Poli Timisoara Archives

Cosmin Contra a debutat la seniori în primul Poli – UTA de după revoluție

Poli Timișoara, în sezonul 1993/1994. Al doilea din dreapta, pe rândul de sus, foarte tânărul Cosmin Contra

Ca orice duel de lungă durată, nu fiecare întâlnire dintre Poli și UTA s-a remarcat prin spectaculozitatea jocului. Însă fiecare derby își are povestea lui proprie, fiecare încleștare a lăsat ceva în urma ei, chiar dacă detaliul la care ne vom referi în continuare poate că nu a fost unul notabil la vremea respectivă. E vorba despre primul derby disputat la Timișoara în democrație, la 27 februarie 1994, meci ce a prilejuit debutul la nivel de seniori pentru selecționerul de astăzi al României, Cosmin Contra.

27 februarie 1994. Timp primăvăratic, 10.000 de spectatori pe Marele Oval – un adevărat record pentru acel sezon, Poli având o medie a asistenței extrem de redusă pe parcursul turului ediției 1993/1994, de doar 2.200 de spectatori! Afluența mai mare de public e ușor explicabilă: pe Bega sosea vechea rivală UTA, pentru prima oară după căderea comunismului. Ultimul derby pe Bega se disputase cu aproape șase ani în urmă la 11 noiembrie 1988, când Poli s-a impus cu 3-1, prin golurile lui Ionuț, Vlaicu și Varga, într-o confruntare la „matineu”. Dintre marcatorii de atunci ai alb-violeților a lipsit din formula de start, în 1994, doar Vasile Ionuț. Între timp, după numeroase încercări eșuate, UTA a reușit să treacă pragul primei divizii și să-și formeze o echipă competitivă, iernând departe de grijile unei reveniri timpurii în Divizia B. La timona arădenilor se afla o adevărată carte de istorie a clubului arădean, în carne și oase: Nicolae Dumitrescu, părtaș la toate cele șase titluri din vitrina „Bătrânei Doamne” (patru ca jucător, două ca antrenor).

Pentru a așeza și mai bine derby-ul în context, să spunem că Poli încheia o iarnă plină de griji, petrecută la răcoarea locului 17, penultimul, din ierarhia Diviziei Naționale. A fost un sezon cu numeroase schimbări la nivel de lot, foarte puține dintre ele inspirate. De pildă, în acea pauză de iarnă au părăsit echipa nu mai puțin de nouă jucători: Urai, Voica, Popescu, Diaconescu, Bărbosu, Solomon, Uleșan, L. Popescu și Al. Radu. Au sosit, în schimb, Manole, Marcu și Trandu. Cei trei nou-veniți au debutat în alb-violet la amintitul derby cu UTA. La fel a făcut-o și Cosmin Contra, pe atunci un promițător jucător de bandă dreaptă, în vârstă de 18 ani, două luni și 12 zile. Tânărul Contra a fost păstrat în teren tot meciul de antrenorul Costică Ștefănescu, iar până la finalul sezonului avea să mai bifeze alte 11 apariții pe prima scenă pentru Poli.

După un joc fără foarte multe faze spectaculoase, Poli a obținut mult dorita victorie în fața UTA-ei, cu 1-0. Unicul gol l-a marcat „Tot el, «bătrânul» Varga”, după cum a titrat, a doua zi, Gazeta Sporturilor. Titi Varga a transformat, în minutul 83, o lovitură de pedeapsă obținută de Sorin Vlaicu, faultat în careul utist de fundașul oaspeților, Marius Grad.

Culisele derby-ului

După cum spuneam, la primul Poli – UTA de după revoluție au asistat 10.000 de spectatori, dintre care aproximativ 800 de arădeni. Iată cum a fost descrisă atmosfera de pe Marele Oval în Gazeta Sporturilor: „Nimic de zis, frumoasă galeria de câteva sute de fani ai echipei UTA, deplasată la Timișoara. Frumoase au fost și îndemnurile ei, scandate mai tot timpul, cu o singură excepție: când crainicul stației de amplificare anunța formația lui Poli, a fluierat și huiduit (?!) de nu se mai auzea nimic pe stadion. Și ca să pună capac acestui spectacol urât și de neînțeles, în timpul jocului s-a scandat: «Po-li Ti-mi-șoa-ra, adio naționala» (evident, i se cânta prohodul retrogradării)”.

O fază care a stârnit controverse a fost, firește, cea a penaltiului dictat în favoarea lui Poli, în minutul 83. „Cred că arbitrul l-a acordat cu oarecare ușurință”, a comentat, la final, tehnicianul UTA-ei, Nicolae „Coco” Dumitrescu. Veteranul arădenilor, Marcel Coraș, a afirmat că „nimeni n-a protestat la decizia arbitrilor. Dumneavoastră trageți concluziile…”. În fine, Gazeta Sporturilor l-a chestionat și pe unul dintre protagoniștii fazei, polistul Sorin Vlaicu: „În faza loviturii de la 11 metri, Grad n-a jucat balonul, ci piciorul meu, așa că infracțiunea a fost infracțiune”.

27 februarie 1994
Poli Timișoara – UTA 1-0 (0-0)
A marcat: Varga 83-pen.
Poli (antrenor Costică Ștefănescu): Almășan – Contra, Cioroianu, Bătrânu, Varga – Contescu, Manole, Vlaicu, Marcă (62, Trandu) – Strizu (46, Kovacs), Marcu
UTA (antrenor Nicolae Dumitrescu): Ivan – Boloș, Grad, Dronca, G. Radu, Stupar – Plisca (69, Mitu), Mutică, Coraș – Ungur, Târțău

Revenind la Cosmin Contra, să spunem că prima sa perioadă ca jucător în alb-violet a durat până la mijlocul sezonului 1995/1996, când s-a produs transferul său la Dinamo. În acești ani, „Guriță” a strâns 51 de partide în tricoul lui Poli, încununate și cu un gol, la 1 aprilie 1995, din penalti, în victoria cu 5-0 în fața lui IEELIF Craiova. Cosmin Contra avea să mai joace în două perioade la Poli: în returul ediției 2004/2005, sub formă de împrumut de la Atletico Madrid (14 meciuri / 0 goluri), iar apoi în 2010 (22 meciuri / 4 goluri). Ultimele sale apariții pe teren s-au consemnat la Poli, în turul sezonului 2010/2011, atunci când și-a început, de altfel, și cariera de antrenor. A fost responsabilul băncii tehnice timp de 11 etape la Poli, timp în care nu a cunoscut gustul înfrângerii.

Poveștile derby-ului | Mircea Oprea: „Nu se mai vedeau nici gradenele, nici cimentul din tribune. Atât de multă lume era!”

Mircea Oprea a înscris de trei ori în poarta UTA-ei în sezonul 2002/2003 al Diviziei A

Timișoara intră în febra derby-ului dintre Politehnica și UTA, iar odată cu apropierea zilei de 21 mai, încep să curgă și amintirile încleștărilor de altădată dintre alb-violeți și alb-roșii. Mircea Oprea e unul dintre eroii derby-ului vestic, prin cele trei goluri înscrise în poarta arădenilor în confruntările din sezonul 2002/2003. Numărul 13 din perioada „AEK” a înscris de două ori în acel memorabil Poli – UTA 3-4, din 5 octombrie 2002, de pe stadionul „Dan Păltinișanu”, și tot Oprea a marcat unicul gol al partidei retur, când alb-violeții au câștigat cu 1-0 la Arad și au pecetluit soarta rivalei, care a luat drumul diviziei secunde.

În rândurile ce urmează, ne vom reaminti, alături de Mircea Oprea, de atmosfera incandescentă de la derby-urile dintre Poli și UTA din urmă cu un deceniu și jumătate.

