Polistul Cristi Fenici, marcator în amicalul cu Germania

03-2009010117010399739262large43jpg-0258c02dfc5b637d

Polistul Cristian Fenici (stânga) a înscris de două ori în poarta campioanei europene en titre, Germania (Foto: Marius Becker / www.stern.de)

Naționala masculină de handbal a României a fost învinsă de echipa Germaniei cu scorul de 30-21 (17-9), aseară, la Krefeld, într-un meci amical. Pentru tricolori a fost primul test al anului 2017, elevii lui Xavi Pascual pregătindu-se de un turneu în Elveția, cu alte trei jocuri de verificare. În schimb, Germania a bifat o verificare utilă înaintea Campionatului Mondial, unde va debuta la 12 ianuarie, cu un meci în compania Ungariei.

Partida de aseară, de la Krefeld, a adunat în tribune 7.349 de spectatori și a început sub semnul echilibrului. A fost 1-0 pentru tricolori (min. 1), 3-2 (4) pentru gazde și apoi 5-5 (10). Germania, campioana europeană en titre, s-a desprins apoi la 8-5 (13) și la 13-6 (21). La pauză, gazdele conduceau la o diferență de opt goluri, 17-9. Ecartul a crescut la zece goluri în repriza a doua, 20-10 (37), dar aceasta a fost diferența maximă. Tricolorii s-au apropiat șa șase goluri, 26-20 (50), dar au încasat patru goluri consecutive, marcând până la final doar unul, astfel că tabela s-a oprit la 30-21.

În lotul deplasat pentru acest turneu de selecționerul Xavier Pascual s-a regăsit și căpitanul lui SCM Politehnica Timișoara, Cristian Fenici, autor a 2 goluri în meciul contra campioanei continentale. Pe lista marcatorilor s-au mai regăsit alți doi foști poliști, care activează actualmente în străinătate, Demis Grigoraș (Grundfos Tatabanya) și Marius Sadoveac (Tremblay), tot cu câte două reușite. Pentru România au mai înscris Cântec 4, Mihalcea 3, Ad. Rotaru 2, Pavel 2, Mocanu 1, Ramba 1, Ghionea 1 și Șandru 1.

Naționala României, antrenată de spaniolul Xavier Pascual, va participa în perioada următoare la un turneu în Elveția. La „Yellow Cup”, tricolorii vor debuta contra Braziliei (vineri, 6 ianuarie, ora 22:00), urmând a întâlni apoi Elveția (sâmbătă, 7 ianuarie, ora 20:00) și Slovacia (duminică, 8 ianuarie, ora 14:30).

SCM Politehnica țintește un trofeu în 2017, pe care l-ar putea obține chiar pe teren propriu

20161221_130613-mediumFormația de handbal SCM Politehnica a făcut astăzi bilanțul anului 2016, unul mult peste așteptări, mai cu seamă din punct de vedere sportiv. Un an pornit cu mari dificultăți financiare, dar care s-a materializat printr-o medalie de bronz în Liga Națională (de altfel, prima clasare pe podium după exact 25 de ani) și o participare meritorie în cupele europene, unde echipa a fost la un pas de faza grupelor din Cupa EHF.

Antrenorul Pero Milosevic spune că momentul cel mai frumos al anului ce stă să se încheie a fost finala pentru medalia de bronz, câștigată de timișoreni în fața Potaissei Turda.

„Cu siguranță, cel mai frumos moment a fost finala mică cu Potaissa Turda, care ne-a adus medalia de bronz. Am avut momente frumoase și în cupele europene, unde am reușit cinci victorii consecutive. Cu siguranță, ne-am dorit cu toții foarte mult să ajungem în grupe. Dar important e să ne întoarcem acolo. Am jucat mulți ani cu echipele pe care le-am pregătit în Europa, iar pentru clubul nostru, o constanță a participărilor la acest nivel e foarte importantă”, a spus Milosevic.

Tehnicianul muntenegrean speră ca în noul an echipa să contine pe acest trend ascendent, în condițiile în care obiectivul pentru următorii trei ani e participarea în Liga Campionilor.

„Trebuie să ne concentrăm la acest sezon, la clasarea în primele opt poziții în sezonul regular din Liga Națională, și să reușim un parcurs cât mai bun în Cupa României. Ne dorim trofeul, dar aici va depinde foarte mult și de viitoarea tragere la sorți, de noroc. Vrem să o luăm pas cu pas… în sezonul următor ne dorim să jucăm ambele finale interne, iar apoi să ajungem și în Liga Campionilor. Nu putem sări peste etape, e greu să ajungem foarte repede în vârf. Nu ne-am propus anul trecut să luăm medalia de bronz, însă mie îmi place să câștig, astfel că visez de fiecare dată la o performanță mai bună. Mi-aș dori ca de la un sezon la altul să mai urcăm câte o treaptă”, a mai spus Milosevic.

Final Four la Timișoara?

Câștigarea Cupei României e unul dintre obiectivele fixate pentru anul 2017 la SCM Politehnica. Alb-violeții au cucerit o singură dată de-a lungul anilor acest trofeu, în 1986, cu regretatul Constantin Jude la timonă. Pentru a-și apropia atingerea acestui obiectiv, conducerea clubului alb-violet dorește să atragă turneul Final Four al Cupei României la Timișoara.

„Ieri am fost la Federație și ne-am manifestat verbal intenția de a organiza Final Four-ul Cupei României. Rămâne de văzut până în ce dată ne putem înscrie pentru licitație. Vom alcătui un buget și să aducem această competiție la Timișoara. În data de 9 ianuarie va fi tragerea la sorți a sferturilor, iar până în 20, cel mai probabil, vom înainta oficial intenția noastră de atragere a turneului la Timișoara”, a afirmat managerul sportiv Dan Dumitru.

„Încercăm să dăm un culoar mai mare băieților noștri și să scurtăm drumul spre cupele europene. De altfel, la începutul acestui sezon am și spus care sunt obiectivele, clasarea pe podium și Cupa României”, a punctat și președintele SCM Timișoara, Radu Țoancă.

