iosif novak Archives

După decenii de stagnare, natația timișoreană a ieșit din anonimat în acest an, grație lui Levente Revesz. Înotătorul în vârstă de 26 de ani a reluat activitatea competițională după o pauză îndelungată, împărțindu-se între locul de muncă și bazin. La finele lunii trecute, a pornit înspre Hunedoara, gazda Campionatului Național de bazin scurt, unde a cucerit două medalii de aur, la 50m bras și 100m bras, sub egida CSM Timișoara. O performanță remarcabilă și, în același timp, un strigăt de ajutor al unei discipline în care orașul de pe Bega are o tradiție veche de aproape un secol, dar care a avut mai mereu de suferit din cauza infrastructurii.

După doi ani în care a lipsit din circuitul marii performanțe, Levente Revesz a revenit în forță. În luna noiembrie, a cucerit două medalii de aur la Campionatele Naționale de bazin scurt de la Hunedoara, performanță cu care Timișoara nu s-a mai întâlnit din vremuri imemoriale. Mai întâi, s-a impus în proba de 50m bras, unde a înregistrat 00:28:26. Apoi, a recidivat la 100m bras, terminând primul finala probei, cu timpul 1:02:95. Două titluri de campion național, rod al propriei ambiții și al dorului de competiție.

„A fost superb. De 37 de ani nu s-a mai luat vreo medalie de aur la seniori în înotul timișorean. Totul a venit din inițiativa mea, eu am dorit să particip. M-am antrenat atât cât am putut, pentru că și lucrez în paralel, deci nu a fost un obiectiv clar. Am mers pentru atmosferă, pentru că sunt dependent de concurs și am dorit să mă autodepășesc”, a declarat Levente Revesz.

În momentul în care abandonase marea performanță, Revesz practica în paralel cu înotul și powerliftingul, sport la care obținuse, de asemenea, rezultate demne de apreciat. Momentan, nu se gândește să revină și în sala de forță, în condițiile în care sumele insignifiante pe care le-a câștigat de-a lungul vremii din sport l-au determinat să-și găsească o cu totul altă sursă de venit.

„Nu poți trăi doar din sport. Cum lucrez de dimineață și până seara, îmi e greu să mă mai țin de două sporturi, sau chiar de unul singur de performanță. Merg la un concurs doar pentru că vreau eu, nu pentru că îmi spune clubul când și ce trebuie să fac. Când clubul va putea investi bani pentru sportivi, abia atunci ți-ar putea spune ce să faci. Altfel, sportivii lucrează, apoi se antrenează, iar lucrează, iar se antrenează, și tot așa”, mai spune Revesz.

Tocmai din acest motiv, Levente Revesz nu are un obiectiv precis pentru 2014: „Nu mi-am propus nimic în legătură cu activitatea sportivă. Dacă sunt sănătos, voi vedea ce pot face”.

„Își aduc aminte de tine abia la sfârșitul anului”

Levente Revesz a fost unul dintre cei 42 de sportivi recompensați cu o mențiune marți, la Gala Sportului Timișean, organizată de Direcția Județeană de Sport în colaborare cu Consiliul Județean. Cu alte cuvinte, proaspătul dublu campion național la natație a fost remunerat cu 500 de lei, o sumă infimă raportată la performanța sa.

„E bine că încă se mai organizează aceste gale, că își mai aduc aminte de sportivii vechi și de cei noi, dar părerea mea personală e că această gală se face, dar nu așa ar trebui făcută. Își aduc aminte de tine abia la sfârșitul anului, dar în celelalte 11 luni unde sunt? Care e ajutorul care vine pentru un an de pregătire? Nu vorbesc neapărat despre cazul meu, pentru că eu m-am reapucat de sport din prorpie inițiativă, nu m-a împins nimeni de la spate, am vrut să mă duc la naționale, am fost, am concurat și am câștigat. Dar mă gândesc la ceilalți sportivi, care se antrenează 12 luni, iar la sfârșit de an li se dă o plachetă și un plic mai subțire. E doar ca să se vadă că s-a mișcat ceva. Anul începe în ianuarie, iar până în decembrie nu auzi nimic”, a declarat dezamăgit Revesz, la finalul galei.

Lipsa bazinului olimpic, marea bubă a Timișoarei

Paradoxal, în orașul în care a făcut ochi Johnny Weissmuller și în care s-a afirmat primul înotăror al României la Jocurile Olimpice, Iosif Novak, lipsește cu desăvârșire un bazin olimpic, aflat măcar în faza de șantier. În ultimii 10-15 ani, s-au trâmbițat „n” proiecte, variante și locații pentru un asemenea obiectiv, însă în niciunul dintre cazuri nu s-a reușit măcar începerea fundației. Timișoara se confruntă dintotdeauna cu o infrastructură precară într-ale natației, nefiind capabilă să organizeze un concurs de nivel național, la fel cum o fac Aradul, Reșița sau Hunedoara, asta ca să ne referim doar la exemplele apropiate.

„Nu cred că m-am săturat doar eu, ci și cetățenii, care nu au un contact direct cu natația nici după atâtea promisiuni. Sportivii speră în continuare. De aceea încă se dezechipează și intră în bazin, sperând în ceva mai bun. Dar, deocamdată, batem pasul pe loc. Nu se poate merge la infinit doar cu promisiuni. Se vede în orice ramură sportivă acest lucru. Toți sportivii de valoare pleacă afară, se antrenează la alte cluburi. Dacă nu se vrea performanță, să se spună din start, ca părintele sau copilul să nu se mai amăgească”, pune punctul pe i Levente Revesz.

