Doliu în Freidorf! Polițistul care s-a sinucis în sediul IPJ Timiș, marcator al celui mai important gol din istoria lui Auto

Cronica Auto - Jiul 1-0-1Presa a locală și națională a vuit în ultimele zile, după ce Ion Ionescu, comisar-șef în Inspectoratul Județean de Poliție Timiș, a fost găsit, sâmbătă dimineață, împușcat cu arma din dotare. O tragedie teribilă, care i-a șocat pe toți cei ce l-au cunoscut, de la colegii din Poliție la foștii coechipieri de la fotbal. Puțini știu că Ion Ionescu a jucat fotbal în tinerețe fiind, de altfel, marcatorul celui mai important gol din istoria clubului Auto Timișoara.

În 1983, Ion Ionescu era legitimat în Freidorf, la Auto Timișoara, grupare ce evolua în Liga a IV-a și care, în iarna acelui an, a reușit o performanță unică până atunci în istoria fotbalului din zonă: atingerea fazei optimilor de finală din Cupa României.

Site-ul nostru a povestit și în trecut despre performanța trupei pregătite la vremea respectivă de Ghiță Chimiuc – aflat pe atunci la primii săi pași în antrenorat. Auto a avut un parcurs de excepție în primele faze naționale, eliminând, rând pe rând, formații de Divizia C și B. „Mecanicii” au ajuns să se ia la trântă cu prim-divizionarele, iar prima care le-a ieșit în cale a fost Jiul Petroșani, în faza 16-imilor de finală.

„Acele faze din Cupa României s-au disputat înaintea începerii returului. În iarnă, ne-am dus în cantonament, la Geoagiu Băi, iar eu le-am repetat zilnic jucătorilor că trebuie să batem Jiul. Ne-am pregătit foarte bine, plus că și aveam o echipă bună, cu jucători ce jucaseră în Liga a III-a și chiar mai sus. E văzusem Jiul la un turneu amical, organizat de Poli. I-am văzut și mi-am spus că pe ăștia pot să-i bat. Râdeau toți de mine, ziceau că nu-s normal”, își amintea antrenorul de atunci, Ghiță Chimiuc, într-un interviu acordat iarna trecută pentru Radio Timișoara.

Auto a reușit însă imposibilul. La 23 februarie 1983, pe arena din Freidorf, ticsită până la refuz, bănățenii au răpus Jiul cu 1-0, prin golul lui Ion Ionescu, venit în minutul 17. Iată faza golului, descrisă în ziarul „Sportul”, de a doua zi: „…IONESCU (min. 17), care a profitat de o inexactitate a lui Cavai, la o lovitură liberă laterală, portarul Jiului a respins balonul în față, de unde înaintașul timișorean l-a expediat în plasă”.

În faza următoare, Ionescu & co. au întâlnit cea mai în vogă formație a vremii, Universitatea Craiova. O grupare ce trecuse în toamnă de Fiorentina, Shamrock Rovers și Bordeaux în Cupa UEFA și se pregătea de turul sferturilor de finală, de la Kaiserslautern, meci pe care avea să-l dispute după doar trei zile de la înfruntarea cu Auto, care s-a desfășurat la 27 februarie 1983, la Turnu Severin.

Experiența „Craiovei Maxima” și-a spus cuvântul, însă Auto a reușit o prestație remarcabilă, cedând la un scor strâns, 1-3. Ion Ionescu a fost integralist în cele două partide care au atras atenția întregii țări înspre trupa din Freidorf.

De altfel, în zilele de după eliminarea din Cupa României, revelația Auto a fost descrisă în „Sportul” de Jackie Ionescu, pe atunci antrenor al Politehnicii Timișoara. Printre remarcații săi, s-a aflat și tizul său din Freidorf, Ion Ionescu: „Am văzut de câteva ori la lucru echipa Auto Timișoara, antrenată de Chimiuc, fostul jucător al echipei locale CFR. Deși evolua în compania unor formații din același eșalon, mi-am putut da seama de unele dintre atuurile ei. Iese în evidență gradul ridicat de combativitate, orezultantă a faptului că ea este alcătuită din jucători relativ tineri, între 23 și 28 de ani și cu un bun gabarit. Cei mai buni dintre componenții acestei formații mi se par a fi Cioca, Horvath, ambii provenind de la centru de juniori al lui Poli, Mihailovici și Ionescu”.

Înmormântarea comisarului Ion Ionescu a avut loc astăzi. Avea 54 de ani și, din spusele cunoscuților, nimic nu prevestea gestul extrem la care a recurs sâmbătă dimineață. „A fost un om desebit, un om puternic. Nu cunoaștem motivele pentru care a făcut asta. Unul dintre cei mai buni fotbaliști pe care i-a avut clubul Auto”, ne-a spus inginerul Radivoi Miatov, cel ce a condus destinele grupării din Freidorf vreme de aproape un sfert de veac.