Vechile datorii, stinse în proporție de 85%

Impasul financiar care a fost aproape chiar de a pune lacătul pe club în prima parte a anului continuă să se resimtă. Totuși, conducerea a reușit să stingă până în acest moment cea mai mare parte a datoriilor. „Pot afirma că, în proporție de 85% situația restanțelor către jucători, pe care le-am avut în iulie, e închisă. Am purtat negocieri cu jucătorii, au înțeles situația, și mai avem de închis cam 15%. Ce a mai rămas, datorii către foștii jucători și către stat, vor fi închise cu siguranță în prima parte a anului viitor”, a afirmat președintele secției de handbal, Ioan-Silviu Doboși.

În plus, se pregătește terenul și pentru sezoanele viitoare clubul încercând să asigure continuitatea nucleului de bază al echipei.

„Am prelungit contractele a trei jucători de bază, «columna», așa cum o numește Pero Milosevic. E vorba despre Fenici, Păiuș și Vuk Milosevic, care au semnat până în 2019. Aceasta e o garanție a continuității a ceea ce s-a început cu ani în urmă aici”, a declarat managerul sportiv Dan Dumitru.

De asemenea, ca un obiectiv viitor e repatrierea jucătorilor de valoare lansați la Timișoara. Principalii vizați sunt Marius Sadoveac (actualmente în Franța, la Tremblay) și Alexandru Șimicu (jucător tot în Franța, la Saint-Raphael).

SCM Politehnica s-a descătușat în fața Turdei! Portarul Savic, printre marcatori

14717239_718327864999282_4779054292180402405_nHandbaliștii de la SCM Politehnica au obținut cea mai confortabilă victorie a sezonului astăzi, în reeditarea finalei mici a campionatului trecut, cu Potaissa Turda. Alb-violeții s-au impus cu 28-20, după un meci controlat da capo al fine și în care și în care până și portarul polist Adam Savic și-a trecut numele pe lista marcatorilor.

După succesul la limită de sâmbătă, din Norvegia, 24-23 cu Arendal, handbaliștii de la SCM Politehnica s-au descătușat și în Liga Națională, acolo unde în șapte etape obținuseră doar două victorii, și acelea în deplasare, la Constanța și Satu Mare. Fără doi oameni de bază, Lazarov și Lasica, suspendați după cartonașele albastre încasate săptămâna trecută, trupa lui Pero Milosevic a defilat în fața ocupantei locului 3, Potaissa Turda.

Timișorenii au controlat ostilitățile încă din startul meciului, reușind să se desprindă rapid la o diferență liniștitoare, având prin portarul Adam Savic unul dintre cei mai buni jucători. De altfel, portarul bosniac s-a remarcat și în… ofensivă, reușind să marcheze în minutul 22 pentru 14-6, într-un moment în care ardelenii au sacrificat goalkeeperul pentru a avea 6 oameni pe atac, Zacaciurin fiind eliminat temporar.

La pauză s-a intrat cu 15-8 pe tabelă, iar în repriza secundă diferența a crescut constant în favoarea alb-violeților. Ecartul maxim înregistrat în jocul de astăzi a fost de 12 goluri, 26-14, în minutul 55, însă echipa pregătită de foștii poliști Ovidiu și Horațiu Gal au izbutit să mai ciuntească din handicap în ultimele minute.

Principalul marcator pentru SCM Politehnica a fost Marko Simovic, cu 9 goluri, urmat de Filip Marjanovic 7, Robert Furak 5, Vuk Milosevic 4, Claudiu Șimicu 1, Cristian Fenici 1 și Adam Savic 1. De partea cealaltă, Radu Lazăr a semnat cele mai multe dintre golurile Turdei, 9, pe lista marcatorilor mai regăsindu-se Iancu 3, Zacaciurin 3, Thalmaier 3, Rotaru 3, R. Pavel 1 și Cântec 1.

SCM Politehnica are, așadar, un moral excelent înaintea manșei decisive din turul 2 preliminar al Cupei EHF, cu ØIF Arendal, care va avea loc sâmbătă, de la ora 19:00, la sala „Constantin Jude”.

Copiii de la Fundația de Abilitare „Speranța” au făcut cunoștință cu handbalul

14215700_1364788610227917_102184237_oCopiii cu nevoi speciale de la Fundația de Abilitare „Speranța” și-au găsit o nouă pasiune în lumea sportului: handbalul. Înotul și atletismul, pe care le practică deja, le-au adus în ultimii ani o salbă de medalii la întreceri naționale și internaționale, iar duminică micuții au făcut cunoștință cu handbalul, cu ocazia turneului amical „Cupa Banatului” organizat la sala „Constantin Jude”, de grupările HC Giroc și Poli II Timișoara.

La invitația organizatorilor turneului, patru mici sportivi de la Fundația de Abilitare „Speranța” au luat parte, duminică, la patrulaterul internațional de la sala „Constantin Jude”. Alături de localnicele HC Giroc și Poli II Timișoara, au participat formații de ligi inferioare de peste hotare, KC Mako (Ungaria) și Buducnost Alibunar (Serbia). Turneul a fost câștigat de reprezentanta Ungariei, trupa din Mako învingând la mare luptă în finală pe HC Giroc, cu 24-23. Cea de-a treia treaptă a podiumului a fost ocupată de Poli II, iar sârbii din Alibunar s-au clasat pe poziția a patra.

Aruncarea de deschidere a meciurilor a fost dată de Alexandru Țurcanu, un sportiv în vârstă de 9 ani, cu sindrom Down, de la Fundația de Abilitare „Speranța”. În ciuda vârstei sale fragede, Alexandru are deja un palmares impresionant ca sportiv, având medalii câștigate la competiții de înot, judo, karate și patinaj.

„A fost o onoare pentru noi să putem da startul acestei competiții. Alexandru a fost încântat. Cel mai probabil, handbalul va fi noua lui mare iubire”, a declarat Marius Pârjol, kinetoterapeut la Fundația de Abilitare „Speranța”.

Unul dintre momentele pe care micuții de la Fundație nu îl vor uita prea curând fost schimbul de pase cu handbaliștii de la HC Giroc. Deși poate din exterior totul a părut o simplă joacă, pentru cei de pe parchet a fost un adevărat schimb de experiență. Copiii au învățat direct de la handbaliști despre toleranță, prietenie și fair-play, iar echipierii formației din Giroc au învățat de la micuți, la rândul lor, despre bucuria jocului și puterea de a depăși bariere prin sport. La final, micuții de la Fundația de Abilitare „Speranța” au fost recompensați cu o cupă onorifică, în semn de respect pentru eforturile lor.

