Levente Revesz, un dublu campion național dezamăgit: „Nu se poate merge la infinit doar cu promisiuni”

revesz
După decenii de stagnare, natația timișoreană a ieșit din anonimat în acest an, grație lui Levente Revesz. Înotătorul în vârstă de 26 de ani a reluat activitatea competițională după o pauză îndelungată, împărțindu-se între locul de muncă și bazin. La finele lunii trecute, a pornit înspre Hunedoara, gazda Campionatului Național de bazin scurt, unde a cucerit două medalii de aur, la 50m bras și 100m bras, sub egida CSM Timișoara. O performanță remarcabilă și, în același timp, un strigăt de ajutor al unei discipline în care orașul de pe Bega are o tradiție veche de aproape un secol, dar care a avut mai mereu de suferit din cauza infrastructurii.

După doi ani în care a lipsit din circuitul marii performanțe, Levente Revesz a revenit în forță. În luna noiembrie, a cucerit două medalii de aur la Campionatele Naționale de bazin scurt de la Hunedoara, performanță cu care Timișoara nu s-a mai întâlnit din vremuri imemoriale. Mai întâi, s-a impus în proba de 50m bras, unde a înregistrat 00:28:26. Apoi, a recidivat la 100m bras, terminând primul finala probei, cu timpul 1:02:95. Două titluri de campion național, rod al propriei ambiții și al dorului de competiție.

„A fost superb. De 37 de ani nu s-a mai luat vreo medalie de aur la seniori în înotul timișorean. Totul a venit din inițiativa mea, eu am dorit să particip. M-am antrenat atât cât am putut, pentru că și lucrez în paralel, deci nu a fost un obiectiv clar. Am mers pentru atmosferă, pentru că sunt dependent de concurs și am dorit să mă autodepășesc”, a declarat Levente Revesz.

În momentul în care abandonase marea performanță, Revesz practica în paralel cu înotul și powerliftingul, sport la care obținuse, de asemenea, rezultate demne de apreciat. Momentan, nu se gândește să revină și în sala de forță, în condițiile în care sumele insignifiante pe care le-a câștigat de-a lungul vremii din sport l-au determinat să-și găsească o cu totul altă sursă de venit.

„Nu poți trăi doar din sport. Cum lucrez de dimineață și până seara, îmi e greu să mă mai țin de două sporturi, sau chiar de unul singur de performanță. Merg la un concurs doar pentru că vreau eu, nu pentru că îmi spune clubul când și ce trebuie să fac. Când clubul va putea investi bani pentru sportivi, abia atunci ți-ar putea spune ce să faci. Altfel, sportivii lucrează, apoi se antrenează, iar lucrează, iar se antrenează, și tot așa”, mai spune Revesz.

Tocmai din acest motiv, Levente Revesz nu are un obiectiv precis pentru 2014: „Nu mi-am propus nimic în legătură cu activitatea sportivă. Dacă sunt sănătos, voi vedea ce pot face”.

„Își aduc aminte de tine abia la sfârșitul anului”

Levente Revesz a fost unul dintre cei 42 de sportivi recompensați cu o mențiune marți, la Gala Sportului Timișean, organizată de Direcția Județeană de Sport în colaborare cu Consiliul Județean. Cu alte cuvinte, proaspătul dublu campion național la natație a fost remunerat cu 500 de lei, o sumă infimă raportată la performanța sa.

„E bine că încă se mai organizează aceste gale, că își mai aduc aminte de sportivii vechi și de cei noi, dar părerea mea personală e că această gală se face, dar nu așa ar trebui făcută. Își aduc aminte de tine abia la sfârșitul anului, dar în celelalte 11 luni unde sunt? Care e ajutorul care vine pentru un an de pregătire? Nu vorbesc neapărat despre cazul meu, pentru că eu m-am reapucat de sport din prorpie inițiativă, nu m-a împins nimeni de la spate, am vrut să mă duc la naționale, am fost, am concurat și am câștigat. Dar mă gândesc la ceilalți sportivi, care se antrenează 12 luni, iar la sfârșit de an li se dă o plachetă și un plic mai subțire. E doar ca să se vadă că s-a mișcat ceva. Anul începe în ianuarie, iar până în decembrie nu auzi nimic”, a declarat dezamăgit Revesz, la finalul galei.

