tehnomet Archives - Druckeria

FOTOREPORTAJ | Ruinele sportului timișorean (V): „Mănușarul”, terenul de fotbal redevenit spațiu viran în vâltoarea afacerilor imobiliare

Vreme de mai bine de trei decenii, spațiul mărginit de stăzile N.D. Cocea și Theodor Pallady, situat în cartierul timișorean Ciarda Roșie, a fost destinat sportului de performanță. Mai precis fotbalului. De la începutul anilor ’70, până după 2000, aici și-au desfășurat activitatea mai multe echipe timișorene: Chimia Detergenți, Elanul SUT, chiar Tehnomet (pentru o scurtă perioadă), toate echipe tradiționale pentru zona de sud-est a orașului. Gazda obișnuită a celui dintâi teren de fotbal amenajat în Ciarda Roșie a fost însă Mănușarul Timișoara. Echipa fostei Fabrici de Piele și Mănuși (cu peste 800 de angajați în vremurile bune) a fost prezență obișnuită a eșalonului al patrulea din Timiș până spre finele anilor ’90, când a dispărut, odată cu restângerea drastică a activității întreprinderii.

De aproape un deceniu și jumătate, terenul „Mănușarul” zace nefolosit. Ultima grupare care și-a desfășurat activitatea aici a fost BC Golf, la începutul deceniului trecut, când la club activa actualul antrenor al lui ASU Politehnica, Sorin Brîndescu. Încă de atunci, terenul fusese înstrăinat, ajungând pe mâna unui privat, care l-a cedat temporar respectivei școli de fotbal, până la găsirea unui cumpărător. „Când am venit acolo cu BC Golf, am făcut terenul masă de biliard. Și solul e foarte bun în zonă”, își amintea Sorin Brîndescu. Șederea celor de la BC Golf în Ciarda Roșie a fost scurtă, iar proprietarii terenului, care s-au tot succedat de-a lungul anilor, s-au lovit rând pe rând de lege, care nu permite schimbarea destinației unui teren de sport.

Drept urmare, pentru cei ce n-au mai văzut de mult vechiul teren al Mănușarului, locul e de nerecunoscut. A dispărut clădirea vestiarelor, situată în latura dinspre strada N.D. Cocea, au dispărut de câțiva ani și porțile de fotbal, iar din gardul de sârmă au mai rămas doar câteva frânturi. Terenul pe care odinioară se dădeau bătălii crâncene în „D” și „Județ” a fost năpădit de bălării. Practic, nimeni și nimic nu ne mai amintește că aici s-a jucat vreodată fotbal.

În ultima vreme, a apărut totuși o variantă ca acest teren să capete o soartă mai bună. Ripensia, instalată de doi ani în Ciarda Roșie, pe fosta arenă „Tehnomet”, s-a interesat de „Mănușarul” ca potențială bază pentru antrenamente. Din informațiile noastre, nou-promovata în Liga a III-a va începe în următoarea perioadă lucrări de igienizare și cosmetizare a spațiului, primind în acest sens acordul actualului proprietar al terenului. De urmărit!

„Nu eram scoși din producție, așa cum se întâmpla la alte echipe de întreprinderi”

Până să cunoaștem care va fi destinul terenului din Ciarda Roșie, vă propunem să aflăm câteva date despre echipa care a dat numele arenei, Mănușarul Timișoara. Formația ale căror culori tradiționale erau alb-negru a apărut în peisajul fotbalului timișorean la începutul anilor ’60, în Campionatul Orășenesc.

Mănușarul Timișoara, în timpul unei deplasări la Sânmartinu Sârbesc, în 1976. Pe rândul de sus, primul din stânga e interlocutorul nostru, Ioan Cojocariu.