Fundaţia de Abilitare „Speranţa” (FAS) este o organizaţie neguvernamentală cu aproape 25 de ani de activitate în sprijinul copiilor cu nevoi speciale şi al familiilor acestora, având ca misiune includerea micuților ȋn școli și grădiniţe obișnuite, precum și schimbarea mentalităţii și atitudinii faţă de ei.

REMEMBER (FOTO): Handbalul feminin timișorean, încotro? Amintirea derby-urilor locale din anii ’90

În 1990, Timișoara avea patru echipe de handbal feminin în primele două eșaloane • În 1993/1994, două echipe au reprezentat Timișoara pe prima scenă feminină: Politehnica AEM și ILSA • Nena Pasmatex, Marcelini, Videocolor, nume de mult uitate • Ne apropiem de consemnarea unui deceniu întreg de absență a Timișoarei din prima ligă de handbal feminin

Handbalul timișorean începe să se ridice la nivelul propriei tradiții, cel puțin la masculin. Politehnica Timișoara a reușit o clasare pe podium după exact 25 de ani, obținând astfel dreptul de a participa la a doua competiție continentală, Cupa EHF. La feminin, mai are de așteptat până să tânjească măcar speranțe spre o participare în Liga Națională. Cu o singură echipă în Divizia A, și aceea fără ambiții de promovare, semicercul feminin timișorean trăiește doar din amintiri. Trofeele, promovările, derby-urile timișorene de altădată nu se mai zăresc decât în paginile îngălbenite ale ziarelor vremii ori în poze cu zimți.

Până în jurul anului 2000, harta handbalistică a orașului nu a fost întotdeauna extrem de spectaculoasă, ci mai degrabă ofertantă. De aceea, în ciuda performanțelor reușite de Politehnica în sezonul trecut, peisajul rămâne unul sumbru. Iar asta prin prisma lipsei aproape totale a handbalului feminin, care trăiește astăzi doar prin CS Universitatea de Vest, o formație de mijloc clasamentului în eșalonul secund, fără speranțe de mărire în viitorul apropiat.

Despre anonimatul în care se zbate de ani buni handbalul feminin din Timișoara, site-ul nostru a relatat în nenumărate rânduri (1), (2), (3), (4). Așadar, fără alte comentarii, să vedem cum arăta „piramida” handbalistică a Timișoarei în primăvara anului 1990:

handbal tm 1990

La feminin, chiar dacă Timișoara avea să traverseze, în anii ’90, o perioadă de declin, departe de gloria Universității lui Constantin Lache, orașul a fost aproape an de an reprezentat pe prima scenă. La un moment dat, chiar de două echipe, Politehnica AEM și ILSA, care au luat parte împreună la ediția 1993/1994 a Ligii Naționale. A fost o perioadă în care orgoliile personale dintre conducerile clubrilor timișorene și dintre antrenori au stopat dezvoltarea uneia sau alteia dintre grupări, care să tindă spre marea performanță. Aria de selecție continua să fie însă extrem de vastă, comparativ cu ceea ce avem în momentul actual.

Insigna Constructorul

Constructorul, unul dintre cluburile importante ale handbalului feminin timișorean, a dispărut în primii ani de după Revoluție

În sezonul în care s-a făcut trecerea de la socialism la democrație, 1989/1990, Constructorul Timișoara a retrogradat din primul eșalon, iar apoi a continuat să activeze în eșalonul secund, sub numele Timcon Timișoara. Iată și câteva nume care au evoluat pentru roș-albastre la acea ultimă aventură în elită: Lili Cojocărița, Torjoc, Rădoi, Stancov, Tomuleac, Văipan, Ionescu, Simion, Pasăre, Palici, Stot, Axinte.

În același sezon, în Divizia B se luptau trei echipe timișorene: Electromotor, AEM și ILSA. Ultimele două chiar au fost în calculele promovării în Divizia A, acolo unde nu avea să ajungă însă niciuna dintre ele. Să trecem în revistă unul dintre derby-urile locale, disputat în martie 1990 la Sala Olimpia: AEM – ILSA 22-26 (13-9). Textilistele, care au întors soarte jocului după pauză, au înscris prin Bujac 9, Mitu 5, Dincă 5, Stelescu 3, Supleceanu 2, E. Coman 1 și Tulic 1. Pentru AEM, pregătită de fostul handbalist al Politehnicii, Adrian Diliță, au punctat Popa 7, Suto 4, Nedelca 3, Androhovici 3, Pop 2, Trițoiu 1, Moraru 1 și Busuioc 1. De asemenea, pentru Electromotor, care și-a disputat parțial meciurile de pe teren propriu în sala din Buziaș, evoluau nume ca Popescu, Duliga, Dop, Axente, Tudose, Mihoc, Goian, Giurgea, Costi etc.

Tabelul de mai sus ne indică și o serie de echipe din Campionatul Județean, unul extrem de puternic în vremea respectivă. Echipa Spumotim avea să dispară în primii ani de după Revoluție, însă Textila (sub denumirea întreprinderii, UTT) și 13 Decembrie (devenită Nena Pasmatex) aveau să evolueze ani buni în eșalonul al doilea.

***

1995 Poli AEM Timisoara

Una dintre formulele Universității AEM Timișoara, de la mijlocul anilor 90. În picioare, primul din dreapta, legendarul Constantin Lache

Micșorăm arcul peste timp și ne întoarcem cu exact 20 de ani în urmă, la sezonul 1996/1997. În prima ligă, Universitatea AEM avea să reușească menținerea în Liga Națională. Pentru echipa condusă de Sorinel Voicu, ajutat de reputatul Constantin Lache, au evoluat, printre altele, Rica Torjoc, Laura Casian, Daniela Trucă, Stăncuța Domșa, Pop, Tudose, Muncilă ori Grigorof.

