Poveștile derby-ului | Știința și UTA, de aceeași parte a baricadei! O selecționată a celor două cluburi, protagonista unui meci de gală, în 1960

Poli – UTA s-a împietrit, de-a lungul anilor, drept una dintre cele mai acerbe rivalități din fotbalul românesc. Și totuși, despre această rivalitate putem vorbi, în adevăratul sens al cuvântului, abia din 1964, după o remiză cu incidente între cele două grupări, pe proaspăt construitul stadion „1 Mai”. E mai puțin cunoscut însă faptul că, în 1960, a existat o selecționată a jucătorilor de la Știința (viitoarea Poli) și UTA, care a disputat, la Timișoara, un amical de prestigiu, cu echipa braziliană Vitoria Bahia.

Vitoria Bahia era una dintre grupările în vogă ale fotbalului brazilian, la granița dintre anii 50 și 60. În 1959, clubul-fanion al regiunii Bahia cucerise pentru prima oară în istorie Taça Brasil, după o finală decisă la rejucare cu Santos, clubul marelui Pele. În 1960, formația din Bahia a efectuat un turneu în România, susținând trei partide, la Bacău, Timișoara și București.

Pe Bega, brazilienii au întâlnit o selecționată care astăzi poate fi considerată inedită, între prim-divizionarele Știința Timișoara și UTA, viitoare mari rivale în fotbalul din vestul țării. Înaintea întâlnirii cu Vitoria Bahia, programată pe 9 octombrie 1960, selecționata celor două cluburi au disputat un amical de acomodare în această formulă cu divizionara secundă CFR Timișoara. Combinata Știința-UTA s-a impus cu 3-0, prin golurile marcate de trei jucători ai „studenților”, Petescu, Lazăr și Manolache.

La 9 octombrie 1960, nu mai puțin de 20.000 de spectatori s-au înghesuit în tribunele stadionului „CFR”, pe atunci cea mai încăpătoare arenă a orașului. Numerosul public a văzut 90 de minute de spectacol fotbalistic, combinata Știința-UTA remizând cu Vitoria Bahia, scor 4-4.

Selecționata românească și-a asigurat rapid un avantaj de două goluri, prin „dubla” golgheterului Științei, Cicerone Manolache, din minutele 13 și 18. Brazilienii au redus din handicap în minutul 25, prin Oliveira. Gruparea timișorerano-arădeană a refăcut însă avantajul de două goluri, în minutul 35, prin reușita lui Ilie Gîrleanu, unul dintre veteranii Științei Timișoara. Scorul primei reprize, 3-2 pentru gazde, a fost stabilit de Matos, care a marcat apoi și pentru 3-3, în minutul 52. Cicerone Manolache a reușit „tripla” în minutul 80, readucând combinata Știința-UTA în avantaj, însă Vitoria Bahia a egalat din nou, în minutul 87, prin Goncalves.

Iată caseta tehnică a acestei inedite întâlniri:

Combinata Știința-UTA – Vitoria Bahia 4-4 (3-2)
(Manolache 13, 18, 80, Gîrleanu 35 – Oliveira 25, Matos 43, 52, Goncalves 87)

Știința-UTA: L. Coman (Curcan) – Szucs, Băcuț II (Turcan), Kapas – Jenei, Petschowski (Tănase) – Gîrleanu (Pârcălab), Igna (R. Lazăr), Manolache (Floruț), Mițaru (Czako)*;
Vitoria Bahia: Wilson (Carneiro) – Valvir, Francesco de Paulo, Oliveira – Roberto, D’Almeida – Wassil (Tannos), Fialho, Matos (Goncalves), Ottmey, Mathias.

*) Numele scrise cu litere îngroșate sunt cele ale jucătorilor proveniți de la Știința Timișoara

Așadar, toate golurile selecționatei românești din amicalul cu Vitoria Bahia de la Timișoara au fost reușite de jucători ai Științei. De altfel, chiar brazilienii i-au remarcat pe fotbaliștii pregătiți la gruparea studențească, în turul acelui campionat, de fostul ripensist Silviu Bindea.

