Munți de pământ. Utilaje. Bălării. Nu e un simplu șantier, e unul dintre cele mai vechi stadioane ale Timișoarei. Acum un deceniu, aici se jucau meciuri de Liga I. Astăzi, doar schela înălțată pentru camerele TV mai amintește de vremurile bune.

Vorbim despre stadionul UMT. O arenă pe care microbiștii timișoreni n-au mai văzut-o în ultimii trei ani decât prin gardul de la intrarea dinspre strada Avram Imbroane sau din interiorul ștrandului ce se întinde în vecini. Fotbal nu s-a mai jucat acolo din primăvara lui 2009, atunci când juniorii B de la Poli, pregătiți de Robert Frușa, au cucerit campionatul național. Din acel moment a început dezastrul…

De fapt, degradarea arenei ce găzduia, în vremuri imemoriale, meciurile Ripensiei, a început odată cu ultimele lucrări de cosmetizare, din vara lui 2001. UMT promovase în Divizia A, uimindu-și toate competitoarele, care se așteptau să o vadă în zona „sudică” a clasamentului. Vechea arenă de la Pădurea Verde se pregătea să reintre în circuitul Diviziei A după aproape șase decenii. S-au montat 5.000 de scaune, la tribuna de lemn și la cea dinspre ștrand, s-au înnoit tabela de marcaj și băncile de rezerve. Cei care roiau pe atunci zilnic în zona arenei, promiteau marea cu sarea: stadion nou, cupe europene, câte și mai câte. A venit însă retrogradarea rapidă, excluderea din campionat și, finalmente colapsul financiar.

Pe acest fond, stadionul și-a început degradarea de la sine. În iarna lui 2004, vechea tribună de lemn (una dintre ultimele rămășițe ale infrastructurii sportive interbelice) a fost demolată din motive de siguranță, acoperișul fiind șubrezit de greutatea zăpezii. Atunci s-a promis că pe același loc se va înălța o tribună asemănătoare, pe schelet metalic. Firește, n-a mai apărut niciodată. Cinci ani mai târziu, stadionul avea să fie pustiit complet. Scaunele rămase la tribuna a II-a erau sparte, crăpăturile din beton au făcut loc bălăriilor, iar la peluza dinspre ștrand s-a înălțat un copac.

Astăzi nu mai e nici atât… De câteva luni, escavatoarele au ocupat zona stadionului, iar tribunele de beton au fost dărâmate. Pe locul unde se afla terenul de joc, încă mai stau în picioare cele două porți, dar care abia se zăresc printre bălăriile înalte de câțiva metri. Și când te gândești că acolo exista, pe vremuri, unul dintre cele mai bune gazoane naturale din țară…

Fotbalul a murit pe UMT. Definitiv! Proprietarii arenei își doresc să extindă spa-ul apărut în ultimii ani în clădirea în care, în urmă cu un deceniu, se schimbau Vlaicu, Săvoiu sau Călin. Se vorbește de o zonă de agrement modernă, de terenuri de tenis, de volei, de un Aqua Park. Nu sună rău, dar cum rămâne cu fotbalul?!

În vara acestui an, Ripensia a fost readusă în circuitul fotblistic după 64 de ani. Renașterea cvadruplei campioane a României nu s-a putut însă realiza pe terenul ei propriu, ci la câțiva metri distanță, pe arena „Electrica”. Asta pentru că tribuna în care bunicii și străbunicii noștri își aruncau pălăriile în aer a căzut victimă nepăsării, iar urmele pașilor lui Dobay, Ciolac sau Bindea stau ascunse sub bălării.