În Divizia B, puzderie de echipe timișorene, nu mai puțin de patru, dintre care se remarcă ILSA, care la finele acelui sezon avea să își recâștige dreptul de a juca în elită. Timișoara nu va avea însă două echipe în Liga Națională în sezonul 1997/1998, Universitatea AEM și ILSA unindu-se, pentru a rezulta ILSA „U” Timișoara.

12924435_205813556457856_3284293839160206670_n

Liliana Vass, una dintre jucătoarele importante ale Timișoarei din anii 90

Revenim la ediția 1996/1997 a Diviziei B și la ILSA Timișoara, care obținea promovarea pe prima scenă cu următorul lot: Melania Uveges, Dorina Matei (portari), Alina Grosu, Liliana Vass, Dalimira Stoicov, Cornelia Mihuț, Cristina Moțu, Daniela Iosub, Marcela Popescu, Mirela Săndică, Gabriela Stuparu, Dragoslava Stankov.

O echipă cu ambiții mari, dar care a avut o viață destul de scurtă, a fost Macelini Timișoara. Formația patronată de controversatul om de afaceri Mujea Marcelini (implicat și la echipa de rugby Universitatea în acea perioadă)a avut meritul de a lansa o serie de jucătoare tinere, talentate, având alături și câteva nume consacrate, toate sub bagheta antrenorului Zaharia Feneșan. Amintim câteva nume din lotul utilizat în acel sezon: Mariela Meseșan, Eniko Porge (portari), Ilonca Iacob, Simona Axinte, Adina Petrilă, Elena Văipan, Corina Antoneag, Monica Bahuczki, Cornelia Craiu, Liliana Tarbancea.

Marcellini 1996

Marcelini Timișoara, înaintea unui meci la Sala Olimpia, în 1996. De la stânga la dreapta, Simona Axinte, Mariela Meseșan, Monica Bahuczki, Elena Văipan, Adina Petrilă

O prezență constantă în eșalonul secund în anii ’90 a fost și Nena Pasmatex. În acea perioadă, printre cei ce au pregătit echipa a fost și Nebojsa Iorgovan, cunoscut de pe vremea când activa ca jucător și antrenor la echipa de… fotbal Modern. Așadar, în ediția 96/97 au jucat pentru Nena, printre altele, Minodora Mirică, Agatha Popescu (portari), Ramona Fărcaș, Lenuța Szabo, Loredana Pintilie, Lavinia Bezinariu, Carmen Covaliu, Elena Bădiță, Diana Vlad, Elena Rovența, Corina Varga, Diana Orbulescu etc.

Nena Pasmatex - ILSA 1998

O fotografie surprinsă ceva mai târziu, în 1998, la un meci între Nena Pasmatex (albastru-negru) și ILSA (alb-roșu)

Tot în acel sezon, am mai regăsit-o printre competitoare și pe Videocolor, club a cărei secție de handbal fete se apropia însă de destrămare. Clubul le-a avut la dispoziție pe Cristina Murariu, Maria Pan (portari), Mihaela Pâslea, Nicoleta Pătruț, Simona Șerban, Iolanda Horvath, Ilinca Pătrulescu, Nicoleta Topală, Ilonca Laza etc.

Au fost vremuri în care Sala Olimpia găzduia adevărate maratoane handbalistice, iubitorii acestui sport luând loc în tribune la primele ore ale dimineții, pentru a părăsi sala spre după-amiază. De pildă, avem orarul unui astfel de „colocviu handbalistic”, organizat în luna decembrie a anului 1996:

Ora 9.00 ILSA Timișoara – Videocolor Timișoara 32-26 (14-12) – Divizia B feminin
Ora 10.15 Marcelini Timișoara – Blănuri Oradea 31-19 (12-11) – Divizia B feminin
Ora 11.30 Nena Pasmatex Timișoara – Remin Deva 18-26 (10-14) – Divizia B feminin
Ora 12.45 Universitatea Timișoara – Siderurgica Hunedoara 34-31 – Divizia B masculin

Din păcate, fondul mare de jucătoare talentate de care a dispus Timișoara în anii ’90 nu a fost valorificat. Din 2000 încoace, orașul nu a mai trăit decât două prezențe episodice în Liga Națională ale clubului Universitatea, în 2004/2005 și 2006/2007, echipa retrogradând de fiecare dată după promovare. Ne apropiem, cu pași repezi, de consemnarea unui deceniu de absență al Timișoarei în elită, o rușine fără margini pentru o urbe cu 11 titluri în palmares în handbalul feminin, plus o finală de Cupa Campionilor Europeni, disputată de Universitatea regretatului Constantin Lache în îndepărtatul an 1973. În ultimii zece ani, handbalul feminin timișorean s-a scufundat într-un anonimat crunt, tot din cauza unei distructive lupte a orgoliilor. Iar la nivel de autoritate publică, înființarea unei echipe de performanță nu a fost menționată decât într-o postare zeloasă a primarului, pe o rețea de socializare, imediat după ce echipa națională a României a câștigat finala mică a precedentului Campionat Mondial. În rest, liniște și pace…

FOTOREPORTAJ | Ruinele sportului timișorean (II): ILSA, de la bază sportivă, la groapă de gunoi

În ultimii ani, site-ul nostru a semnalat în mai multe rânduri rușinea pe care a trăit-o Timișoara prin pierderea totală a unui sport de echipă care i-a adus șase titluri naționale. Polo pe apă nu se mai joacă în Timișoara de mai bine de un deceniu și jumătate. Mai exact, din 1999, atunci când legendara ILSA nu s-a mai înscris în Superligă, dispărând complet, laolaltă cu această disciplină, din peisajul sportiv al capitalei Banatului. Odată cu stoparea finanțării clubului sportiv și apoi a falimentului (forțat, cum altfel?!) fabricii, cocheta bază sportivă situată în vecinătatea Inspectorarului Județean de Poliție a ajuns o ruină în adevăratul sens al cuvântului.

În episodul de astăzi al serialului vom urmări degradarea graduală a bazei sportive ILSA, începând cu anul 1999, atunci când echipa de polo și-a încetat activitatea. De la bazin neutilizat, la adăpost pentru oamenii străzii și până la stadiul de astăzi, în care vegetația deasă și maldărul de gunoaie au acoperit complet până și molozul rezultat din demolarea piscinei, în 2009.