La 5 octombrie 2002, Poli deschidea scorul în primul minut al meciului cu UTA! Momentul bucuriei golului, cu marcatorul, Mircea Oprea, rămas fără tricou

Mircea, să începem cu acel memorabil 3-4 de la Timișoara, din 5 octombrie 2002. Aș vrea să te întreb, mai întâi, ce ai simțit în momentul în care ai ieșit de la vestiare, iar pe stadion se aflau 40.000 de spectatori?
Noi eram deja obișnuiți cu 15.000 sau 20.000 de oameni, pentru că era deja etapa a 7-a, iar lumea a venit în număr foarte mare la meciurile noastre încă de la începutul campionatului. Dar 40.000 a fost o noutate absolută, pentru toți jucătorii din teren, și pentru ai noștri, și pentru cei de la UTA. Să joci cu 40.000 de oameni în tribune, în România, e mare lucru! A fost o atmosferă absolut incredibilă. Suporterii ne-au tratat ca pe niște timișoreni get-beget, ne-au adoptat foarte rapid, în comparație cu alte echipe sau alți jucători care au mai evoluat de atunci pe acel stadion. În Timișoara ne simțeam foarte iubiți, lumea ne respecta, ne încuraja, chiar dacă nu am avut atunci un sezon strălucit, pentru că ne-am salvat de la retrogradare abia după un baraj, cu Buzăul.

Mircea Oprea, felicitat de colegi, după marcarea golului de 3-2 din derby-ul cu UTA

Aș spune chiar că generația voastră a fost cea mai iubită din anii de după Revoluție. În toată această perioadă, nu a mai existat niciodată o asemenea emulație ca în acei ani, 2002-2004. Prin ce ați reușit să-i cuceriți pe fani, mai ales că nu prea au fost timișoreni în acea echipă?
Noi eram, în cea mai mare parte, tineri. Cam 80% din echipă eram sub 22-23 de ani, în afara câtorva jucători trecuți de 30 de ani, cum erau Buia, Constantinovici sau Zanc, Dumnezeu să-l ierte… Ceilalți eram cruzi, neexperimentați și ne dădeam viața pentru Timișoara, dar și pentru fotbal, fiind la început de drum. Puțini dintre noi mai prinseserăm Divizia A… eu unul mai jucasem doar o jumătate de sezon pe prima scenă.

Să revenim la acel meci cu UTA, din toamna lui 2002, în care tu ai marcat două goluri. Primul dintre ele, la chiar prima fază a jocului…
Într-adevăr, la prima sau a doua atingere de balon am și marcat. Apoi, am mai înscris în repriza a doua, pentru 3-2. Îmi pare însă nespus de rău că am pierdut acel meci. Aceste două goluri ar fi fost cele mai importante din cariera mea, dacă am fi reușit victoria. Să dai două goluri, cu 40.000 în tribună, și mai ales dacă te gândești la rivalitatea care există de atâția ani între Poli și UTA, pentru mine a fost o mândrie. Din păcate, pentru echipă, n-au fost de folos. Mie nici astăzi nu-mi vine să cred că am putut pierde acel meci, după ce am condus cu 2-0 și 3-2. Ne-a urmărit acest eșec pe tot parcursul sezonului. Mai ales că ni s-a spus, de către galerie, că e un meci crucial.

În minutul 68, Dobre i-a pasat în careu lui Oprea, care a pus latul și a scuturat plasa porții arădene.

Au trecut, iată, aproape 15 ani de la acea partidă. Ai mai trăit de atunci vreun meci cu o atmosferă comparabilă cu cea de atunci?
În niciun caz. Am mai avut apoi meciuri și cu 30.000 de oameni în tribune, dar cu acel meci cu UTA nu s-a comparat niciunul. A fost primul derby pentru generația noastră, a fost un sentiment fantastic. Îmi amintesc că nu se mai vedeau nici gradenele, nici cimentul din tribune. Atât de multă lume era! Chiar și pe scări țin minte că se stătea. Au fost vremuri frumoase, care nu știu dacă se vor mai întoarce vreodată. Nu cred că la Timișoara vor mai veni 40.000 de oameni la un meci de fotbal, chiar dacă ar fi vorba despre un derby.

Nu mai permite nici stadionul 40.000 de spectatori…
(n.r. râde) Așa e, au apărut scaunele între timp, iar capacitatea a mai scăzut. Dar cel mai important e ca lumea să regăsească plăcerea de a venit la stadion. E păcat de Timișoara, să nu aibă un stadion plin, așa cum era pe vremuri. Iar aici nu mă refer doar la perioada noastră, ci și la ceea ce se întâmpla înainte de Revoluție, când la meciurile cu UTA, Dinamo sau Steaua erau tribunele ticsite. Lumea mergea cu drag la stadion, mergeau bunici, părinți, cu copii, cu nepoți… Din păcate, nu mai vezi așa ceva astăzi, în România.

Un rezumat extins al meciului Poli – UTA 3-4, din 5 octombrie 2002:

„Buia și-a aruncat în peluză și tricou, și șort, și jambiere”

În retur, v-ați luat revanșa în fața UTA-ei, printr-o victorie cu 1-0 la Arad, în care ai reușit să semnezi unicul gol. Ce îți amintești de la acea partidă?
Meciul acela a fost extrem de important, pentru că echipa care câștiga, prindea barajul și avea astfel șanse mai mari să se salveze. La Arad, atmosfera nu putea fi aceeași ca la Timișoara, pentru că nu permitea stadionul, cred că au fost undeva la 10.000 de oameni, pentru că mai mulți nu puteau intra. Însă încărcătura a fost la fel. Dăruirea noastră din teren a fost însă maximă.

Iar la final, v-ați bucurat minute în șir în fața galeriei lui Poli. De altfel, sunt și niște imagini celebre, cu Romică Buia, aproape complet dezbrăcat, pe gardul peluzei.
Da, da, da. (n.r. râde) A fost spectacol la final, Buia și-a aruncat în peluză și tricou, și șort, și jambiere. Încă mai am pozele de atunci pe calculator. Vă dați seama, bucuria a fost enormă, pentru că a fost meciul pe care l-am așteptat pe toată perioada returului și care ne-a salvat acel sezon.

Generația voastră a părut, întotdeauna, foarte unită. Mai ții legătura cu foștii tăi colegi din acei ani?
Păstrez legătura cu destul de mulți colegi. Mai vorbesc cu Angheluță, cu Buia, cu Șoltuz, cu Ionilă, care e finul meu. Țin legătura inclusiv cu Stelian Gherman, care era antrenor în perioada respectivă.

„Sper să vină cât mai multă lume la meci. Poate ajung și eu!”

Derby-ul dintre Poli și UTA revine, pe 21 mai, pe „Dan Păltinișanu”, de această dată în liga secundă. Ce te aștepți să vezi duminica viitoare?
Nici nu mai contează liga în care se joacă. Indiferent dacă e în Divizia A, în Divizia B, e un derby. Sunt convins că și băieții care joacă acum la Politehnica își dau seama de importanța meciului și că își vor face pe deplin datoria. Sper din tot sufletul să îl câștige. Și sper, de asemenea, să vină cât mai multă lume la meci. Poate ajung și eu!

Până atunci, ai chiar tu meci cu UTA, în Liga a III-a. Am văzut că încă mai joci, la Unirea Alba Iulia.
Într-adevăr, sâmbătă am meci la UTA II, cu Unirea Alba Iulia. Dar nu cred că voi fi utilizat. Intru când e nevoie. Joc fundaș central, pentru că nu avem jucători pe acel post. Joc orice e nevoie, și fundaș central, și fundaș stânga, și în fața apărării… Orice e nevoie.

Cum te descurci la 37 de ani în teren?
Destul de bine și vă spun și de ce: din păcate, e foarte, foarte slab nivelul. Cu un pic de experiență, te descurci. În mod normal, n-ar mai merge la 37 de ani, dar nu am ce face. Din păcate, fotbalul a scăzut mult în valoare, mai ales la nivelul ligilor a doua și a treia, față de ceea ce era în urmă cu 15-20 de ani.

Liga I cum ți se pare, în comparație cu perioada în care evoluai și tu pe prima scenă?
Mi se pare că fotbalul era altfel pe vremea respectivă. În ziua de astăzi, mi se mai pare că sunt prea puțini fotbaliști, în adevăratul sens al cuvântului. Nu spun că noi am fi fost cine știe ce valori, pentru că și noi eram cu muncă, muncă, muncă… fugeam până cădeam, nu eram noi foarte tehnici, nu le prea aveam nici cu tactica. Dar cei de astăzi n-au dăruire, nu au atitudine… E foarte slabă Liga I, după părerea mea. În afara lui Hagi, care muncește bine cu copiii lui, nu prea mai ai ce vedea.

