționala U15 pentru turneul „Gallini Cup”

Alexandru Gașpar și Cristodulo Demetris vor reprezenta România la „Gallini Cup”

Reprezentativa sub 15 ani a României va participa la puternicul turneu internațional „Gallini Cup”, găzduit de localitatea italiană Pordenone, în perioada 25 martie – 3 aprilie. Pentru această acțiune au fost convocați și doi juniori ai Politehnicii Timișoara, mijlocașul Alexandru Gașpar și atacantul Cristodulo Demetris.

Politehnica Timișoara a primit, în această săptămână, faxul de convocare pentru cei doi jucători. Alexandru Gașpar e unul dintre cei mai apreciați jucători ai generației 2003, pregătită de Iulian Prodana, și se află încă de anul trecut în circuitul reprezentativei U15 a României. Alături de „Gașpi” a fost chemat la lot și Cristodulo Demetris, component al aceleiași grupe. Originar din Reșița, acesta evoluează pe postul de atacant.

Naționala U15 a României se va reuni la Timișoara, pe 25 martie, de unde se va pleca spre localitatea din nord-estul Italiei. „Gallini Cup” e un turneu deja tradițional, desfășurat anual, fără întrerupere, din 1999. Are trei secțiuni, juniori U13 și U15, dar și feminin U17.

În ediția din acest an, la U15 participă 32 de formații, atât echipe de club (din Italia, Serbia, Slovacia și chiar Japonia), cât și echipe naționale (România și Muntenegru). Selecționata tricoloră a fost repartizată în Grupa H, alături de Udinese, Imolese și SA Porcia.

Cu doi jucători ai Informaticii pe teren, România a fost învinsă de Portugalia lui Ricardinho

Savio Valadares (cu mingea în brațe), coautor la golul marcat de „Mimi” Stoica (nr. 10), în poarta Portugaliei

Naţionala României a fost învinsă de puternica formaţie a Portugaliei cu scorul de 4-1 (2-0), aseară, la debutul său în Campionatul European de futsal – EURO 2018, în Arena Stozice din Ljubljana. Tricolorii au făcut un meci bun, pierzând mai drastic decât ar fi meritat în faţa unei echipe aflate pe locul 7 în clasamentul mondial.

Lusitanii s-au impus prin golurile marcate de Pedro Cary (4), Fabio Cecilio (19), ambele din pasele unuia dintre cei mai buni jucători ai lumii Ricardinho, care a semnat al treilea gol al Portugaliei (36), cu o spectaculoasă „rabona”, ultimul gol fiind marcat de Bruno Coelho (38).

Pentru România, Dumitru „Mimi” Stoica a marcat unicul gol, în minutul 34, într-un moment în care echipa antrenată de Robert Lupu sacrificase portarul și ataca în superioritate numerică. La faza golului, Cristian Matei a şutat puternic, portarul Vitor Hugo a respins, Savio a recentrat, iar Stoica a trimis în plasă.

România a avut şi trei bare, prin Stoica (29), Florin Matei (32) şi Savio Valadares (40).

În reprezentativa țării noastre a început titular un jucător de la Informatica, Savio Valadares, iar pe parcurs a intrat și Felipe Oliveira. Cel de-al treilea jucător selecționat de Robert Lupu de la echipa sa de club, portarul Vlad Iancu, nu a fost utilizat.

România: Toniţă – Florin Matei, Florin Ignat, Savio, Paulo Ferreira. Au mai jucat Cristian Matei, Emil Răducu, Felipe Oliveira, Stoica şi Pânzaru.
Portugalia: Bebe – Pedro Cary, Bruno Coelho, Joao Matos, Ricardinho. Antrenor: Jorge Braz. Rezerve: Andre Sousa, Vitor Hugo – Andre Coelho, Tunha, Nilson Miguel, Fabio Cecilio, Marcio Moreira, Pany Varela, Tiago Brito.

În următorul meci din Grupa C, România va întâlni Ucraina – locul 8 mondial (mâine, ora 21,45), ultima partidă a grupei fiind Ucraina – Portugalia (duminică, ora 19,00). Primele două clasate se califică în sferturile de finală.

Anecdote fotbalistice timișorene (III): Treaba lor!