Până la stabilirea în Ciarda Roșie, echipa Fabricii de Piele și Mănuși și-a disputat meciurile de pe teren propriu pe mai multe stadioane din oraș, precum „Textila”, „Stăruința” sau „Plopi”. Ioan Cojocariu, fost jucător și antrenor la Mănușarul în perioada 1968-1989, ne-a dezvăluit cum a fost amenajat terenul propriu al echipei: „Terenul n-a fost niciodată unul impecabil, dar pot spune că era acceptabil. Din 1971 până în 1973, noi l-am amenajat. Spațiul pe care s-a construit baza sportivă, de un hectar, ne fusese cedat de primărie. Noi am tăvălugit terenul, l-am însămânțat, am pus porți, garduri și am construit clădirea vestiarelor”. De altfel, baza „Mănușarul” a fost recunoscută pentru condițiile civilizate pe care le oferea în urmă cu 30-40 de ani, în comparație cu alte terenuri din oraș. „Înainte de Revoluție, am fost printre puținele echipe din oraș care aveam la vestiare cazan pe lemne, cu apă caldă. Pe alte terenuri, la Tehnolemn, chiar la Dacia, te spălai la lighean…”, ne-a mai spus Ioan Cojocariu.

Ioan Cojocariu a activat la Mănușarul preț de aproape două decenii, cu excepția perioadei 1972-1974, când a jucat pentru Șoimii Timișoara, pe durata stagiului militar. A evoluat alături de fotbaliști precum Csordas, Stan (portari), Hum, Dosescu, Lungu, Braica, Bora, Reperger, Bercea, Neducin, Laub, Șulțiu, frații Ciurdaru și chiar Ion Negru, tatăl cunoscutului realizator TV Dan Negru.

„Noi nu eram scoși din producție. Cu toții eram angajații Fabricii de Piele și Mănuși, lucram până la ora 14, iar de la ora 16, de două ori pe săptămână, aveam antrenament. Jucam fotbal doar de plăcere. Mai primeam câte o masă, o bere, un grătar… Dar niciodată bani!”, a ținut să precizeze Ioan Cojocariu.

Mănușarul a fost o formație nelipsită din Campionatul Județean (cum se numea la vremea respectivă eșalonul al patrulea). Nu a evoluat niciodată mai sus, deși s-a implicat în câteva rânduri în lupta pentru supremație. „Prin ’75-’76, țin minte că aveam o echipă bună, bună de tot. Ne-am bătut pentru primul loc în seria noastră cu Jimbolia, dar n-am rezistat presiunilor lor. S-a intervenit de sus, cu arbitri, cu toate șmecheriile vremii. În rest, am fost mereu o echipă de locurile 5-6. Pentru Divizia C nici n-am fi avut condiții, mai ales că nu eram scoși din producție, cum se întâmpla pe la alte echipe de întreprinderi. Nici nu eram o echipă rea, dură, violentă chiar, cum întâlneai la sate. Cine venea să joace cu Mănușarul știa că în Ciarda e liniște”, ne-a povestit Ioan Cojocariu.

Fostul jucător și antrenor al Mănușarului consideră că nivelul de atunci al „Județului” era peste eșalonul al treilea de astăzi. Și trebuie spus că, până în sezonul 1989/1990, sistemul competițional prevedea două serii (de 16, 18 sau 20 de echipe), iar până la barajul propriu-zis de promovare în Divizia C, câștigătoarele celor două serii se întâlneau, în dublă manșă, pentru stabilirea campioanei județului Timiș.

„Nivelul era mult mai bun decât acum. Pot spune că Liga a III-a de astăzi nici nu se compară cu Campionatul Județean din acei ani. Sigur că fotbalul se practica și pe linie de partid… La sate se implicau primăriile, CAP-urile, iar în oraș, toate întreprinderile, prin sindicate, țineau să aibă echipe de fotbal. Deci, direcția era de la centru, dar adevărul e că toți voiau să joace fotbal”, a conchis Ioan Cojocaru.