Odihnească-se în pace!

REMEMBER: Auto, față în față cu „Craiova Maxima”

Auto Timișoara, în perioada duelurilor cu Jiul și „Craiova Maxima”

Auto Timișoara, în perioada duelurilor cu Jiul și „Craiova Maxima”

Auto Timișoara e unul dintre puținele cluburi de tradiție ale Timișoare care a rămas încă în picioare. Pare un miracol, în condițiile în care, după ’90, echipele capitalei Banatului au sucombat în bloc, fiind victime ale privatizărilor după ureche ale marilor intreprinderi sau, pur și simplu, victime ale nepăsării. Trupa din Freidorf traversează în zilele noastre una dintre cele mai grele clipe din existența sa de 61 de ani. Echipa de seniori ocupă ultimul loc în Liga a IV-a Timiș, cu un singur punct acumulat în turul campionatului, iar perspectivele salvării de la retrogradarea în „Județ” sunt sumbre. Pe vechiul stadion de la marginea Timișoarei s-au scris însă povești frumoase, care vor ține spiritul acestui club în viață atâta vreme cât va mai fi cine să le rostească.

Astăzi, se împlinesc exact 32 de ani de la un meci pe care componenții de atunci ai lui Auto nu îl vor uita niciodată. La 27 februarie 1983, Scorobete, Taugner sau Cioca se luau la trântă cu echipa cea mai în vogă de la vremea respectivă, Universitatea Craiova, aflată în timpul campaniei istorice din Cupa UEFA, unde a atins faza semifinalelor. În fața unor jucători de eșalonul al patrulea, defilau Cămătaru, Balaci, Cârțu, Ștefănescu… Ce mai, toată pleiada de vedete a „Științei”!

Cum s-a ajuns până la acel moment, a povestit antrenorul de atunci al lui Auto, Gheorghe Chimiuc, într-un interviu acordat pentru Radio Timișoara.

Auto reușise o performanță până atunci unică în fotbalul bănățean, ajungând din postură de divizonară a patra să întâlnească formații de primă ligă în Cupa României. În 16-imi, „mecanicii” au întâlnit Jiul Petroșani, pe care au învins-o cu 1-0, gol marcat de Ionescu, în minutul 17

„Acele faze din Cupa României s-au disputat înaintea începerii returului. În iarnă, ne-am dus în cantonament, la Geoagiu Băi, iar eu le-am repetat zilnic jucătorilor că trebuie să batem Jiul. Ne-am pregătit foarte bine, plus că și aveam o echipă bună, cu jucători ce jucaseră în Liga a III-a și chiar mai sus. E văzusem Jiul la un turneu amical, organizat de Poli. I-am văzut și mi-am spus că pe ăștia pot să-i bat. Râdeau toți de mine, ziceau că nu-s normal”, a povestit Ghiță Chimiuc la Radio Timișoara.

Cu râsete ironice a fost tratat chiar și de către brigada de arbitri venită de la Craiova, pe care el însuși a fost delegat să o „culeagă” de la gară: „Arbitru a fost delegat Ion Velea, din Craiova. Eu am fost după el la gară. Domnul Dinu, președintele clubului, avea treabă, așa că m-a trimis pe mine să-l iau. În mașină, le-am zis și arbitrilor că vreau să câștig cu Jiul. Au râs și ei de mine. Atunci mi-am zis că nu mai spun nimănui nimic și vedem ce-o fi”.

Într-o atmosferă cum rar a văzut bătrânul teren al Fabricii de Zahăr din Freidorf, Auto s-a impus la limită și a produs surpriza 16-imilor Cupei României. Iată formula utilizată de antrenorul Chimiuc partida disputată la 23 februarie 1983: Korek I – Scorobete, Mițco, Korek II (min. 69 Pecicar), Dosan – Horvat, Ionescu, Cioca – Mihailovici, Vedenicear (min. 31 Hard), Taugner.

„Am avut și noroc, pentru că Jiul a avut două ocazii mari, pe care le-a ratat. Noi am jucat foarte bine, am câștigat cu 1-0 și ne-am calificat. Se știa că dacă vom merge mai departe, urmează să jucăm cu Craiova. Înainte de meci, oltenii ne-au promis că dacă eliminăm Jiul, vin să joace cu noi la Timișoara. Eu deja vorbisem cu cei de la Poli, să ne lase să jucăm pe „1 Mai”. Dar după ce au aflat că ne-am calificat, s-au răzgândit. Ne-au spus să venim la Turnu Severin”, și-a continuat povestea Ghiță Chimiuc.