Lipsa bazinului olimpic, marea bubă a Timișoarei

Paradoxal, în orașul în care a făcut ochi Johnny Weissmuller și în care s-a afirmat primul înotăror al României la Jocurile Olimpice, Iosif Novak, lipsește cu desăvârșire un bazin olimpic, aflat măcar în faza de șantier. În ultimii 10-15 ani, s-au trâmbițat „n” proiecte, variante și locații pentru un asemenea obiectiv, însă în niciunul dintre cazuri nu s-a reușit măcar începerea fundației. Timișoara se confruntă dintotdeauna cu o infrastructură precară într-ale natației, nefiind capabilă să organizeze un concurs de nivel național, la fel cum o fac Aradul, Reșița sau Hunedoara, asta ca să ne referim doar la exemplele apropiate.

„Nu cred că m-am săturat doar eu, ci și cetățenii, care nu au un contact direct cu natația nici după atâtea promisiuni. Sportivii speră în continuare. De aceea încă se dezechipează și intră în bazin, sperând în ceva mai bun. Dar, deocamdată, batem pasul pe loc. Nu se poate merge la infinit doar cu promisiuni. Se vede în orice ramură sportivă acest lucru. Toți sportivii de valoare pleacă afară, se antrenează la alte cluburi. Dacă nu se vrea performanță, să se spună din start, ca părintele sau copilul să nu se mai amăgească”, pune punctul pe i Levente Revesz.

Johnny Weissmüller, un simbol valorificat prea puțin la Timișoara


Astăzi se împlinesc 29 de ani de la moartea unuia dintre cei mai celebri timișoreni din toate timpurile. Johnny Weissmüller, cvintuplu campion olimpic la înot cu Statele Unite, devenit apoi celebru la scară mondială datorită seriei de filme cu Tarzan, s-a născut în cartierul timișorean Freidorf, în 1904. O coincidență fericită ar spune unii, dar care cu siguranță ar fi fost exploatată la maximum în alte colțuri ale lumii.

O legendă a olimpismului, un deschizător de drumuri în natație, unul dintre primele mari staruri hollywoodiene. E vorba despre Johnny Weissmüller, cel care a dat viață personajului Tarzan, strigătul său inconfundabil făcând înconjurul tuturor continentelor lumii. O personalitate de marcă, atât în sport, cât și în cinematografie, a cărui poveste a început în actualul cartier timișorean Freidorf.

Locul de naștere real al lui Johnny Weissmüller a fost, decenii la rând, un subiect de dezbatere extrem de fierbinte. Discuțiile pe această temă au pornit chiar dinaintea morții acestuia, Weissmüller susținând întotdeuna că s-a născut în Windber, Pennsylvania, așa cum declarase și în momentul primei convocări în echipa de înot a Statelor Unite. Cu toate acestea, în actele completate de părinții săi, imediat după emigrare, locul de naștere al micului Johann ar fi fost într-adevăr în Banat, dar la Žitište, localitate aflată în Serbia. Cum s-a ajuns totuși ca astăzi să se afirme, în mod oficial, că „Tarzan” s-a născut la Timișoara?