După 1990, implicarea fabricii în activitatea echipei a fost din ce în ce mai redusă. Încetul cu încetul, echipa s-a îndepărtat de „matcă”, fiind aduși jucători din toate colțurile județului. Mănușarul a mai rezistat în „D” două sezoane după Revoluție. În 1990/1991, s-a clasat pe locul 18, primul retrogradabil, însă prin promovarea campioanei Auto-FZB în Divizia C, trupa din Ciarda s-a salvat. A fost însă victimă sigură în sezonul următor, atunci când numărul echipelor a scăzut de la 20 la 16. De altfel, alături de Mănușarul, la finele sezonului 1991/1992 mai retrogradau alte trei timișorene: Textila, ELBA și Electromotor. Ultima zvâcnire a echipei Mănușarul s-a consemnat în ediția 1998/1999, când a reapărut în Divizia D, preluând locul Laminorului Nădrag. În acea ediție de campionat, la conducerea tehnică echipei din Ciarda Roșie ajunsese cunoscutul Cicerone Manolache, însă nici experiența fostului atacant al Științei Timișoara n-a putut stopa declinul echipei, care a dispărut complet la cumpăna dintre milenii.

STATISTICĂ | Fotbalul timișorean, șubred la temelie! O singură echipă în „D”, premiera sumbră spre care ne îndreptăm

Imagine dintr-un derby timișorean Auto – CFR, disputat în august 2012 în Divizia D

Site-ul druckeria.ro a semnalat, în cei peste patru ani de existență, în numeroase rânduri, dispariția a două-trei duzini de echipe de fotbal din Timișoara, din 1990 încoace. Odată cu întreprinderile de stat, a murit și fotbalul de cartier în capitala Banatului, care a rămas fără câteva repere importante ale tradiției sale fotbalistice. Și, mai cu seamă, fără acea „piramidă”, despre care se vorbește de ani buni, care în momentul de față e compusă doar din trunchi, adică fără vârf și – extrem de îngrijorător! – fără bază.

La finele ediției 2015/2016 a Ligii a IV-a, două dintre echipele Timișoarei au părăsit eșalonul, pe intrări diferite. Ripensia a făcut-o pe ușa din față, reușind să câștige campionatul și apoi barajul de promovare în Liga a III-a, după un 7-0 la „general” cu laureata județului Hunedoara, Hercules Lupeni. De partea cealaltă, CFR-ul a părăsit „D”-ul pe ușa din dos, de pe ultimul loc, iar ieșirea din scenă a fost deloc onorabilă pentru tradiția unei grupări cu 83 de ani vechime, fostă vicecampioană națională și finalistă a Cupei României: neprezentare la jocul din ultima etapă, de acasă, cu AS Peciu Nou. Astfel, prin promovarea Ripensiei în „C” și retrogradarea CFR-ului în „Județ”, Timișoara a rămas în „D” doar cu ACS Poli II. O echipă-satelit a unei divizionare secunde, care după toate probabilitățile va rămâne singura reprezentantă a reședinței de județ în acest eșalon. Altfel spus, o premieră negativă pentru fotbalul timișorean!…

Vremuri de mult apuse, derby-uri de mult uitate

Primul sezon disputat în totalitate în democrație a programat la startul Diviziei D, compusă la acea vreme din 20 de echipe, nu mai puțin de opt team-uri timișorene: Auto-FZB (care a și promovat), Azur, Elba, Modern, Electromotor, Dacia, Șoimii și Mănușarul. Dintre ele, doar Auto mai rezistă, la nivelul Campionatului Municipal (Liga a VI-a), fără particula FZB, purtată până după mijlocul anilor ’90, și care a apărut după fuziunea cu o altă echipă de mare vechime în Freidorf, cea a Fabricii de Zahăr Banat.

Greu de crezut, dar aici se juca fotbal în urmă cu două decenii. Vă prezentăm terenul „Elba”