1999

Echipa de polo pe apă ILSA Timișoara, prezentă în primul eșalon neîntrerupt de 16 ani, nu s-a înscris în campionat. Motivele sunt lesne de ghicit – lipsa de fonduri, după ce fabrica intrase în declin, îndreptându-se spre un faliment programat de noul proprietar (Grupul Tender), care avea cu totul alte planuri în zonă. În acest an, bazinul era încă funcțional, însă era folosit mai degrabă pentru agrement, deoarece fusese de câțiva ani buni depășit din punct de vedere tehnic. Regulamentul nu mai permitea disputarea meciurilor oficiale de polo în bazine în care se înregistrează adâncimi sub 2.20m, astfel că bătrâna piscină a ILSA-ei nu a mai găzduit partide de Superligă în ultimele sezoane de activitate a echipei.

Trebuie spus, din capul locului, că bazinul ILSA a fost dintotdeauna la limita omologării. Piscina a apărut în anii ’20, ca parte a ștrandului destinat angajaților fabricii, însă apoi a devenit „vatra” poloului timișorean, în care s-a născut marea echipă a anilor 40-50. Vă reamintim, ILSA a cucerit șase titluri de campioană consecutive, între anii 1946-1951. Gabor Torok, Adalbert Stănescu, Zoltan Norman, Octavian Iosim sau Adalbert Retscher sunt doar câteva nume care ai „echipei de aur”. Bazinul a fost acoperit la începutul anilor ’70, forțat de regulament, cu o structură mai degrabă improvizată.

2004

Fabrica își închisese deja porțile, la fel și baza sportivă. Bazinul acoperit, în care până nu demult evolua ILSA, nu mai fusese umplut de câțiva ani buni. Terenul de handbal, aflat chiar în partea stângă a intrării principale în bază, era folosit, sportadic, pentru meciuri de fotbal „de cartier”. Aspectul general aducea încă a bază sportivă, însă era de prevăzut că urma degradarea treptată și chiar demolarea, în condițiile în care noii proprietari ai acelui spațiu aveau în plan construirea unui ansamblu ultramodern de locuințe, al cărui piesă de rezistență era o clădire de 33 de etaje, ce avea să devină cea mai înaltă din România. Vă amintiți de proiectul „Noua Timișoara”?…

2007

Turnurile de beton și sticlă întârziau să apară. Între timp, baza sportivă a ILSA-ei a devenit un veritabil „hotel” pentru boschetari. Clădirea bazinului a rămas fără geamuri, iar pereții exteriori și interiori s-au transformat într-o planșă a mâzgălelilor de tot felul. Nepăsarea a dat frâu liber mizeriei, bălăriilor și personajelor dubioase, la doi pași de sediul județean al Poliției și la o aruncătură de băț de centrul orașului.

2009

Odată cu fabrica, a fost demolat și vechiul bazin de la ILSA. A rămas doar cuva bazinului, umplută cu moloz, iar patru dintre cele șase blockstart-uri au rezistat cu vitejie „bombardamentului”.

2012

La trei ani de la demolarea bazinului, nu s-a schimbat nimic. Molozul a rămas în continuare în cuva bazinului, însă întrergul spațiu începuse să fie umplut de buruieni și gunoaie. Câinii vagabonzi inspectau mormanele variate de deșeuri depozitate de cetățenii din zonă. De pildă, în zona meselor de ping-pong, am găsit un… frigider.

2016

Poarta bazei sportive e încuiată cu lanț și lacăt. În spatele gardului, nimic nu mai seamănă cu baza de odinioară. Din cauza vegetației dese, ne e imposibil să mai deslușim ceva din terenul de handbal (aflat lipit de gardul dinspre actuala stradă Dimitrie Gusti). Terenul a căpătat un alt proprietar, care a conceput un nou proiect imobiliar în această zonă. Pe care nu îl condamnăm, ci doar îl consemnăm. Pentru că, foarte probabil, imaginile de mai jos ne vor rămâne ca o ultimă impresie despre fosta bază sportivă ILSA.

*) Fotografiile din 1999, 2004, 2007 și 2009 au fost preluate de pe site-ul conceput de vechii „ilsiști”, ilsa-timisoara.net. Penultimul calup de fotografii a fost publicat pe site-ul banatsport.ro, în ianuarie 2012. Ultima galerie foto e formată din imagini surprinse ieri (16 iulie 2016).

REMEMBER | Handbaliștii Politehnicii au fost părtași la cinci titluri mondiale universitare cucerite de România

Alexandru Buligan

Portarul polist Alexandru Buligan, eroul finalei CM Universitar din 1987! „Buli” are în palmares nu mai puțin de trei titluri mondiale cu selecționata studențească a României

Performanța de excepție a selecționatei universitare de handbal masculin a României, care a cucerit duminică titlul mondial în Spania, a făcut deja înconjurul presei sportive din țara noastră. O realizare reflectată și de site-ul nostru, prin prisma rolului esențial pe care l-a avut ex-polistul Demis Grigoraș: 12 goluri în finala cu Coreea de Sud și titlul de golgheter al turneului final, cu un total de 51 de reușite. Demis Grigoraș, transferat din această vară de la CH Poli în Ungaria, la Tatabánya, nu e însă primul reprezentant al handbalului timișorean care cucerește acest titlu.

La finele săptămânii trecute, România a devenit campioană mondială universitară la handbal masculin pentru a șaptea oară în istorie. În anii ’70-’80, reprezentativa țării noastre a reușit un șir impresionant, de șase titluri consecutive, cucerite în 1973, 1975, 1977, 1981, 1985 și 1987. La ultimele patru ediții câștigătoare (firește, până la cel din acest an) au contribuit handbaliști lansați de Politehnica Timișoara.

Cel mai titrat polist în întrecerile mondiale universitare e Alexandru Buligan. De departe cel mai bun portar din istoria Politehnicii, pentru care a evoluat între 1976 și 1988, a participat la trei ediții ale „Mondialelor” universitare, în 1981, 1985 și 1987, toate cele trei fiind campanii câștigătoare. Două titluri mondiale universitare are și Alexandru Fölker, component al reprezentativei României la edițiile din 1977 și 1981. De asemenea, în 1985, în lotul tricolorilor s-a aflat și Petre Ianto (jucător important al Politehnicii în anii ’80 și apoi antrenor secund, în a doua jumătate a deceniului trecut), dar care nu și-a înscris numele pe lista marcatorilor.