Maistrul de la fabrica de tutun

Prima consemnare a posibilei origini timișorene a lui Johnny Weissmüller îi aparține marelui gazetar sportiv Victor Bănciulescu și datează din 1940. În cartea Am dat mâna cu ei…, apărută în 1977, ziaristul poveștește cum a ajuns la el acest zvon:

„Prin 1939 eram, la Fabrica de tutun din Timișoara, ucenicul de pasaj al unui strungar cu numele de Weissmüller, care se dădea drept rudă apropiată a celebrului Tarzan. Cu toată aparența ei senzațională, am publicat vestea în 1940, într-o revistă bucureșteană, emițând ipoteza că Johnny Weismüller, faimosul campion olimpic de înot, primul om din lume care a parcurs în piscină suta de metri în mai puțin de un minut, ar fi de origine bănățeană.De atunci mi-a dat mereu târcoale teama că, prea tânăr ziarist fiind, am fost victima unei mistificări. (…) Abia în 1968 colegul nostru de breaslă (și concetățean) Nikolaus Berwanger publică în săptămânalul brașovean de limbă germană Karpater Rundschau un articol revelator intitulat «Unde a văzut lumina zilei Tarzan». Întrepidul coleg – plecând de la amintiri similare cu ale mele – a făcut investigații în capitala județului Timiș, dar mai ales acolo unde l-a îndemnat bănuiala, în cartierul timișorean Freidorf. Aci trăiește vărul campionului-actor, Jakob Weissmüller, meșterul meu de odinioară. Cu ajutorul acestuia s-a găsit în matricola parohiei locale înregistrarea nașterii lui Johnny Weissmüller la data de 2 iunie 1904”.

Viitorul campion olimpic și star de cinema avea să își petreacă așadar primele șase luni de viață în Freidorf, sat ce a fost alipit Timișoarei în 1951, familia sa plecând peste Ocean în ianuarie, 1905.

Cum e amintit Tarzan la Timișoara?

Cu siguranță, Johnny Weissmüller e soiul de vedetă la care orice oraș visează. Occidentul ar privi o asemenea situație ca o sursă de turism aproape inepuizabilă, mai ales că vorbim despre o legendă pe două planuri – natație și cinematografie. Ce se întâmplă însă la Timișoara?

În 2004, la împlinirea unui secol de la nașterea lui Johnny Weissmüller, fiul acestuia, John Scott, a vizitat cartierul în care s-a născut tatăl său, lansând și cartea dedicată acestuia, intitulată Tarzan, tatăl meu. Luate oarecum pe nepregătite, autoritățile locale i-au indicat acestuia o clădire din Freidorf, situată în Piața Petöfi Sandor nr. 8, drept casa părintească a tatălui său. Clădirea respectivă, pe care și astăzi se află o plachetă comemorativă dedicată marelui întotător, a fost însă construită după 1904, aproximativ pe locul în care se ridica vechea casă a familiei Weissmüller. În același an, legendarul sportiv și actor a primit, post-mortem, titlul de Cetățean de Onoare al Timișoarei.

În ziua de astăzi, Timișoara îl comemorează pe „Tarzan” doar printr-o străduță obscură, de câțiva zeci de metri (practic, o fundătură!) ce dă într-o linie de cale ferată. Intrarea Johnny Weissmüller se găsește în spatele Pieței Flavia, la granița dintre cartierele Dâmbovița și Freidorf, într-o zonă de case nou-construite.

Personalitatea lui Johnny Weissmüller e amintită anual în cadrul Zilelor Cartierului Freidorf, copiii din zonă întrecându-se în diverse activități sportive în onoarea marelui înotător. De altfel, în anii trecuți s-a vorbit despre ridicarea unei statui a lui Weismüller în cartier, dar și despre un bust al acestuia pe Aleea Personalităților, din Parcul Central. Nici una, nici alta nu s-au realizat însă.

Traseul sportiv al lui Johnny Weissmüller poate fi consultat în articolul publicat pe site-ul nostru vara trecută, în cadrul rubricii Timișoara Olimpică.

Timișoara olimpică: Cvintuplu campion olimpic și star la Hollywood

Lista medaliaților olimpici născuți în Timișoara a fost deschisă de Johnny Weissmuller. Mult mai celebru pentru rolul său din seria „Tarzan, Omul-Maimuță”, Weissmuller a fost un înotător de excepție, care a dominat vreme de un deceniu scena natației mondiale.

