elba Archives - Druckeria

FOTOREPORTAJ | Ruinele sportului timișorean (I): Tehnolemn, ELBA, Stăruința

Arena Tehnolemn e camuflată astăzi într-un imens spațiu viran • Pe terenul ELBA, vegetația depășește un stat de om • Pe „Stăruința”, doar o bordură de beton, pierdută printre bălării, amintește de fostul teren de fotbal

Cu două săptămâni în urmă, site-ul nostru prezenta o cutremurătoare statistică privitoare la numărul uriaș de echipe care au dispărut din Timișoara de la Revoluție încoace. Numărătoarea noastră a cuprins doar formațiile participante în primele patru divizii, începând cu sezonul 1990/1991, și am ajuns la un număr rotund: 30 de cluburi desființate în decurs de 26 de ani! Iar dacă am fi luat în calcul și formațiile participante în Campionatul Municipal (fie ele cu ștate vechi ori prezențe meteorice), ne-ar fi luat de-a binelea amețeala. Vă propunem în continuare trecerea în revistă a bazelor sportive dispărute în era capitalismului și a privatizărilor bezmetice. Ne-am înarmat cu un aparat foto și am vizitat trei terenuri care odinioară musteau de fotbal, iar astăzi avem nevoie de expertize arheologice pentru a determina dacă pe coclaurile respective s-a bătut vreodată lobda. Așadar, să vedem cum arată arenele Tehnolemn, ELBA și Stăruința astăzi, 12 iulie 2016…

TEHNOLEMN

E situat în cartierul Fratelia, încadrat de străzile Cercului și Dimineții. Cea mai veche arenă din zonă, pe care s-a jucat fotbal încă din perioada interbelică, aici fiind gazde, de-a lungul anilor, o sumedenie de echipe. Cea mai cunoscută a fost, fără doar și poate, Tehnolemn, stadionul preluând numele echipei ce a activat aici preț de mai bine de patru decenii.

Tehnolemn apare în Campionatul Orășenesc undeva la mijlocul anilor ’50. Întreaga existență și-a petrecut-o în eșaloanele județene, devenind la un moment dat o prezență constantă în Divizia D. Din primul deceniu al clubului, reținem ediția 1963/1964 a Campionatului Orășenesc, pe care „tâmplarii” o încheie pe poziția a doua, la un punct în spatele recent înființatei UMT, care promovează în Campionatul Regional (echivalentul de astăzi al Ligii a IV-a).

În anii ’90, Tehnolemn s-a dovedit a fi o formație extrem de incomodă, care izbutea să pună mai mereu probleme pretendentelor la promovare, deși „tâmplarii” nu-și propuseseră niciodată acest țel. În urmă cu două decenii, în echipa din Fratelia evoluau câteva nume sonore, aflate pe final de carieră, printre care îl remarcăm pe Mihai Ilcu, fotbalistul care în acel memorabil 8 noiembrie 1987, deschidea scorul pentru Poli în fața lui Dinamo, în minutul 28. Povestea cu iz de legendă a golului doi, marcat de Titi Varga, o cunoaște deja toată lumea…

Să ne oprim însă asupra unui meci disputat de Tehnolemn în urmă cu exact 20 de ani, în etapa a 8-a a Diviziei D, ediția 1996/1997. „Tâmplarii”, pregătiți de un antrenor extrem de tânăr, aflat la început de drum, Ciprian Urican, au învins cu 3-1 pe AS Buziaș, în fața a 200 de spectatori. Au marcat Corcoveanu (min. 35), Bledea (min. 43) și Holcz (min. 79). Să amintim și echipa utilizată în acest meci de Tehnolemn: Costinean – Buzdun – Damaschin, Zaharia, Țugui – Corcoveanu (cpt.), D. Călin, Holcz, Bledea (85, Bîgu) – Colcovan, Ilcu (min. 87 Boboc). Pe bancă: Satmari, Albert, Vidrean, Elemberger.