Ary Lund, gazetar brazilian și conducător tehnic al delegației braziliene în turneul din România, declara, în Ziarul Sportul, din 11 octombrie 1960: „Am legat prietenii cu mulți dintre locuitorii orașului de pe malul Begăi. (…) A fost un meci frumos, tehnic și interesant. Din echipa combinată împotriva căreia am jucat, mi-au plăcât cel mai mult Gîrleanu, Pârcălab și Manolache”.

***

Partida Politehnica Timișoara – UTA, din etapa a 35-a a ligii secunde, se desfășoară duminică, de la ora 19:00, pe stadionul „Dan Păltinișanu”.

FOTO: Astăzi pare de neconceput: Iolanda Balaș, Lia Manoliu sau Zoltan Vamoș, concurând pe „CFR”

1965 Mihaela Penes

Mihaela Peneș, campioană națională la suliță, în 1965, după o dispută palpitantă cu Maria Diaconescu, pe stadionul de la Gara Mare

La finalul săptămânii începe sezonul atletic al seniorilor, cu prima etapă a Campionatului Național de sală. La București. Iar primăvara și vara, așa cum ne-am obișnuit în ultimii ani, „naționalele” se mută la Pitești. A trecut de mult vremea în care astfel de concursuri se organizau la Timișoara. Mulți dintre cei ce lecturează acest material nici nu erau născuți atunci când aici, pe Bega, se desfășurau Campionate Naționale sau chiar întâlniri internaționale.

Astăzi vă propunem un exercițiu de imaginație. Cu toții cunoaștem starea actuală a stadionului „CFR”. O arenă care s-a degradat continuu în ultimii 20 de ani, timp în care a fost disputată în instanțe. Așadar, vă puteți imagina un concurs național sau chiar internațional pe vechea arenă de la Gara Mare?

Construit după cel de-al Doilea Război Mondial, pe locul legendarei arene „Banatul, distrusă de bombardamente, și dat în folosință în 1949, stadionul CFR a fost, nu de puține ori, o gazdă primitoare pentru atleți. Vom aminti, în cele ce urmează trei competiții importante desfășurate pe această arenă, toate în anii ’60.

7-8 octombrie 1961 Triunghiularul România – Italia – Ungaria

1961 Ro-Ita-Ung

Ceremonia de deschidere a triunghiularului Româna – Italia – Ungaria, pe stadionul „CFR”

Singura întâlnire de acest gen organizată în România anului 1961, competiția de la Timișoara s-a bucurat de prezența unor nume importante ale atletismului național și internațional. Publicul timișorean a avut ocazia de a o vedea la lucru pe Iolanda Balaș, pe atunci o tânără în vârstă de 24 de ani, dar deja consacrată la scară mondială. „Ioli”, fata crescută în Iosefin, într-o clădire în care soarta a făcut să locuiască o familie de atleți, soții Eugen Lupșa și Luiza Ernst-Lupșa, se prezenta pe „CFR” cu statutul de campioană olimpică, pe care și-l câștigase cu un an în urmă, la Roma. La Timișoara a fost prezentă și Lia Manoliu, o stea în continuă ascensiune, după bronzul la disc cucerit tot la Roma. Dintre vizitatoare, o amintim pe itlianca Letizia Bertoni, medaliată cu argint la Campionatele Europene de la Berna, din 1954, la 4x100m.

1961 Lia Manoliu

Lia Manoliu și rezultatul ei, afișat la Timișoara

La general, România a câștigat în fața Italiei, cu 62-41, și a realizat un punctaj egal cu al Ungariei, 52-52.

Dintre românce, pe cea mai înaltă treaptă a podiumului au urcat Iolanda Balaș (săritura în înălțime, cu 1.80m, pe locul doi clasându-se, la mare distanță, unguroaica Eva Geley, cu doar… 1.58), Maria Pandele (lungime – 5,85m), Ana Roth (greutate – 15,35m), Lia Manoliu (disc – 54,29m) și Maria Diaconescu (suliță – 53,97m).

Tot în acele zile, s-a desfășurat și un concurs al reprezentativelor de tineret, între România și Ungaria, tricolorii impunându-se la general cu 101-96.

