O absurditate care împlinește două decenii! Atleții de la CSM Timișoara au pregătit sezonul de sală în aer liber

Așa a arătat, în această iarnă, pista pe care atleții de la CSM Timișoara au pregătit sezonul de sală (Foto: radiotimisoara.ro)

De mult n-a mai trăit Timișoara o iarnă atât de geroasă precum cea din acest an. Aproape că am încheiat deja prima lună din 2017, iar zilele în care mercurul din termometre a urcat peste pragul înghețului pot fi numărate pe degetele unei singure mâini. A fost o corvoadă, fără doar și poate, pentru toți sportivii orașului, dar în special pentru atleți. Mâine se inaugurează sezonul atletic 2017, cu prima etapă a Campionatelor Naționale de sală pentru seniori, tineret și juniori 1, pentru care sportivii de la CSM Timișoara s-au pregătit chiar și la -15 grade în această iarnă. Lipsa unei săli de atletism s-a resimțit la acest început de an poate mai mult ca niciodată, iar pista de șase culoare de pe arena „Știința” a fost și de această dată singura variantă optimă pentru alergătorii din oraș.

În acest an, sportul timișorean va marca o aniversare sumbră. În luna august se vor împlini exact 20 de ani de la dispariția sălii de atletism din cartierul Circumvalațiunii, distrusă complet de un incendiu pornit din neglijența câtorva oameni ai străzii. Pe paginile acestui portal, am dedicat, de-a lungul anilor, zeci, sute de rânduri acestei probleme. O absurditate, în fond, deoarece e de neconceput ca un atlet să se pregătească pentru sezonul atletic indoor tot în aer liber, chiar și la -5, -15 sau chiar -20 de grade.

Așa cum menționam și în articolele anterioare, sala din Circumvalațiunii nu a fost o bijuterie a infrastructurii sportive din Timișoara. Nu a fost o sală în care să poată fi organizate concursuri. Dar faptul că pista de atletism era acoperită și încălzită reprezenta un mare plus în pregătirea sportivilor pentru prima parte a sezoanelor de atletism.

Antrenorul emerit Ioan Damaschin nu a avut nici în acest an altă variantă decât pista de pe „Știința” sau scările de pe „Dan Păltinișanu” pentru a-și pregăti atleții de la CSM Timișoara, care încercau să-și îmbunătățească timpii de alergare cât mai bine înfofoliți.

În urmă cu un deceniu, încă mai puteau fi observate ruinele sălii de atletism din Circumvalațiunii (stânga imaginii), care a ars la 15 august 1997. Astăzi, pe locul sălii e amenajată o parcare…

„Ca de fiecare dată, și anul acesta am început antrenamentele pe temperaturi negative. Spre mâhnirea mea, ne confruntăm în Timișoara cu o bază materială precară și o stare foarte gravă, din 1989 încoace. De când a ars sala din Circumvalațiunii, conducătorii pe care i-am avut în sport și în politică n-au făcut decât să promită, și nu numai la atletism. Au spus că vom avea săli, vom avea bazine… La ora actuală nu avem nimic! În toți acești ani mi-am pregătit sportivii numai și numai în aer liber, cu câteva excepții, când am avut sportivi de valoare și am mai putut pleca la pregătiri în perioada de iarnă în străinătate”, a declarat Ioan Damaschin, pentru radiotimisoara.ro.

„Noi am rămas exact ca acum 25 de ani. Nu am progresat deloc. Uitați-vă la sala de la Baza 2, care trebuia să fie gata deja de cinci ani. S-a tot spus că firma a intrat în insolvență, a fugit antreprenorul, că nu știu ce… Nu ne interesează cine ce a făcut, concluzia e că a rămas neterminată, iar sportivii nu au unde să se antreneze”, a continuat antrenorul atleților de la CSM Timișoara.

Atletismul rămâne unul dintre sporturile de top în Timișoara. De exemplu, în ierarhiile de final de an realizate de Direcția Județeană pentru Tineret și Sport, un atlet a fost desemnat sportivul anului de cinci ori în ultimele opt gale organizate. Și totuși, această disciplină e printre cele mai văduvite la nivelul infrastructurii în Timișoara. Pe lângă lipsa unei săli (măcar pentru antrenamente), notăm și dispariția totală a probelor tehnice (săritură în lungime, înălțime sau cu prăjina, aruncarea suliței, ciocanului, discului, greutății etc.). Iar orașul de pe Bega s-a consacrat în lumea atletică (e drept, în anii 40-50), tocmai prin aceste probe. Oare ce le-or spune administratorilor de baze sportive din Timișoara (din ultimii 27 de ani) nume precum Ioan Soter, Aurel și Mihai Raica sau Iolanda Balaș?

În plus, a rămas nerezolvată una dintre vechile probleme (veche de peste o jumătate de veac), cea a pistei stadionului „Dan Păltinișanu”. În urmă cu mai bine de 10 ani, pe bătrâna și impropria pistă de zgură a uriașului oval de beton s-a turnat bitum, închizându-se astfel ușa în nas atletismului timișorean. Iar antrenorul emerit Ioan Damaschin spune că, la vremea respectivă, promisiunile erau cu totul altele.