Pentru Tehnolemn, sezonul 1997/1998 a fost ultimul în Divizia D. Deși izbutise salvarea de la retrogradare, gruparea din Fratelia a decis să spună „pas” eșalonului patru, iar urma i s-a pierdut. Aproape că s-a pierdut și urma stadionului de odinioară. Doar cu ajutorul unui vârstnic din zonă și a unor tineri care au încins o partidă de badminton în perimetrul aproximativ al unuia dintre careurile de 16 metri de altădată, am reușit să localizăm cu exactitate fostul stadion „Tehnolemn”, camuflat astăzi într-un imens spațiu viran.

ELBA

Pentru cei obișnuiți cu acest nume doar din baschetul masculin, trebuie să precizăm, din capul locului, că întreprinderea Electrobanat (așa cum se numea înainte de Revoluție) a avut un club polisportiv, iar secția de fotbal nu lipsea din această structură. Terenul de fotbal „ELBA” era situat pe bulevardul Iosif Bulbuca de astăzi, pe linia tramvaiului 9, aproape de intersecția cu Bulevardul Sudului (pe aceeași linie cu binecunoscutele locații de astăzi „No Name”, „Lemon” ș.a.m.d.).

ELBA și-a făcut apariția în Campionatul Orășenesc în sezonul 1959/1960 (sub numele Electrobanat, purtat până în sezonul 1989/1990), remarcându-se de-a lungul vremii drept una dintre echipele puternice ale Campionatului Județean (actuala Ligă a IV-a). În acest eșalon, ELBA a fost o prezență constantă, până în sezonul 1995/1996, ultimul din activitatea clubului. În urmă cu exact 20 de ani, în vara anului 1996, conducerea și sindicatele întreprinderii au decis stoparea finanțării echipei de fotbal și, implicit, desființarea ei, locul în „D” fiind cedat – alături de o parte a lotului – echipei Făgețana Făget.

Fotbaliștii celor de la ELBA au dus-o însă bine până în ultimul sezon de existență. Aflați într-o situație grea în clasament la mijlocul ediției 1995/1996, „luminiștii” au întreprins o bogată campanie de achiziții pentru a reuși redresarea situației. Printre alții, au fost aduși celebrii frați Koller (sosiți de la Jimbolia), cei doi fiind angajați în cadrul fabricii (evident, cu scoatere din producție). În plus, amândoi au fost întâmpinați cu prime de instalare (!!!) de câte 400.000 de lei. O sumă mai mult decât frumușică, în condițiile în care salariul mediu net pe economie în România anului 1996 era 321.169 lei. În acel retur, antrenorul echipei a fost Ladislau Horvath, iar dintre jucători îi mai reținem pe Holcz, Ionescu, Matei, Duțu, Haussler și portarul Arpad Miklos, cel ce a rezistat până nu demult între buturile Dumbrăviței.

La exact două decenii de la desființarea echipei de fotbal ELBA, stadionul e greu de recunoscut. Bălării ce depășesc binișor un stat de om acoperă fosta suprafață de joc. Porțile și băncile de rezervă nu mai există de mult. De-a lungul anilor, o serie de oameni de fotbal (printre care și Miroslav Giuchici) au fost interesați de readucerea arenei ELBA în circuitul fotbalistic, însă niciunul dintre planuri nu s-a concretizat. O bază altădată cochetă, situată într-o zonă circulată și ușor accesibilă a orașului, ne oferă astăzi un decor sinistru.

STĂRUINȚA

O arenă ieșită practic din circuit imediat după Revoluție, situată în vecinătatea fabricii AEM, pe o latură tot pe Bulevardul Iosif Bulbuca, având acces însă și dinspre Zona Soarelui, de pe Aleea Icar și strada Orion. Astăzi, o veritabilă expoziție de bălării, arbori ce tind deja spre 4 metri și abruști, printre care se zăresc vechile fabrici din zona industrială Buziașului, ca o explicație a decăderii ireversibile a fotbalului timișorean odată cu întreprinderile falimentate pe capete după ’90. Nici aici nu mai zărim urme ale unul teren de fotbal. Doar o bordură de beton, înaltă de 30 de centimetri, care odinioară susținea gardul împrejmuitor al arenei, ne ajută să localizăm cu precizie ceea ce fusese odinioară terenul „Stăruința”.