1961 60mg si 100m

Publicul privește în picioare finalele probelor de 60m garduri și 100m

 

Septembrie 1963 Triunghiular de juniori România – Polonia – Iugoslavia

1963 Ion Osoianu 400m

Finish-ul probei de 400m plat, în fața tribunei populate de la Gara Mare

Doi ani mai târziu, arena „CFR” devenea din nou gazda unui triunghiular internațional, de această dată destinat juniorilor, atât la masculin, cât și la feminin. În întrecerile băieților, au participat, alături de reprezentantele României, cele ale Iugoslaviei și Poloniei. Tricolorii au câștigat cu 102-97 în fața vecinilor, dar au pierdut cu 114,5-93,5 în fața Poloniei. În duelul direct al oaspeților, Polonia s-a impus în fața Iugoslaviei cu 118-81.

La feminin, s-a desfășurat doar o întâlnire între România și Polonia, câștigată de gazde cu 63-52.

August 1965 Campionatele Naționale ale României

1965 Vamos

Coperta a IV-a a Revistei Sport din august 1965: timișoreanul Zoltan Vamoș, în drum spre medalia de aur la 3.000m obstacole

După aproape două decenii, o finală a „naționalelor” a fost găzduită la Timișoara. Din presa vremii aflăm însă că locația nu trebuia să fie stadionul „CFR”, ci noul „1 Mai”, inaugurat doar cu doi ani în urmă. Dar… „organizatorii au ales stadionul cu tribune din lemn, cu fum, pufăit și chiuit de locomotivă, nu dintr-un respect pentru tradiție, pentru asigurarea unei atmosfere intime, ci deoarece și-au dat seama, în ceasul al unsprezecelea, că pista noului și modernului stadion 1 Mai, cu tribune de beton, a căror capacitate e de ordinul zecilor de mii, nu corespunde cerințelor”. Da, gafe de proiecție, execuție și breșe de organizare se întâmplau și în urmă cu jumătate de veac.

Publicul numeros prezent din nou în tribunele arenei de la Gara Mare a avut ce vedea. O revenire de senzație în prim-plan pentru localnicul Zoltan Vamoș, învingător în cursa de 3.000 de metri obstacole. Un duel de neuitat pentru titlul la aruncarea suliței, între consacrata Maria Diaconescu și o tânără speranță, pe numele ei Mihaela Peneș. Chiar dacă cea din urmă era campioana olimpică en titre, tot veterana Deaconescu era văzută drept favorită.

Însă tinerețea a învins, Mihaela Peneș descriind, în Revista Stadion, senzațiile trăite la Timișoara: „Aici, la Timișoara, a fost cel mai greu concurs din scurta mea carieră. Când am ajuns la locul de întrecere, lumea din tribună a început să mă aplaude ca pe o favorită. Nu am fost obișnuită cu toate aceste aplauze, deoarece favorită a fost întotdeauna numai Maria Diaconescu. Va să zică acum sunt eu favorită. Știam că favoritul are un prestigiu pe care e obligat să și-l apere. Și, dintr-o dată, m-a cuprins teama.

1965 Iolanda Balas - al 15-lea titlu national consecutiv

Iolanda Balaș devine campioană națională, pentru a 15-a oară la rând, tocmai acasă, la Timișoara

Dacă mă învinge Maria Diaconescu, unde-mi este prestigiul? Niciodată nu mi-a fost teamă de ea, acum îmi era. Sângele a început să dea în clocot. Respiram și aveam senzația că mă sufoc. În loc de oxigen, trăgeam în plâmâni… trac. Îmi dădeam seama că fac totul anapoda. Mă zbăteam în mine să scap de această intoxicație cu trac. Până la urmă am reușit, dar m-am comportat ca un convalescent”.

 

Firește, cireașa de pe tort pentru publicul de pe „CFR” a fost evoluția Iolandei Balaș. 1.75 a sărit atleta născută foarte aproape, în Iosefin. Dar suficient pentru a-și trece în cont cel de-al 15-lea titlu de campioană națională.

