Rămas bun, „Tică” Popa! Fotbalul a fost prima sa dragoste, handbalul l-a consacrat

DSCF0116Sportul timișorean e în doliu. Unul dintre cei mai respectați oameni din handbalul și, deopotrivă, fotbalul de pe aceste meleaguri s-a stins din viață la vârsta de 87 de ani. Vorbim despre Constantin „Tică” Popa, lugojean la origine, care și-a început cariera sportivă practicând cu succes fotbalul, dar a ajuns să se lege definitiv de sportul cu mingea pe semicerc, pe care l-a slujit și promovat peste mări și țări.

„Tică” Popa s-a născut la 30 septembrie 1928 la Lugoj, iar primul său contact cu sportul s-a petrecut la fotbal. A făcut primii pași pe terenul de fotbal la Bocșa, acolo unde lucrau părinții săi, sub îndrumarea fostului internațional Kilianovits, campion cu UDR Reșița în 1931. La doar 15 ani, a devenit titular la echipa-fanion a orașului său natal, Vulturii Textila Lugoj, desființată însă în 1945, imediat după instaurarea administrației comuniste. La fel ca și ceilalți jucători de la Vulturii, „Tică” Popa a fost obligat să semneze cu noua echipă, fondată de pro-sovietici, Clubul Sportiv Muncitoresc, pentru care joacă până la terminarea liceului, în 1947.

În acel an se mută la Timișoara, fiind student al Facultății de Agronomie, și devine jucătorul Politehnicii. „Tică” Popa a făcut parte din echipa care, în 1948, a reușit prima promovare în Divizia A din istoria clubului – alături de Andrei Rădulescu, Victor Dee, Rusalin Marcu etc. – însă nu a prins finalul acelui sezon. De ce? Apăruse varianta… handbalului. La sfaturile concitadinului său Ioan Kunst-Ghermănescu, deja un nume în sportul cu mingea pe semicerc, „Tică” popa a luat drumul Bucureștiului, unde s-a înscris la Institutul de Cultură Fizică, la specializarea handbal. Și totuși, fotbalul putea fi cu greu lăsat în urmă, astfel că la finele anilor 40, îl găsim pe „Tică” în Divizia A, ca jucător la Sportul Studențesc.

Talentul său s-a regăsit și în handbal, iar după absolvirea ICF-ului a fost solicitat să rămână în București, la CCA, pentru o scurtă perioadă. A revenit în Lugojul natal, devenind profesor de handbal la liceul Coriolan Brediceanu, , până în anul 1963, când s-a transferat la Timișoara, la liceul cu program sportiv (Liceul Nr. 4).

DSCF0114

„Tică” Popa a antrenat cu succes naționala de handbal a Tunisiei, între 1966 și 1968

Fiind un bun vorbitor de franceză (calitate care își are rădăcinile în copilărie, el locuind în perioada liceului într-un internat condus de Călugării Franciscani), „Tică” Popa a fost trimis în Tunisia, în 1966, pentru a antrena echipa națională a statului african. A luat totul de la zero pentru alcătuirea unui lot, în condițiile în care în Tunisia nu exista, la vremea respectivă, un campionat național de handbal în adevăratul sens al termenului.

„În doi ani am reușit să câștigăm Campionatul Africii și ne-am trezit în Suedia, la finalul Campionatelor Mondiale, dar înainte de asta am sustinut numeroase meciuri de pregătire în Europa, cu echipe de calibru greu, Italia, Franta, Belgia, Danemarca, România (chiar și la Lugoj, unde s-a facut un stagiu de pregatire de o lună de zile). În Suedia am avut ghinion, am picat în grupă cu Cehoslovacia, Danemarca și Franța. Înfrângerea suferită cu Franța (rezultat 15-13 pentru Franța) a fost pentru noi un rezultat mare, cât o victorie. Ambasadorul Tunisiei m-a îmbrățișat și m-a felicitat că am reușit să fac un lucru așa de mare pentru țara sa”, povestea „Tică” Popa, într-un interviu publicat pe portalul hotnews.ro, în 2005.

DSCF0115

Echipa națională a Tunisiei, antrenată de „Tică” Popa, fotografiată pe ștrandul din Lugoj, în timpul unui stagiu de pregătire

Tunisienii au dorit cu orice preț să îi prelungească șederea, însă în 1968 a decis să revină în țară, pentru a-și îngriji bătrânii părinți. Și-a reluat munca la Liceul Nr. 4 din Timișoara, unde a fost și director, iar o vreme îndelungată a activat ca antrenor al lotului feminin de tineret al României, alături de care a cucerit Balcaniada, în 1981. Tot ca antrenor, a activat și la cluburile timișorene Constructorul și AEM, în prima divizie.

După pensionare, s-a retras complet din viața sportivă, iar recunoașterea meritelor sale a venit extrem de târziu, în 2007, când i s-a acordat titlul de antrenor emerit în handbalul românesc. Ultimii ani ai vieții i-a trăit retras, în apartamentul său de pe strada Timiș, din zona Dacia.

„Tică” Popa va fi condus pe ultimul drum mâine (duminică), la ora 13, la cimitirul de pe strada Russu Șirianu din Timișoara.

Dumnezeu să-l odihnească!

(Sursa fotografiilor: Gheorghe Popa, 110 ani de fotbal în Banat, Editura Eurostampa, Timișoara, 2010)

About Gabriel Toth

Leave a Reply