Începând cu anii ’50, pe acest teren s-au perindat o multitudine de echipe, majoritatea participante în Campionatul Orășenesc. Au evoluat pe această arenă formații precum Elanul SUT, Chimia Detergenți și, bineînțeles, Stăruința, o formație ce apare în peisajul fotbalistic timișorean încă din anii ’30. În ultimii ani de comunism, pe acest teren și-a disputat meciurile de pe teren propriu echipa Electrotimiș, una dintre fruntașele Campionatului Județean de odinioară. Să amintim sezonul 1977/1978, când „ET” a câștigat Seria I a „Județului”, după o bătălie crâncenă cu vecinii de la ELBA. „Luminiștii” au fost liderii ierarhiei până în ultima etapă, când au pierdut cu 3-2 în deplasare, la Făget, iar Electrotimiș a dispus pe arena „Stăruința”, cu 8-2, de Bega Belinț. Cele două rivale au încheiat la egalitate de puncte campionatul, dar „ET” a avut câștig de cauză, grație golaverajului superior. A urmat apoi barajul care a desemnat campioana județului Timiș pe anul 1978 (și reprezentanta la barajul pentru „C~), însă Electrotimiș a fost învinsă de câștigătoarea seriei a II-a, ICRAL Timișoara, în dublă manșă. În tur, pe arena „UMT” (pe care a activat echipa ICRAL), s-a înregistrat o remiză, 2-2, pentru Electrotimiș punctând Popaluca (min. 53) și Cireșan (min. 75).

Site-ul nostru va continua acest demers, de a scoate la lumină bazele pierdute ale sportului timișorean. Chiar dacă vremea echipelor sindicale, de fabrică, a apus, considerăm inacceptabilă lăsarea de izbeliște a bazelor sportive, un capitol la care Timișoara e deficitară în acest moment. Locuri care odinioară musteau de sportivi și erau înțesate de microbiști, sunt astăzi veritabile focare de infecție, unele dintre ele chiar în zone ultracentrale.

BC Timișoara încheie la Pitești cel mai greu sezon din ultimul sfert de veac

Nenad Mandic a reușit să redreseze „corabia” timișoreană, din care, la un moment dat, abia dacă se mai zărea catargul (Foto © Emanuel Titus Iliesi)

BC Timișoara are programat mâine seară ultimul meci al unui sezon de coșmar pentru baschetul timișorean. Alb-violeții din Banat vor juca în Trivale, cu BCMU Pitești, formația care etape bune a fost principala contracandidată pentru evitarea retrogradării. Dacă elevii lui Nenad Mandic și-au asigurat menținerea în elită încă de sâmbătă, prin victoria cu Energia Târgu Jiu, piteștenii nu sunt încă salvați din punct de vedere matematic.

BC Timișoara, cea mai longevivă prim-divizionară din orașul de pe Bega, și-a asigura prezența pe prima scenă a baschetului românesc și pentru al 30-lea sezon consecutiv. Fosta ELBA activează în elită, neîntrerupt, începând cu ediția 1987/1988 și niciodată nu a avut emoții mai mari în ceea ce privește evitarea retrogradării. Alb-violeții au reușit să redreseze corabia, una ce luase prea multă apă la începutul toamnei și din care, la un moment dat, abia dacă se mai zărea catargul.

Timișorenii s-au salvat matematic de la retrogradare sâmbăta trecută, prin victoria cu 81-73, de pe teren propriu, cu Energia Târgu Jiu, o altă formație aflată în derivă, tot din cauza unor probleme financiare acute. Mâine, în ultima rundă a campionatului, „leii” vor juca pe terenul echipei BCMU Pitești, iar cu o victorie și-ar menține poziția a 9-a, ocupată în prezent.

„Sunt mândru de jucătorii mei, pentru că acum 80 de zile, când am venit la echipă, situația nu arăta deloc bine. Ceea ce am realizat împreună e senzațional pentru mine, sunt zece victorii în două luni și jumătate, succese importante, care ne-au ajutat să ne atingem obiectivul salvării de la retrogradare. Mai avem un meci, la Pitești, și vom încerca să-l câștigăm și pe acela”, a declarat Nenad Mandic, antrenorul lui BC Timișoara.