Au trecut anii, iar Timișoara nu mai face de mult subiectul unei discuții privitoare la locul de desfășurare al unui campionat național de atletism. Nu există, momentan, o pistă omologabilă pentru concursuri oficiale. Iar probele tehnice (lungime, înălțime, prăjină, suliță, disc, greutate etc.) au dispărut complet din repertoriul atleților timișoreni. Iar motivul e simplu: nu au unde să le învețe…

Foto: Colecția Revistei Stadion

Eșec dureros pentru fetele de la CFR: 1-2 cu Brașovul

cfrt
CFR Timișoara a suferit astăzi un eșec surprinzător pe teren propriu, în fața penultimei clasate din play-off, Blue Angel Cristian Brașov. „Leopardele” au încasat două goluri în prima repriză, pe fondul unor greșeli defensive, iar în partea secundă au ratat ocazie după ocazie.

Tensiune nejustificată, cartonașe roșii, greșeli defensive, ratări monumentale. Cam așa ar suna un rezumat succint al celor petrecute astăzi pe arena de la Gara Mare. Fetele de la CFR porneau ca favorite în fața Brașovului, grupare pe care în tur au învins-o în deplasare cu 3-0. Mai mult decât atât, o victorie în fața trupei de sub Tâmpa le-ar fi urcat pe „leoparde” pe locul secund, la 3 puncte în fața echipei din Târgu Mureș. Numeroasele absențe din lot și forma slabă a titularelor de astăzi au dus însă la un eșec ce periclitează chiar și locul 3 pentru CFR.

Startul meciului a fost un coșmar pentru formația de la Gara Mare. Iuliana Obreja (min. 6) și Nicoleta Bărbos (min. 12) au perforat poarta Melisei Șodinca, de fiecare dată în urma unor grave greșeli defensive ale gazdelor. Până la pauză, jocul CFR-ului s-a legat greoi, astfel că fazele periculoase au lipsit de la poarta brașoveană.

În partea secundă, CFR-ul a apăsat pedala de accelerație, mai ales după ce Alina Cimpoeș a văzut cartonașul roșu, la o intrare dură asupra portăriței Melisa Șodinca. Ocaziile au început apoi să curgă la poarta Brașovului. În minutul 70, „leopardele” au ratat două șanse imense în aceeași fază, șutul Manuelei Voica fiind respins în transversală, iar apoi Larisa Sârbovan a tras direct în portar, din 3 metri. Două minute mai târziu, Andreea Cojocaru a scăpat singură cu portărița Mirela Abălașei, pe care a reușit să o lobeze, însă mingea a căzut în fața porții goale, sărind apoi peste transversală. Golul care le-a readus pe timișorence în joc a venit în cele din urmă în minutul 76, atunci când Ionela Voica a scuturat plasa cu un șut de la marginea careului.

După ce a redus din diferență, CFR-ul n-a mai reușit să mențină aceeași presiune pe jumătatea adversă. Golul egalizator nu a mai venit dar, în schimb, în minutul 86 s-a restabilit raportul numeric, Sorina Munteanu văzând cartonașul roșu pentru un fault în postura de ultim apărător.

S-a încheiat 2-1 pentru formația din Brașov, care și-a umbrit însă victoria printr-un comportament ce nu face cinste unei întreceri feminine. Mai întâi, eliminata Alina Cimpoeș a avut un schimb neortodox de replici cu spectatorii, în drumul ei către vestiare. Pe finalul întâlnirii, delegatul oaspeților, Laurențiu Pufulete, a fost eliminat de pe bancă, salutând apoi decizia arbitrului cu ajutorul degetului mijlociu, îndreptat către tribună.

CFR Timișoara a abordat partida de astăzi în formula Șodinca – Trancău, Durlă, Abrudan, Cojocaru (cpt.), Ababei, M. Voica, Munteanu, Obrad, I. Voica, Sârbovan. A mai intrat Novotni.