Să ne amintim și unde jucau echipele mai sus enumerate. Auto-FZB evolua, așadar, în Freidorf, pe binecunoscuta arenă cu tribună acoperită și scaune de… autobuz. Azur juca pe fosta bază „Autoturisme” din zona Buziașului, acolo unde astăzi își dispută meciurile Ripensia. Modern era supranumită echipa din Plopi, activând pe stadionul localizat în acest cartier de margine al orașului, utilizat astăzi doar de Tricoul 1 Iunie. Cei de la Electromotor puteau fi urmăriți în Ronaț, pe actualul stadion de rugby „Gheorghe Rășcanu”, unde și-au desfășurat activitatea mai bine de trei decenii. În apropiere, evolua și Dacia, pe stadionul situat la capătul străzii Mircea cel Bătrân, aflat astăzi într-o avansată stare de degradare. Șoimii, botezați „aviatorii”, își disputau jocurile de acasă aproape de aeroport, pe un teren ce era recunoscut pentru lungimea și lățimea sa, la limita superioară a regulamentului. Arena de casă a echipei Mănușarul se regăsește tot în Ciarda Roșie, însă e de ani buni ieșită din circuit. Iar Elba își avea terenul pe actualul Bulevard Iosif Bulbuca, pe linia tramvaiului 9, chiar lângă ștrandul fabricii. O arenă ce a fost, din păcate, dezafectată imediat după dispariția echipei, iar astăzi nimic nu ne mai amintește de faptul că, la un moment dat, acolo se juca fotbal.

În total, un număr de 36 de cluburi timișorene au activat în Liga a IV-a în perioada 1990-2016, cele mai multe fiind de mult „oale și ulcele”. Practic, le mai avem în prezent, angrenate în competiții, pe ASU Politehnica, Ripensia, ACS Poli II, CFR, Auto și Electrica – însă în cazul grupării „tramvaiștilor” trebuie spus că funcționează de aproape un deceniu exclusiv la nivel de centru juvenil, având înscrisă o echipă în „Municipiu”.

Recordul post-decembrist: 9 timișorene în „D”

Au fost ani în care iubitorii de fotbal din Timișoara aveau decizii greu de luat de fiecare dată când se apropia etapa din „D”. Iar asta datorită numărului extrem de mare de echipe care s-au aliniat la start, însă totul până la începutul deceniului trecut. Practic, recordul de participante în „D” după Revoluție e de 9 echipe timișorene. A fost stabilit de ediția 1991/1992, când Timișoara era reprezentată de Dacia, Azur, Modern, Șoimii, Tehnolemn, Textila, Elba, Electromotor și Mănușarul, iar apoi egalat în ediția 2000/2001, când s-au aliniat la start Tabac-Textila, Tehnomet, Calor, CFR, Bayern, Șoimii, Universitatea, Petrom și Comtim.

Ultimul teren de fotbal din Mehala, stadionul „Dacia”, și-a închis de mult porțile. Aici evolua odinioară echipa cu același nume, campioană în „D”, în sezonul 1993/1994

Recordul negativ, până în prezent, a fost de două echipe timișorene prezente într-o ediție a „D”-ului. S-a întâmplat chiar de trei ori: în 2009/2010 (Poli 2002 și Auto) și în sezoanele 2011/2012 și 2012/2013, când Timișoara a fost reprezentată de fiecare dată de CFR și Auto.

Dispariția echipelor tradiționale ale D-ului din ultimul sfert de veac a adus, de la sine, părăsirea, degradarea și chiar demolarea unui număr important de baze sportive. Iar ca o consecință, o lipsă de opțiuni pentru juniorii cluburilor timișorene (sau școlilor de fotbal) aflate încă în activitate, care astfel nu au șansa de a se „roda” aproape de casă și, în cel mai bun caz, ajung să-și încerce norocul în alte zări. Ultimii ani ne-au oferit însă exemple cu duiumul de tineri extrem de talentați, dar care s-au pierdut ori au abandonat complet fotbalul, una dintre explicații fiind, fără doar și poate, numărul mic de echipe Timișorene active sau măcar stabile.

Fotbalul timișorean e în acest moment o construcție șubredă, fără acoperiș și fără fundație, care trăiește doar prin câteva grinzi și ziduri de susținere (le-am numi aici pe cele două divizionare B, ASU Politehnica și ACS Poli, plus proaspăta divizionară C, Ripensia). În rest, Timișoarei i-a rămas o singură echipă în Liga a IV-a și alte câteva cluburi împrăștiate prin „Județ” sau „Municipiu”. De-a dreptul alarmant, pentru un oraș de mărimea și tradiția fotbalistică a Timișoarei!

