cupa cupelor Archives

FOTO + VIDEO | O victorie intrată în legendă: 35 de ani de la Poli – Celtic 1-0

Ne uităm în calendar și nu ne vine să credem. 35 de ani… Deși în memoria colectivă, a noastră, a druckerilor, parcă s-a întâmplat totul ieri. Parcă mai adineauri ne înghesuiam la porțile stadionului „1 Mai”, pentru a prinde un loc cât mai bun la „marele bal”. Înarmați cu table, cărți de joc și-o ujină. Mai aruncăm o privire spre calendar. Să fie totuși 35 de ani?! Chiar atât a trecut de la golul lui „Tata Mare”, care ne-a smuls lacrimi de bucurie? Acel gol care ne-a făcut să zbierăm cât ne țineau bojocii, de ne-auzeau până și florăresele din „700”? Da!… 35 de ani s-au scurs de la Poli – Celtic. De la acel 1-0 care făcea înconjurul Europei. Alb-violeții profesorului „Jackie” Ionescu eliminau un colos din Cupa Cupelor. Iar scoțienilor nu le mai rămăsese decât să-și scoată pălăria în fața noastră.

În acel 1 octombrie de referință pentru fotbalul timișorean, cel din 1980, tot orașul vuia încă de dimineață. Răbdarea era un termen cu totul străin pentru poliști, care numărau orele, minutele, secundele până la fluierul de start. Cu două săptămâni în urmă, la Glasgow, Poli a reușit o prestație remarcabilă. Celtic s-a impus cu 2-1, grație „dublei” semnate în prima repriză de oportunistul Nicholas. Ai noștri au marcat în minutul 78, prin Manea. Și o mai puteau face încă o dată – cel puțin – pentru că Gigi Cotec a irosit o șansă uriașă cu trei minute înainte de final. Relatarea de pe Celtic Park a lui Nicolae Secoșan ne-a ținut ca pe ace în fața aparatelor de radio. Și ne-a transmis speranța că… se poate!

Iar această speranță a fost vizibilă în asistența de pe stadion unde, la ora startului, realmente nu mai aveai loc s-arunci un ac! Peste 50.000 de poliști au luat cu asalt „Marele Oval” și fiecare dintre ei avea să prețuiască amintirea acestui meci ca pe o adevărată comoară a familiei. „Știi, dragul tatei, și eu am fost acolo, când Poli a bătut-o pe Celtic!…”

Chiar dacă scoțienii văzuseră încă de la Glasgow că Poli poate reprezenta un real pericol, n-au atacat în valuri la Timișoara, așa cum poate era de așteptat. De altfel, n-au contat în atac decât o singură dată, când McGrain s-a infiltrat în careul lui Moise, dar n-a reușit să înscrie. Poli a presat, împinsă de la spate de tribunele arhipline. Iar golul izbăvitor a venit în cele din urmă, în minutul 81. Lovitură liberă de pe dreapta. Execută Dumitru… „Hai, «Liță», sus cu ea!” Se fluieră… Liță înalță mingea în careu… Nedelcu sare cu portarul Latchford… nu apucă să lovească balonul. Of, „Lone”… Dar scoțienii nu resping! Mingea ajunge la Păltinișanu!… „Tata Mare” se repede spre balon și îl lovește cu sete… GOOOOOL! Gol! Gol! Gol! O fi real? Scoțienii, resemnați, cu mâinile în șold. Alb-violeții formează un „mol” al bucuriei. Vacarmul de pe „1 Mai” e de-a dreptul asurzitor. Da, e gol! Poli marchează golul calificării! Celtic, deși mai are 9 minute la dispoziție, nu reușește să construiască, nu mai gândește limpede, McGarvey și Nicholas sunt din ce în ce mai izolați. Iar fluierul final vine, finalmente! Poli o elimină pe Celtic din Cupa Cupelor! Deși suntem de dimineață pe stadion, nu ne vine să plecăm.

Și nu ne mai putem opri din aplauze pentru eroii noștri: Moise – Nadu, Șerbănoiu, Păltinișanu, Șunda (70, Cotec) – Manea, I. Dumitru, Dembroschi (65, Titi Nicolae), Vișan – Anghel, Nedelcu.

…au trecut 35 de ani. Iar o parte a celor enumerați mai sus a intrat în legendă. S-au dus, pe rând, Păltinișanu, Anghel, Cotec, Șerbănoiu… Sperăm că s-au revăzut, că sunt și astăzi împreună, pe undeva, povestind „la una mică” despre acel memorabil 1 octombrie 1980.