A cochetat cu handbalul

Să încheiem cu un subiect inedit. Știu că în anii trecuți ai jucat chiar și handbal, pentru echipa de ligă secundă din Alba Iulia. Cum ai ajuns pe semicerc?
Eu am făcut handbal de mic, am mai jucat ocazional, iar tatăl meu e antrenor de handbal. Chiar și acum se ocupă de câteva grupe de juniori. A fost plăcerea mea, am jucat chiar și în liga a doua. Posturile mele erau de extremă și centru. La handbal, nu puteam juca la fel ca la fotbal, orice e nevoie, pentru că sunt cerințe diferite de la un post la altul. Dar eram cu alergătura și acolo, cu munca, așa cum am fost toată viața și la fotbal.

Mircea Oprea s-a născut la 20 aprilie 1980 la Sibiu și a făcut primii pași în fotbal la Unirea Alba Iulia, pentru care a debutat în „B” în 1996, la doar 16 ani. A mai evoluat la Rocar București, Dacia Mioveni, Fulgerul Bragadiru, AEK București, iar în perioada 2002-2007 a îmbrăcat tricoul lui Poli, pentru care a reușit 17 goluri în 84 de partide. A mai evoluat la FC Național, Ceahlăul Piatra Neamț, Politehnica Iași și Apullum Alba Iulia. Joacă fotbal și în prezent, în Liga a III-a, la Unirea 1924 Alba Iulia, unde îndeplinește și rolul de antrenor secund. În urmă cu trei ani, a cochetat și cu handbalul, evoluând la echipa de ligă secundă Unit Alba Iulia.

Un fundaș din „era Zambon” s-a stins din viață! Moise Brou a suferit un infarct la antrenament

Moise Brou (în alb), în perioada cea mai bună a carierei sale, în tricoul echipei franceze Brest

Probabil că unii poliști își amintesc de Moise Brou Apanga. A sosit în vara anului 2000 la Timișoara, pe filiera Regianna, alături de mai mulți tineri ivorieni (printre care și atacantul Luc Lasme). Avea 18 ani și evolua pe postul de fundaș central, poziție pe care a reușit să se impună destul de rapid, ținând cont de vârsta fragedă. A bifat 18 prezențe în alb-violet în sezonul 2000/2001 al Diviziei B pentru Poli, fiind apoi redirecționat de Claudio Zambon la gruparea italiană Perugia. Ieri, fostul număr 18 din echipa începutului de mileniu a Politehnicii s-a stins din viață fulgerător, în timpul unui antrenament.

Moise Brou Apanga era încă jucător activ. Pe 4 februarie împlinise 35 de ani și era om de bază la gruparea gaboneză FC 105 Libreville. În cariera sa, după plecarea de la Poli, figurează Perugia, Sambenedettese, Brescia (toate Italia), iar între 2008 și 2012 a evoluat în Franța, pentru Brest. Alături de gruparea bretonă a reușit promovarea în Ligue 1, în 2010, evoluând apoi doi ani în eșalonul de elită din Hexagon. În ultimii cinci ani a evoluat în Gabon, mai întâi pentru Mangasport, iar de la începutul acestui an, la FC 105. Moise Brou s-a prăbușit din senin în timpul antrenamentului de ieri a echipei sale de club, iar medicii ajunși la fața locului nu au mai putut face altceva decât să constate decesul. Primele indicii duc înspre un atac de cord.

Moise Brou (nr. 18) intră pe teren în locul lui Alin Crișanov, într-un FC Bihor – Poli 0-0, din toamna anului 2000

Născut la Abidjan, în Coasta de Fildeș, fostul fundaș al lui Poli obținuse cetățenia gaboneză și a evoluat cu succes pentru echipa națională a acestui stat, în perioada 2007-2013. În total a strâns 33 de prezențe și un gol pentru Gabon, alături de care a participat la două ediții ale Cupei Africii pe Națiuni, în 2010 și 2012.

Brou a jucat, de-a lungul carierei sale, alături de fotbaliști celebri. Unul dintre ei e actualul căpitan al Gabonului, atacantul Pierre-Emerick Aubameyang, care a ținut să-i aducă un ultim omagiu fostului său coleg de la echipa națională. „Am jucat împreună, am jucat unul împotriva celuilalt, dar a fost mereu o plăcere să mă aflu pe teren cu tine”, a scris Aubameyang pe contul său de Twitter.

„Țara și-a pierdut unul dintre cei mai bravi fii, care a dat întotdeauna maximum pentru steagul gabonez”, a fost mesajul federației statului african.

Moise Brou a fost convins să aplice pentru cetățenia gaboneză de Alain Giresse. Fostul mare internațional francez din anii 70-80 a fost selecționer al naționalei Gabonului în perioada 2006-2010 și s-a declarat șocat de vestea decesului prematur al fostului său elev. „Sunt prăbușit, distrus… Eu l-am convins să accepte naturalizarea, cât încă mai avea doar cetățenia ivoriană. A jucat în campionatul din Gabon și l-am ajutat în transferul său la Brest. E groaznic, nu îmi vine să cred…”, a fost reacția lui Giresse, citat de L’Equipe.

REMEMBER: Zăvoiul și amintirile sale neplăcute pentru poliști! Alb-violeții au triumfat o singură dată la Râmnicu Vâlcea

La 25 mai 2000, galeria polistă asista la retrogradarea favoriților în Divizia C, pe stadionul din Râmnicu Vâlcea

Deplasarea de la Râmnicu Vâlcea, prima pentru ASU Politehnica la nivelul ligii secunde, se anunță și una dintre cele mai dificile ale sezonului. Gruparea locală s-a întărit considerabil în presezon, are o stabilitate financiară de remarcat în acest moment, astfel că e de așteptat să se implice în lupta pentru promovare. Pentru poliști îndeosebi, stadionul din Râmnicu Vâlcea nu trezește amintiri prea plăcute. În cele opt deplasări efectuate aici la nivelul primei divizii, vechea Poli n-a scos decât două remize. Iar în primăvara anului 2000, aici s-a scris povestea primei retrogradări din istoria clubului în Divizia C, reparată însă câteva săptămâni mai târziu, prin artificiul numit Dacia Pitești.

Duelurile pe axa Vâlcea – Timișoara au avut, mai de fiecare dată, un deznodământ ușor de prezis. De regulă, în disputele în care era implicată Poli, cele două echipe își împărțeau punctele, fiecare adjudecându-și meciurile de pe teren propriu. Primul duel dintre alb-violeți și o reprezentantă a orașului de pe malul Oltului s-a consemnat în urmă cu aproape 48 de ani. La 10 noiembrie 1968, Chimia Râmnicu Vâlcea și Poli Timișoara încheiau la egalitate, 1-1, un meci de la nivelul eșalonului secund. Mihăliescu deschidea scorul pentru olteni, în minutul 18, pentru ca Fulop să salveze punctul pentru timișoreni în minutul 75.

Chimia Râmnicu Vâlcea și Politehnica Timișoara aveau să se dueleze în opt ediții ale Diviziei A, în anii ’70-’80. De două ori au plecat alb-violeții neînvinși din Zăvoi. La 11 august 1974, chiar la meciul de debut al echipei din Râmnicu Vâlcea în Divizia A, golul lui Floareș, din ultimul minut de joc, a salvat un punct pentru timișoreni, după ce vâlcenii deschiseseră scorul în minutul 20, prin Tătaru. Un meci de referință, mai cu seamă pentru istoria fotbalului vâlcean, în care s-au înfruntat următoarele echipe:

Chimia: Stana – Cincă, Ciobanu, Bocig, Lepădatu – Donose, Haidu – C. Nicolae, Tătaru (84, Stoica), Mustață (46, Petrescu), Iordache.
Poli: Jivan – Popa, Păltinișanu, Arnăutu, Maier – Lața, Mehedințu, Surdan (72, Covalcic) – Floareș, Bojin, Bungău (46, Voinea).