„Acolo e o poveste mai veche. Domnul Nicolae Mărășescu era secretar de stat în perioada respectivă și am mers cu dânsul la stadion. Erau bălării crescute prin tribune, ulterior s-a mai reabilitat, pentru că stadionul era nefuncțional nu doar pentru atletism, ci pentru toate sporturile. Au promis că vor face o pistă cu opt culoare, care ar fi fost extraordinară. S-ar fi putut ține concursuri internaționale, poate o Balcaniadă. Într-o primăvară am fost plecat în Cipru, în cantonament, iar când m-am întors, am văzut că se turna ceva asfalt. M-am gândit că gata, au pregătit infrastructura pentru pista de atletism. Mi s-a zis apoi că nu e vorba despre așa ceva, s-au turnat două degete de bitum peste zgura aceea, ca să nu mai fie noroi pe marginea terenului de fotbal. Așa mi s-a dus și acest vis…”, a mai spus Damaschin, pentru radiotimisoara.ro.

Atleții de la CSM Timișoara, în frunte cu antrenorul Ioan Damaschin, au ajuns la București la mijlocul săptămânii, iar reputatul antrenor încearcă să mențină delegația cantonată în capitală pe toată perioada sezonului de sală. Sezon ce începe în weekend, cu prima etapă a Campionatelor Naționale indoor pentru seniori, tineret și juniori 1 și la care clubul de pe Bega va fi reprezentat de Adelina Pastor (400m), Adrian Drăgan (400m), Marcus Drăghici (60m, 400m), Alberto Gheorghescu (400m) și ștafeta masculină de 4x400m (Drăgan, Drăghici, Gheorghescu, Grunwald). Lipsește din lot Ioana Gheorghe (desemnată sportiva județului Timiș pe anul 2014), care a decis să abandoneze activitatea competițională, după cum ne informează tmsport.ro.

CSU Politehnica, la al doilea succes consecutiv în minimum de seturi

© Emanuel Titus Iliesi

© Emanuel Titus Iliesi

Voleibalistele de la CSU Politehnica au bifat ieri, în sala „Mircea Albu” din Circumvalațiunii, al doilea succes consecutiv din Divizia A2. După victoria de săptămâna trecută, de la Arad, cu Pro Volei, a urmat un nou 3-0, de această dată mult mai disputat, în compania unei foste prim-divizionare, CSM Satu Mare.

Fetele pregătite de profesoara Cerasella Șerban și-au asigurat ieri trei puncte extrem de importante, în fața unei echipe incomode, schimbată însă față de sezonul trecut. Primul set a fost adjudecat de alb-violete la mare luptă, 25-22, pentru ca în actul secund, dominarea formației timișorene să fie mult mai clară: 25-15. CSM Satu Mare s-a agățat de fiecare minge în setul al treilea, pentru a încerca prelungirea partidei și, eventual, obținerea măcar a unui punct în sala din Circumvalațiunii. Finalul a fost însă gestionat mai bine de CSU Politehnica: 25-23, set și meci.

Antrenoarea formației timișorene, Cerasella Șerban, a început meciul de ieri, cu CSM Satu Mare, în formula Bianca Albăstroiu, Sabina Morth, Aryana Gădian, Alexandra Biriș, Jasmina Petromăneanț, Claudia Fantaziu, iar pe parcurs au mai intrat Cristina Florea și Teodora Cotumbianu.

CSU Politehnica are șase puncte în cont după primele trei etape scurse din Divizia A2 Vest, cu două victorii în minimum de seturi și o înfrângere cu 1-3. Runda viitoare, misiunea alb-violetelor se anunță mult mai dificilă, CSU Politehnica urmând să evolueze în fieful Universității Cluj, formație ce a retrogradat din Divizia A1 la finalul sezonului trecut.

FOTOREPORTAJ | Ruinele sportului timișorean (III): Dacia, Circumvalațiunii, Voința

Au fost ani în care numărul de terenuri de fotbal din Timișoara era insuficient pentru a face față numărului de echipe. Terenurile din cartiere erau luate cu asalt de formațiile de categorie inferioară, orașul având aproximativ 30 de team-uri din Divizia A până la Campionatul Municipal până în 1990. Vorbim astăzi de trei terenuri pe care bălăriile încă nu s-au instalat de-a binelea (două dintre ele chiar sunt încă în circuit), dar care din cauza nepăsării proprietarilor au rămas înghețate în timp.

DACIA

Stadionul „Dacia”, încadrat de străzile Mircea cel Bătrân și Ciocârliei, a rămas ultima dovadă a fotbalului care s-a jucat odinioară în Mehala. Cartierul alipit Timișoarei în 1910 a devenit cunoscut în întreaga țară în perioada interbelică pentru exportul de… fotbaliști, un număr semnificativ de internaționali făcând cunoștință cu mingea pe maidanele și terenurile improvizate din zonă.