***

30 de echipe a pierdut Timișoara din 1990 încoace (dintre cele care au evoluat și în Liga a IV-a): Azur, Elba, Modern, Electromotor, Dacia, Șoimii, Mănușarul, Tehnolemn, Textila, Electrica, Tabac, Poli II (participantă în 98/99), Telecom, Celuloză și Oțel, Tehnomet, Știința (AS Politehnica), CSA, Bayern, Universitatea, Petrom, Comtim, Voința, Frola, Tipomic, Calor, UMT (participantă cu echipa-satelit), BC Golf, Top Alumino (mutată la Dumbrăvița), Poli 2002, Informatica.

12 ediții ale Ligii a IV-a Timiș (începând din 1990/1991) au avut câștigătoare din Timișoara: 90/91 Auto-FZB, 92/93 Electrica, 93/94 Dacia, 95/96 Electrica, 98/99 Telecom, 99/00 Știința, 00/01 CFR, 01/02 CFR, 02/03 CFR, 04/05 Calor, 14/15 ASU Politehnica, 15/16 Ripensia.

4 echipe va alinia la start Timișoara în primele patru ligi în sezonul viitor, dintre care un „satelit”. Actuala „piramidă” a fotbalului timișorean e reprezentată în graficul de mai jos:

Cupa României | Confuzia schimbărilor: Ripensia, Caransebeș și UTA, excluse din competiție

Două cazuri de necunoaștere a regulamentului în faza a V-a a Cupei României, ambele consemnate în județul Timiș! Ripensia Timișoara, deși învingătoare cu un categoric 6-1 în disputa cu divizionara secundă FC Caransebeș, a fost exclusă din competiție, alături de gruparea gugulană, ambele efectuând câte patru schimbări. Aceeași soartă a avut-o și UTA Bătrâna Doamnă, care s-a impus cu 2-1 la Lugoj, iar antrenorul Roland Nagy a înlocuit patru jucători.

FRF a oficializat excluderile celor trei vestice din Cupa României, pentru nerespectarea regulamentului privind numărul de înlocuiri. Conform ROAF, în cazul în care într-un meci de Cupa României se întâlnesc o formație din Liga a II-a și una de eșalon inferior, se permit maximum trei schimbări, preluându-se astfel regulamentul în vigoare din divizia secundă.

Miercuri, pe „Tehnomet”, atât Ripensia, cât și FC Caransebeș s-au aflat în culpă. Chiar dacă pe teren timișorenii au obținut o calificare fără dubii, scor 6-1, ambele combatante se văd excluse din competiție, conform deciziei Comisiei de Disciplină și Etică a FRF. La meciul în cauză, Ripensia a efectuat următoarele înlocuriri: Trifu cu Mediop, Ungureanu cu Luca, Păscăleanu cu Nechifor și Toma cu Stancu, aceasta din urmă petrecută în minutul 80. De partea cealaltă, antrenorul italian Giovanni Pisano i-a înlocuit pe Curelea cu Pascal, Bona cu Telecican, Cârstoiu cu Stoica și A. Pissano cu Suru, aceste ultime două schimbări fiind efectuate în același timp, în minutul 55.

Ripensia a reacționat astăzi, printr-un comunicat postat pe pagina de Facebook a clubului. Roș-galbenii au termen de două zile pentru a formula un recurs, ei solicitând în plus Federației comunicarea motivării deciziei:

Comunicat

În această dimineață am primit informația sancționării clubului nostru în cadrul Dosarului 324/CD/2015, în Sedinta din 28.08.2015 a Comisiei de Disciplină și Etică a Federației Române de Fotbal, prin pierderea jocului cu FC Caransebeș, din Cupa României, prin forfeit (reamintim, pe teren partida s-a încheiat 6-1 pentru echipa noastră).

În conformitate cu Art 115, alineatele 1 și 2 din Regulamentul Disciplinar al FRF, am solicitat Federației Române de Fotbal comunicarea motivării acestei decizii.