Poli a obținut următorul punct la Râmnicu Vâlcea abia la 13 martie 1985, atunci când s-a încheiat fără goluri în Zăvoi, 0-0. O partidă în care alb-violeții au evoluat în inferioritate numerică din minutul 68, când a fost eliminat Pascu. Să mai spunem că Poli a irosit un penalti în minutul 42, prin „Mima” Giuchici, care a tras slab, pe centrul porții, acolo unde se afla Racolțea. Amintim și la acest meci distribuțiile:

Chimia: Racolțea – Teleșpan, Preda, Basno, Cincă – Gîngu, Neculcea (50, Vergu), Udrea, Carabageac (46, Lazăr) – Verigeanu, Buduru
Poli: Moise – Pascu, Ionuț, Cârciumaru, Lehmann – Rotariu, Dumitru, Vlătănescu – Oancea, Giuchici (77, Vușcan), Bolba (26, Deac)

Fază din meciul Chimia Râmnicu Vâlcea – Poli Timișoara 0-0, din 13 martie 1985. 11.000 de spectatori în tribunele arenei din Zăvoi

Ultimele trei dueluri dintre reprezentantele orașului Râmnicu Vâlcea și Politehnica Timișoara s-au desfășurat în eșalonul secund. Iar cea din 25 mai 2000 va rămâne veșnic o amintire neagră pentru suporterii alb-violeți, care s-au deplasat în număr mare în Zăvoi, pentru partida din ultima etapă a campionatului, doar pentru a asista la un eșec echivalent cu retrogradarea în Divizia C a favoriților. Flacăra Râmnicu Vâlcea a deschis scorul în minutul 40, prin fundașul Mordonu, însă Sorin Frunză (care a activat până anul trecut, la Dacia Unirea Brăila!) a egalat pentru Poli în secvențele de final ale primului mitan. Vâlcenii pregătiți de Petre Gigiu au început mai bine repriza secundă, iar Catargiu a marcat golul victoriei în minutul 53. Iată echipele care au evoluat în meciul amintit:

Flacăra Rm. Vâlcea: Nicolescu – D. Dumitrescu, Fl. Ispas, Brici, Mordonu, Durdun (34, Roșca) – Tarcea, C. Dumitru (67, Teleșpan), Catargiu – Trifu (53, Andreescu), Cl. Stoica
Poli: Blid – Mioc, Utfineanț, Stupar, S. Frunză – Stoican, M. Sasu (74, Băban), Rotariu, Naidin (13, Mif) – Cl. Balaci (67, C. Bota), Micu

Ultima întâlnire dintre Vâlcea și Poli s-a consemnat în urmă cu aproape cinci ani. La 27 noiembrie 2011, tot într-un meci din Divizia B, alb-violeții au obținut unica victorie din istorie în Zăvoi. A fost un 1-0 stabilit de golul lui Mircea Axente, din minutul 72. Dacă în lotul lui ASU Politehnica nu se află astăzi niciun jucător care a evoluat pentru Poli în urmă cu cinci ani în Zăvoi, la CSM Râmnicu Vâlcea regăsim, în schimb, doi jucători de la meciul amintit: Constantin Stoica și Octavian Vasile. Iată distribuțiile:

CSM Rm. Vâlcea: Tufiși – Zaharia, Plecanciuc, Popescu, Vătăjelu (89, Al. Ionescu) – Văduva (62. O. Vasile), Mitu (78, Vlăduți), Roșca, Pribac – Stoica, Gogoșoiu
Poli: Lepmets – Mera, Scutaru, Ilie, Sepsi – Chiș (37, Tameș), Gorobsov, Dobricean (80, Fuchs), Curtean (62, Axente) – Goga, Ricketts

La 27 noiembrie 2011, Poli reușea singura victorie din istorie la Râmnicu Vâlcea

Iată rezultatele și marcatorii meciurilor disputate de Poli, de-a lungul anilor, la Râmnicu Vâlcea:

10 noiembrie 1968 Chimia – Poli 1-1 (Mihăilescu 18 – Fulop 75)
16 noiembrie 1969 Chimia – Poli 1-0 (Sârbu 89)
11 august 1974 Chimia – Poli 1-1 (Tătaru 20 – Floareș 90)
10 iunie 1976 Chimia – Poli 1-0 (Coca I 27)
14 noiembrie 1979 Chimia – Poli 3-0 (Teleșpan 25, Gîngu 52, 74)
23 noiembrie 1980 Chimia – Poli 2-1 (Manea 55 – ag, Stanca 86 – Nedelcu 30)
9 iunie 1982 Chimia – Poli 2-1 (Gîngu 60, Savu 77 – Manea 38)
18 septembrie 1982 Chimia – Poli (Gîngu 36, 62)
13 martie 1985 Chimia – Poli 0-0
4 august 1985 Chimia – Poli 4-1 (Basno 22, 79, Carabageac 68, Verigeanu 89 – Rotariu 30)
25 mai 2000 Flacăra – Poli 2-1 (Mordonu 40, Catargiu 53 – S. Frunză 45)
4 noiembrie 2000 Flacăra – Poli 2-0 (Ciuteanu 63, Roșca 88)
27 noiembrie 2011 CSM Rm. Vâlcea – Poli 0-1 (Axente 72)

Meciuri directe (la Rm. Vâlcea): 13
Victorii Vâlcea: 9
Remize: 3
Victorii Poli: 1
Golaveraj: 21-7
Golgheterul duelurilor directe: Sorinel Gîngu – 5 goluri

REMEMBER | Statistica, favorabilă alb-violeților! Poli – Târgoviște a însemnat mereu victorie pentru timișoreni

La 17 mai 1997, Poli a obținut o victorie muncită în fața Chindiei Târgoviște și păstra șanse la menținerea în prima divizie

ASU Politehnica va debuta în noul sezon al ligii secunde sâmbătă, pe stadionul „Dan Păltinișanu”, în compania uneia dintre performerele ediției trecute de campionat, Chindia Târgoviște. De-a lungul anilor, reprezentantele celor două orașe nu s-au întâlnit foarte des, vechea Poli participând de opt ori în același campionat cu o formație de sub turnul Chindiei. De fiecare dată însă, meciurile disputate la Timișoara au fost tranșate de „studenți”.

Prima întâlnire pe axa Timișoara – Târgoviște o consemnăm la 16 noiembrie 1959, în seria a II-a a Diviziei B. Știința Timișoara a obținut, la acea dată, o victorie muncită în fața echipei Metalul Târgoviște. A fost 2-1 pentru bănățeni, prin golurile lui Cicerone Manolache (min. 47) și Iosif Lereter (min. 65), pentru munteni punctând Caratu, din penalti, în minutul 85.

Următoarea dispută dintre cele două formații s-a consemnat în Divizia A, în sezonul 1961/1962, și a adus cea mai clară victorie a timișorenilor din istoria duelurilor cu târgoviștenii. La 10 iunie 1962, a fost Știința – Metalul 4-0, cu goluri marcate de Manolache (44), Igna (52), Mițaru (58) și Lereter (82). Iată și cele două distribuții utilizate în acest meci:

Știința: Curcan – Jenei, Turcan, Georgescu – Petescu, Tănase – Igna, R. Lazăr, Manolache, Lereter, Mițaru.
Metalul: Andrei – Tomescu, Prandea, Georgescu – Nițescu, Petrescu – Moisescu (46, Froslanciuc), Cruțiu, Cazacu, Niculescu, Chiriță.

De altfel, următoarele cinci dueluri dintre cele două orașe s-au disputat în primul eșalon. În perioada în care orașul dâmbovițean a fost reprezentat pe prima scenă de CS Târgoviște, timișorenii au înregistrat patru victorii la zero pe teren propriu: 2-0 în 1977, tot 2-0 în 1979, 3-0 în 1981 și 1-0 în 1982. De menționat că, la meciul disputat în 1981, pentru târgovișteni a evoluat… Nicolae Dobrin, aflat la final de carieră.