„Bupsi” Novak, primul din stânga, la Split. În dreapta, un alt simbol al ILSA-ei, Adalbert Stănescu.

În Freidorful care l-a dat pe Johnny Weissmüller, cvintuplu campion olimpic la înot, a făcut ochi și Iosif Novak. „Bupsi”, pentru colegi și prieteni. La fel ca Tarzan, s-a simțit în largul său în apă, fiind unul dintre deschizătorii de drumuri ai natației românești.

Greu de perceput în prezent rolul pe care l-a avut Timișoara în înot și polo, două discipline mai mult decât văduvite în capitala Banatului. Un oraș pretins de cinci stele, ce se complace de ani de zile într-o situație rușinoasă din punct de vedere al infrastructurii de natație, fără măcar un bazin de dimensiuni olimpice. Mai mult, de aproape 15 ani, un sport de echipă ce a adus orașului șase titluri naționale – poloul – a dispărut complet, tot datorită infrastructurii.

Pe actualul teritoriu al Timișoarei, în Freidorf, s-a născut, în urmă cu aproape 10 ani, prima vedetă mondială a natației, Johnny Weissmüller, cvintuplu campion olimpic pentru Statele Unite. În același cartier se năștea, ceva mai târziu, la 16 august 1922, Iosif Novak, primul înotător al României la Jocurile Olimpice.

Echipa națională de polo, în 1949. În rândul de jos, „Bupsi” Novak, flancat de colegii săi de la ILSA, Adalbert Stănescu și Zoltan Hoszpodar. În centru rândului de sus, alți doi timișoreni – Lali Weinreich și Zoltan Norman.

Novak a început înotul la ILSA, un club ce a făcut furori în anii 40-50, prin puternicele secții de natație și polo. Finalul celui de-al doilea război mondial îl găsește pe „Bupsi” practicând în paralel ambele discipline, sub stindardul intreprinderii textiliste. La polo, a fost om de bază în „echipa de aur”, care cucerea șase titluri consecutive (și singurele din palmaresul echipei), între 1946 și 1951. La înot, a dominat întrecerile naționale, în special la proba de 100m liber.

La finele anilor 40, la ILSA s-au remarcat o serie de înotători ce aveau să facă mai târziu carieră, racolați de cele două departamentale bucureștene, CCA și Dinamo. În această perioadă au răsărit nume precum Peter Lovas, Titi Schaed, Greti Weinreich, Lucian Bagiu sau Titu Groza, nimeni altul decât nepotul prim-ministrului din perioada primilor ani ai ocupației sovietice, Petru Groza, stabilit în Timișoara. De altfel, ILSA a devenit doi ani la rând campioană națională la ștafeta de 4x100m, care îi cuprindea, alături de vedeta echipei, „Bupsi” Novak, pe Lali Weinreich, Titu Groza și Titi Schaed.

Anul 1952 a fost unul de grație pentru clubul ILSA în ansamblul său. La Jocurile Olimpice de la Helsinki, au participat nu mai puțin de șase textiliști. În echipa națională de polo, au figurat Adalbert Stănescu, Zoltan Norman, Octavian Iosim, Zoltan Hoszpodar și antrenorul-jucător Gabor Torok. Cel de-al șaselea ilsist era Iosif Novak, participant al concursului de înot, la proba lui de bază, 100m liber. Deși nu a rupt gura târgului în Finlanda, clasându-se pe locul 26, cu timpul 1:00.60, „Bupsi” are un loc de cinste în istoria natației românești, devenind primul înotător ce participă la o ediție a Jocurilor Olimpice pentru România.

„Bupsi” Novak, în 1970,alături de fiica lui, Nora.

Dacă la Helsinki nu a participat în turneul de polo, avea să o facă doi ani mai târziu, la Campionatele Europene de la Torino. România avea în componență un trio de la ILSA, formație ce rămăsese în topul întrecerii interne, deși titlurile începuseră să fie împărțite de CCA și Dinamo – Adalbert Stănescu, Octavian Iosim și Iosif Novak. Cu cei trei timișoreni în echipă, tricolorii au înregistrat două înfrângeri în faza grupelor, dar ambele la capătul unor meciuri viu disputate: 5-6 cu Marea Britanie, la 31 august 1954, și 5-7 cu Olanda, o zi mai târziu.

Spre finalul carierei, Iosif Novak a concurat și pentru CCA București, acolo unde ajunsese și colegul său de la ILSA, Zoli Hoszpodar, recrutat în echipa de polo a clubului militar și apoi participant cu echipa națională la Jocurile Olimpice din 1956, de la Melbourne.

Rămas un apropiat al natației și după retragerea din activitatea competițională, „Bupsi” Novak s-a stins în 1995, la vârsta de 73 de ani.

Sursa fotografiilor: www.ilsa-timisoara.net

Levente Revesz, un dublu campion național dezamăgit: „Nu se poate merge la infinit doar cu promisiuni”

Al doilea Tarzan! Timișoreanul care a deschis drumul natației românești la Jocurile Olimpice