Pe „Dacia” și, implicit, în Mehala, nu se mai joacă fotbal la nivel organizat. Iar asta de mai bine de șapte ani. Ultima grupare care a activat pe acest teren a fost echipa-satelit a CFR-ului, în sezonul 2008/2009, în eșalonul al patrulea. Deși n-a mai avut o gazdă din deceniul trecut, terenul din Mehala e tuns cu regularitate (lucru neobișnuit pentru alte stadioane neocupate din oraș). Totuși, ieșirea din circuitul competițional se simte din plin: porțile, o parte a gardului, fostele vestiare și ceea ce a mai rămas din tribună sunt toate năpădite de rugină. Gardul de beton dinspre strada Mircea cel Bătrân stă să cadă, pe când dinspre Ciocârliei se poate intra în voie pe teren, fără opreliști. De altfel, ieri, când am vizitat arena din Mehala, am întâlnit pe gazon trei puști din zonă, care băteau mingea în fața uneia dintre porți, supravegheați de bunicul unuia dintre ei.

Ani în șir, aici a evoluat Dacia, echipa fostei Fabrici de Pâine, care funcționa pe strada Gheorghe Lazăr. Cea mai importantă realizare a „brutarilor” s-a consemnat în sezonul 1993/1994, atunci când Dacia a fost campioana județului Timiș, însă a pierdut barajul de promovare în eșalonul terț în fața echipei Vega Caransebeș.

A fost o perioadă extrem de fastă pentru echipa pregătită de fostul jucător al Politehnicii, Doru „Pinto” Vușcan, care avea în echipă doi dintre fotbaliștii care, cu doar patru ani în urmă, o eliminau pe Atletico Madrid din Cupa UEFA: Vasile Ionuț și Adi Bungău. Dacă tot aminteam de barajul din 1994, să dăm citire echipei utilizate în manșa tur, disputată pe „Dacia”, în fața a 1.200 de spectatori: Pârva – Ionuț – Duțu (cpt.), Gligorovici, Tanasoglu – Mirescu, Barc, Bungău (67, Suboni), Koller (73, Nicolici) – Faimoc, Olasz. Pentru Dacia deschidea scorul Olasz, în minutul 15, după o centrarea a lui Gabi Koller, în vreme ce gugulanii au stabilit scorul final, 1-1, în minutul 79, prin… Călin Rosenblum, cel ce cu doi ani în urmă juca pentru Poli în fața lui Real Madrid. Și încă un amănunt interesant: Vega Caransebeș era antrenată la vremea respectivă de Costică Rădulescu! Returul avea să le dea câștig de cauză cărășenilor, care s-au impus cu 1-0 pe teren propriu și au obținut promovarea în Divizia C. Trebuie spus că în sezonul imediat următor, Dacia a luat-o la vale și a retrogradat în Campionatul Județean, revenind spre fnalul anilor ’90, pentru două prezențe sporadice în „D”, în sezoanele 1997/1998 și 1999/2000. După care i se pierde urma…

CIRCUMVALAȚIUNII

De ani buni, terenul încadrat de blocuri din zona Circumvalațiunii e utilizat doar de juniorii de la CSS Bega. Un teren răsărit la mijlocul anilor ’70, odată cu blocurile din zonă, dar care nu a fost niciodată la standarde, nici în ceea ce privește suprafața de joc și nici tribunele. De altfel, gardul împrejmuitor al arenei e compus din… pereți de bloc și diverse alte materiale, rămase după construcția „cutiilor de beton” din cartier.

Cea mai stringentă problemă a arenei o reprezintă suprafața de joc, extrem de denivelată și lipsită de iarbă pe anumite porțiuni. Poate n-ar fi atât de grav dacă aici și-ar desfășura activitatea o echipă de amatori, care ar bate stângaci mingea la final de săptămână ori cu prilejul sărbătorilor legale. În Circumvalațiunii activează însă un club cu profil juvenil, pe acest maidan semi-igienizat deprinzând copiii și juniorii tainele fotbalului… Două vorbe și despre micuța tribună dinspre strada Teiului: mai rezistă câteva scaune dintre cele montate în deceniul trecut. În rest, ciment și vegetație bogată. De altfel, nu știu cine ar avea curajul să se avânte în partea dreaptă a tribunei, către strada Gheorghe Lazăr, unde și-au făcut loc câteva tufe…

Pe acest teren s-a jucat fotbal de Divizia C până în urmă cu 25 de ani. Inițial, aceasta era arena proprie a celor de la Constructorul, o echipă cu prezențe episodice în eșalonul terț (sezoanele 1975/1976, 1982/1983 și 1983/1984). Ulterior, aici s-a stabilit Energia Timișoara, ajunsă în „C” în urma unei fuziuni de scurtă durată cu Auto. Echipa a rezistat trei sezoane la acest nivel, din 1988 până în 1991.

Să facem cunoștință cu echipa care a luat startul în ultimul sezon de „C” în Circumvalațiunii! Susținută de Antrepriza de Construcții Montaj (actualul Constructim), Energia a început ediția 1990/1991 cu Octavian Foale în rolul de antrenor principal și cu următorul lot: Caraivan, Bazoșan, Badea – portari; Cazac, Bordeianu, E. Foale, Franț, Trițoiu, Oancea, Titi Nicolae, Huruială, Preda, Țarălungă, Belea, Dodă, Drăgușin, Petcu, Miclea, Zah. Energia a încheiat respectivul sezon departe de grijile retrogradării, pe locul 8, dar s-a desființat în vara anului 1991.