Ultima întâlnire în elită dintre cele două orașe s-a consemnat în sezonul 1996/1997, atunci când Poli a retrogradat, iar Chindia Târgoviște, nou-promovată în acea ediție, a reușit menținerea pe prima scenă. La 17 mai 1997, Poli obținea o prețioasă victorie, 2-1, prin care păstra încă șanse de menținere în Divizia A. În fața a 4.000 de spectatori, Marius Sasu (61) și Sanyi Kovacs (85 – pen.) au semnat victoria alb-violeților, după ce Bălașa deschisese scorul pentru oaspeți, cu un minut înaintea pauzei. Iată echipele care s-au duelat în partida amintită:

Poli: Urai – Artimon – Stoican, Ivan, Stoicov (cpt.) – Velcea, Vlaicu – Kovacs, Săvoiu, Sasu. Au mai intrat Fl. Călin, Balaj și Barna.
Chindia: Diac – Toboșaru – Pană, Becheru, Ghergu – Mitu, Luca – Stoica, Bălașa (cpt.), Grama – Antal. A mai intrat Ristea.

Cel din urmă duel dintre Poli și Chindia s-a consumat în urmă cu aproape cinci ani. La 21 octombrie 2011, la ultimul sezon din „era BkP”, alb-violeții au obținut o victorie la limită, 1-0, prin golul marcat de Florin Sandu, în minutul 55.

Iată istoricul duelurilor dintre vechea Poli și reprezentantele orașului Târgoviște la Timișoara:

16 noiembrie 1959 Știința Timișoara – Metalul Târgoviște 2-1 (Manolache, Lereter – Caratu)
10 iunie 1962 Știința Timișoara – Metalul Târgoviște 4-0 (Manolache, Igna, Mițaru, Lereter)
27 noiembrie 1977 Poli Timișoara – CS Târgoviște 2-0 (Volaru II, Roșca)
7 martie 1979 Poli Timișoara – CS Târgoviște 2-0 (Anghel, Dembroschi)
23 august 1981 Poli Timișoara – CS Târgoviște 3-0 (Anghel, Vlătănescu, Manea)
29 octombrie 1982 Poli Timișoara – CS Târgoviște 1-0 (Ștefanovici)
17 mai 1997 Poli Timișoara – Chindia Târgoviște 2-1 (Sasu, Kovacs – Bălașa)
21 octombrie 2011 Poli Timișoara – Chindia Târgoviște 1-0 (Fl. Sandu)

Partida dintre ASU Politehnica și Chindia Târgoviște, din runda inaugurală a ediției 2016/2017 a Ligii a II-a, va avea loc sâmbătă, de la ora 11, pe stadionul „Dan Păltinișanu”.

Informatica – Autobergamo sau reluarea duelurilor pe ruta Timișoara – Deva în prima ligă de futsal

Revenirea Timișoarei pe harta elitei futsalului românesc, prin reactivarea clubului Informatica, a readus pe harta campionatului și duelurile cu Deva, unul dintre centrele (putem spune) de tradiție ale acestei discipline. Marți, la sala „Constantin Jude”, Informatica va primi replica celor de la Autobergamo, într-o dispută a orgoliilor, care se anunță decisivă pentru stabilirea câștigătoarei sezonului regular din Liga I.

În deceniul trecut, iubitorii futsalului din această parte de țară s-au obișnuit cu duelurile dintre Timișoara și Deva, ambele orașe fiind reprezentate de mai multe grupări în primul eșalon. În cele ce urmează, ne vom referi la întâlnirile directe disputate la Timișoara în prima ligă de futsal.

Prima confruntare directă s-a consumat pe parchetul sălii Olimpia la 12 decembrie 2004, atunci când Venus Timișoara trecea cu 9-4 de CIP Deva, formație ce avea să devină vicecampioană națională la finele respectivului sezon. În următoarea stagiune, devenii de la CIP aveau să tranșeze clar disputa de la Timișoara, de pe 5 februarie 2006: 8-2 cu Poli Gomonth.

Cele mai multe întâlniri pe ruta Timișoara – Deva s-au consumat în sezonul 2006/2007, atunci când ambele orașe au avut câte două reprezentante în elita futsalului românesc. La Timișoara activau Poli și nou-promovata Informatica, în vreme ce la Deva, alături de campioana en titre CIP, urcase pe prima scenă și Quasar.

Informatica a primit vizita puternicei CIP Deva la 17 septembrie 2006, cedând la mare luptă, cu 5-3. Pe 8 octombrie, timișorenii aveau să se răzbune însă pe Quasar, pe care au învins-o cu 9-4. De partea cealaltă, Poli a jucat acasă contra nou-promovatei Quasar la 4 octombrie 2006, înregistrând un succes clar, 7-2. În primăvara lui 2007, au urmat două întâlniri pe Bega cu cei de la CIP, ambele încheiate cu victoria oaspeților, scor 3-0 (pe 7 aprilie în sezonul regular și apoi pe 22 aprilie în play-off).

După cum se știe, Informatica a renunțat la locul din prima divizie la finele stagiunii 2006/2007, astfel că Timișoara a rămas în elită doar cu Poli. Alb-violeții au înregistrat o victorie și o înfrângere în fața devenelor în sezonul următor: 7-6 cu Quasar, la 14 octombrie 2007, și 0-5 cu CIP, la 1 decembrie 2007.

În sezonul 2008/2009, Deva a fost reprezentată de nu mai puțin de trei echipe în primul eșalon, pe lângă CIP și Quasar făcându-și apariția și Dava. În seria vestică a Ligii I, Poli a înregistrat, pe teren propriu, victorii cu Quasar (3-1) și Dava (9-3), însă a pierdut clar în fața puternicei CIP, 1-6.

Reprezentantele celor două orașe aveau să se întâlnească pentru ultima oară la Timișoara la 20 septembrie 2009, atunci când Poli a pierdut cu 11-4 meciul din sala „Constantin Jude” cu Futsal Deva (rămasă singura reprezentantă în Liga I a orașului de a poalele Cetății). În toamna acelui an, finanțatorul grupării bănățene, Costel Bursuc, a decis retragerea din campionat, din cauza problemelor financiare, futsalul înregistrând un hiatus de aproape șase ani la Timișoara, până la reactivarea echipei Informatica.

Istoricul confruntărilor Timișoara – Deva în prima ligă de futsal:

12 decembrie 2004 Venus Timișoara – CIP Deva 9-4
5 februarie 2006 Poli Gomonth Timișoara – CIP Deva 2-8
17 septembrie 2006 Informatica Timișoara – CIP Deva 3-5
4 octombrie 2006 Poli Timișoara – Quasar Deva 7-2
8 octombrie 2006 Informatica Timișoara – Quasar Deva 9-4
7 aprilie 2007 Poli Timișoara – CIP Deva 0-3 (sez. regular)
22 aprilie 2007 Poli Timișoara – CIP Deva 0-3 (play-off)
14 octombrie 2007 Poli Timișoara – Quasar Deva 7-6
1 decembrie 2007 Poli Timișoara – CIP Deva 0-5
7 septembrie 2008 Poli Timișoara – Quasar Deva 3-1
19 octombrie 2008 Poli Timișoara – Dava Deva 9-3
23 noiembrie 2008 Poli Timișoara – CIP Deva 1-6
20 septembrie 2009 Poli Timișoara – Futsal Deva 4-11

Un nou episod al duelurilor Timișoara – Deva se va consuma, așadar, marți, de la ora 17, la sala „Constantin Jude”, când se vor întâlni echipele care conduc în acest moment Liga I, Informatica și Autobergamo.

Știri din C4 | Iencsi a părăsit Hunedoara; Velici trage spre Satu Mare; R. Artimon, prima achiziție a Giarmatei

Chiar dacă e abia început de an, informațiile interesante despre formațiile din C4 nu contenesc. Fără doar și poate, știrea începutului de săptămână ne vine de la Hunedoara, acolo unde echipa locală pare-se că va continua la o turație redusă în retur. În plus, de la echipă a plecat și antrenorul Adrian Iencsi, care și-a anunțat elevii de decizia sa la reunirea care a avut loc astăzi. Asaltat cu oferte, golgheterul Sebișului, Gelu Velici, a semnat în cele din urmă cu divizionara secundă Olimpia Satu Mare, dar ar putea rămâne la gruparea arădeană până în vară.