Din momentul comunicării, clubul nostru are termen de 2 zile pentru a formula Recurs la decizia Comisiei de Disciplină și Etică.
Îi asigurăm pe toți Membrii Asociați, pe toți suporterii FC Ripensia și pe toți iubitorii de fotbal pentru care VALORI ca MORALITATEA, ONOAREA sau CINSTEA nu sunt un moft, că vom face toate eforturile și diligențele pentru repunerea clubului nostru în drepturile conferite de victoria obținută pe terenul de joc.

Radu Ienovan,

Președinte FC Ripensia

Situație similară la partida dintre CSM Lugoj și proaspăta divizionară secundă UTA Bătrâna Doamnă, disputată marți și câștigată de arădeni cu 2-1. Antrenorul roș-albilor, Roland Nagy, a efectuat de asemenea patru modificăr: Polgar și Hlistei le-au lăsat locul lui Rus și Vlad în minutul 63, pentru ca în minutul 70 să se producă alte două schimbări: Man și Jorza au ieșit, iar în locul lor au intrat Szekely și Sorian. În acest caz, UTA a fost sancționată cu pierderea prin forfait a jocului, în turul următor fiind calificată astfel CSM Lugoj, care a efectuat doar trei modificări.

Foto: 7-zile.com

FOTO: Prim eșec în fața Ripensiei: ASU Politehnica, întoarsă în șase minute în Ciarda Roșie

ASU Politehnica a pierdut derby-ul din semifinalele Cupei României, 1-2 în fața rivalei din campionat, Ripensia. La capătul unui joc încrâncenat, roș-galbenii au încheiat învingători, după ce deschiderea de scor a aparținut alb-violeților.

Pe o bază minusculă (fostul teren „Tehnomet”), dar umplută mult peste capacitate (aproximativ 1.000 de spectatori în total), Ripensia și ASU Politehnica n-au mai repetat spectacolul din martie, de pe „Dan Păltinișanu”. Roș-galbenii, care au dat dovadă de naivitate în acel 2-6 din campionat, au părut să-și fi învățat foarte bine lecția. Nu s-au mai avântat în atac, l-au păzit cu mare atenție pe golgheterul Drăghici și s-au folosit din plin de arma contraatacului.

Până la pauză, tabela a rămas imaculată, cea mai mare ocazie aparținând însă alb-violeților. În minutul 31, Taub a centrat perfect de pe stânga, pentru Drăghici, care a trimis plasat, cu capul, din opt metri, dar portarul Rădulescu s-a întins și a îndepărtat pericolul. De partea cealaltă, gazdele au avut prima ocazie în minutul 48, tot printr-o lovitură de cap: centrare Luca de pe dreapta pentru Ungureanu, însă Burtic a reușit să rețină în doi timpi.

Pe fondul dominării Ripensiei, ASU Politehnica a fost cea care a deschis scorul. În minutul 58, căpitanul Naidin a profitat de neatenția defensivei gazdă, precum și a portarului Rădulescu, marcând de la 22 de metri, superb, la vinclu.

Replica gazdelor a fost cât se poate de promptă. În minutul 64, Ripensia a egalat, prin Mediop, care a reluat din fața porții centrarea lui Toma de pe stânga. Apoi, în minutul 70, Briciu – aflat și la originea fazei primului gol – a scăpat spre poartă, cu Gavriluță în spate – și l-a executat pe Burtic: 2-1.

Ripensiștii au știut să țină de acest avantaj, deși alb-violeții s-au aruncat cu toate liniile în atac. Pe finalul partidei, Sorin Brîndescu l-a trimis în avanposturi chiar și pe fundașul central Gavriluță, însă fără succes. 2-1, iar finala din 2013 a Cupei României va fi reeditată, întrucât Ghiroda s-a impus în cealaltă semifinală, 3-1, pe terenul Unirii Sânnicolau Mare.

Ripensia Timișoara (antrenor Cosmin Stan): Rădulescu – Popa, Francescu, Nohai, Toma, Păscăleanu, Zaluschi, Luca, Briciu, Unureanu, Mediop. Au mai intrat Ciobai, Bobină, Rațiu și Firuț.

