Imediat după Primul Război Mondial, boxul a prins foarte bine în România, însă întreaga „cremă” a nobilei arte era concentrată în București. La vremea respectivă se spunea, mai în glumă, mai în serios, că nu poți face box adevărat altundeva decât în capitală. Treptat, au început să se afirme câteva centre din țară, printre care și Timișoara. De altfel, primii boxeri din provincie participanți la Campionatele Naționale au provenit chiar din orașul de pe Bega.
Timișoara nu ducea lipsă de gale de box în anii 20. Din lucrearea Box – mică enciclopedie, semnată de gazetarul Victor Bănciulescu (timișorean, de altfel) aflăm, de pildă, de organizarea unui meci între reprezentativele Timișoarei și Aradului în 1927. Pugiliștii de pe Bega – din care se remarcă nume precum Fekete, Schwartz, Dörfler sau Petschovschi (fratele mai mare al mult mai celebrului fotbalist) se impun cu 6-1. În perioada respectivă, se organizau și gale internaționale, de mai mici dimensiuni, cu participări din localitățile apropiate graniței din Ungaria și Iugoslavia.
Astfel că în 1933, Federația Română de Box acordă dreptul de organizare al finalelor Campionatelor Naționale de amatori (ajunse la a IX-a ediție) Timișoarei. Era pentru prima oară când titlurile se decideau în afara Bucureștiului. Să precizăm însă că, deși s-a organizat la finele lui mai 1933, gala conta pentru anul 1932, campionatele de amatori suferind repetate amânări.
Pe 27 și 28 mai, sala Teatrului Ferdinand din Timișoara a devenit neîncăpătoare, peste 1.000 de fani ai boxului înghesuindu-se pentru a urmări luptele pentru centurile naționale. Mai ales că orașul de pe Bega era, la rândul său, bine reprezentat. Să dăm însă cuvântul redactorului Gazetei Sporturilor, care în numărul din 31 mai 1933* scria:
„Am asistat la cele două reuniuni ale competițiunii și pot spune că din punct de vedere al propagandei, aceste campionate au însemnat un enorm pas pe drumul popularizării boxului amator. Mulțimea spectatorilor și mai ales manifestațiunile făcute în urma pronunțării unor decizii dubioase, denotă fără îndoială sportivitatea și cunoștințele destul de înaintate ale acestui public.
Cu destulă bucurie trebuie să înregistrăm și buna organizarea desfășurată de comitetul regional F.R.B. pentru buna reușită a campionatelor. Meritul cel mai mare revine d-lui maoir Manoil , care prin obiectivitatea, sportivitatea și diplomația d-sale a știut să niveleze drumul spre buna desfășurare a finalelor campionatului. Nu mai puțin merit are și întregul for regional, compus din d-nii căpitan Uszofu, locot. Vasilescu, Bercovici și Dörfler, care nu au avut un moment de odihnă în tot timpul celor două zile de competițiuni”.
Meciuri demonstrative între timișoreni în prima zi
Sâmbătă, 27 mai, în prima zi a întrecerilor, gala a început cu o serie de meciuri amicale, susținute de boxeri de la cluburile locale. De precizat că, la vremea respectivă, cele mai puternice secții de box se regăseau în cadrul cluburilor Chinezul și ILSA. Iată rezultatele meciurilor din afara competiției:
Pavel Kovacs (ILSA) l-a învins la puncte pe Mladen Mihailovici (ILSA). „Kovacs, cel mai bun puncher, și-a întrecut de puțin colegul de sală, Mihailovici, care mai are încă de învățat în domeniul acestui sport”, nota Gazeta Sporturilor în numărul mai sus amintit.
Gheorghe Quinter (ILSA) a remizat cu colegul său de club, Cevet. „O luptă aprigă s-a desfășurat între cei doi timișoreni. Decizia de match nul este oglinda fidelă a eforturilor desfășurare de Covet și Quinter”.
Palludi (Chinezul) l-a învins la puncte pe Schwartz (ILSA). „Matchul nu a corespuns așteptărilor, fiind extrem de urât, cei doi adversari întrecându-se în neregularități. Palludi, boxeur mai vechi, și-a surclasat net adversarul”.
Au urmat apoi singurele două întâlniri oficiale ale primei zile, în faza semifinalelor. La categoria pană, Leopold Montal (campion al regiunii Bucovina) îl învinge la puncte pe Vasile Tătaru (Ardeal), iar în semifinala categoriei grea, Mihail Stănescu (Muntenia) l-a învins prin abandon în prima repriză pe Vladimir Dracz (Bucovina).
Trei titluri, adjudecate de bănățeni
Duminică, 28 mai, ziua finalelor la cele opt categorii. Patru sportivi, campioni ai regiunii Banat, luptau pentru titlul național, iar trei dintre ei au și reușit să îl câștige.