FC Hunedoara
Una dintre favoritele la promovare la începutul sezonului, FC Hunedoara, va intra într-un proces de reorganizare. Consiliul Județean Hunedoara și Primăria nu au aprobat bugetul solicitat de echipa de fotbal, astfel că antrenorul Adrian Iencsi a decis să părăsească orașul de pe Cerna. Conform site-ului servuspress.ro, FC Hunedoara ar putea să se despartă în perioada următoare de o serie de jucători de bază, iar activitatea în retur să se desfășoare în limita posibilităților financiare.

Cetate Deva
Săptămâna începe cu noutăți și la Deva. Nou-promovata din localitate a reușit să-și asigure câțiva jucători interesanți în ultimele zile. O mutare care atrage cu siguranță atenția e cea a portarului Andrei Cobliș. Născut la 27 octombrie 1989 la Hunedoara, goalkeeperul ce măsoară 2.02m a fost adus la o vârstă fragedă la Poli Timișoara, unde era văzut drept „noul Pantilimon”. Nu a reușit să se impună însă pe Bega, despărțindu-se de alb-violeți în 2011. Practic, Cobliș a renunțat la fotbal vreme de doi ani, fiind apoi înregimentat, în 2013, de Juventus București. A mai trecut apoi pe la Metaloglobus București, U Cluj și la două formații din Malta, San Gwann și Pembroke.

Tot la Deva vor ajunge și doi jucători ce aparțin Școlii de Fotbal „Marcel Băban” din Jimbolia. E vorba dspre fundașul Raul Doda, cel ce în tur a evoluat în eșalonul secund, la Șoimii Pâncota, și de Dionisie Hârdău, un jucător cu profil ofensiv, care în ultimii ani a avut evoluții apreciate în Liga a IV-a. De asemenea, antrenorul Marius Sârbu i-a promovat, din centrul de juniori, pe portarul Cosmin Huzun și atacantul Marin Lupu, ambii născuți în 1999.

Național Sebiș
Gruparea pregătită din această iarnă de „Rică” Neaga e foarte aproape de a-și pierde golgheterul. Gelu Velici a dat în cele din urmă curs unei oferte din Liga a II-a, mai precis de la Olimpia Satu Mare. Atacantul născut la Timișoara a semnat cu gruparea de pe Someș, dar în condițiile în care mai are o jumătate de an de contract cu arădenii, e foarte posibil să rămână în C4 până la vară. „Eu sper să fie posibil de acum. Dacă nu, vorbim de obiectiv în vară, la startul noului sezon. Am o relaţie bună cu cei de la Sebiş şi sper să găsesc înţelegere, să înţeleagă că este un pas înainte pentru mine şi să fiu lăsat să plec de acum la Olimpia. Dar, în cazul în care nu mă vor lăsa, îmi voi duce contractul la bun sfârşit cu Sebis şi voi veni din vară la Satu Mare, să pun umărul la promovare”, a declarat Velici, într-un interviu oferit site-ului oficial al grupării sătmărene, olimpiasm.ro.

Millenium Giarmata
Ultima clasată din C4 a reușit o primă mutare în această iarnă. E vorba despre fundașul Roberto Artimon, care în tur a evoluat la Mama Mia Becicherecu Mic. Practic, pentru tânărul fotbalist e a doua experiență la Millenium, de care se despărțise în cursul campionatului precedent. Trupa pregătită de tandemul Răzvan Leucă – Alin Molcuț va relua pregătirile lunea viitoare.

FOTO: Ineu, o amintire frumoasă pentru fanii alb-violeți! 12 ani de la memorabilul 11-2

ASU Politehnica va primi sâmbătă vizita formației CS Ineu, în etapa a XI-a din C4. O întâlnire ce se anunță extrem de interesantă, mai ales prin prisma formei pe care a etalat-o gruparea arădeană în ultimele jocuri, în care a înregistrat trei victorii consecutive. Chiar și așa, calculele hârtiei indică o favorită, gruparea timișoreană, ocupantă a primei poziții în clasament.

Fosta Poli Timișoara și vechea echipă a Ineului, Tricotaje, s-au întânit o singură dată într-un meci oficial. Se întâmpla la 22 octombrie 2003, în optimile de finală ale Cupei României, la Arad, pe stadionul marii rivale a alb-violeților, UTA.

Ineul, care își trăia anii de maximă glorie fotbalistică, prin participarea în Divizia B, fusese una dintre surprizele plăcute ale 16-imilor, reușind să elimine o prim-divizionară, Ceahlăul Piatra Neamț (2-1). În schimb, Poli, după un start ezitant de sezon, începea să meargă din ce în ce mai bine sub comanda lui Basarab Panduru, revenit de curând la cârma grupării alb-violete.

Ce a rezultat? O partidă greu de uitat pentru numeroșii suporteri alb-violeți prezenți atunci, la Arad. La fel de memorabilă a fost și pentru cei ce stăteau ciuliți cu urechile la aparatul de radio (meciul nu fusese televizat), iar Nicolae Secoșan cerea într-o veselie legătura la Arad, în ediția specială a celebrei emisiuni Fotbal Minut cu Minut de la Radio România Actualități. Iar asta deoarece s-a marcat de 13 ori, cu Poli învingătoare la un scor rar întâlnit la acest nivel, 11-2.

La pauză, era „doar” 4-0 pentru Poli. Marcaseră Romeo Stancu (min. 18), Irinel Voicu (20), Ciprian Prodan (41) și Cristian Silvășan (44). Furios pe prestația portarului Cristian Irimia (care și astăzi apără, tot în B, la Șoimii Pâncota, deși trecut bine de 40 de ani!), antrenorul Ineului, Sorin Cigan, l-a schimbat cu Pașcalău.

Iar lucrurile păreau să reintre pe coordonate normale, Claudiu Balaci (fost jucător la Poli și UMT) marcând din penalty în minutul 47. 1-4. A urmat un nou șir de patru reușite consecutive ale alb-violeților: Ciprian Prodan (54 și 61), Claudiu Porumboiu (autogol – 74) și, pentru a patra oară în acest meci, Ciprian Prodan (77). Același Claudiu Balaci marca din nou pentru Tricotaje, în minutul 82, pentru a mai reduce proporțiile umilinței. Dar Poli nu-și consumase toate „gloanțele”. În ultimele zece minute, alb-violeții au mai „lovit” de trei ori: Cristian Silvășan (82), Silviu Bălace (87 și 90+2).

Iată și componența celor două echipe la jocul amintit:

Tricotaje Ineu (antrenor Sorin Cigan): Irimia – Porumboiu, Nagy, Seceleanu – Mițiți, Abrudan, Plisca, Georgiu, Iambor – Cl. Balaci, Luca. Au mai intrat Pașcalău – Jurcă și Laza. Pe bancă: Halasz, Ibric, Liga și Pantea.

Poli Timișoara (antrenor Basarab Panduru): Zimmermann – Voicu, Angheluță, Șoltuz – M. Constantinescu, R. Buia, Șuleap, R. Stancu, Bălace – Silvășan, C. Prodan. Au mai intrat A. Dumitru, M. Dobre și E. Miculescu. Pe bancă: Gh. Stoianov – Vancea, Poenaru, Balauru.

FC Hunedoara îi acordă încredere lui Victor Roșca! Un eșec cu ASU Politehnica îl poate însă debarca

Victor Roșca, obligat să învingă ASU Politehnica pentru a-și păstra postul (Foto: servuspress.ro)

FC Hunedoara nu traversează perioada cea mai fastă. Gruparea de sub furnale abordează derby-ul de sâmbătă, cu ASU Politehnica, cu un moral destul de scăzut, după cele două înfrângeri succesive, 0-2 acasă, cu Mama Mia Becicherecu Mic, și 3-4, etapa trecută, la Cisnădie. Conducerea clubului a decis să-i acorde în continuare încredere antrenorului Victor Roșca, însă un eventual eșec în disputa cu alb-violeții poate duce la măsuri și mai drastice.