Până la succesul de duminică, din Spania, România nu mai cucerise titlul mondial universitar de 29 de ani. Mai exact, din 1987, atunci când turneul final a fost găzduit în Sala Polivalentă din București. Lotul tricolorilor a fost pregătit de antrenorii emeriți Nicolae Nedef și Eugen Trofin, în staff-ul tehnic regăsindu-se și Roland Gunesch, una dintre legendele handbalului timișorean. În lot, un singur polist, Alexandru Buligan, care a reușit o prestație de excepție în finala cu URSS, câștigată cu 23-19 de handbaliștii români. „În poartă, Alexandru Buligan a făcut cu adevărat un meci de excepție. În afara celor patru aruncări de la 7 metri parate, el „a scos” cel puțin alte 5-6 mingi de gol, fiind – părere unanimă – unul dintre artizanii principali ai victoriei”, nota Revista Stadion, din iunie 1987.

folker

Alexandru Fölker a cucerit de două ori titlul mondial universitar, în 1977 și 1981

Contribuții importante la palmaresul selecționatei universitare a României a avut și Alexandru Fölker, participant, cum spuneam, la două ediții. Cea cu numărul VIII, găzduită de Franța, s-a disputat la granița dintre anii 1980 și 1981 (28 decembrie – 4 ianuarie) și a fost câștigată de România chiar în față țării gazdă. Tricolorii au învins Franța în finală, cu 20-16, cu Fölker de cinci ori marcator.

Un turneu de excepție pentru valorosul handbalist originar din Orșova a fost și cel din 1977, din Polonia. Fölker, la prima participare, a reușit să înscrie de patru ori în poarta Tunisiei, în victoria cu 29-11 a reprezentativei noastre, pentru ca apoi să contribuie cu 7 reușite în victoria zdrobitoare cu Belgia, 44-11. Dacă în finala cu Yugoslavia (28-25) nu s-a înscris pe lista marcatorilor, a făcut-o în semifinala cu gazda Polonia, când a marcat un gol în succesul muncit al tricolorilor, 25-22.

Iată recapitularea celor șapte titluri mondiale universitare cucerite de handbaliștii români, precum și numele poliștilor care au participat, de-a lungul anilor, la campaniile câștigătoare:

2016 (Spania) – Demis Grigoraș (golgheterul turneului final);*
1987 (România) – Alexandru Buligan;
1985 (Germania) – Alexandru Buligan, Petru Ianto;
1981 (Franța) – Alexandru Buligan, Alexandru Fölker
1977 (Polonia) – Alexandru Fölker
1975 (România);
1973 (Suedia).

*) În paranteză, țara care a găzduit respectivul turneu final

Rămas bun, „Tică” Popa! Fotbalul a fost prima sa dragoste, handbalul l-a consacrat

DSCF0116Sportul timișorean e în doliu. Unul dintre cei mai respectați oameni din handbalul și, deopotrivă, fotbalul de pe aceste meleaguri s-a stins din viață la vârsta de 87 de ani. Vorbim despre Constantin „Tică” Popa, lugojean la origine, care și-a început cariera sportivă practicând cu succes fotbalul, dar a ajuns să se lege definitiv de sportul cu mingea pe semicerc, pe care l-a slujit și promovat peste mări și țări.

„Tică” Popa s-a născut la 30 septembrie 1928 la Lugoj, iar primul său contact cu sportul s-a petrecut la fotbal. A făcut primii pași pe terenul de fotbal la Bocșa, acolo unde lucrau părinții săi, sub îndrumarea fostului internațional Kilianovits, campion cu UDR Reșița în 1931. La doar 15 ani, a devenit titular la echipa-fanion a orașului său natal, Vulturii Textila Lugoj, desființată însă în 1945, imediat după instaurarea administrației comuniste. La fel ca și ceilalți jucători de la Vulturii, „Tică” Popa a fost obligat să semneze cu noua echipă, fondată de pro-sovietici, Clubul Sportiv Muncitoresc, pentru care joacă până la terminarea liceului, în 1947.

În acel an se mută la Timișoara, fiind student al Facultății de Agronomie, și devine jucătorul Politehnicii. „Tică” Popa a făcut parte din echipa care, în 1948, a reușit prima promovare în Divizia A din istoria clubului – alături de Andrei Rădulescu, Victor Dee, Rusalin Marcu etc. – însă nu a prins finalul acelui sezon. De ce? Apăruse varianta… handbalului. La sfaturile concitadinului său Ioan Kunst-Ghermănescu, deja un nume în sportul cu mingea pe semicerc, „Tică” popa a luat drumul Bucureștiului, unde s-a înscris la Institutul de Cultură Fizică, la specializarea handbal. Și totuși, fotbalul putea fi cu greu lăsat în urmă, astfel că la finele anilor 40, îl găsim pe „Tică” în Divizia A, ca jucător la Sportul Studențesc.

Talentul său s-a regăsit și în handbal, iar după absolvirea ICF-ului a fost solicitat să rămână în București, la CCA, pentru o scurtă perioadă. A revenit în Lugojul natal, devenind profesor de handbal la liceul Coriolan Brediceanu, , până în anul 1963, când s-a transferat la Timișoara, la liceul cu program sportiv (Liceul Nr. 4).

DSCF0114

„Tică” Popa a antrenat cu succes naționala de handbal a Tunisiei, între 1966 și 1968

Fiind un bun vorbitor de franceză (calitate care își are rădăcinile în copilărie, el locuind în perioada liceului într-un internat condus de Călugării Franciscani), „Tică” Popa a fost trimis în Tunisia, în 1966, pentru a antrena echipa națională a statului african. A luat totul de la zero pentru alcătuirea unui lot, în condițiile în care în Tunisia nu exista, la vremea respectivă, un campionat național de handbal în adevăratul sens al termenului.