Și a venit ziua de 27 februarie 1983. La Turnu Severin, ambițioasa trupă a lui Ghiță Chimiuc se lua la trântă cu Craiova Maxima. O formație ce trecuse în toamnă de Fiorentina, Shamrock Rovers și Bordeaux în Cupa UEFA și se pregătea de turul sferturilor de finală, de la Kaiserslautern, meci pe care avea să-l dispute peste doar trei zile.

„Când am intrat pe stadion să inspectăm gazonul, nu era nimeni în tribune. Ne gândeam că e mai bine așa. După o oră, când am ieșit la încălzire… 20.000 de oameni. Arhiplin stadionul, toți cu Craiova. În minutul 9 ne-a dat gol Cămătaru și ne gândeam că ne mai dau 9-10 până la final. Dar băieții au jucat foarte bine, nu ne-am făcut deloc de rușine. Le-am și dat gol, un gol super! A centrat Taugner și a marcat Cioca, actualul patron de la Cons-Auto”, a rememorat Ghiță Chimiuc.

Craiova a punctat, așadar, prin Rodion Cămătaru (min. 10) și regretatul Zoli Crișan ( de două ori), golul de onoare al timișorenilor, semnat de Ionel Cioca, venind în minutul 87. Iată cele două distribuții:

Univ. Craiova: Lung – Negrilă, Tilihoi (min. 46 Cârțu), Ștefănescu (min. 46 Ciupitu), Ungureanu – Dumitru, Donose, Beldeanu, Balaci – Crișan, Cămătaru.
Auto Timișoara: Korek I – Scorobete, Mițco. Korek II, Dosan – Ionescu, Horvath, Vedenicear (min. 46 Pecicar), Cioca – Mihailovici (min. 30 Hard), Taugner.

În zilele de după eliminarea din Cupa României, Auto a fost descrisă, pentru publicul larg, de un om de-al locului, Jackie Ionescu, pe atunci antrenor al concitadinei Poli, în ziarul „Sportul”: „Am văzut de câteva ori la lucru echipa Auto Timișoara, antrenată de Chimiuc, fostul jucător al echipei locale CFR. Deși evolua în compania unor formații din același eșalon, mi-am putut da seama de unele dintre atuurile ei. Iese în evidență gradul ridicat de combativitate, orezultantă a faptului că ea este alcătuită din jucători relativ tineri, între 23 și 28 de ani și cu un bun gabarit. Cei mai buni dintre componenții acestei formații mi se par a fi Cioca, Horvath, ambii provenind de la centru de juniori al lui Poli, Mihailovici și Ionescu”.

Interesant e că în finala acelei ediții a Cupei României, Universitatea Craiova a întâlnit tot o reprezentantă a Timișoarei. E vorba de Poli, pe care cu două ediții în urmă, o umilea cu 6-0 în finală. De această dată, victoria craiovenilor s-a conturat mai greu, 2-1 („dublă” Cămătaru și gol Rotariu pentru bănățeni), deși în acel an Poli avea să retrogradeze în Divizia B după un deceniu nentrerupt pe prima scenă.

ASU Poli, față în față cu o echipă de tradiție a Timișoarei! Auto vine pe „Știința”

Auto Timișoara, în perioada duelurilor cu Jiul și „Craiova Maxima”

Auto Timișoara, în perioada duelurilor cu Jiul și „Craiova Maxima”

ASU Poli va primi vineri vizita concitadinei Auto, o grupare cu o istorie veche în acest eșalon, la care au activat, în diferite funcții, nume de legendă ale fotbalului timișorean. Ținută în viață prin încăpățânarea președintelui Radivoi Miatov, gruparea din Freidorf s-a remarcat în ultimii ani drept o veritabilă șlefuitoare de talente.

Auto Timișoara e un nume clasic al Ligii a IV-a Timiș. Nelipsită din acest eșalon în ultimii 10 ani, gruparea din Freidorf s-a remarcat, ani la rând, drept o grupare de mijlocul clasamentului, fără intenții de promovare și cu puține situații în care a tremurat pentru supraviețuire. Fondată în 1954, Auto a evoluat la nivel municipal în primii ani de existență, reușind să promoveze în cel de-al patrulea eșalon, denumit pe atunci Campionatul Interjudețean, în 1967/1968. La cârma echipei se afla Zoltan Beke, celebrul înaintaș din perioada de glorie a Ripensiei, care a reușit să încheie Campionatul Orășenesc neînvins, la 9 puncte distanță de locul 2.

Pentru a ne face o imagine asupra peisajului fotbalistic din acea vreme, să vedem cum arăta clasamentul actualului „Municipiu” în primăvara anului 1968:

1. Auto Timișoara 46p., 2. Politehnica II 37p., 3. Tehnolemn Timișoara 33p., 4. Voința Timișoara 31p., 5. Comerțul Timișoara 28p., 6. Stăruința Timișoara 26p., 7. U.T. Timișoara 26p. 8. FZB Timișoara 23p., 9. Electrobanat Timișoara 21p., 10. A.S.A. Timișoara 14p., 11. Gloria Moșnița Nouă 11p., 12. Tăcerea Timișoara 9p., 13. Mănușarul Timișoara 8p.