Cele mai multe dintre întâmplările relatate de fostul internațional și selecționer timișorean Petre Steinbach în cartea „Fotbalul se joacă râzând” îl au drept personaj principal pe Nicolae Kovacs (foto). Fratele antrenorului de la Ajax de mai târziu s-a remarcat, în rândul coechipierilor săi, drept un personaj cu o prezență de spirit remarcabilă, care astăzi ar face cu siguranță deliciul presei. În anecdota reprodusă astăzi, „Copec” își dovedește din plin această calitate în timpul unui… control vamal!

Noiembrie 1931 la Atena, după meciul România – Grecia (4-2), ultimul din cupa Balcanilor, cucerită de tricolorii noștri.
Nicolae Kovacs mă consultă: Petre, posed ceva drahme, ce să fac cu ele? Ce să cumpăr pentru acasă?
– Vezi și tu: stofă, stafide, curmale. Ce-ți place!
Copec intră într-un magazin și iese cu valiza umplută până la refuz.
La vama noastră, control prin sondaj. Vameșul întinde mâna spre plasa vagonului și cere geamantanul lui Kovacs. Îl deschide.
– Ce aveți aici?
Kovacs, netulburat:
– Mâncare pentru păsări.
Funcționarul de vamă, neîncrezător:
– Păsările dumneavoastră mănâncă boabe de cafea?
Kovacs, cu tonul cel mai nevinovat din lume:
– Domnule controlor, drept să vă spun, nu știu. Mănâncă, nu mănâncă, treaba lor. Eu le-am adus!

(Sursa: Petre Steinbach, Fotbalul se joacă râzând, Ed. Junimea, Iași, 1972, p. 24-25)

– va urma –

Episoade anterioare:

  1. Operativitate
  2. „Numai eu cu tine!”

Anecdote fotbalistice timișorene (I): Operativitate

Nicolae Kovacs, timișoreanul care a participat la primele trei ediții ale Campionatului Mondial

Despre fotbalul și fotbaliștii din Timișoara bunicilor și străbunicilor noștri circulă o serie de legende și anecdote. Parte dintre ele sunt, firește, rod al imaginației colective, parte sunt mostre de spontaneitate ale jucătorilor vremii, ajunse la urechile publicului larg pe sistemul telefonului fără fir. Unele dintre aceste istorisiri au fost implementate și de Petre Steinbach, fostul mare fotbalist timișorean din perioada interbelică și ulterior selecționer al României. Anecdotele sale fotbalistice au fost publicate în volumul Fotbalul se joacă râzând (Editura Junimea, Iași, 1972), astfel că vă propunem să le revizităm periodic.

OPERATIVITATE

Citeam undeva că numărul cel mai mic de spectatori la un meci internațional de fotbal a fost înregistrat cu prilejul disputării partidei dintre echipele de tineret ale Belgiei și Olandei: 800 de persoane.
Cu toate acestea, îmi aduc foarte bine aminte că meciul România – Lituania (seniori, 4-2, Kowno, august 1931) n-a fost vizionat decât de aproximativ… 100 de spectatori, deși în relatările presei noastre s-a mai adăugat un zero (ce contează!) la cifra reală.
În legătură cu aceasta, o scenă ilustrativă.
… Era, într-adevăr, zi de lucru, o ploaie deasă, rece, interminabilă, iar despre fotbalul nostru se știa prea puține în țările baltice.
Când fanfara intona primul imn național, simt în coastă ghiontul lui Kovacs (n.n.: Nicolae Kovacs):
– Petrică, am o propunere. Să nu mai salutăm publicul cum procedăm noi în mod obișnuit. Salut roman, tur de onoare etc.
– Dar cum să facem, Copec?
– Părerea mea este să mergem în tribune și să dăm mâna cu fiecare spectator. E mai simplu!

(Sursa: Petre Steinbach, Fotbalul se joacă râzând, Ed. Junimea, Iași, 1972, p. 15-16)

Sursa: footyfair.com

Note și considerații

* În urmă cu aproape nouă decenii, un meci cu 100 de spectatori era considerat, într-adevăr o raritate. În prezent, ne-am obișnuit, din păcate, cu meciuri în primul eșalon al României în care nici nu se atinge acest nivel de audiență.
* Cu Nicolae Kovacs (1911 – 1977) ne vom întâlni în repetate rânduri în istorisirile lui Petre Steinbach. E vorba despre fratele mai mare al marelui antrenor Ștefan Kovacs, considerat unul dintre cei mai importanți fotbaliști timișoreni din perioada interbelică. A fost selecționat de 37 de ori în echipa națională a României, pentru care a înscris de șase ori. E unul dintre cei cinci jucători la nivel mondial care a bifat prezențe la toate cele trei ediții ale Campionatului Mondial organizate în perioada interbelică (1930, 1934, 1938). Ceilalți patru sunt francezii Edmond Delfour, Etienne Mattler, belgianul Bernard Voorhoof și un alt timișorean Rudolf Burger.