FC Hunedoara a pornit în această ediție de campionat pe cai mari, decisă să izbutească de această dată promovarea în liga secundă, după mai multe tentative ratate în ultimii ani. În vară, au fost aduși fotbaliști cu nume pentru acest nivel, fiind instalat pe banca tehnică un antrenor cu o vastă experiență, Victor Roșca. Rezultatele din prima jumătate a turului de campionat nu au fost însă nici pe departe satisfăcătoare, echipa acumulând trei înfrângeri în primele șapte runde, două dintre ele chiar pe stadionul „Michael Klein”. Fanii alb-albaștrilor îi reproșau lui Roșca faptul că nu își studiază adversarii, el fiind rupt în ultimii ani de fotbalul din vestul țării. Totuși, conducerea a decis să-i mai dea un vot de încredere, dar totul depinde de jocul de sâmbătă, cu ASU Politehnica.

„Am avut o discuţie cu antrenorul şi am căutat mai mult motivele şi planul de acţiune pentru meciul cu ASU Poli. E clar că trebuie să facem şi schimbări în lot, în primul 11 pentru meciul viitor. E nevoie de o schimbare şi a sistemului de joc, pentru că în 4-1-4-1 nu am avut rezultate. E absurd să schimbi antrenorul după şapte etape, nu e cazul să aruncăm vina în cârca domnului Roşca. Totul e în funcţie de meciul cu ASU Poli şi de ce anume se va întâmpla în această partidă”, a declarat președintele echipei FC Hunedoara, Alin Barna, citat de servuspress.ro.

Demis de la Poli după un eșec chiar la Hunedoara

„Viki” Roșca nu e un nume străin fanilor alb-violeți, el pregătind și vechea Poli Timișoara, ce-i drept, în urmă cu aproape două decenii. Se întâmpla în turul ediției 1997/1998 a Diviziei B. Proaspăt retrogradată din prima divizie, formația timișoreană era decisă să revină cât mai repede în elită, angajând un antrenor care chiar în acea vară izbutise să readucă Reșița în „A”. Victor Roșca a fost secondat în mandatul de la Poli de regretatul Mircea Chivu.

Nici atunci, la Poli, rezultatele lui Roșca nu au fost satisfăcătoare. Acesta i-a condus pe alb-violeți în nouă meciuri de campionat, în care a înregistrat patru victorii și cinci înfrângeri. În plus, a condus-o pe Poli în două jocuri de Cupa României, ambele câștigate, 7-1 cu Obilici Sânmartinu Sârbesc și 3-1 cu UMT.

Interesant e că debarcarea lui Victor Rocșa de la Timișoara s-a produs chiar după un meci susținut la… Hunedoara. În etapa a 10-a a respectivului sezon, Poli pierdea cu 1-0 pe terenul Corvinului, printr-un gol marcat de Haidiner în minutul 42. În acel moment, Poli se afla pe locul 15 în clasament, cu doar 12 puncte în cont, dar și cu un joc mai puțin disputat, meciul din etapa a 7-a, cu CFR Cluj, fiind reprogramat. Soarta a făcut însă ca timișorenii să rămână până la final pe acel loc, evitând „la mustață” o rușinoasă retrogradare în „C”, după ce pe banca echipei au mai luat loc ulterior Aurel Șunda și Dan Firițeanu.

Iată formulele utilizate de cele două echipe în confruntarea mai sus amintită, disputată la 11 octombrie 1997:

Corvinul (antrenor Romulus Gabor): Ceclan – Bordean, Haidiner, Sterean, M. Dinu (Țibichi) – Procorodie, Chezan, Bardac (L. Chira), Cr. Stoica (Naiconi) – Costăchescu, Păcurar.

Poli (antrenor Victor Roșca): Frunză – Mogoșanu, Bealcu, Pelici, Stoican – Al. Kovacs, G. Radu, Velcea (Igbinosa), Fl. Călin – Ayeeni (Gherman), Ibrahim.

***

Partida FC Hunedoara – ASU Politehnica se va disputa sâmbătă, de la ora 15, pe stadionul „Michael Klein”.

FC Hunedoara – ASU Politehnica sau nostalgia unui derby de tradiție: Corvinul – Poli

Căpitanii Klein și Vișan, la duelul din optimile Cupei României, în decembrie 1980, câștigat de Poli cu 2-1

ASU Politehnica se deplasează sâmbătă la Hunedoara. Pe arena ce poartă numele regretatului Michael Klein, un simbol al vechii Corvinul. Un fotbalist ce a luat parte la atâtea dueluri între Poli și Corvinul… De alfel, Mișa a și înscris de patru ori în poarta lui Poli. Sâmbătă nu va fi un simplu duel la vârful ierarhiei în C4, între FC Hunedoara și ASU Politehnica, ci și un meci ce va da frâu liber amintirilor. Vremuri de mult apuse, vremuri cenușii, dar cu fotbal de calitate, care s-a văzut în anii ’70 și ’80 la mai toate duelurile dintre cele două reprezentante ale zonei de vest.

Duelurile dintre Corvinul și Poli s-au născut în urmă cu 61 de ani, în prima divizie, cu un meci chiar la Hunedoara. Ambele formații purtau atunci alte denumiri decât cele ce le-au consacrat: Metalul, de partea gazdelor, și Știința de partea oaspeților. După un duel încrâncenat, a rezultat o remiză albă. De altfel, acesta avea să rămână și singurul rezultat de egalitate consemnat între cele două formații în prima ligă. Dar să dăm citire celor două garnituri care s-au duelat la 21 martie 1954 la Hunedoara:

Metalul Hunedoara: Pătrașcu – Raniță, Mălăieru, Gostian – Darie, Mihuț – Voinescu II, Salam, Torneanschi, Meghie, Huzum.

Știința Timișoara: Curcan – Sbârcea, Don, Retezan – Cojereanu, Marcu – Cargol, Cădariu, Dinulescu (Davidescu), Mazăre, Boroș.

În meciurile de la Hunedoara, Corvinul avea să se impună în următoarele 12 partide consecutive disputate în prima divizie. Singura victorie în „A” a Politehnicii la Hunedoara s-a consemnat chiar la ultima întâlnire, la 11 aprilie 1992, într-o primăvară în care orașul de sub furnale își lua adio de la eșalonul de elită. A fost atunci un 3-1 pentru Poli, scor stabilit încă din prima repriză. Rosenblum a deschis scorul pentru alb-violeți în minutul 15, Bătrânu l-a majorat în minutul 22, pentru ca Emil Marian (cel ce avea să treacă ulterior și pe la Poli) a redus din diferență pentru Corvinul în minutul 35. Însă la faza următoare, Băban a făcut 3-1, stabilind și rezultatul final. Iată cele două garnituri:

Corvinul: Pârva – Bardac, Târnoveanu (Tetileanu), Stroia, Bejenariu – Mitrică, Ghezan, D. Crăciun, S. Dobre – Banc (Tița), Em. Marian.

Poli: Almășan – Varga, Csik, Andreaș, Stoicov – Bătrânu, Vlaicu, O. Popescu, Bărbosu (Diaconescu) – Băban, Rosenblum (Macavei).

Clișeu de la un Poli – Corvinul 0-1, din Divizia B, în toamna lui 1999

Vechile Poli și Corvinul s-au duelat de 28 de ori în prima divizie, iar în majoritatea sezoanelor, victoriile s-au împărțit între cele două vestice, hunedorenii câștigând de regulă pe teren propriu, iar timișorenii pe „1 Mai”. La general, consemnăm un ușor avantaj pentru alb-violeți, 15 victorii. Corvinul și-a trecut în cont 12 succese, înregistrându-se o singură remiză, cea despre care am vorbit mai sus. La Hunedoara, cele două formații s-au întâlnit de 14 ori pe prima scenă, Corvinul câștigând de 12 ori, în timp ce Poli n-a plecat decât de două ori neînvinsă de sub furnale, reușind o remiză și un succes.

Preț de 11 sezoane, Poli și Corvinul au fost adversare și în liga secundă. Tot Poli are avantaj minim la general, în cele 22 de partide directe: 10 victorii, față de 9 ale Corvinului, 3 partide terminându-se la egalitate. La Hunedoara, Poli n-a reușit să câștige niciodată în „B”, smulgând doar trei remize, în 1969 (două) și 2000.