VOINȚA (FRATELIA)

Vorbim despre unul dintre cele mai vechi terenuri de fotbal ale Timișoarei. Pe terenul încadrat de străzile Gavril Musicescu, Ulpia Traiana și Arcidava, cunoscut sub numele generic „Voința”, se bate lobda încă de prin anii ’20. Aici și-a desfășurat activitatea echipa cartierului, Fratelia, o protagonistă a Campionatului Orășenesc până după cel de-al Doilea Război Mondial. Iată una dintre cele mai vechi alcătuiri ale echipei amintite: Schoffer – Czako, Horvath – Nuber, Turak, Nagy – Fisch, Andresz, Lehnert, Sturm, Szili, o așezare utilizată în sezonul 1928/1929. Una dintre ultimele formule a fost folosită în ediția 1945/1946, atunci când Fratelia a câștigat Campionatul Orășenesc, categoria a II-a: Momirov – Covaci, Bolvari – Paloczy, Staron, Alașu – Takacs, Marosi, Molnar, Cojan, Toldi.

După dispariția echipei Fratelia, pe acest teren s-a perindat o puzderie de echipe. Venind spre zilele noastre, începând cu anii ’90, aici au activat Azur Timișoara (divizionară D), până în sezonul 1996/1997, când se consemnează fuziunea cu Timișul Șag, Solventul Timișoara (ani la rând în Campionatul Județean, până în vara anului trecut, când „chimiștii” au aruncat prosopul) și Luceafărul Timișoara, care utilizează acest teren și în prezent. Vorbim despre școala de fotbal a familiei Foale, inițiată de seniorul Octavian, ajutat în pregătirea juniorilor de cei trei fii ai săi, Antonio, Emanuel (Manu) și Angelo.

Terenul „Voința” a fost singurul dintre cele vizitate pe care am găsit funcționând un aspersor. De altfel, după cum se poate observa și în imaginile de mai sus, terenul nu arată deloc rău, având în vedere că suprafața de joc a fost, în ultimii ani, principalul minus al acestei baze. Din păcate, clădirea vestiarelor, care dă în strada Musicescu, se găsește într-o stare deplorabilă, deși s-au mai efectuat cosmetizări minime de-a lungul ultimilor ani. Geamurile sparte și poarta ruginită de la intrarea principală, de pe strada Ulpia Traiana, ne oferă cadrul dezolant al unei arene destinate (la fel ca și Circumvalațiunii) creșterii de copii și juniori.

Așadar, arene pe care încă se mai bate mingea, în cadru mai mult sau mai puțin organizat. Terenuri de fotbal rămase încă „în picioare”, dar care par desprinse din vremuri de mult apuse, lăsate în bună măsură de izbeliște de actualii proprietari și care ar merita, fără doar și poate, o soartă mai bună.

GALERIE FOTO | Turneu de speranțe la volei feminin: CSS Bega – CSS Caransebeș 0-3

Ieri, la sala „Mircea Albu” din cartierul Circumvalațiunii, a început turneul din etapa a doua a Campionatului Național de speranțe la volei feminin. Turneul Grupei K a fost găzduit de CSS Bega Timișoara.

În prima zi a turneului, s-au disputat patru partide. Agroland a câștigat ambele meciuri disputate, 3-1 cu CSS Lugoj și 3-0 cu gazdele de la CSS Bega (25-6, 25-5, 25-4). Tot ieri, CSS Lugoj a învins în trei seturi pe CSS Caransebeș, iar apoi gugulanele au întrecut în minimum de seturi pe CSS Bega.

Astăzi se dispută ultimele două jocuri ale turneului. De la ora 13, CSS Bega întâlnește CSS Lugoj, iar Agroland înfruntă Caransebeșul de la ora 15.

Vă prezetăm, mai jos, o amplă galerie foto de la meciul de ieri, CSS Bega – CSS Caransebeș 0-3, realizată de Emanuel Titus Iliesi:

ASU Politehnica II marchează o mână de goluri în Circumvalațiunii

12036991_908333842584412_6931934969998253216_nASU Politehnica II a bifat astăzi o nouă victorie în Campionatul Municipal. „Satelitul” s-a impus cu 5-0 în jocul disputat pe terenul din Circumvalațiunii, în fața juniorilor de la CSS Bega. Un joc care a fost la discreția alb-violeților, problemele venind mai degrabă de la teren decât de la adversar.

ASU Politehnica II a rezolvat încă din prima repriză soarta jocului cu CSS Bega. După primele 45 de minute, elevii lui Antonio Foale conduceau deja cu 4-0. În repriza secundă, nu s-a mai reușit decât un gol, dar chiar și așa, gazdele nu au pus niciun fel de problemă. Alexandru Rus a reușit o nouă „triplă” pentru „satelit”, iar Robert Panc a punctat de două ori.