– va urma –

Patru componenţi ai Informaticii Timişoara luptă pentru calificarea la EURO 2018

Selecţionerul Robert Lupu e încrezător în echipa sa înaintea returului cu Georgia (Foto: frf.ro)

Echipa naţională de futsal a României se află la Tbilisi, acolo unde mâine seară va înfrunta reprezentativa Georgiei, în manşa decisivă a barajului de calificare la EURO 2018. În tur, la Deva, cele două combatante au încheiat la egalitate, 2-2. Gruzinii au condus cu 2-0, iar brazilianul Informaticii Timişoara, Savio Valadares, a reuşit o „dublă” la primul meci sub tricolor după obţinerea cetăţeniei române.

Delegaţia tricoloră, condusă de antrenorul-jucător Robert Lupu, a efectuat câteva şedinţe de pregătire la Mogoşoaia, locul reunirii lotului pentru retur, iar aseară a ajuns la Tbilisi. Reprezentativa de futsal a ţării noastre a şi luat contactul cu „Tbilisi Sports Palace”, sala de 3.800 de locuri care va găzdui, mâine seară, returul barajului.

În această dimineaţă, Lupu & co. au ieşit la o scurtă plimbare în capitala Georgiei, iar în această seară e programat antrenamentul oficial, care se va desfăşura în sala jocului de mâine. Sunt şanse mari ca în retur să evolueze şi Felipe Oliveira, brazilianul de la Informatica Timişoara suferind o întindere pe parcursul săptămânii trecute. Din lotul deţinătoarei Cupei României se mai află la Tbilisi brazilianul Savio Valadares, portarul Vlad Iancu şi, fireşte, antrenorul-jucător Robert Lupu.

„Va fi foarte greu, asta e clar. Sper totuşi că presiunea se va muta la ei. Publicul va conta enorm, dar în acelaşi timp presiunea publicului îi poate încurca pe jucătorii georgieni. Sunt încrezător în calificare, dar pentru a merge la EURO trebuie să dăm totul la Tbilisi. Mi-a plăcut foarte mult atitudinea băieţilor de la finalul meciului tur, când nimeni nu s-a grăbit să plece acasă, ci am stat împreună, am vorbit, am comentat, ceea ce a contat foarte mult. Asta înseamnă că suntem un grup unit, iar acest amănunt poate face diferenţa”, a apreciat Robert Lupu, într-un interviu acordat frf.ro la finalul săptămânii trecute.

Lotul pentru returul din Georgia este acelaşi ca şi pentru primul joc dintre cele două selecţionate:

Vlad Iancu (Informatica Timişoara), Petrişor Toniţă (Autobergamo Deva), Andrei Grigoraş (FK Odorheiu Secuiesc) – portari; Robert Lupu, Sávio Valadares, Felipe Oliveira (toţi trei de la Informatica Timişoara), László Szőcs (FK Odorheiu Secuiesc), Mimi Stoica, Alpar Csoma, Adrian Pânzaru, Florin Ignat, Robert Matei, Cristi Matei, Paulo Ferreira (toţi de la Autobergamo Deva) şi Emil Andrei Răducu (Luxol St Andrews – Malta).

Returul barajului dintre Georgia şi România se va disputa mâine seară, de la ora 19:30. Opt echipe sunt deja calificate la UEFA Futsal EURO 2018: Slovenia (ţara gazdă), Italia, Azerbaijan, Ucraina, Portugalia, Spania (deţinătoarea trofeului), Kazakhstan şi Rusia. Turneul final se va desfăşura pe „Arena Stožice” din Ljubljana, Slovenia, în perioada 30 ianuarie – 10 februarie 2018. Alte patru selecţionate vor merge la Euro în urma meciurilor de baraj: Cehia – Serbia, Franţa – Croaţia, România – Georgia, Ungaria – Polonia.