„În doi ani am reușit să câștigăm Campionatul Africii și ne-am trezit în Suedia, la finalul Campionatelor Mondiale, dar înainte de asta am sustinut numeroase meciuri de pregătire în Europa, cu echipe de calibru greu, Italia, Franta, Belgia, Danemarca, România (chiar și la Lugoj, unde s-a facut un stagiu de pregatire de o lună de zile). În Suedia am avut ghinion, am picat în grupă cu Cehoslovacia, Danemarca și Franța. Înfrângerea suferită cu Franța (rezultat 15-13 pentru Franța) a fost pentru noi un rezultat mare, cât o victorie. Ambasadorul Tunisiei m-a îmbrățișat și m-a felicitat că am reușit să fac un lucru așa de mare pentru țara sa”, povestea „Tică” Popa, într-un interviu publicat pe portalul hotnews.ro, în 2005.

DSCF0115

Echipa națională a Tunisiei, antrenată de „Tică” Popa, fotografiată pe ștrandul din Lugoj, în timpul unui stagiu de pregătire

Tunisienii au dorit cu orice preț să îi prelungească șederea, însă în 1968 a decis să revină în țară, pentru a-și îngriji bătrânii părinți. Și-a reluat munca la Liceul Nr. 4 din Timișoara, unde a fost și director, iar o vreme îndelungată a activat ca antrenor al lotului feminin de tineret al României, alături de care a cucerit Balcaniada, în 1981. Tot ca antrenor, a activat și la cluburile timișorene Constructorul și AEM, în prima divizie.

După pensionare, s-a retras complet din viața sportivă, iar recunoașterea meritelor sale a venit extrem de târziu, în 2007, când i s-a acordat titlul de antrenor emerit în handbalul românesc. Ultimii ani ai vieții i-a trăit retras, în apartamentul său de pe strada Timiș, din zona Dacia.

„Tică” Popa va fi condus pe ultimul drum mâine (duminică), la ora 13, la cimitirul de pe strada Russu Șirianu din Timișoara.

Dumnezeu să-l odihnească!

(Sursa fotografiilor: Gheorghe Popa, 110 ani de fotbal în Banat, Editura Eurostampa, Timișoara, 2010)

Colac de salvare aruncat odată cu ancora: Consiliul Local a alocat 900.000 de lei, dar CH Poli nu se poate folosi de ei

20160602_151637 (Medium)Consiliul Local Timișoara s-a reunit astăzi, într-o ședință extraordinară, menită să salveze situația disperată în care se regăsește CH Poli, clubul de handbal al orașului, clasat pe poziția a treia în Liga Națională, cu drept de participare în Cupa EHF. Aleșii locali s-au încurcat din nou în ițele legislative și au respins un amendament care ar fi reprezentat colacul de salvare pentru clubul alb-violet. În schimb, s-a aprobat o sumă de 900.000 de lei, virată însă în conturile SCM Timișoara care, conform normelor legislative de funcționare, nu poate redistribui decât o mică parte din sumă handbaliștilor.

Ședința de Consiliu Local de astăzi, deși „extraordinară”, nu a ieșit din tiparele unei întruniri obișnuite a aleșilor locali. Cu trei zile înaintea scrutinului, cei ce au avut în mână votul pentru salvarea echipei de handbal a orașului nu s-au putut abține de la ironii politice, intervenții nepunctuale, votând o sumă de 900.000 de euro care nu rezolvă câtuși de puțin situația disperată a clubului alb-violet.

„Prin niște amendamente nefericite, banii în loc să se acorde CSU Poli Timișoara, celălalt club de drept public cu care SCM e în consorțiu, pe CIS-ul căruia noi evoluăm și suntem obligați să o facem și în cupele europene, banii s-au direcționat spre SCM. Primim acei 900.000 de lei, îi vom avea în cont, dar va trebui să îi împărțim tot în conformitate cu normele pe care tot Consiliul Local le-a aprobat, mai exact în conformitate cu HG 1447, acea nefericită hotărâre de guvern care limitează dezvoltarea întregului sport local. Acea hotărâre se referă la COSR și Federații, dar toate controalele, neavând alte norme de aplicare a cuantumurilor sportive, apelează la acel normativ. Deci avem banii în cont, dar nu îi vom putea da în așa fel încât să păstrăm echipa. Vom căuta o soluție, pentru că a fost un amendament al domnului Vasile Rușeț… Dar îmi e foarte greu să mă pronunț acum. Răspunsul ar fi mai degrabă nu, această ședință de Consiliu Local nu a salvat, nici în al 12-lea ceas, situația echipei de handbal a Timișoarei. Încercăm, în cel mai scurt timp, la nivelul Consiliului de Administrație al SCM și al CSU Politehnica să găsim soluții, să discutăm cu toți jucătorii. Sperăm să găsim soluția de păstrare a echipei și înscriere în cupele europene. Dacă proiectul de hotărâre s-ar fi votat așa cum a fost el gândit, în conformitate cu Legea 2015, a Administrației Publice Locale, și cu Legea 69 a sportului, sigur că aș fi zâmbit la ora actuală. Introducându-se acești bani în SCM și supunându-ne normelor noastre interne, votate de Consiliul Local, îmi e foarte greu să mă pronunț”, a explicat președintele SCM Timișoara, Radu Țoancă.

Practic, din această sumă, SCM poate direcționa, în mod legal, doar cel mult 2.000 de euro fiecărui jucător, sub titlu de premiere, o sumă ce nu acoperă nici pe departe datoriile acumulate de CH CSU Politehnica, odată cu blocarea vechiului sistem de finanțare de către Curtea de Conturi.

„Normele prevăd, pentru participarea în cupele europene, sume maxime de 1.000 de euro, iar în mod excepțional, prin derogare, se poate dubla suma. E vorba aici strict de premieri. Iar datoriile care trebuiau stinse sunt exact în cuantumul votat astăzi de Consiliul Local, adică 900.000 de lei brut. Suma aceasta ar fi adus la zi absolut totul, elegant, perfect legal, toată situația clubului Politehnica”, a spus Țoancă.

Amendamentul la proiectul de hotărâre aflat astăzi pe masa consilierilor, care ar fi direcționat întreaga sumă direct spre clubul de handbal, a fost respins, din cauza lipsei avizului din partea Serviciului Juridic al Primăriei.