„Un meci nereușit pentru noi astăzi. Depindem foarte mult de jucătoarele care ne-au lipsit, astăzi am avut chiar 6 absente. Totuși, de la celelalte jucătoare așteptam ceva mai mult, se pare că suntem într-o pasă proastă. Nu atât scorul, cât jocul e cel care mă nemulțumește. Nu e suficient să ai voință, trebuie și putință și minte și valoare. Ne pare rău că am dezamăgit suporterii care au venit astăzi la stadion. Eu sunt principalul vinovat pentru acest rezultat, probabil trebuia să fac anumite modificări mai devreme și acum am fi fost poate într-un alt stadiu. Oricum, rămânem în obiectiv, dar pentru asta trebuie să batem la Craiova. În cazul în care pierdem toate meciurile până la final, putem rata chiar și locul 3”, a declarat la final antrenorul CFR-ului, Florin Bugar.

CFR ’80: Fotbalul la Gara Mare, de la „Banatul”, la „CFR” (II)

Stadionul „Banatul” în 1914, la un an de la inaugurare
Zona din spatele Gării Mari e, fără îndoială, cel mai vechi punct fotbalistic al orașului. În spațiul pe care astăzi se află stadionul CFR, se bate mingea de exact 100 de ani. În 1913 a fost inaugurată prima mare arenă a orașului, care nu a rezistat însă decât până în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când a fost distrusă de bombardamente.Complexul sportiv a fost complet reamenajat în 1949, stadionul CFR căpătând forma în care îl regăsim și astăzi.

Nu departe de Mehala, botezată „Copacabana Timișoarei”, pentru numărul mare de fotbaliști de valoare care s-au rodat pe maidanele cartierului, găsim astăzi stadionul CFR. O construcție ce a suferit prea puține îmbunătățiri din toamna lui 1949, atunci când spațiul din spatele Gării Mari a fost redeschis sportului. Vorbim despre unul dintre principalele repere de pe harta fotbalistică a orașului, unde se bate mingea de exact 100 de ani.

12 octombrie 1913 e una dintre datele importante ale istoriei fotbalului timișorean. La doar 14 ani de la serbarea organizată de elevii Liceului Piarist, în care era prezentat publicului larg „modernul joc englez cu mingea”, orașul de pe Bega își inaugura primul stadion în adevăratul sens al cuvântului. E vorba despre Arena Sportivă, cunoscută mai târziu drept „Banatul” și construită de către muncitorii feroviari, sub îndrumarea inginerului Arnold Jakobi, pentru echipa Chinezul, care se afla pe atunci în plină afirmare. Până la acea dată, în Timișoara se juca fotbal în spații mai degrabă improvizate, pe velodromuri cicliste sau pe diverse terenuri virane amenajate rudimentar și pe care erau montate porți din lemn.

Arena Sportivă a devenit rapid un loc de pelerinaj pentru pasionații fotbalului, aflat încă în fașă pe meleagurile noastre. Ani buni, stadionul de la Gara Mare a fost cel mai încăpător al orașului, dispunând de o tribună de lemn acoperită și înălțată la câțiva metri buni de la sol, asemănătoare ca aspect cu cea de pe defuncta arenă UMT. După Primul Război Mondial, fenomenul fotbalistic a explodat pur și simplu în Timișoara, numărul echipelor crescând mult prea rapid în comparație cu infrastructura. Astfel că Arena Sportivă, unul dintre puținele terenuri omologate ale vremii, a fost, de-a lungul anilor, gazda mai multor echipe, precum Chinezul, C.A.T., Banatul, Sparta CFR (ulterior Sparta Unirea CFR), CFR și chiar Ripensia, în primii ani de existență ai clubului.

Cel de-al Doilea Război Mondial a afectat însă cumplit primul templu al fotbalului timișorean, stadionul ce preluase denumirea „Banatul” fiind distrus complet de bombardamente. La reluarea activității fotbalistice, echipa CFR-ului a jucat câțiva ani în exil, pe arena Electrica (mai târziu UMT), rămasă cea mai încăpătoare a orașului.

La Gara Mare s-a lucrat însă intens în această perioadă. Iată cum relata presa locală, în 1948, construcția noului stadion al CFR-ului: „CFR Timișoara, clubul lui Ritter și al lui Reuter, a început lucrările pe fostul teren „Banatul”. Muncitori calificați și voluntari din căminul de ucenici al atelierelor lucrează aci pentru a termina o lucrare splendidă încă în acest an. Se lucrează acum la drenaj, dar garduri splendide înconjoară de pe acum tot stadionul ce va trebui să cuprindă un teren mare de joc, cu pistă de zgură bineînțeles. Poligon, popicărie, terenuri de volley și basket, precum și tribune vaste de beton vor găsi loc pe acest stadion”.