Echipele din Timișoara și Pitești s-au duelat de două ori în 2016, de fiecare dată în sala „Constantin Jude” și de fiecare dată cu bănățenii învingători. La 10 februarie, în sezonul regular, Jeremic & co. se impuneau cu 85-69, pentru ca pe 12 martie să recidiveze, printr-un succes cu 86-79, într-un meci din grupa locurilor 7-12. La Pitești, cele două echipe s-au întâlnit o singură dată în acest sezon, la 28 noiembrie 2015, argeșenii învingând atunci o formație timișoreană aflată în plină degringoladă, cu 69-57.

Cum spuneam, în meciul de mâine, singura miză a timișorenilor e păstrarea poziției a 9-a, prima de sub linia play-off-ului. În schimb, Piteștiul mai are unele mici emoții în ceea ce privește menținerea în Liga Națională. În acest moment, argeșenii ocupă poziția a 10-a, cu 42 de puncte, tot atâtea câte are Energia Târgu Jiu, aflată pe 11. BCMU poate retrograda doar în cazul în care pierde mâine, în fața Timișoarei, iar gorjenii vor câștiga în deplasare cu Dinamo, a doua jumătate a scenariului fiind însă foarte puțin probabilă.

BCMU Pitești – BC Timișoara se joacă în Trivale mâine, de la ora 19.30. La aceeași oră se dispută și celelalte două meciuri din ultima etapă a grupei 7-12: Dinamo București – Energia Târgu Jiu și Phoenix Galați – Gaz Metan Mediaș.

„Căpitanul inimilor” s-a întors acasă: „Nu aveam cum să refuz această propunere”

Nenad Markovic a revenit la Timișoara, orașul de care și-a legat o mare parte a carierei de jucător. A activat la ELBA (transformată ulterior în BC Timișoara) timp de șase ani, între 2006 și 2012. A fost căpitanul celei mai frumoase generații pe care a avut-o baschetul timișorean în ultimele decenii, cea care ajungea în finala Ligii Naționale în 2009 și cucerea Cupa României în 2010. În această vară, a împlinit 35 de ani și și-a spus că e momentul să pună punct carierei de jucător și să facă pasul spre antrenorat. Iar prima experiență din postura de tehnician o va avea, unde altundeva, decât la Timișoara. Din sezonul 2015/2016, „Shone” face parte din staff-ul lui Dragan Petricevic la BCT.

Vineri, „Shone” Markovic a s-a aflat pentru prima oară în postura de antrenor secund. Cel ce și-a încheiat cariera în această vară, după două sezoane la gruparea sârbă Jagodina, a mărturisit că nu a stat deloc pe gânduri când a venit propunereade la Timișoara pentru postul de asistent al lui Dragan Petricevic.

„Sunt foarte fericit că am revenit la Timișoara, de această dată ca antrenor secund. Sunt foarte fericit că pot să ajut staff-ul și acest oraș să realizeze lucruri mărețe în campionat și în cupele europene. Am fost în permanent contact cu antrenorul Dragan Petricevic și cu managerul Leo Demaio și nu aveam cum să refuz propunerea de a veni aici”, a spus Markovic.

„Shone” crede în actuala generație de la BCT. Alb-violeții au transferat numei importante ale campionatului românesc din ultimii ani – Hristo Nikolov și Kyle Shiloh – și propun altele, la fel de interesante, aflate la prima experiență în țara noastră – Derrick Low, Kentwan Smith, Nenad Milosevic sau Filip Barovic.

„Echipa actuală mi se pare foarte bună, dar suntem abia la începutul drumului. Avem mult de lucru până la primul joc oficial, așa că o vom lua pas cu pas. Va fi foarte greu să jucăm pe trei fronturi. Dar de aceea sunt aici, să-i ajut pe băieți să fie puși la punct fizic în primul rând, sper să fie și sănătoși cu toții în anul care vine”, a mai spus „Shone”.

Noul secund al echipei face apel la iubitorii baschetului din Timișoara, pe care îi așteaptă în tribuna sălii Olimpia în sezonul viitor.

„Sper ca spectatorii să vină în număr cât mai mare să ne vadă, avem mulți băieți talentați în echipă, dornici să facă un nume mare din Timișoara în baschet. Noi avem ambiție să tragem și la titlu, sunt multe echipe din România care au acest obiectiv. Dar, cum spuneam, important e să fim sănătoși, să o luăm pas cu pas”, a mai spus cel supranumit „Căpitanul inimilor”, în perioada în care activa ca jucător la Timișoara.