REMEMBER: West Ham se înclina și la Timișoara, cu 35 de ani în urmă

Schimbul de fanioane între căpitani. Păltinișanu (în alb), alături de Billy Bonds, legendarul căpitan al lui West Ham, care a jucat neîntrerupt pentru londonezi din 1969 până în 1988

West Ham United a fost eliminată aseară, din Europa League, prin dubla astralului Budescu. Performanța realizată de Astra lui Șumudică a trezit nostalgii vechi pe Bega. Pentru că aici, în urmă cu aproape 35 de ani, „ciocănarii” sufereau primul lor eșec pe tărâm românesc. Poli obținea atunci o victorie, ce-i drept, doar de palmares, reușind să-și facă însă o ieșire triumfală dintr-o ediție a Cupei Cupelor din care se va reține mereu vuietul stadionului, la golul lui Păltinișanu, care a consfințit eliminarea lui Celtic Glasgow.

Poli Timișoara a primit vizita londonezilor de la West Ham la 5 noiembrie 1980. Calificarea în sferturile Cupei Cupelor fusese deja pecetluită în tur, pe Boleyn Ground din Londra. „Ciocănarii” se impuseseră cu 4-0 în fața unei formații timișorene ușor crispate și preocupate mai mult de apărare. Reușitele lui Billy Bonds, David Cross, Paul Goddard și Ray Stewart au scris istoria manșei tur.

Șansele lui Poli de a întoarce soarta calificării în returul de la Timișoara erau infime. Cu toate acestea, la acel 5 noiembrie 1980, 25.000 de druckeri au luat cu asalt stadionul „1 Mai”, împingându-și favoriții de la spate.

Iar Poli avea să domine copios manșa retur. Doar neșansa și forma bună a portarului Phil Parkes au făcut ca tabela să rămână nemodificată vreme de 54 de minute. Până la lansarea lui Titi Nicolae pentru „Pălti”, care l-a fentat din preluare pe Martin șutând apoi năprasnic, de la 16 metri, fără speranțe pentru goalkeeperul englez. Pe lângă această unică reușită, s-au mai consemnat ocazii importante, irosite de Dumitru, Șerbănoiu, Anghel și, din nou, Păltinișanu, presa vremii vorbind și despre două penaltiuri clare, pe care italiantul Latanzzi le-a refuzat lui Cotec și Palea.

Unul dinte cele mai bune meciuri făcute de „Liță” Dumitru, în perioada în care a evoluat la Timișoara. Iată ce scria, după meci, „Drapelul roșu”:

„Ne-am bucurat cu toții, cei 30.000 de spectatori, să-l vedem pe acest mare fotbalist român, Ion Dumitru, într-una din zilele sale excepționale, jucând de-a dreptul senzațional și concepând pentru echipa sa acțiuni în lanț, care mai de care mai frumoase, șutând el însuși spre poartă, spre acel norocos Parkes, vrând așadar să dea Timișoarei o bucurie cel puțin similară celei din dubla întrecere cu Celtic Glasgow. Bravo Dumitru!”

West Ham United s-a calificat cu scorul general de 4-1, dar avea să se opreasă în turul următor – sferturile de finală, după un eșec cu viitoarea câștigătoare a trofeului, sovietica Dinamo Tbilisi. Ar mai fi de precizat că, la vremea respectivă, West Ham United evolua în al doilea eșalon englez, izbutind această ieșire în Europa după o memorabilă finală de Cupa Angliei, în care golul lui Sir Trevor Brooking a făcut diferența pe Wembley, în fața concitadinilor de la Arsenal. „Ciocănarii” aveau să promoveze însă în First Division chiar la finele acelui sezon.

Iată echipele ce s-au duelat la Timișoara, pe 5 noiembrie 1980:

Poli Timișoara (antrenor Ion V. Ionescu): Moise – Vișan, Păltinișanu (cpt.), Șerbănoiu, Murar – T. Nicolae (68, Palea), Dembroschi (36, Șunda), Dumitru – Anghel, Nedelcu, Cotec.

West Ham United (antrenor John Lyall): Parkes – Steward (32, Brush), Lampard, Bonds, Martin – Allen, Holland, Goddard – Neighbour (63, Brooking), Cross, Pike.

Tiberiu Csik: „Poli va rămâne tot timpul în inima mea”

ASU Poli a încheiat sâmbătă seară la egalitate, scor 0-0, amicalul cu divizionara C, Olimpia Satu Mare, formație antrenată de un fost polist, Tiberiu Csik. Lansat în fotbalul mare la Poli, unde a ajuns în 1991, tehnicianul sătmărean spune că are multe amintiri plăcute din cei doi ani petrecuți la Timișoara.

Tiberiu Csik a mărturisit, la finalul partidei disputate de Olimpia Satu Mare în compania lui ASU Poli, că a rămas impresionat de nivelul etalat de alb-violeți, mai ales că e vorba despre o formație de Liga a V-a.