„Sunt mulțumit de scor, de evoluția jocului, chiar dacă în repriza a doua am mai scăzut puțin ritmul”, ne-a spus antrenorul „satelitului”, Antonio Foale. De altfe, alb-violeții au fost mai mult încurcați de terenul de pe fostul „Constructorul”, unul deja cunoscut ca fiind greu. „Un teren foarte dificil, care e acoperit complet de iarbă, dar e plin de smocuri. Astfel că mingea sărea ciudat, iar jocul nostru de construcție a fost mult îngreunat”, ne-a mai spus Foale.

La jocul de astăzi, pentru ASU Politehnica II au evoluat Rogojină – Feher, Aldea, Ugocian, Râmneanțu – Prodana, Obrejan, Basarab, C. Nicolaie – Rus, Panc. Au mai intrat Novovici, Moza, Șerban și Lefter.

Următorul joc pentru ASU Politehnica II va avea loc luni, de la ora 16, când pe terenul de la Baza 2 va sosi liderul Seriei I,  Electrometal Timișoara. Galben-verzii au maximum de puncte după primele cinci etape și un golaveraj de 23-9. Vă reamintim, alb-violeții au un joc în minus, meciul cu Avicola Buziaș, din etapa a II-a, care a fost amânat, dar și un joc pierdut la „masa verde”, cel din urmă cu două etape, de acasă, cu LPS Banatul.

Turneu internațional de volei feminin cu Agroland și CSU Politehnica la start

agroland-campionatDupă foarte mulți ani, Timișoara va găzdui un turneu internațional de volei feminin, programat la sfârșitul acestei săptămâni în sala „Mircea Albu” din Circumvalațiunii. Prima ediție a Timișoara Trophy le va alinia la start pe cele două divizionare secunde din oraș, ACS Agroland și CSU Politehnica, dar și două formații din Belgrad.

Cele două cluburi timișorene, ACS Agroland și CSU Politehnica, vor colabora la organizarea primei ediții a Timișoara Trophy, pentru care au și sprijinul CSS Bega Timișoara. Două grupări din Serbia și-au anunțat prezența în weekend la patrulaterul de pe Bega. E vorba despre OK Roda Belgrad și OK Sterija Belgrad.

Sâmbătă, cele două grupări timișorene vor întâlnii formațiile din Serbia, urmând ca duelul dintre Agroland și CSU Politehnica să se desfășoară duminică.

Iată programul complet al Timisoara Trophy 2015:

Sâmbătă
11:00 CSU Politehnica – OK Roda
13:00 ACS Agroland – OK Sterija
17:00 CSU Politehnica – OK Sterija
19:00 ACS Agroland – OK Roda
Duminica
09:00 OK Roda – OK Sterija
11:00 ACS Agroland – CSU Politehnica
13:00 Festivitatea de premiere

Înotul pe apa sâmbetei, sportul caracteristic Timișoarei! Bazinele rămân în faza promisiunilor

Bazinul ILSA, în 1973

Bazinul ILSA, în 1973

Natația timișoreană a suferit dintotdeauna de pe urma infrastructurii precare. Orașul de pe Bega, care a dat, de-a lungul vremii, nume mari în domeniu, n-a beneficiat niciodată de un bazin olimpic. În plus, vechile baze sportive fie s-au distrus, fiind demolate sau pur și simplu părăsite, fie au rămas în urma cerințelor actuale pentru sportul de performanță.

Site-ul nostru a semnalat, în repetate rânduri, starea rușinoasă în care se regăsește infrastructura sportivă în Timișoara. Iar cea destinată natației e lider detașat la acest capitol. În momentul de față, în orașul de pe Bega funcționează un bazin de 25 de metri, în Circumvalațiunii, destinat în principal sportului de performanță, și unul privat, de lungime mai mare, dar care nu respectă dimensiunile olimpice, pe Calea Lugojului.

Antrenorii și sportivii așteaptă de ani buni construirea unui bazin olimpic la Timișoara. De altfel, aceasta nu e doar o problemă postdecembristă a orașului de pe Bega. Încă de pe vremea comunismului, antrenorii și sportivii deplângeau starea infrastructurii din domeniu.

Într-un reportaj apărut în revista „Stadion” din 1973, fostul olimpic Ladislau Koszta, produs al profesorului Peter Lovas și al clubului ILSA, vorbea despre lipsa bazinelor acoperite în oraș. La vremea respectivă, piscina din curtea Industriei Lânii era singurul acoperit, cel din Circumvalațiunii nefiind încă amenajat.

„Natația timișoreană a rămas în urmă, pentru că are un singur bazin cu apă caldă, acoperit, solicitat de dimineața până noaptea. Este bine că s-au construit bazine în localități fără tradiție în natație, foarte bine ar fi fost însă dacă și în Timișoara… Fiind atât de asaltat bazinul acoperit, fiecărui dornic de performanță îi vine foarte rar rândul la culoar, nemaivorbind de atmosfera insuportabilă din timpul verii. Până acum un an, visam bazinul acoperit, acum îl visăm pe cel descoperit”, glumea amar Koszta, în urmă cu peste patru decenii.