Adio, Niculae Viciu! Fostul baschetbalist al timișorenelor Universitatea și Voința s-a stins din viață

Site-ul Federației Române de Baschet anunță dispariția unuia dintre jucătorii care au scris istorie la Timișoara, Niculae Viciu, la vârsta de 75 de ani. Originar din Târgu Mureș – acolo unde s-a și stins, de altfel – Viciu a evoluat vreme de zece sezoane în baschetul timișorean, la echipele Universitatea și Voința.

Născut la 23 februarie 1939 la Târgu Mureș, Niculae Viciu a început baschetul la vârsta de 15 ani, la Liceul Papiu Ilarian din localitate. După numai doi ani, a fost promovat la prim-divizionara locală, Dinamo Târgu Mureș. Între 1957-1960 evoluează la Cluj, la formațiile Constructorul și Universitatea, iar în următorii doi ani se transferă la Știința Craiova, fiind student al Facultății de Mecanică Agricolă din localitate.

În 1962, secția se mută la Timișoara, Niculae Viciu începând o strânsă legătură cu orașul de pe Bega. La Știința a avut coechipieri consacrați, precum Popovici sau Cîrlan, antrenor fiindu-i Constantin Lache, cel ce peste câțiva ani avea să scrie istorie cu echipa de handbal feminin Universitatea. După încheierea studiilor, Viciu s-a transferat la Dinamo București, club cu care a cucerit de trei ori titlul național. „Datorită unor probleme de familie și a unor simpatii pe linie sportivă”, cum notează Valentin Albulescu în cartea Baschet românesc, Viciu revine la Universitatea Timișoara, în 1969. El rămâne pe Bega până în 1975, însă timp de două sezoane joacă pentru Voința, echipă cu care reușește promovarea în elită, în calitate de antrenor-jucător, în 1973.

Recordurile lui Viciu

În maioul Universității Timișoara, Niculae Viciu a devenit de trei ori coșgheter al campionatului intern. În 1970/1971, la un meci jucat la București, cu Dinamo, a reușit să înscrie 39 de puncte pentru bănățeni, care au pierdut însă jocul după prelungiri (80-83). În același sezon, a stabilit recordul all-time al punctelor marcate într-un meci din prima ligă, într-un joc câștigat de Universitatea Timișoara chiar la Târgu Mureș, Viciu reușind să înscrie 53 (!) de puncte în fața publicului din orașul său natal. O performanță remarcabilă, dacă ne gândim că, la vremea respectivă, nu intraseră încă în regulament aruncările de 3 puncte.

Niculae Viciu a fost selecționat de 130 de ori în naționala de seniori a României. Cea mai importantă realizare a sa sub tricolor s-a consemnat în 1962, atunci când s-a aflat în lotul României, clasat pe un onorant loc 7 la Campionatele Europene de la Belgrad.

Fiul său, Gabriel Viciu, acum în vârstă de 42 de ani, a fost la rândul lui un baschetbalist important la Timișoarei, el evoluând la Elba în anii 90 și începutul anilor 2000.

Dumnezeu s-l odihnească!

BC Timișoara își propune să spargă gheața la Târgu Jiu

BC Timișoara va evolua duminică după-amiază la Târgu Jiu, cu Energia Rovinari, într-un meci contând pentru etapa a treia a Ligii Naționale. Victoria ar reprezenta o premieră absolută pentru formația de pe Bega, care nu a câștigat niciodată pe terenul reprezentantei județului Gorj.

Din 2008, de când Energia Rovinari a acces pe prima scenă, sala din Târgu Jiu a fost tărâm interzis pentru baschetbaliștii timișoreni. În ultimii șase ani, s-au înregistrat șapte dueluri în campionat între gruparea olteană și BCT (fostă Elba), însă de fiecare dată, gazdele au avut câștig de cauză.