În anii ce au urmat, Auto a fost o constantă a eșalonului al patrulea. La acest nivel se afla și în sezonul 1982/1983, atunci când întreaga țară a aflat despre jucători precum Scorobete, Korec sau Vodărniceanu.

Auto a reușit atunci un parcurs de neimaginat în Cupa României. A trecut, pe rând, de Viitorul Sânandrei, Obilici Sânmartinu Sârbesc, Vagonul Arad, Strungul Arad, Vulturii Lugoj și Șoimii Lipova, ajungând astfel în faza 16-imilor de finală. La 23 februarie 1983, Auto a primit vizita prim-divizionarei Jiul Petroșani, iar contrar tuturor așteptărilor, trupa pregătită atunci de Ghiță Chimiuc s-a impus cu 1-0, prin golul marcat de Ionescu.

Faza optimilor s-a disputat peste numai câteva zile, iar micuției formații timișorene i-a fost hărăzit un adversar cu greutate, Universitatea Craiova, cea mai în vogă echipă românească a momentului. E vorba despre generația cunoscută drept „Craiova Maxima”, oltenii fiind în plină campanie în Cupa UEFA. De altfel, la trei zile după disputa cu Auto, programată duminică, 27 februarie, Balaci & co. aveau să evolueze pe terenul lui Kaiserslautern.

Jocul a fost programat pe teren neutru, la Turnu Severin, iar ca un fapt inedit, Auto a evoluat atunci în echipamentul formației locale, FC Drobeta. Motivul? Tricourile de joc ale timișorenilor fuseseră spălate după jocul cu Jiul, dar au înghețat pe sârmă, la uscat. Craiova s-a impus cu 3-1, însă nu a avut parte de un meci ușor, în fața unei echipe arțăgoase, venită dintr-un cartier mărginaș al Timișoarei, decisă să nu se facă de râs. Golul de onoare al „mecanicilor” a fost semnat de Cioca. Iată cum au arătat cele două combatante:

Auto: Korec I – Scorobete, Korec II, Mitco, Dosan, Horvath, Ionescu, Cioca, Mihailovici, Vodărniceanu, Tauner. Au mai intrat; Pescaru, Mănăilă, Covejdean.

U Craiova: Lung, Negrilă, Ştefănescu, Tilihoi, Ungureanu, Ţicleanu, Dumitru, Beldeanu, Balaci, Cămătaru, Crişan. Au mai intrat: Ciupitu, Cârţu, Donose.

Spre sfârșitul anilor 80, Auto a avut și câteva sezoane petrecute în Liga a III-a. În 1987/1988, a jucat în „C” sub denumirea de Auto Vulcan, iar în următoarele două ediții, echipa a purtat denumirea Energia Auto. Ultima aventură a trupei din Freidorf în acest eșalon s-a consemnat în ediția 1991/1992, sub denumirea Auto FZB.

miatovAuto, la fel ca multe alte echipe de cartier din Timișoara, a stat mereu la umbra grupărilor ce reprezentau orașul în primele două ligi. Dar judecând după ritmul în care echipele vechi ale urbei s-au stins de la revoluție încoace, e de admirat faptul că activitatea fotbalistică e în mișcare și astăzi în Freidorf. Acest lucru i se datorează în mare măsură inginerului Radivoi Miatov (foto dreapta), cel ce a preluat conducerea echipei în 1990 și care s-a luptat ani la rândul cu neajunsurile materiale pentru a duce mai departe tradiția clubului.

Începând cu sezonul 2004/2005, Auto nu a lipsit de la nicio ediție a Ligii a IV-a, clasându-se nu o dată în prima jumătate a clasamentului. Să aruncăm un ochi peste pozițiile pe care echipa a terminat campionatul în ultimii ani:

2012/2013 – locul 10
2011/2012 – locul 8
2010/2011 – locul 13
2009/2010 – locul 9
2008/2009 – locul 11
2007/2008 – locul 7
2006/2007 – locul 5
2005/2006 – locul 6
2004/2005 – locul 13

În prezent, gruparea din Freidorf e antrenată de Mihai Hromei, care își continuă, în paralel, și activitatea de jucător. Iată cum a arătat echipa lui Auto, la meciul câștigat miercuri, pe teren propriu, cu Timișul Șag: Ilie – Amadeo, Hromei, Cine, Taub – Schipor, Buda, Faimoc, Leleczi – Mohamed, Rotaru. Au mai jucat Al Helou, Sturza, Ardelean, Pitic.

Meciul ASU Poli – Auto Timișoara va avea loc vineri, de la ora 17, pe stadionul „Știința”.