La rândul său, secretarul asociației sportive ILSA, Francisc Reiter, spunea: „În fiecare an, învață să înoate în acest bazin cu apă caldă peste 3.000 de studenți. În privința performanței, am înaintat ca… racul, pentru că am neglijat problema schimbului de mâine. Nu sunt elemente tinere pregătite. La noi, pe primul plan se află jocul de polo. Și totuși… Avem azi o singură echipă, ieri aveam 5! Ehe, când vom avea și noi un «olimpic»?”.

42 de ani mai târziu. Situația nu numai că nu s-a îmbunătățit. Jocul de polo a dispărut între timp fără urmă din oraș, din lipsa unui bazin omologabil. Respectivul bazin acoperit a fost demolat în 2009, ruinele sale fiind încă vizibile printre bălării, gunoaie, boschetari și câini vagabonzi, pe vastul teren de lângă Poliția Județeană.

În plus, dintre bazinele descoperite care împânzeau odinioară malul Begăi, niciunul nu mai e funcțional. Baza Uszoda, folosită de elevii Școlii Sportive în urmă cu câteva decenii, a ajuns un focar de infecție în plin centrul orașului. O zonă despre care scriam în toamna anului 2012, într-un reportaj la fel de actual și astăzi, după aproape trei ani.

Baza Uszoda, așa cum arată în zilele noastre. În medalion, o fotografie cu bazinul funcțional, din 1973.

Baza Uszoda, așa cum arată în zilele noastre. În medalion, o fotografie cu bazinul funcțional, din 1973.

În ultimul deceniu, ne-au fost prezentate patru proiecte de bazin olimpic, însă niciunul nu a ajuns măcar la stadiul de îngrădire a terenului de șantier. Iar printre promisiunile electorale ale actualului edil, apărea construcția a patru bazine semiolimpice în cartiere. Până acum, s-au nominalizat doar zonele Buziașului și Dâmbovița, pentru primele două edificii, însă din iarnă n-a mai apărut nicio noutate pe această temă.

CSU Poli organizează turneul final al play-off-ul Diviziei A2 Vest în sala „Mircea Albu”

csu poliCSU Poli Timișoara a obținut organizarea turneului play-off al Diviziei A2 Vest de volei feminin, programată în intervalul 2-4 aprilie. Întrecerea se va desfășura în sala „Profesor Mircea Albu” din Circumvalațiunii, în primul final de săptămână al lunii aprilie.

Voleiul feminin timișorean a început să dea din acest sezon reale semne de viață, după cinci ani de moarte clinică. Alături de proiectul privat ACS Agroland, gruparea de pe Bega s-a mai ales cu o formație de senioare, prin reactivarea secției feminine de la CSU Politehnica, ținută în sertarul președintelui Mircea Chiș din 2010.

Bazându-se pe jucătoare crescute în ultimii ani la CSS Bega, antrenoarea Cerasella Șerban a reușit să închege o echipă competitivă pentru acest nivel, CSU Poli clasându-se pe locul 2 la finele sezonului regular din A2 Vest, la egalitate de puncte – 17 – cu liderul CET Govora CNMB Râmnicu Vâlcea, dar și cu a treia clasată, CSS 2 CNE Baia Mare. Poziția secundă i-a asigurat grupării alb-violete calificarea direct în turneul final de 4 al seriei, pe care îl va și organiza, în zilele de 2,3 și 4 aprilie.

Alături de CSU Poli, la turneul final de play-off se va mai afla și concitadina ACS Agroland, Deși tânăra formație pregătită de Dan Jitaru a terminat pe ultimul loc prima parte a sezonului, a obținut de asemenea calificarea directă în faza a II-a, echipa Centrului Național de Excelență de la Baia Mare neparticipând la etapele superioare ale întrecerii. Vor mai participa, de asemenea, CET Govora CNMB Râmnicu Vâlcea, dar și CSU Medicina CNUE Târgu Mureș – grupare care nu are dreptul de a promova în prima divizie din cauza statutului de „satelit” al unei grupări din elită.

Astfel, lupta pentru cele două locuri care duc la barajul de promovare în Divizia A1 se va da între celelalte trei formații, ceea ce înseamnă că Timișoara va avea pentru prima oară după 12 ani o reprezentantă la barajul de promovare. Orașul de pe Bega era pentru ultima oară reprezentat în primul eșalon de volei feminin în edițiile 2003/2004 și 2004/2005, prin Poli Tender. Rămâne totuși de văzut dacă CSU Poli sau Agroland vor atca într-adevăr promovarea, în condițiile în care cheltuielile ar crește exponențial pe prima scenă.

Pagini din atletismul timișorean (II): De 18 ani, sezonul „indoor” se pregătește „outdoor”

cartier7_viki

Ruinele sălii de atletism din Circumvalațiunii (stânga), imortalizate în 2006 (Foto: http://ccc-circumvalatiunii-foto.blogspot.ro)

Sezonul atletic 2015 a pornit la drum în urmă cu două săptămâni, ca de obicei, cu stagiunea „indoor”. Printre participanți se numără, de fiecare dată, și sportivi de la cluburile timișorene, iar în ultimii ani, prezențele pe podium au fost constante. Pentru un atlet timișorean, o medalie la o competiție de sală înseamnă mult mai mult decât la prima vedere. Iar asta deoarece, pentru a o obține, e nevoit să se pregătească ub cerul liber, în frig, ploaie ori ninsoare, bine înfofolit.