În sezonul regulat al ediției 2008/2009, Elba a avut cea mai bună comportare din istoria participărilor în prima divizie. Trupa pregătită de Dragan Petricevic încheia pe locul 2 și urma să joace chiar prima sa finală, pierdută după patru meciuri, în fața Asesoftului. Nici măcar atunci, timișorenii n-au reușit să se impună pe terenul gorjenilor, care erau la vremea respectivă nou-promovați în elită.

Prima întâlnire dintre cele două echipe s-a disputat la 15 noiembrie 2008, Energia câștigând categoric, scor 83-59. Remarcăm faptul că unul dintre principalii marcatori din acel meci al oltenilor a fost actualul „leu”, Bogdan Popescu, autor a 17 puncte, la fel ca și Kibwe Trim. Pentru timișoreni, au punctat „Shone” Markovic 13 puncte, Rade Dzambic 12, Bojan Grubisic 11, Milos Pesic 6, Nikola Vasojevic 5, Dan Păltinișanu 5, Bogdan Stăncuț 3, Uros Velickovic 3 și Daniel Tudosă 1.Așadar, la jocul de duminică, BC Timișoara îi va avea din nou în teren la Rovinari pe Pesic și Stăncuț, reveniți în această vară pe Bega.

În ediția 2011/2012, BC Timișoara a prins din nou finala campionatului. În drumul ei spre ultimul act, gruparea alb-violetă a trecut din nou prin Gorj, dar și de această dată avea să revină acasă cu mâna goală. Energia s-a impus la limită, 90-89, cel mai bun jucător al ei fiind ex-timișoreanul Brice Kabengele, autor a 24 de puncte. Bănățenii, conduși de pe bancă de Predrag Badnjarevic, punctau prin Jovanovic 24, Cuic 19, Popescu 18, Păltinișanu 9, Spralja 7, Archie 7 și Siriscevic 5.

Tot 90-89 avea să fie și în următoarea confruntare de pe tărâm gorjean, disputată la 17 octombrie 2012. De această dată, meciul a fost decis în prelungiri, Energia având atunci în teren un jucător ce pur și simplu n-a putut fi oprit: Louis Darby, autor a 37 de puncte. Marcatorii alb-violeților au fost Joavnovic 22, Jelenic 12, Archie 12, Sarovic 12, Popescu 10, Johnson 10, Derasimovic 8 și Căpușan 3.

Iată deznodământul tuturor confruntărilor de la Târgu Jiu dintre Energia și BC Timișoara:

15 noiembrie 2008 83-59 (s.r.*)
22 aprilie 2009 86-79 (p-o**)
17 octombrie 2009 79-73 (s.r.)
2 aprilie 2011 100-93 (s.r.)
22 martie 2012 90-89 (s.r.)
17 octombrie 2012 90-89 (s.r. – după prelungiri)
16 noiembrie 2013 93-78 (s.r.)

Legendă:
* – sezon regulat
** – play-off

Următoarea întâlnire dintre Energia Rovinari și BC Timișoara va avea loc duminică, de la ora 17. Meciul va fi transmis în direct pe Digi Sport 3.

În linie dreaptă către Final Four! Ce spun adversarii „leilor” din semifinale?

Cel mai așteptat eveniment baschetbalistic organizat în ultimii ani la Timișoara bate la ușă. Final Four-ul Cupei României va opune, în sala „Constantin Jude”, careul de ași al campionatului trecut: Asesoft Ploiești, BC Timișoara, Gaz Metan Mediaș și U Mobtelco Cluj. „Leii din Banat” au ca obiectiv clar păstrarea trofeului pe Bega, dar pentru asta vor trebui mai întâi să treacă de Mediașul lui Marcel Țenter.

Timișoara intră în febra Final Four-ului Cupei României. Au mai rămas doar trei zile până la debutul turneului care va decerna primul trofeu intern al sezonului. Iar miza pare în acest an mai mare ca niciodată, poate și pentru că tabloul semifinalelor arată mai echilibrat ca niciodată. Practic, în penultimul act al competiției au acces cele mai bune formații ale sezonului trecut. În plus, pentru BC Timișoara – în premieră organizatoare al ultimului act de Cupa României – e cel de-al doilea Final Four consecutiv, după ce anul trecut a învins în semifinale Oradea și a pierdut surprinzător finala în fața Piteștiului.