Noul stadion al CFR-ului și-a deschis porțile la 17 octombrie 1949, cu ocazia unui meci amical susținut de echipa feroviară, cu maghiarii de la MATEOSZ Budapesta și pierdut cu 0-2 de către gazde.

Din păcate, în ultimele șase decenii, nu s-au realizat prea multe îmbunătățiri la arena CFR. În 2005, odată cu revenirea după opt ani a CFR-ului în liga secundă, au fost cosmetizate tribunele și aleile din incinta stadionului și montate câteva sute de scaune în locul vechilor gradene de lemn, în tribuna dinspre cartierul Blașcovici. Ani de zile, orice inițiativă de modernizare a arenei a fost blocată de procesul întins pe mai bine de două decenii, între Regionala CFR și Mircea Dorobanțu, cel care în 1991 s-a intitulat drept continuator al Clubului Sportiv Banatul și și-a cerut dreptul de proprietate asupra terenului de aproape 6 hectare din spatele Gării de Nord.

Situația juridică a terenului a fost rezolvată finalmente anul trecut, iar în prezent, bătrâna arenă CFR poate spera în sfârșit la vremuri mai bune. Acest lucru s-ar putea realiza prin parteneriatul clubului de fotbal cu rugbyștii de la RCM Timișoara, campioana României având în plan amenajarea unui stadion modern, care să găzduiască întreceri de nivel internațional.

Rugbyul și fotbalul vor conviețui pe CFR: „În câteva săptămâni începem lucrările”


Campioana RCM Timișoara își pregătește mutarea pe baza CFR. Vicepreședintele clubului de rugby, Dan Dinu, a anunțat că peste câteva săptămâni vor începe lucrările de reamenajare a terenurilor și a tribunelor, urmând a se construi o bază civilizată atât pentru sportul cu balonul oval, cât și pentru fotbal.

RCM Timișoara, CFR Timișoara și Primăria s-au înțeles săptămâna trecută pe tema stadionului CFR. Campioana națională la rugby se va muta în acest an la baza de pe strada Nera, peste câteva săptămâni urmând să înceapă lucrările de modernizare și reamenajare. Cu toate acestea, șansele ca arena de la Gara Mare să găzduiască meciuri de Challenge Cup încă din acest an sunt reduse, astfel că rugbyștii își vor disputa meciurile europene din toamnă, cel mai probabil, pe stadionul „Dan Păltinișanu”.

„Suntem în faza de realizare a machetelor, a planurilor, a evaluărilor de buget. În câteva săptămâni am putea începe lucrările. Totuși, nu cred că vom putea găzdui încă din acest an meciuri din Challenge Cup pe acest stadion, astfel că rămâne în picioare varianta Dan Păltinișanu”, a declarat Dan Dinu.

Întreaga bază va căpăta o cu totul altă față în această primăvară. În primul rând, vor exista vestiare separate, fotbalul urmând să rămână în cele vechi, situate în stânga tribunei I, în vreme ce rugbyștii s-ar putea schimba sub tribuna a II-a, acolo unde există spațiu pentru cinci vestiare. De asemenea, în spatele stadionului se vor amenaja trei terenuri, din care unul cu suprafață sintetică.

„Probabil vom delimita aria de influență în două zone. Juniorii noștri vor rămâne în Ronaț, iar noi vom avea un teren de antrenament și teren de joc la baza CFR. Cu siguranță vom avea vestiare separate, una dintre variante fiind sub actuala tribună a II-a”,a mai spus Dan Dinu.

Oficialii RCM-ului își doresc să transforme baza CFR într-un loc în care iubitorii de rugby să se simtă cât mai bine. „Ne dorim să construim o bază modernă, să copiem modelul englez sau francez, acolo unde ziua meciului e o sărbătoare. Avem în vedere amenajarea unei zone de recreere, unde copiii pot sta în timpul meciurilor. Planurile sunt multe și variate, dar în primă fază va trebui să creem un cadru civilizat de antrenament”, a mai spus Dan Dinu.