„A fost un meci de pregătire foarte reușit, după părerea mea. Vreau să felicit echipa gazdă pentru prestația de azi și îi urez în continuare mult succes în îndeplinirea obiectivului. Să știți că nivelul echipei lui ASU Poli e destul de ridicat, din punctul meu de vedere, e de nivelul ligii a III-a. Nu s-a simțit diferența de eșaloane, chiar pot să spun că ei au avut ocaziile mai clare. Au jucători de mare experiență, precum Rotariu sau Codrea, prezența unor astfel de fotbaliști contează în orice echipă”, a declarat Csik.

Ambele combatante de sâmbătă își propun promovarea într-un eșalon superior la finele acestui sezon, chiar dacă Tiberiu Csik recunoaște că Olimpia e momentan cam departe de îndeplinirea obiectivului, despărțind-o 10 puncte de liderul din C5, FC Hunedoara. „Ne-am propus promovarea la începutul sezonului, dar acum suntem puțin cam departe de acest obiectiv. Totuși, vom lupta în continuare, nu am renunțat complet la accederea în Liga a II-a”, a mai spus Csik.

Tiberiu Csik (al doilea din dreapta, sus), înaintea meciului Poli – Real Madrid, din Cupa Cupelor

Tiberiu Csik s-a consacrat în fotbalul mare la Timișoara, ajungând la Poli în vara anului 1991, tocmai de la Olimpia. Fundașul dreapta a evoluat două sezoane în alb-violet, bifând o finală de Cupa României, pierdută în fața Stelei, în 1992, și o „dublă” cu Real Madrid, în Cupa Cupelor, în toamna aceluiași an.

„Îmi face tot timpul plăcere să mă întorc în Timișoara, pentru că Poli m-a lansat în fotbalul mare și va rămâne tot timpul în inima mea. Am fost coleg și cu Iosif Rotariu, și cu Titi Varga, mă bucur că m-am revăzut cu ei. Nu știu câți își mai amintesc de mine, poate cei mai vechi din galeria Politehnicii. Oricum, eu am amintiri foarte plăcute din perioada petrecută la Timișoara, mai ales că echipa a avut și multe succese în acea perioadă. Sper ca Poli să revină cât mai repede acolo unde merită să fie”, a mărturisit Tiberiu Csik.

Poli Timișoara în ediția 1991/1992, cu Tiberiu Cik în compoență (al patrulea din stânga, sus)

32 de ani de la o performanță istorică

32 de ani s-au scurs de la una dintre cele mai frumoase zile din istoria Politehnicii. La 1 octombrie 1980, golul lui Păltinișanu a făcut să tresară peste 50.000 de suflete. Poli elimina mult mai celebra Celtic Glasgow, rezultat ce avea să încununeze una dintre cele mai valoroase generații pe care le-a avut clubul alb-violet.

În urmă cu exact 32 de ani, toată Timișoara vuia. Meciul lui Poli cu Celtic era tema unică de discuție, iar stadionul „1 Mai” – unica destinație. Mai bine de o cincime din populația de atunci a orașului s-a așezat pe gradenele de lemn a merelui oval de beton. Iar vacarmul declanșat de șutul cu sete al lui „Tata Mare” se mai aude și acum, în sufletele norocoșilor martori ai eliminării Celtic-ului.

Fiecare dintre cei prezenți la duelul cu alb-verzii scoțieni are povestea sa proprie despre acel meci. Mulți dintre ei s-au prezentat la porțile stadionului încă de la ora 9, deși fluierul de start al întâlnirii avea să se dea cinci ceasuri mai târziu. Ocuparea unui petic de tribună, la cel mai important joc de până atunci al Politehnicii, constituia o mică victorie personală pentru fiecare drucker.

Iar ceea ce părea greu de crezut în momentul tragerii la sorți, s-a întâmplat. În prima manșă, Celtic s-a impus cu 2-1 la Glasgow, golul alb-violeților fiind semnat de Manea. De altfel, elevii profesorului Jackie Ionescu s-ar fi putut întoarce chiar și cu o remiză din Scoția, însă Ghiță Cotec a ratat o șansă imensă, în ultimele minute ale întâlnirii. În returul de la Timișoara, cele două echipe au mers cap la cap până spre final. Vulcanul alb-violet a erupt însă în minutul 81, atunci când Dan Păltinișanu a împins mingea în poarta nefericitului Latchford, buimăcit după un duel aerian cu „Lone” Nedelcu.

Iată cum au arătat echipele ce s-au înfruntat pe dreptunghiul verde de pe „1 Mai”, într-una dintre cele mai frumoase zile de toamnă pe care le-a văzut Timișoara:

Poli Timişoara (antrenor Ion V. Ionescu): Moise – Nadu, Şerbănoiu, Păltinişanu, Şunda (’70 Cotec) – Manea, Dumitru, Dembrovschi (’65 T. Nicolae), Vişan – Anghel, Nedelcu.

Celtic Glasgow (antrenor Billy McNeil): Latchford – Snedonn, McDonald, McAdam, McGrain – Aitkin, Provan, McLeod, Sullivan – McGarvey, Nicholas