Alb-violeții lui Srdjan Jovanovic vor avea parte de o misiune extrem de dificilă în faza semifinală, unde vor da piept cu poate cea mai în formă echipă a momentului din campionat, Gaz Metan Mediaș. Tehnicianul ardelenilor, Marcel Țenter, a preferat să nu facă risipă de cuvinte înaintea încleștării de sâmbătă, sperând însă la un spectacol baschetbalistic pe cinste în weekend.

„Va fi un turneu foarte frumos pentru fani, de asta sunt sigur. Cred că de mult nu a mai fost un Final Four de Cupă atât de tare. Sper să ne bucurăm de un spectacol baschetbalistic de calitate și, bineînțeles, sper ca echipa mea să învingă”, a spus Țenter.

Mediașul s-a familiarizat deja cu parchetul sălii „Constantin Jude”, învingând-o marți seară pe Timba, scor 96-75, în ultima etapă a sezonului regulat din Liga Națională. Trupa lui Marcel Țenter va rămâne, de altfel, cantonată la Timișoara până la ora Final Four-ului.

Se mai găsesc bilete la sală

BC Timișoara a anunțat astăzi, prin intermediul site-ului oficial, că au mai rămas aproximativ 100 de pachete de bilete pentru meciurile din Final Four. Acestea pot fi achiziționate zilnic, între orele 13 și 20 de la sala „Constantin Jude”, la intrarea laterală. Trebuie precizat că biletele pentru sectorul A (rândurile 5-13), cu prețul de 35 de lei, sunt pe terminate. Cele mai multe pachete se găsesc în schimb în sectorul B (rândurile 14-23), care costă 25 de lei.

4 ani de la ultimul Final Four

Pentru Timișoara, Final Four-ul Cupei României e cel mai important eveniment baschetbalistic organizat în ultimii ani. Faza finală a Cupei României e comparabilă ca importanță totuși cu semifinalele și finalele Ligii Europei Centrale, găzduite de sala „Constantin Jude” în ianuarie 2009. Oaspeții celor de la Elba au fost atunci Albacomp Szekesfehervar (Ungaria), Geofin Novy Jicin (Cehia) și Kapfenberg Bulls (Austria).

Formația pregătită la acea vreme de Draga Petricevic s-a calificat în finala întrecerii, după 90-87 în fața cehilor de la Novy Jicin, pentru care actualul „leu”, Robert Sarovic, reușea cele mai multe puncte, 24. În ultimul act, Dzambic & co. au fost însă surclasați de maghiarii de la Szekesfehervar, scor 66-92, în fața unei săli arhipline. „Shone” Markovic – 15 puncte, Nikola Vasojevic și Milos Pesic, ambii cu câte 14, au fost cei mai buni marcatori ai Elbei.

„Shone” Markovic a semnat cu CSU Sibiu

Timișoara l-a pierdut oficial pe unul dintre cei mai reprezentativi jucători din ultimii ani. Nenad Markovic a semnat un contract cu CSU Sibiu, grupare unde din această vară antrenează Dragan Petricevic.

Nenad Markovic părăsște Timișoara după șase ani. „Shone” fost căpitanul echipei care în 2010 câștiga Cupa României, singurul trofeu din istoria baschetului timișorean la nivel de seniori. Dăruirea sa, precum și stăpânirea de sine din momentele decisive, i-au cucerit pe fani, care au început, după ani de zile, să umple tribuna sălii „Constantin Jude” la meciurile de baschet.

Om de bază al echipei vreme de cinci ani, Nenad Markovic a fost utilizat ca variantă de rezervă în sezonul trecut. Deși s-a apelat extrem de puțin la el, a intrat de fiecare dată bine în joc atunci când a fost solicitat, mărturie fiind evoluția sa din finala campionatului, cu Asesoft Ploiești.

O parte din Elba, reunită la Sibiu

Nenad Markovic se va revedea la Sibiu cu o parte dintre cei alături de care a readus baschetul în atenția timișorenilor. Pe lângă Dragan Petricevici, revenit la cârma unei formații românești după un sezon de excepție în Tunisia, „Shone” va mai juca alături de foștii săi colegi Uros Velickovic și Barîș Aktaș, ultimul fiind în lotul grupării timișorene în sezonul 2010/2011.