Colonia timișoreană din lotul „stejarilor” s-a mărit! România pregătește întâlnirea cu Brazilia

© FOTO: Mircea Rosca / www.ActionFoto.ro

Naționala de rugby a României a revenit în țară, la începutul săptămânii, după cele două teste disputate la mare depărtare de casă, în Japonia și Canada. „Stejarii” vor disputa un prim test al verii pe teren propriu sâmbătă, când pe stadionul „Arcul de Triumf” va sosi reprezentativa Braziliei. În lotul României, numărul jucătorilor proveniți de la campioana Timișoara Saracens a crescut la șase, după ce selecționerul Lynn Howells l-a chemat la București și pe Ionuț Mureșan.

Șase jucători de la Timișoara Saracens se pregătesc alături de naționala României pentru ceea ce va fi prima întâlnire din istorie cu reprezentativa de rugby a Braziliei. La antrenamentele ce se desfășoară în București se află Andrei Rădoi, Valentin Popârlan, Vlăduț Popa, Marius Simionescu și, din această săptămână, Ionuț Mureșan, chemat de selecționerul Lynn Howells, alături de pilierul dinamovist Bogdan Neacșu.

Iată cum arată lotul României înaintea confruntării cu Brazilia:

Pilieri: Constantin Pristaviță (Știința Baia Mare), Bogdan Neacșu (CS Dinamo), Alexandru Gordaș (CSA Steaua), Andrei Ursache (Carcassonne), Ionel Badiu (Carcassonne);
Taloneri: Andrei Rădoi (Timișoara Saracens), Ovidiu Cojocaru (Știința Baia Mare);
Linia a doua: Valentin Popârlan (Timișoara Saracens), Johannes Van Heerden (Știința Baia Mare), Marius Antonescu (Colomiers), Andrei Iurea (Știința Baia Mare), Ionuț Lucian Mureșan (Timișoara Saracens);
Linia a treia: Viorel Lucaci (CSA Steaua), Andrei Gorcioaia (Massy), Vlad Nistor (Albi), Mihai Macovei (Colomiers);
Mijlocași la grămadă: Florin Surugiu (CSA Steaua), Tudorel Bratu (CS Dinamo);
Mijlocași la deschidere: Florin Vlaicu (CSA Steaua), Luke Samoa (Știința Baia Mare);
Centri: Florin Vlăduț Popa (Timișoara Saracens), Paula Kinikinilau (CSM București), Sione Fakaosilea (Știința Baia Mare);
Aripi: Marius Simionescu (Timișoara Saracens), Ionuț Dumitru (CSA Steaua), Jack Cobden (CSM București), Tangimana Fonovai (Timișoara Saracens);
Fundaș: Sabin Strătilă (CSA Steaua).

România va înfrunta Brazilia sâmbătă, de la ora 19:00, pe stadionul „Arcul de Triumf”. Adversarii „stejarilor” evoluează în Americas Rugby Championship, iar anul trecut au obținut prima lor victorie în fața unei reprezentative din eșalonul 2 valoric, 24-23 cu SUA. În ierarhia mondială, România ocupă în acest moment locul 16, în vreme ce Brazilia se află pe 29.

FRR precizează că încasările obținute din vânzarea biletelor la acest meci vor fi redirecționate către Andrei Burdușel, elev în clasa a XI-a a Colegiului Național Sportiv ”Aurel Vlaicu”, diagnosticat în ianuarie 2017 cu o boală extrem de gravă.

Vă reamintim, „Stejarii” au pierdut primul meci test al verii, contra Japoniei, la Kumamoto, scor 21-33, și au câștigat la Edmonton, contra Canadei, cu 25-9. În meciul contra canadienilor, jucătorul Timișoarei, Fonovai Tangimana, a reușit două eseuri.

Fonovai Tangimana (Timișoara Saracens), două eseuri în victoria „stejarilor” din Canada

Fonovai Tangimana a reușit două eseuri pentru România la Edmonton (Foto: Daniel Nechita)

Naționala de rugby a României a reușit o victorie clară în fața Canadei, în meciul disputat noaptea trecută, la Edmonton. „Stejarii” s-au impus cu 25-9 (7-6), după un meci în care au evoluat, preț de aproape o oră de joc, în inferioritate numerică. Cinci rugbyști ai campioanei Timișoara Saracens s-au aflat pe gazonul stadionului „Ellerslie Park”, iar unul dintre ei – Fonovai Tangimana – a semnat două dintre cele trei eseuri ale tricolorilor.

Canada a deschis scorul în meciul test contra României, în minutul 11, printr-o lovitură de pedeapsă transformată de Gordon McRorie. De altfel, naționala frunzei de arțar a început în forță întâlnirea, având mai întâi un eseu anulat, pentru ca apoi același McRorie să rateze o penalitate. Replica României a venit în minutul 16, atunci când Viorel Lucaci a reușit primul eseu al vizitatorilor, transformat de Vlaicu.

