După decenii de stagnare, natația timișoreană a ieșit din anonimat în acest an, grație lui Levente Revesz. Înotătorul în vârstă de 26 de ani a reluat activitatea competițională după o pauză îndelungată, împărțindu-se între locul de muncă și bazin. La finele lunii trecute, a pornit înspre Hunedoara, gazda Campionatului Național de bazin scurt, unde a cucerit două medalii de aur, la 50m bras și 100m bras, sub egida CSM Timișoara. O performanță remarcabilă și, în același timp, un strigăt de ajutor al unei discipline în care orașul de pe Bega are o tradiție veche de aproape un secol, dar care a avut mai mereu de suferit din cauza infrastructurii.

După doi ani în care a lipsit din circuitul marii performanțe, Levente Revesz a revenit în forță. În luna noiembrie, a cucerit două medalii de aur la Campionatele Naționale de bazin scurt de la Hunedoara, performanță cu care Timișoara nu s-a mai întâlnit din vremuri imemoriale. Mai întâi, s-a impus în proba de 50m bras, unde a înregistrat 00:28:26. Apoi, a recidivat la 100m bras, terminând primul finala probei, cu timpul 1:02:95. Două titluri de campion național, rod al propriei ambiții și al dorului de competiție.

„A fost superb. De 37 de ani nu s-a mai luat vreo medalie de aur la seniori în înotul timișorean. Totul a venit din inițiativa mea, eu am dorit să particip. M-am antrenat atât cât am putut, pentru că și lucrez în paralel, deci nu a fost un obiectiv clar. Am mers pentru atmosferă, pentru că sunt dependent de concurs și am dorit să mă autodepășesc”, a declarat Levente Revesz.

În momentul în care abandonase marea performanță, Revesz practica în paralel cu înotul și powerliftingul, sport la care obținuse, de asemenea, rezultate demne de apreciat. Momentan, nu se gândește să revină și în sala de forță, în condițiile în care sumele insignifiante pe care le-a câștigat de-a lungul vremii din sport l-au determinat să-și găsească o cu totul altă sursă de venit.

„Nu poți trăi doar din sport. Cum lucrez de dimineață și până seara, îmi e greu să mă mai țin de două sporturi, sau chiar de unul singur de performanță. Merg la un concurs doar pentru că vreau eu, nu pentru că îmi spune clubul când și ce trebuie să fac. Când clubul va putea investi bani pentru sportivi, abia atunci ți-ar putea spune ce să faci. Altfel, sportivii lucrează, apoi se antrenează, iar lucrează, iar se antrenează, și tot așa”, mai spune Revesz.

Tocmai din acest motiv, Levente Revesz nu are un obiectiv precis pentru 2014: „Nu mi-am propus nimic în legătură cu activitatea sportivă. Dacă sunt sănătos, voi vedea ce pot face”.

„Își aduc aminte de tine abia la sfârșitul anului”

Levente Revesz a fost unul dintre cei 42 de sportivi recompensați cu o mențiune marți, la Gala Sportului Timișean, organizată de Direcția Județeană de Sport în colaborare cu Consiliul Județean. Cu alte cuvinte, proaspătul dublu campion național la natație a fost remunerat cu 500 de lei, o sumă infimă raportată la performanța sa.

„E bine că încă se mai organizează aceste gale, că își mai aduc aminte de sportivii vechi și de cei noi, dar părerea mea personală e că această gală se face, dar nu așa ar trebui făcută. Își aduc aminte de tine abia la sfârșitul anului, dar în celelalte 11 luni unde sunt? Care e ajutorul care vine pentru un an de pregătire? Nu vorbesc neapărat despre cazul meu, pentru că eu m-am reapucat de sport din prorpie inițiativă, nu m-a împins nimeni de la spate, am vrut să mă duc la naționale, am fost, am concurat și am câștigat. Dar mă gândesc la ceilalți sportivi, care se antrenează 12 luni, iar la sfârșit de an li se dă o plachetă și un plic mai subțire. E doar ca să se vadă că s-a mișcat ceva. Anul începe în ianuarie, iar până în decembrie nu auzi nimic”, a declarat dezamăgit Revesz, la finalul galei.

Lipsa bazinului olimpic, marea bubă a Timișoarei

Paradoxal, în orașul în care a făcut ochi Johnny Weissmuller și în care s-a afirmat primul înotăror al României la Jocurile Olimpice, Iosif Novak, lipsește cu desăvârșire un bazin olimpic, aflat măcar în faza de șantier. În ultimii 10-15 ani, s-au trâmbițat „n” proiecte, variante și locații pentru un asemenea obiectiv, însă în niciunul dintre cazuri nu s-a reușit măcar începerea fundației. Timișoara se confruntă dintotdeauna cu o infrastructură precară într-ale natației, nefiind capabilă să organizeze un concurs de nivel național, la fel cum o fac Aradul, Reșița sau Hunedoara, asta ca să ne referim doar la exemplele apropiate.

„Nu cred că m-am săturat doar eu, ci și cetățenii, care nu au un contact direct cu natația nici după atâtea promisiuni. Sportivii speră în continuare. De aceea încă se dezechipează și intră în bazin, sperând în ceva mai bun. Dar, deocamdată, batem pasul pe loc. Nu se poate merge la infinit doar cu promisiuni. Se vede în orice ramură sportivă acest lucru. Toți sportivii de valoare pleacă afară, se antrenează la alte cluburi. Dacă nu se vrea performanță, să se spună din start, ca părintele sau copilul să nu se mai amăgească”, pune punctul pe i Levente Revesz.