Faptul că din Timișoara au răsărit câteva nume importante în atletismul românesc în ultimii 10-15 ani poate fi considerat, pe bună dreptate, un miracol Baza materialăs-a degradat cu repeziciune după Revoluție, autoritățile fiind rareori dispuse să le asculte păsurile atleților, darămite să miște vreun deget în acest sens.

De ani buni, probele tehnice, la care Timișoara și-a făcut odinioară un nume în atletismul românesc și cel mondial, au dispărut complet. De ani buni, săritori în lungime, înălțime ori cu prăjina, aruncători de greutate, ciocan sau disc nu s-au mai format pe Bega, din simplul fapt că n-au avut unde! În aceste probe, Timișoara va rămâne prezentă doar în arhive, prin performanțele Iolandei Balaș, a lui Hansi Söter, a fraților Raica ori a Luizei Ernst. Performanțe realizate în anii 40-50-60…

Până spre finele deceniului trecut, nici alergătorii nu o duceau mai bine. Pista de atletism de pe stadionul „Știința” ajunsese o ruină. Plăcile pistei începuseră să se desprindă, ajungând, mai în glumă, mai în serios, potrivite doar pentru proba de obstacole. În decembrie 1997, Gazeta Sporturilor semnala starea jalnică în care ajunsese baza atletismului timișorean, referindu-se la pista de pe „Știința”:

 

„Jalnică este situația și de la Stadionul Politehnica, proprietatea Institutului de învățământ superior. Puținii copii care mai vin la atletism nu beneficiază de vestiare (de dușuri ce să mai vorbim!), iar atunci când se echipează o fac în… turnul de cronometraj, în condiții mizere. Pista e și ea pe… ducă, bordurile s-au volatizat, iar pragurile de la groapa de sărituri au ajuns probabil lemn de foc în cine știe ce casă, paza fiind inexistentă. (…) Au început să dispară, mai bine zis șterpelite, și bucățile de tartan care, odinioară, mai dădeau aspectul unei arene sportive”

cartier2_viki

August 1997. Arde sala de atletism! Fumul gros se zărește de la mare distanță. (Foto: http://ccc-circumvalatiunii-foto.blogspot.ro)

Situația s-a remediat întrucâtva în 2007, atunci când s-a finalizat modernizarea bazei sportive de lângă Mecanică. Pista de atletism – prea îngustă totuși pentru a găzdui vreo întrecere oficială – a fost adusă la standarde actuale, atleții reușind să-și desfășoare pregătirile în condiții optime.

Totul până în anotimpul rece. Când, în mod normal, pregătirea ar trebui să se mute în sală. Mai ales că, așa cum spuneam în introducere, fiecare început de an programează competiții oficiale „indoor”. La Timișoara, antrenamentele continuă „outdoor”. E singura variantă pe care o au la dispoziție atleții de pe Bega.

Timișoara a dispus, pe vremuri, de o sală de atletism perfectă pentru antrenamente (chiar și competiții). Ea se afla în cartierul Circumvalațiunii și făcea parte dintr-un veritabil complex sportiv, în imediata vecinătate aflându-se bazinul de înot (50m) și sala de gimnastică. Un incendiu provocat de câțiva boschetari a distrus-o însă complet, în vara anului 1997. O bună bucată de timp, molozul și bucățile de lemn arse au rămas neatinse. Apoi, după curățearea locului, ruinele sălii au mai rămas în picioare mai bine de zece ani, până când, pe acel loc, s-a amenajat o parcare.

Atletul timișorean Silviu Nișu a ridicat problema lipsei unei săli de atletism într-un interviu acordat site-ului nostru în urmă cu un an:

 

„Nu pot să înțeleg cum, în toți acești ani, nu s-a făcut nimic. Eu am mai prins-o și era foarte utilă. În primul rând, nu bătea vântul, era încălzită, se puteau ține concursuri de 60 de metri, 60 metri garduri, lungime, înălțime, deci probele tehnice. În plus, apar și cheltuieli suplimentare pentru fiecare sportiv, tocmai pentru că trebuie să ne antrenăm afară. Îți trebuie iegări termici, care costă 90 de euro, apoi un fâș impermeabil, care e peste 100 de euro, o pereche de cuie, 100 de euro, care pe parcursul sezonului se strică și îți trebuie altele”.

De-a lungul anilor, o serie de investitori s-au arătat interesați de a ajuta la reconstrucția sălii, însă nu au ajuns la un numitor comun cu autoritățile. Tam-tamul din urmă cu câțiva ani, pe subiectul sălii de atletism, s-a stins și el. Într-o perioadă în care promisiunile bombastice legate de infrastructura sportivă (săli, stadioane, bazine etc.) sunt în toi, sala de atletism nu se mai află pe buzele nimănui.