Titi Nedela: „Dacă CFR-ul nu va mai avea acces la stadion, se va desființa”


Stadionul CFR continuă să fie un subiect aprig de dezbatere în lumea sportivă a orașului. Campioana națională la rugby, RCM Timișoara, a cerut, pe bună dreptate, un spațiu mai primitor pentru desfășurarea activității, orientându-se către arena de la Gara Mare. Problema e însă că reprezentanții sportului cu balonul oval își doresc exclusivitate pe baza de 7 hectare a clubului feroviar, fapt care i-a deranjat pe oficialii alb-vișiniilor.

RCM Timișoara caută, de luni bune, un spațiu pe care să dezvolte o bază modernă, cu toate utilitățile. Campioana României la rugby se află în fața debutului într-o competiție continentală majoră, conducerea clubului galben-abastru gândindu-se însă și la înființarea unei academii pentru juniori în viitorul apropiat.

Cum stadionul Electromotor, din Ronaț, e greu accesibil publicului, iar posibilitățile de transformare a bazei sunt extrem de restrânse, cei de la RCM s-au orientat către „CFR”, arenă aflată la o aruncătură de băț de centru. Conducătorii clubului de rugby au declarat însă, în repetate rânduri, că își doresc exclusivitate pe baza din spatele Gării Mari, ceea ce ar însemna ca clubul CFR să se mute, cu totul, pe o altă bază.

Președintele feroviarilor, Constantin Nedela, spune că e deschis la o colaborare cu rugbyștii, însă doar cu condiția ca alb-vișiniii să rămână pe stadionul propriu, pe care evoluează de peste șase decenii. Mai mult, acesta spune că va și face demersuri ca Primăria să se ocupe de administrarea bazei în cazul în care se acceptă o conlucrare între fotbal și rugby.

„Promit că voi ajuta Primăria să obțină baza sportivă, cu condiția ca CFR-ul să fie tratat la fel ca și orice altă ramură sportivă care dorește să activeze pe acest teren. Voi da hârtie din partea clubului că se poate începe amenajarea stadionului, iar echipa de rugby poate veni aici. E loc pentru toată lumea, dacă e bunăvoință și colaborare. Orgoliile personale nu cred că sunt în avantajul nimănui”, a declarat Constantin Nedela.

Baza sportivă CFR se întinde pe o suprafață de 7 hectare, loc suficient în opinia lui Titi Nedela ca ambele cluburi să își desfășoare activitatea fără mari probleme. „Eu zic că e loc pentru toată lumea aici. Acum doi ani, a evoluat și Millenium Giarmata pe stadionul nostru, ne-am înțes cu ei, n-a fost nicio problemă. La fel, a mai evoluat și Bayern Timișoara aici, la începutul anilor 2000, când am venit eu la club. Acum câțiva ani și cricketul a activat aici și nu ne-am încurcat unii pe alții. Repet, suntem deschiși oricărei colaborări, cu condiția să nu fie în defavoarea clubului nostru”, a mai spus Nedela.

Totuși, eventuala evacuare a clubului feroviar de pe strada Nera ar echivala cu dispariția grupării înființate în 1933. „Nu se pune problema ca noi să plecăm de aici, dar suntem dispuși să discutăm. În cazul în care CFR-ul nu va mai evolua pe acest stadion, clubul va dispărea. Nu putem juca în altă parte. E valabil și pentru secția de băieți, și pentru cea de fete, dar repet, asta se va întâmpla doar în cazul în care nu vom mai avea acces la antrenamente și jocuri oficiale”, a mai spus Nedela.

Constantin Nedela spune că se va întâlni în aceste zile cu primarul Nicolae Robu, pentru a găsi o soluție în această problemă. „I-am propus să întâlnim să lămurim situația, deoarece până acum n-am dialogat decât prin intermediul presei”, a afirmat conducătorul CFR-ului.

CFR Timișoara e, în acest moment, clubul timișorean cu cea mai intensă activitate. Alături de formația de băieți (Liga 4) și cea de fete (liga 1), feroviarii mai au și 10 grupe de copii și juniori.