Opinie : SFÂRȘIT DE TOAMNĂ LA IANOVA

Poetul în grai bănățean Marius Munteanu (1920-2005), originar din Murani, scria acum câțiva ani:

“S-o pornit un vânt subțire

De cătră Remecea Mică

Zogonind c-oțâră larmă

A dân urmă rândunică…”

Acum, la sfârșitul lui noiembrie, rândunicile au plecat de mult, iar noi, iubititorii de fotbal în grai bănățean, am luat drumul Ianovei, acolo unde SS Politehnica urma să dispute ultimul meci al turului împotriva echipei Meget Remetea Mare.

Coloana de mașini s-a strâns iarăși în fața fostului ștrand “Tineretului”. Ne adunăm cu mic cu mare, cântăm, vociferăm și vorbim inevitabil despre meciul de pomină cu Nădragul. Reacțiile internaționale au depășit orice închipuire, nimeni dintre noi neputându-și imagina acum câteva luni că numele echipei noastre, și implicit al Timișoarei, va fi pomenit și lăudat din Mexico până în Rusia, din Brazilia până în Germania și din Grecia până în Suedia. Am primit felicitări de la reprezentanții celor mai însemnate ultraserii din Europa (Grecia, Polonia, Germania, Serbia, Rusia), ceea ce dovedește că acolo unde există dragoste, voință și sinceritate lucrurile nu au cum să nu meargă. Cine și-ar fi putut imagina că un clip cu o torcidă făcută de galeria unei echipe din liga a cincea poate aduna 115.000 de vizualizări pe youtube în doar 7 zile?!

Dar, dincolo de fericirea sinceră provocată de sutele de reacții pozitive, suntem conștienți că trebuie să mergem mai departe. Nu avem voie să ne plafonăm, să ne ramolim sau să ne lăsăm pradă comodității. Am descoperit că fotbalul de la acest nivel, în ciuda limitelor sale, are un farmec ieșit din comun, care a și sudat grupul de susținători.

Așadar, ne facem proviziile necesare și pornim la drum. Nu avem mult de mers. De la Remetea Mare o luăm la stânga și în câteva minute suntem la Ianova. Nu apunci să asculți nici un cd în mașină, că ești deja ajuns la destinație. Traversăm satul în care s-a născut filosoful și eseistul Mihai Șora, traducător al lui Jean-Jaques Rousseau și Sartre în română și multiplu laureat al Uniunii Scriitorilor din România. Oamenii din localitate își văd de treburi, aproape nimeni nepărând interesat de meci. Într-un fel, e firesc, fiecare are destule de făcut prin gospodărie.

Unii suporteri se opresc mai întâi la magazinul din sat, ceilalți merg direct la stadion. Acesta e de fapt un tăpșan împrejmuit. Dimensiunile terenului par cel puțin interesante, în sensul că nu par să corespundă cu cele acceptate în fotbal. În locul fanionului de la linia de corner e înfipt un bâț cu un steag vechi și cam jerpelit al lui Poli în vârf. Un grup de timișoreni care au venit mai de dimineață au aprins un foc, înfigând niște cârnăciori în țăruși. Mirosul de pălincă dezmiardă aerul tomnatic, în timp ce limbile focului rumenesc virșlii, făcându-i cât se poate de apetisanți.

Curcile și gâștele de pe islaz își văd nestingherite de treabă, nepărând deloc impresionate de fumul portocaliu al fumigenelor noastre. Nici turma de oi care se îndepărta agale secondată de vreo trei dulăi nu pare să se sinchisească de cântecele suporterilor viola. Cineva strigă privind câinii care alergau mioarele: “Uite bă că le fac dinamoviștii acțiune spurcaților!”

Începe și meciul. Ai noștri joacă pentru prima dată în echipamentele de deplasare. Seamănă cu cele ale Interului de acum câteva sezoane. Echipa gazdă trage puternic, dar nu are forța să reziste. Primim un penalty destul de ușor la 0:0, iar golgheterul Marchiș deschide scorul. Acesta va mai marca de alte patru ori, scorul final fiind de 0:6. Set alb, ca la tenis. Drojdierul Floca a jucat mai mult decât de obicei, dar din păcate nu a reușit să marcheze. Sperăm să-și îndeplinească acest vis în retur. De mai multe ori. Ne strângem catrafusele și plecăm spre Cimișoara. Îmi vine în gând aceiași poezie a lui Marius Munteanu:

Bace-arângu…

Sara-și lasă pră la streșine găitanu

Unge-s toamnele d-acasă?

Or plecat cu aizâmbanu!”

Nici toamnele de la sate nu mai sunt ca înainte. Noi nu plecăm cu aizâmbanu ci cu mașinile. Iaca, s-o dus aproape și luna lui brumar, chiar dacă nu am văzut încă nici urmă de brumă sau promoroacă. Totul este gata de iernat, chiar și fotbalul. Gospodarii se strângeau pe timpuri la gura sobei, iar noi ne strângem într-una din locațiile din oraș pe care le frecventăm alături de jucători. Bem o bere, o răchie, un vin fiert…Depănăm pe scurt amintirile unui sezon inedit din istoria tifoseriei timișorene și suntem satisfăcuți de cele realizate. Turul s-a încheiat, iar noi suntem pe locul doi. Ne dorim mai mult, evident, sperăm să și putem.

Acestea fiind zise, cu toții suntem nerăbdători să asistăm la concertul anului – Noi din Banat. Așadar, toți susținătorii echipei SS Politehnica sunt așteptați sămbâtă, 1 decembrie, la clubul Bunker. Va fi încă o noapte de pomină!

Forza Viola!

de Goran Mrakić.

Comments

Leave a Reply