Câteva sute de suporteri alb-violeți au avut sâmbătă privilegiul de a vedea pe viu forța legendară a șutului lui Titi Varga. Mulți dintre cei aflați în spatele gardului la Bucovăț au auzit doar din poveștile părinților sau fraților mai mari cum înghițea în sec fiecare goalkeeper din țară în momentul în care „Piticul” se pregătea să bată o lovitură liberă. Reușita de 3-0 a veteranului polist ne-a întors în timp, către una dintre cele mai frumoase generații a fotbalului timișorean, cea de la sfârșitul anilor ’80 și începutul anilor ’90.

Olimpia Bucovăț – ASU Poli 0-5. Un meci fără istoric, ce la prima vedere se pierde în șirul de victorii clare obținute de alb-violeți în Campionatul Județean. Cu siguranță, cei care au ales să fie prezenți la meciul disputat în Sâmbăta Mare, nu-l vor uita însă prea curând. În minutul 61, Titi Varga și-a așezat meticulos balonul pentru o lovitură liberă din afara careului și a tras cu sete, trimițând mingea în vinclul porții gazdelor. O reușită scoasă parcă din arhivă, dintr-o perioadă în care majoritatea suporterilor masați în spatele gardului de la Bucovăț fie nu erau născuți, fie nu călcaseră încă pe stadionul „Dan Păltinișanu”.

Golul de sâmbătă, al lui Titi Varga, ne-a răscolit tuturor amintirile, astfel că vă propunem să retrăim împreună trei dintre cele mai frumoase momente ce l-au avut ca protagonist pe bombardierul polist din perioada 1986-1994.

1987 Poli – Dinamo 2-1

La 8 noiembrie 1987, Titi Varga dădea prima palmă sistemului ce avea să se prăbușească peste ceva mai mult de 25 de luni. Dinamo sosise la Timișoara afișând un aer superior caracteristic, sigură de victorie pe 1 Mai. Erau vremuri în care nimeni și nimic nu putea sta în calea echipei Ministerului de Interne, care avea la dispoziție toate pârghiile pentru a-și asigura un parcurs fără greș până la duelul direct cu cealaltă creație grotească a sistemului, care reprezenta Armata.

Cu un arbitru autodelegat pentru această întâlnire (n.r. Grigore Macavei din Deva), nimic nu putea strica planurile alb-roșiilor. La pauză, Poli conducea însă cu 1-0, grație reușitei lui Ilcu din minutul 28. În repriza secundă, dinamoviștii s-au năpustit către poarta lui Almășan, împinși de la spate și de omul în negru, care le-a acordat și un penalty vizitatorilor, în minutul 77, dar ratat de Mateuț. Mărinimos din fire, „centralul” Macavei le-a acordat alb-violeților o lovitură liberă de la… 40 de metri de poarta lui Moraru. Era minutul 84 și niciunul dintre membrii delegației dinamoviste nu-și imagina că Poli putea scoate ceva din această fază. Varga și-a așezat însă balonul și a tras năprasnic, scuturând plasa porții unui Moraru debusolat, în uralele celor 35.000 de spectatori din tribune.

Un gol despre care se discută și astăzi, după mai bine de un sfert de veac. „Titi a tras din stația de tramvai de la Județean”, povestesc cei ce au avut privilegiul de a vedea pe viu reușita „Piticului”.

1990 Poli – Steaua 4-2

Prima victorie de răsunet a Politehnicii de după Revoluție. Practic, un bobârnac dat unei reminiscențe a sistemului căzut în decembrie, la capătul unui joc electrizant, cu reușite spectaculoase. Titi Varga nu putea lipsi din această distribuție de gală. După două reușite semnate de Călin Rosenblum și Sorin Vlaicu, „Piticul” a tras fără preluare, din lateral dreapta, în minutul 79, urcând scorul la 3-1 pentru Poli.

La 27 mai 1990, Poli dansa în ploaie, după o victorie clară în fața unei echipe ce cu doar un an în urmă disputa finala Cupei Campionilor, chiar dacă din acel lot nu mai rămăsese mare lucru. Eșecul de la Timișoara i-a fost fatal Stelei în acel sezon, roș-albaștrii terminând campionatul pe locul 2, la un singur punct în spatele campioanei Dinamo. Pentru alb-violeți, victoria a fost cu atât mai specială cu cât, la finele campionatului, elevii lui Costică Rădulescu sărbătoreau revenirea Politehnicii în cupele europene după aproape un deceniu.

Golul lui Varga – min. 2:10

1994 CFR Timișoara – Poli Timișoara 1-1

Sezonul 1994/1995 a fost ultimul în care vechile rivale de pe Bega, CFR și Poli, s-au aflat în același eșalon. Ambele formații emiteau atunci pretenții la promovare, feroviarii aflându-se într-o perioadă de grație din punct de vedere financiar, sub conducerea lui Sava Simcelescu. Meciul din tur, disputat pe arena de la Gara Mare, la 13 noiembrie 1994, a fost unul cu scântei, precedat de un adevărat război al declarațiilor dintre cele două tabere.

La final, s-a consemnat 1-1, ambele goluri fiind marcate în prima repriză. După ce fiul finanțatorului, Dan Simcelescu, l-a învins pe Almășan, Titi Varga a egalat cu un gol de la peste 30 de metri, la care Boldor nu a putut interveni. A fost ultimul moment de magie pentru fundașul dreapta în tricul Politehnicii, acesta urmând să părăsească formația alb-violetă peste numai o lună, cu destinația Dinamo.

Golul lui Varga – min. 14:51