Cel mai vechi club timișorean aflat în activitate a împlinit în această primăvară o vârstă rotundă. La 27 martie, s-au aniversat exact 80 de ani de la înființarea Societății Sportive CFR, grupare ce avea să devină primul nume mare al fotbalului de pe Bega de după Război. Retrași de câțiva ani în anonimatul ligilor județene, „leoparzii” se reinventează momentan prin echipa de fete, care are șanse reale la podiumul primei divizii în acest sezon. Pe parcursul următoarelor săptămâni, site-ul nostru va publica un serial dedicat clubului de la Gara Mare, în care vor fi rememorate cele mai importante momente din existența de opt decenii a acestuia.

Cum a început totul? Nu putem vorbi despre istoria CFR-ului fără să amintim de grupările din care își trage seva actualul club de la Gara Mare. E vorba despre Sparta CFR, echipa muncitorilor de la Căile Ferate, înființată în 1919, și S.S. Unirea, societatea sportivă a funcționarilor de la CFR, apărută un an mai târziu. După câțiva ani în care cele două formații au avut drumuri diferite și chiar stadioane diferite (Sparta CFR evolua pe terenul „Banatul” de la Gara Mare, iar Unirea pe un teren aflat aproximativ pe locul Mall-ului de astăzi), anul 1925 a produs fuziunea din care a rezultat Sparta Unirea CFR.

Prima participare oficială a noului club s-a consemnat în ediția 1925/1926 a campionatului districtual, la finalul căruia s-a clasat pe locul 4, în urma granzilor Timișoarei din acei ani, Chinezul, CAT și RGMT. Sparta CFR și Unirea au format împreună o grupare puternică, în care regăsim nume ce aveau să scrie istorie în fotbalul timișorean în anii următori. Iată o formație standard a echipei din acel sezon: Zombory – Kondor, Talianu – Kele, Halmos, Hütter – Dobay, Hecht, Frech I, Csanyi II, Csanyi I. Remarcăm prezența tinerilor William Zombory și Ștefan Dobay, dar și a unor foști campioni naționali cu Chinezul, precum Kondor sau Frech I. A urmat, după numai un an, o nouă fuziune, cu Banatul, particulele din denumirea vechii echipe (n.r. Sparta Unirea CFR) dispărând complet.

După șase ani de pauză, Regionala CFR și-a refăcut clubul sportiv, al cărui certificat de naștere e datat la 27 martie 1933. Lucrurile s-au urnit destul de greu, astfel că prima participare în campionat a CFR-ului avea să se producă în ediția 1935/1936 a „Districtului”, atunci când a încheiat pe locul 7 (din 10 echipe), chiar în urma Politehnicii.

Două sezoane mai târziu, CFR-ul își făcea apariția în proaspăt înființata Divizie C. În seria vestică a întrecerii, 7 din 10 formații proveneau din Timișoara (Electrica, Banatul, CFR, Fratelia, Galvani, Politehnica și Progresul), feroviarii terminând pe locul 5. Iată și câteva rezultate înregistrate de formația de la Gara Mare în acest sezon: CFR – Galvani 5-3, CFR – Progresul 6-2, CFR – Politehnica 3-1, CFR – SSM Reșița 3-2, Fratelia – CFR 1-0.

În ediția 1938/1939, Federația se hotărăște să nu mai organizeze Divizia C, revenindu-se astfel la vechiul sistem al campionatelor districtuale. CFR-ul a avut o comportare bună în acest sezon, pe care avea să-l încheie pe locul 3, la mare luptă cu Electrica și Banatul. În sezonul următor, feroviarii au ratat de puțin accederea în Divizia B, învingătoarea seriei fiind Banatul. CFR a încheiat pe 2 campionatul districtual din 1939/1940, una dintre formulele de echipă utilizate în acel sezon sunând astfel: Ciopraga – Pascu, Onaie – Sverdean, Bărbosu, Țepeneag I – Petrovici, Eremia, Buculei, Țepeneag II, Ilici.

Printr-o nouă reorganizare a sistemului, CFR Timișoara a ajuns totuși să evolueze în Divizia B în sezonul 1940/1941, ultima ediție de campionat disputată înaintea Războiului. Feroviarii au avut o comportare onorabilă, terminând pe locul 6 în seria I, în care au mai evoluat timișorenele Electrica (locul 3), Chinezul (4), Rapid (5), Politehnica (9) și CAMT (10).

În episodul următor, vă vom prezenta istoria terenului de fotbal din spatele Gării Mari, de la vechea arenă „Banatul”, prima casă a feroviarilor, și până la stadiul ei actual.