Cel mai mare noroc l-a avut timișoreanul Ludovic Gilicze, care a câștigat titlul la categoria muscă la masa verde. Iar asta deoarece adversarul său din finală, bucureșteanul Anton Oșca, trecuse de curând la profesioniști. Cei doi s-au duelat pe ringul din Timișoara, însă doar în cadru amical, iar Oșca s-a impus la puncte. „Anton Oșca, deși învingător, a avut în mișcări o stângăcie neînțeleasă. Și-a dominat adversarul mulțumită loviturilor date în regiunea capului”, nota Gazeta Sporturilor.
Primul titlu al serii obținut prin luptă de un pugilist bănățean vine la categoria ușoară. Reșițeanul Geza Toth l-a învins la puncte pe Florian Mănescu, deținătorul titlului regional al categoriei în Muntenia. „O luptă aprigă a fost întâlnirea dintre Florian Mănescu și Geza Toth. Deși mai precis și cu mai multă impetuozitate în luptă, bucureșteanul a fost declarat învins la puncte. Și-a surclasat adversarul în prima repriză, a pierdut repriza următoare, iar ultima a terminat-o puternic. Învingătorul, reșițeanul Toth, mult mai bine construit fizicește, a luptat dârz pentru cucerirea titlului. Decizia a fost rău primită de publicul din sală. Judecător și arbitru huiduit de public, d. Alfred Antonie”. (Gazeta Sporturilor)
De altfel, obiectivitatea publicului de box timișorean din vremea respectivă a fost demonstrată din plin în finala categoriei semimijlocii. Într-unul dintre colțurile ringului se afla Erhard (Emil) Dörfler, cel mai în vogă pugilist timișorean al momentului. De numele său se leagă, practic, afirmarea boxului de pe Bega, atât pe plan strict sportiv, cât și organizatoric, Dörfler ocupându-se și de chestiuni administrative în zilele finalelor Campionatului Național de la Timișoara.
Dörfler îl avea ca adversar la titlul de campion la semimijlocie pe Alexandru Nistor, reprezentantul Munteniei, pe care avea să îl învingă la puncte. Însă decizia arbitrului Hugo Wortmann nu a fost apreciată de publicul local, după cum aflăm din același amplu material publicat în Gazeta Sporturilor din 31 mai 1933: „Alex Nistor a fost învins la puncte de timișoreanul Dörfler. Învingătorul a câștigat mulțumită loviturilor date cu stânga și alonjei de care beneficiază. Totuși, noul campion a fost sonat de învins în prima repriză și a fost la un pas de knock-out. Puterniceșe croșete de dreapta ale lui Nistor date la început au fost eficace. Dörfler și-a adjudecat repriza a 2-a, iar a treia a fost egală. Decizia a fost fluerată. Nistor fiind militar, are scuza unei lipse de antrenament”.
Cea de-a patra finală care avea implicat un sportiv din Banat a fost cea de la categoria grea. Bucureșteanul Mihail Stănescu l-a învins prin abandon în runda a doua pe timișoreanul Joszef Brückner. „Mihail Stănescu a luptat cu multă voință și a învins mulțumită puternicelor contre de dreapta aplicate adversarului. Matchul a fost palpitant. În repriza I-a, Brückner, dintr-o contră precisă, trimite la pământ pe Stănescu, iar în repriza a II-a, tot din contre, Stănescu își trimite de patru ori la pământ adversarul. Juriul a oprit matchul și a declarat campion pe Mihail Stănescu”.
Iată-i așadar pe campionii României pe 1932 (deciși, cum explicam mai sus, în mai 1933):
Categoria muscă: Ludovic Gilicze (Banat);
Categoria cocoș: Emil Stănciulescu (Muntenia);
Categoria pană: Constantin David (Muntenia);
Categoria ușoară: Geza Toth (Banat);
Categoria semimijlocie: Erhard Dörfler (Banat);
Categoria mijlocie: Nicolae Bukkosi (Ardeal);
Categoria semigrea: Dumitru Vârtolaș (Muntenia);
Categoria grea: Mihail Stănescu (Muntenia)
Iată și declarațiile celor implicați, consemnate de Gazeta Sporturilor:
„Am câștigat acest titlu luptând cu un adversar puternic și dificil. Decizia juriului este o răsplată pentru munca mea depusă timp de 5 ani în regiunea Banatului pentru cauza boxului”. (Erhard Dörfler, Timișoara, campion la semimijlocie)
„De cinci ani am așteptat ziua de azi. Aceasta a fost singura mea mulțumire din viaza sportivă pe care am dus-o și o duc încă”. (Geza Toth, Reșița, campion la cat. ușoară)
„Am avut un adversar puternic și dacă am câștigat ce am pierdut în prima repriză, a fost numai mulțumită sfaturilor din colț, care m-au îndemnat să continui lupta. În repriza a 2-a, adversarul meu n-a mai contat”. (Mihail Stănescu, București, campion la cat. grea, învingător al timișoreanului Brückner)
De atunci, din mai 1933, Timișoara nu a mai găzduit niciodată o finală a Campionatelor Naționale de box amator. Asta deși orașul nu a dus lipsă de nume mari în nobila artă în deceniile următoare. Sportivi despre care vom povesti într-un articol viitor.
*) Toate citatele preluate din presa vremii mențin regulile gramaticale ale perioadei respective
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.