„Fotbal Vest” surprindea Commando Viola la ultima deplasare într-un duel cu Corvinul

De altfel, în liga secundă am consemnat și ultima întâlnire dintre vechile Poli și Corvinul. La 7 aprilie 2001, pe stadionul „Dan Păltinișanu”, alb-violeții se impuneau clar, cu 4-1, după un meci controlat în totalitate. Timișorenii, pregătiți de italianul Lorenzo Rubinacci, au înscris prin Bratu, Isac, Naidin și Stoican, golul de onoare al vizitatorilor fiind semnat de apostu. Vă propunem să dăm citire și la acest ultim duel celor două formații:

Poli Timișoara (antrenor Lorenzo Rubinacci): D. Stanciu – Diță, Isac, Brou, Panaitescu – C. Bota (Nedelea), C. Almășan (Macavei), Naidin, Stoican – Cașolțan (Mălușanu), Cr. Bratu.

Corvinul Hunedoara (antrenor Remus Vlad): Rahoveanu – Gheară, Bădescu, M. Dinu, Marincău, A. Rus – Em. Popa (Stîrc), R. Andrei, Fl. Dan – D. Dăscălescu (Ognean), B. Apostu.

La Hunedoara, cele două formații s-au duelat pentru ultima oară la 9 septembrie 2000, atunci când Corvinul a reușit să se impună cu 2-0. Marian Dinu a marcat ambele goluri ale gazdelor, pregătite de fosta legendă a Corvinului, Florea Văetuș.

Întâlniri palpitante în Cupa României

Poli Timișoara și Corvinul Hunedoara s-au duelat de trei ori în fazele superioare ale competiției K.O., iar de fiecare dată câștig de cauză au avut alb-violeții. Prima întâlnire o consemnăm la 6 mai 1962, în faza 16-imilor, într-un meci disputat la Deva. Știința s-a impus cu 3-1, abia după prelungiri. Mițaru deschisese scorul pentru „studenți”, dar Ionescu a egalat pentru hunedoreni. În timpul suplimentar, timișorenii s-au desprins în câștigători, prin golurile lui Manolache și Șețu.

Apoi, la 3 decembrie 1980, Poli și Corvinul se duelau la Turnu Severin, în optimile de finală ale Cupei României. Timișorenii erau deținătorii trofeului, iar Corvinul era în plină ascensiune. După un duel încrâncenat, disputat pe un teren înghețat, alb-violeții s-au impus cu 2-1, goluri „Lone” Nedelcu și „Liță” Dumitru. Pentru hunedoreni a punctat antrenorul-jucător Mircea Lucescu.

Fanii lui Poli, jubilând în tribunele arenei „Francisc Neumann” din Arad. Alb-violeții înving Corvinul cu 9-8 la penaltiuri și acced în finala Cupei României

Poate partida care a rămas însă cel mai bine întipărită în memoria suporterilor celor două formații a fost cea din 29 septembrie 1983, din semifinalele Cupei României, disputată pe stadionul UTA din Arad, în fața a 8.000 de spectatori. După 120 de minute de joc, scorul a fost egal, 1-1, după ce Mateuț a deschis scorul în minutul 53 pentru Corvinul, iar Anghel a restabilit echilibrul în minutul 67.

S-a trecut la loviturile de departajare, care au decis câștigătoarea: Poli Timișoara, cu 9-8, după nu mai puțin de 11 serii de penalty-uri. Au înscris Anghel, Bozeșan, Rotariu, Șerbănoiu, Vlătănescu, Nicolae, Ștefanovici, Lehmann și Șunda pentru Poli, în vreme ce Corvinul a transformat prin Andone, Dubniciuc, Petcu, Gabor, Rednic, Ghiță, Ioniță și Gălan. Au ratat pentru alb-violeți Murar și portarul Suciu, în timp ce de la hunedoreni n-a găsit ținta Klein, Nicșa și „Roger” Bogdan, a cărui ratare s-a dovedit a fi decisivă.

Iată rezultatele înregistrate de-a lungul anilor în meciurile oficiale dintre Corvinul și Poli:

21 martie 1954 Metalul – Știința 0-0 (A*)
1 august 1954 Poli – Metalul 3-1 (A)
16 octombrie 1960 Corvinul – Știința 3-0 (A)
30 aprilie 1961 Poli – Corvinul 5-0 (A)
6 mai 1962 Corvinul – Poli 1-3 (prel.) (C.R.)
15 octombrie 1967 Poli – Metalul 2-0 (B)
5 mai 1968 Metalul – Poli 3-0 (B)
22 septembrie 1968 Poli – Metalul 2-1 (B)
20 aprilie 1969 Metalul – Poli 0-0 (B)
3 noiembrie 1969 Metalul Poli-Ripensia 2-2 (B)
24 mai 1970 Poli – Metalul 4-1 (B)
21 noiembrie 1970 Corvinul – Poli 2-0 (B)
13 iunie 1971 Poli – Corvinul 4-1 (B)
14 noiembrie 1971 Corvinul – Poli 2-0 (B)
11 iunie 1972 Poli – Corvinul 4-0 (B)
15 octombrie 1972 Corvinul – Poli 2-1 (B)
20 mai 1973 Poli – Corvinul 4-0 (B)
14 noiembrie 1976 Corvinul – Poli 1-0 (A)
8 iunie 1977 Poli – Corvinul 1-0 (A)
25 septembrie 1977 Corvinul – Poli 2-0 (A)
12 aprilie 1978 Poli – Corvinul 2-0 (A)
10 decembrie 1978 Poli – Corvinul 3-1 (A)
24 iunie 1979 Corvinul – Poli 3-1 (A)
16 noiembrie 1980 Poli – Corvinul 1-0 (A)
3 decembrie 1980 Poli – Corvinul 2-1 (C.R.)
13 iunie 1981 Corvinul – Poli 4-0 (A)
18 noiembrie 1981 Corvinul – Poli 3-2 (A)
2 februarie 1982 Poli – Corvinul 3-1 (A)
24 octombrie 1982 Corvinul – Poli 3-0 (A)
18 mai 1983 Poli – Corvinul 3-1 (A)
29 iunie 1983 Corvinul – Poli 1-1 (8-9 pen.) (C.R.)
5 septembrie 1984 Corvinul – Poli 2-0 (A)
10 martie 1985 Poli – Corvinul 2-1 (A)
28 septembrie 1985 Poli – Corvinul 3-2 (A)
19 aprilie 1986 Corvinul – Poli 4-0 (A)
26 august 1987 Corvinul – Poli 2-1 (A)
13 martie 1988 Poli – Corvinul 1-2 (A)
5 noiembrie 1989 Corvinul – Poli 3-1 (A)
13 mai 1990 Poli – Corvinul 1-0 (A)
10 octombrie 1990 Poli – Corvinul 2-1 (A)
5 mai 1991 Corvinul – Poli 1-0 (A)
29 septembrie 1991 Poli – Corvinul 1-0 (A)
11 aprilie 1992 Corvinul – Poli 1-3 (A)
5 noiembrie 1994 Poli – Corvinul 3-0 (B)
13 mai 1995 Corvinul – Poli 2-0 (B)
11 octombrie 1997 Corvinul – Poli 1-0 (B)
22 aprilie 1998 Poli – Corvinul 3-2 (B)
26 septembrie 1998 Poli – Corvinul 5-0 (B)
24 aprilie 1999 Corvinul – Poli 1-0 (B)
23 octombrie 1999 Poli – Corvinul 0-1 (B)
29 aprilie 2000 Corvinul – Poli 0-0 (B)
9 septembrie 2000 Corvinul – Poli 2-0 (B)
7 aprilie 2001 Poli – Corvinul 4-1 (B)

*) A = Divizia A; B = Divizia B, C.R. = Cupa României

***

Tradiția duelurilor de altădată se va relua, așadar, la finalul acestei săptămâni, chiar dacă actualele FC Hunedoara și ASU Politehnica se vor afla la primul duel direct. Partida va avea loc sâmbătă, de la ora 15, pe stadionul „Michael Klein” din Hunedoara.