„Îmi e foarte greu să mă pronunț. E adevărat, timpul a fost scurt. Noi abia acum o săptămână am luat locul 3, acum câteva zile am aflat că vom participa în Cupa EHF. A fost și acea notă a Serviciului Juridic, pe care mulți dintre consilieri nu au înțeles-o. Pentru că Serviciul Juridic nici nu spunea că soluția e legală, nici că e ilegală”, a afirmat președintele SCM Timișoara.

Clubul de handbal va primi, totuși, suma de 1.000.000 lei din partea Consiliului Județean, dar din care nu se pot acoperi, din punct de vedere legal, cheltuieli de natură salarială.

„Sperăm să vină banii dinspre Consiliul Județean, dar aici nu e vorba despre plăți salariale. Din contra, vorbim iarăși despre acea nefericită HG 1447, care vizează doar cheltuieli materiale. Aici mă refer la transport, cazare, masă, diurnă și așa mai departe. Sigur, milionul de lei venit pentru secția de handbal ar asigura un oarecare respiro în ceea ce privește cupele europene. Acei bani sunt însă prioritatea numărul doi”, a mai spus Țoancă.

Concluziile sunt greu de tras, după ceea ce s-a votat astăzi, în Consiliul Local. Deși soluții interne ar exista, pentru găsirea unei forme legale de direcționare a întregii sume către echipa de handbal, printr-o decizie a Consiliului de Administrație al SCM, timpul e extrem de scurt. Jucătorii sunt la capătul răbdării, iar luni clubul trebuie să comunice Federației Române de Handbal dacă va participa în viitoarea ediție a Cupei EHF. Participarea depinde însă de stingerea tuturor datoriilor, care însumează… exact 900.000 de lei.

Handbalul timișorean, în cel mai bun moment din ultimul sfert de veac! Ultima prezență în primele patru a însemnat titlul pentru Poli

1991-poli_campioanaÎn ultimul deceniu, așteptările au fost mereu mari pentru echipa masculină de handbal a Timișoarei. Cu mici excepții, Poli a dezamăgit însă sezon după sezon, în care se repeta același scenariu: un start pe cai mari, cu intenții declarate de calificare în cupele europene, urmat de un finish nu în puține rânduri sub spectrul retrogradării. În ediția 2015/2016, orice iluzie pentru marea performanță s-a risipit, odată cu izbucnirea problemelor financiare. Fără presiune, elevii lui Pero Milosevic au urcat treaptă cu treaptă și se află în fața semifinalei Ligii Naționale. Cu alte cuvinte, se poate spune deja că gruparea alb-violetă traversează cel mai bun sezon din ultimii 25 de ani.

Din 1991 nu s-a mai aflat echipa de handbal masculin a Politehnicii în primele patru din țară. Iar atunci încheia chiar prima! Sezonul 1990/1991 a adus un titlu așteptat de decenii pe semicercul timișorean, dar care a fost urmat de o alunecare bruscă pe tobogan, încheiată chiar cu o desființare temporară, în perioada 1992-1995. Privind înapoi, astăzi, la 25 de ani de la performanța echipei pregătite de Otto Hell și Vasile Fărcaș, merită să ne amintim de cei ce au realizat-o: Dragoș Dobrescu, Vlad Caba, Dan Naghi, Vasile Sajenev, Petru Dan, Gheorghe Pleșca, Alexandru Dedu, Nichifor Dobrescu, Valer Ignat, Octavian Fânață, Horațiu Gal, Ioan Gorge, Cătălin Mitrea, Ioan Basaraba, Adrian Ștot și Alexandru Matei.

După câteva sezoane de pendulare între primele două divizii, în a doua jumătate a anilor ’90, Poli și-a găsit finalmente cadența în zorii noului mileniu. Echipa a revenit pe prima scenă în primăvara lui 2000, sub bagheta lui Vlad Caba, și n-a mai părăsit elita handbalului românesc de atunci. Cu toate acestea, au fost ani buni în care echipa a orbitat în zona de mijloc a clasamentului, a cochetat chiar și cu zona retrogradării, nereușind să scoată capul în Europa decât o singură dată.

poli2007Până în prezent, sezonul de referință al handbalului timișorean în secolul XXI a fost 2006/2007, unul pe care Poli l-a încheiat pe locul al șaselea, care i-a dat dreptul participării în Cupa Challenge. O revenire mult așteptată pe scena europeană și un parcurs încheiat în sferturile de finală. După ce a trecut de elvețienii de la Wacker Thun, iar apoi de islandezii de la Fram Reykjavik, formația alb-violetă a fost eliminată de Benfica Lisabona, lusitanii adjudecându-și ambele manșe ale disputei. În formula actuală a timișorenilor regăsim astăzi un singur jucător care a participat la campania europeană din 2007/2008, Cristian Fenici. Din lotul cu care s-au abordat eurocupele mai făceau atunci parte portarii Nenad Damjanovic, Vasile Viman și Cristian Tcaciuc, alături de jucătorii de câmp Andrei Grasu, Marius Sadoveac, Georgian Bumbuc, Alexandru Șimicu, Milos Tica, Adrian Țone, Vladimir Corlija, Adrian Cristescu, Laszlo Varga, Istvan Fekete, Dorin Bota și Milan Mirkovic.

Victoria dramatică de aseară, 24-23 cu Steaua și, implicit, calificarea în primele patru echipe ale țării, pot constitui un nou început pentru handbalul timișorean, după ani de căutări. O performanță care se înregistrează în anul unor aniversări rotunde ale celor două trofee interne cucerite de alb-violeți în handbalul în 7: 25 de ani de la titlul din 1991 și 30 de ani de la Cupa României din 1986.

Urmează pentru CH Poli semifinala cu Dinamo, cu primul meci la București, duminică, de la ora 20.30. Și dacă tot rememoram cele două triumfuri ale clubului timișorean, să spunem că, în 1991, Poli câștiga titlul în dauna lui Dinamo. Iar cinci ani mai devreme, în 1986, alb-violeții antrenați de regretatul Constantin Jude își adjudecau Cupa României tot în fața dinamoviștilor: 23-20, la 15 iunie 1986, în Sala Sporturilor din Craiova.