Din pleiada de sportivi timișoreni ajunși sub semnul celor cinci cercuri, Johnny Weissmuller e, de departe, cel mai titrat. A participat la două ediții ale Jocurilor Olimpice, în 1924 și 1928, strângând cinci medalii de aur la înot și una de bronz la polo pe apă.

Johnny Weissmuller s-a născut în Freidorf, la 2 iunie 1904. Înaintea aniversării primului său an de viață, micuțul Peter, așa cum fusese botezat, părăsește definitiv Banatul, stabilindu-se, împreună cu familia sa, în Statele Unite. Mai întâi, familia Weissmuller a locuit într-un orășel minier din Pennsylvania, multă vreme considerându-se că acesta a fost, de fapt, locul de naștere al viitorului sportiv.

În 1913, Weissmuller ajunge la Chicago unde, la vârsta de 10 ani, e diagnosticat cu poliomielită, o boală care a lovit din plin SUA la începutul secolului trecut și care putea duce până la paralizie. Drept tratament, i s-a recomandat înotul. Antrenorul William Bacrach i-a descoperit talentul nativ și l-a pregătit pentru campionatele naționale, pe care le-a câștigat de trei ori la rând, în 1921, 1922 și 1923. La numai 18 ani, Weissmuller a doborât recordul mondial al celebrului Duke Kahanamoku, la 100 metri liber, stabilindu-l la 58.6 secunde.

A dominat Jocurile Olimpice

Înaintea Jocurilor Olimpice din 1924, Weissmuller era cel mai talentat înotător american, astfel că nu putea lipsi din echipa care avea să reprezinte țara la Paris. Singura problemă era tocmai faptul că se născuse la Timișoara, iar conform legii nu avea dreptul să reprezinte SUA în competiție. Totul s-a rezolvat printr-un „artificiu”, tânărul Peter Weissmuller preluând numele și data de naștere a fratelui său, Johnny, care era născut în America.

În Franța, timișoreanul a cucerit audiența, reușind să câștige trei medalii de aur, la 100 și 400 metri liber și la ștafeta de 4 x 200 metri. De asemenea, a câștigat și o medalie de bronz cu echipa de polo a Statelor Unite. Patru ani mai târziu, la Amsterdam, și-a demonstrat din nou clasa la 100 metri liber și la ștafeta de 4 x 200 de metri, probe din care s-a ales cu câte o medalie de aur.

După Amsterdam, Weissmuller s-a retras din activitatea competițională, la doar 24 de ani, cu un palmares absolut impresionant: cinci medalii olimpice de aur, una de bronz, 52 de titluri naționale în diverse probe. De asemenea, a stabilit nu mai puțin de 67 de recorduri mondiale și a reușit performanța de a nu pierde nicio întrecere de natație.
Mai târziu, în 1950, Associated Press l-a desemnat cel mai bun înotător al primei jumătăți a secolului al XX-lea.

Viața de după înot i-a adus consacrarea

După retragere, a activat o perioadă ca model de echipamente pentru natație. Câțiva ani mai târziu, a semnat un contract cu Metro-Goldwin-Mayer, pentru a juca rolul care avea să-l facă celebru în întreaga lume, Tarzan. Din 1932 și până în 1948 l-a jucat pe „Omul-Maimuță” în 12 filme, primele șase pentru MGM, iar ultimele sub egida RKO pictures. Apoi, până în 1954, a interpretat un personaj similar, Jungle Jim, într-o serie de 13 filme pentru compania Columbia Pictures.

Johnny Weissmuller a încetat din viață la 20 ianuarie 1984, în Mexic, la Acapulco, după mai bine de 10 ani de probleme cardiace severe. A fost înmormântat chiar în orașul morții sale, iar în timp ce sicriul său era coborât în pământ a fost redată de trei ori înregistrarea celebrului strigăt al lui Tarzan. Aceasta a fost, de fapt, și ultima dorință a fostului înotător și actor născut în 1904, în Freidorf.