Un moment important s-a petrecut în minutul 20, atunci când fostul taloneur al Timișoarei, Otar Turashvili, a văzut cartonașul roșu pentru lovirea cu pumnul în figură a jucătorului din linia a II-a a Canadei, Tyler Ardron. Imediat a venit și transformarea loviturii de pedeapsă, reușită tot de demi-ul canadian McRorie: 6-7. Așa a rămas scorul și la pauză, deși cu câteva minute înaintea retragerii la cabine, Florin Vlaicu a irosit o penalitate pentru „stejari”.

Inferioritatea numerică nu i-a descurajat pe rugbyștii României, care au ieșit extrem de hotărâți de la vestiare. Jucătorul Timișoarei Saracens, Fonovai Tangimana, folosit în acest meci ca aripă, a semnat un nou eseu pentru „stejari”, chiar în minutul 41, iar Vlaicu l-a urmat cu transformarea. În minutul 46, Canada a punctat pentru ultima oară în această întâlnire, prin același McRorie, care a transformat o lovitură de pedeapsă.

Până la final, România și-a majorat avantajul, prin două lovituri de pedeapsă transformate de Vlaicu, în minutele 52 și 73, dar și printr-un al doilea eseu „marca” Fonovai Tangimana, în minutul 61, rămas netransformat.

Selecționerul României, Lynn Howells, a început meciul de azi noapte, de la Edmonton, cu doi jucători de la Timișoara Saracens în teren, Valentin Popârlan și Fonovai Tangimana. Pe banca de rezerve au început partida alți trei rugbyști ai campioanei României: Andrei Rădoi, Vlăduț Popa și Marius Simionescu.

România — 1. Ionel Badiu (Carcassonne), 2.Otar Turashvili (Colomiers), 3. Andrei Ursache (Carcassonne), 4. Johannes Van Heerden (Știința Baia Mare), 5. Valentin Popârlan (Timișoara Saracens), 6. Vlad Nistor (Albi), 7. Viorel Lucaci (CSA Steaua București), 8. Mihai Macovei (Colomiers) — căpitan, 9. Florin Surugiu (CSA Steaua București), 10. Florin Vlaicu (CSA Steaua București), 11. Ionuț Dumitru (CSA Steaua București), 12. Sione Fakaosilea (Știința Baia Mare), 13. Paula Kinikinilau (CSM București), 14. Fonovai Tangimana (Timișoara Saracens), 15. Luke Samoa (Știința Baia Mare).

Rezerve: 16. Constantin Pristaviță (Știinta Baia Mare), 17. Andrei Rădoi (Timișoara Saracens), 18. Alexandru Țăruș (Sale Sharks), 19. Marius Antonescu (Colomiers), 20. Andrei Gorcioaia (Valence D’Agen), 21. Tudorel Bratu (Dinamo București), 22. Vlăduț Popa (Timișoara Saracens), 23. Marius Simionescu (Timișoara Saracens).

Canada — 1. Anthony Luca (The Burnaby Lake Rugby Club) 2. Ray Barkwill (Ontario Blues) 3. Matt Tierney (Pau), 4. Brett Beukeboom (Cornish Pirates) — căpitan, 5. Evan Olmstead (Newcastle Falcons), 6. Tyler Ardron (Chiefs), 7. Matt Heaton (Darlington Mowden Park), 8. Aaron Carpenter (Doncaster Knights), 9. Gordon McRorie (Prairie Wolf Pack), 10. Connor Braid (BC Bears), 11. Sean Duke (BC Bears), 12. Nick Blevins (Prairie Wolf Pack), 13. Conor Trainor (Vannes), 14. D.T.H. Van der Merwe (Newcastle Falcons), 15. Ciaran Hearn (London Irish).

Rezerve: 16. Benoit Piffero (Atlantic Rock), 17. Djustice Sears-Duru (Ontario Blues), 18. Ryan Ackerman (Veteran BC Bears), 19. Conor Keys (Atlantic Rock), 20. Kyle Baillie (London Scottish), 21. Phil Mack (BC Bears), 22. Shane O’Leary (fără echipă), 23. Andrew Coe (Ontario Blues). Antrenor: Mark Anscombe.

Săptămâna viitoare, naționala de rugby a României va întâlni, în premieră, reprezentativa Braziliei, la București.