ASU Politehnica (antrenor Sorin Brîndescu): Burtic – Contescu, Gavriluță, Rebenciuc, Taub – Naidin, Filimon – Vucea, Stancu, Ghinescu – Drăghici. Au mai intrat Budur, Ilie și Rus.

„Trebuia poate să vină și o înfrângere la un moment dat. Nu sunt dezamăgit, pentru că 70 de minute am controlat jocul tactic. Apoi, am fost destul de dezorganizați. Plus că l-am pierdut pe Naidin, care s-a accidentat, Gălan a fost de asemenea indisponibil. Iar programul nostru din ultima săptămână, a făcut ca finalul să nu îl ducem cu luciditate. Asta este, nu am făcut un obiectiv din Cupa României. Dar noi respectăm orice competiție, ne doream să câștigăm, dar așa a fost să fie. Felicităm Ripensia și îi urăm succes în continuare”, a declarat antrenorul lui ASU Politehnica, Sorin Brîndescu.

ASU Poli II a câștigat derby-ul „sateliților”: 5-2 cu Ripensia II

ASU Poli II își continuă parcursul perfect din Campionatul Municipal. Trupa lui Antonio Foale a obținut o victorie clară și astăzi, pe terenul „Tehnomet” din Ciarda Roșie, fieful formației secunde a Ripensiei, asta după ce tinerii roș-galbeni au condus cu 2-0 în debutul reprizei secunde.

Primă repriză slabă făcută de fotbaliștii convocați astăzi la ASU Poli II, foarte tânăra garnitură a Ripensiei Primavera, ghidată din teren de antrenorul Cosmin Stan, dominând ostilitățile. Gazdele au reușit și deschiderea de scor, în minutul 28, prin Bogdan Uță, asta în vreme ce alb-violeții continuau să constuiască fără orizont.

La pauză, ASU Poli II a ieșit mai mult la joc, însă tot ripensiștii aveau să puncteze, în minutul 55, prin același Uță, la capătul unui contraatac. Șase minute mai târziu, Feher a obținut însă un penalti, transformat de Brânzan, iar oaspeții reveneau în joc. Egalitatea s-a restabilit în minutul 75, atunci când Ardelean a reluat cu capul centrarea de pe stânga a lui Florea, pentru ca două minute mai târziu, Opriș să îi aducă pe alb-violeți în avantaj, lobându-l pe portarul Filip, ieșit undeva la mijlocul careului. Cele două lovituri încasate în două minute i-au descumpănit pe cruzii jucători ai gazdelor, care au mai încasat două „boabe” în secvențele de final. În minutul 89, același Opriș a dejucat o nouă gafă în lanț a apărătorilor Ripensiși, trezindu-se singur cu Filip, pentru ca în primul minut de prelungire, Ardelean să întoarcă din corp un fundaș al gazdelor, suficient pentru a-și crea culoar de șut. Scor final 5-2, iar ASU Poli II e lider în Seria I din „Municipiu”, cu maximum de puncte după cinci etape.

Ripensia II Timișoara (antrenor Cosmin Stan): Al. Filip – Firuț, Rusu, Bagiu, Duțu, Mitrescu, M. Mihai, Uță, Hozan, Gaitin, C. Stan. Au mai intrat Olărescu, Micu, Cl. Filip.

ASU Poli II Timișoara (antrenor Antonio Foale): Șerban – Lazăr, Hușanu, Brânzan, Secotă, Giurasevici, Opriș, Popa, Feher, Luchin, Ardelean. A mai intrat Florea.

„În prima repriză n-am jucat nimic. Unii dintre jucători consideră că e o pedeapsă să vină la echipa a doua, ceea ce nu este adevărat. La pauză le-am și explicat acest lucru, ca să înțeleagă. Nu e o pedeapsă, echipa asta e făcută chiar pentru ei, pentru jucătorii ce nu prind lotul la Liga a IV-a. Au înțeles de ce am venit aici și, drept dovadă, s-au impus clar în repriza a doua. Obiectivul nostru e clar, clasarea pe primul loc în serie, rămâne de văzut dacă îl vom putea îndeplini”, a declarat la final Antonio Foale.