Așadar, dragi atleți timișoreni, poftiți afară! A treia etapă a Campionatului Național de sală se apropie…

sala-circumvalatiunii-1969

În 1969, la puțin timp după darea în folosință, sala de atletism din Timișoara mustea de sportivi. În picioare, antrenorii Siegfried Becker și Eugen Lupșa le explicau ziariștilor beneficiile unor astfel de facilități.

Cinci goluri în nămolul din Circumvalațiunii: ASU Politehnica – Mama Mia 2-3

DSCF0136 (Medium)ASU Politehnica a pierdut amicalul susținut astăzi cu a doua clasată din Liga a III-a – seria 4, Mama Mia Becicherecu Mic. „Pizzerii” s-au impus cu 3-2 pe un teren impracticabil, dar care nu le-a oprit pe cele două echipe să facă și spectacol pe alocuri.

Ploaie rece, măruntă, sâcâitoare. Teren desfundat, cu porțiuni verzi pe cale de dispariție. Acesta a fost cadrul în care s-a disputat amicalul de astăzi, de pe terenul „CSS” din Circumvalațiunii, dintre ASU Politehnica și Mama Mia Becicherecu Mic. Cele două formații au încercat să se obișnuiască însă cât mai repede cu condițiile vitrege și să etaleze un joc cât mai coerent.

Fazele spectaculoase nu s-au lăsat prea mult așteptate. În minutul 10, Leonard Naidin a zguduit transversala, dintr-o lovitură liberă, însă formația din Becicherecu Mic avea să deschidă scorul, 13 minute mai târziu, prin Zurbagiu, care l-a surprins pe Rusu cu un șut de la distanță. După alte patru minute, Mama Mia și-a dublat avantajul, prin penaltiul transformat de Telescu. Scorul primei reprize – 3-0 pentru gruparea din Liga a III-a – a fost stabilit în minutul 38, de Costea, care a profitat de o respingere greșită a nou-intratului Rogojină și a înscris din apropiere.

În partea  a doua, ambele echipe au schimbat liniile, jocul transformându-se într-unul bazat pe angajament și mai puțin pe tehnică, ploaia neoprindu-se pe tot parcursul meciului. ASU Politehnica a reușit să reducă din handicap pe final. Mai întâi, Ionuț Vucea a transformat o lovitură de pedeapsă, în minutul 81, pentru ca în minutul 86, Rebenciuc să marcheze superb, de la 25 de metri.

Două surprize în fiecare dintre cele două echipe la meciul de astăzi. ASU Politehnica l-a testat pe fundașul Denis Voin, fost la AFCM Reșița și Muncitorul Reșița. De partea cealaltă, a intrat în repriza secundă celebrul Sorin Udrea, cel ce s-a reapucat recent de fotbal. El nu va continua însă la Mama Mia, trecând în această iarnă la divizionara D AS Murani.

ASU Politehnica (manager Sorin Brîndescu): Rusu  – Filimon, Gălan Contescu, Damian – Naidin, Ilie, Vucea – C. Ion – Budur, Rus. Au mai intrat Rogojină, Burtic – Făgețan Gvriluță, Maransescu, Rebenciuc și Voin.

Mama Mia Becicherecu Mic (antrenor Narcis Petre): Filip – Ștefanovici, Telescu, Toma, Negruț – Tăbăcaru, Hecsko, Zurbagiu, Costea – Steop, Molcuț. Au mai intrat Culda – Cioancă, Z. Radu, Sturza, Centea, Luță, Hodiș, Postolche, G. Voicu, S. Udrea.

Următorul meci amical pentru ASU Politehnica e programat duminică, de la ora 17, pe „Știința”, cu Olimpia Satu Mare. Dacă vremea nu se va îmbunătăți, meciul va fi mutat pe fostul teren „Guban”, din incinta Bazei 2.

Reacții la cald

„Am fost mai slabi decât o arată scorul. Am discutat și cu băieții în vestiar, în prima repriză nu m-a mulțumit deloc modul în care ne-am prezentat. După pauză, a fost ceva mai bine, dar nu grozav. Am avut anumite sarcini, pe care nu le-am putut respecta din cauza stării terenului. Dar chiar și în astfel de condiții, noi trebuie să ne adaptăm, să fim puțin mai inteligenți. Astăzi nu am fost. Înn anumite momente ale jocului, trebuie să ne preocupe circulația mingii, a jucătorilor și cum acoperim zonele de teren. Astăzi n-am reușit să facem acest lucru. În ceea ce-l privește pe Voin, s-a antrenat cu noi și înainte de cantonament, și zilele acestea. L-am introdus în teren pentru a-l vedea la lucru”. (Sorin Brîndescu, manager ASU Politehnica)

„Noi am urmărit latura fizică. Am jucat pe un tern foarte greu. E o problemă cu care se confruntă toate echipele din Timișoara în fiecare iarnă, din cauza bazei materiale care nu există. Un meci tipic de pregătire, în care ambele echipe am rulat jucătorii. Am condus cu 3-0, după care, prin schimbarea unora dintre băieți, jocul nostru a scăzut în intensitate și exprimare. În rest, sunt mulțumit de acest antrenament. Avem și sâmbătă un amical cu Ghiroda, tot pe un asemenea teren”. (Narcis Petre, antrenor Mama Mia Becicherecu Mic).