Ne-am obișnuit deja cu povești despre familii de sportivi. Cele mai la îndemână exemple ne vin din fotbal. Frații Inzaghi, dinastia Maldini și, în propria noastră bătătură, cei trei Rotariu: Ilie, Iosif și tânărul Dorin. Un caz mult mai puțin cunoscut, mai ales în România, pleacă din apropierea Timișoarei, mai precis de la Lovrin. Aici s-au născut frații Buding – Lothar, Edda, Ilse și Ingo, cu toții performeri de nivel mondial în tenis.

Lovrinul interbelic. Familia doctorului Franz Buding creștea, încetul cu încetul. În 1933, a venit pe lume primul său fiu, Lothar. I-au urmat două fetițe, Edda, în 1936, și Ilse, în 1940, pentru ca mezinul familiei, Ingo, să se nască în 1942. O familie tipică de șvabi bănățeni, care avea să scrie însă istorie, peste ani, în tenisul mondial.

Imediat după cel de-al doilea război mondial, familia Buding se stabilește în Germania, acolo unde cei patru copii se întâlnesc pentru prima oară cu tenisul. După nici trei ani, urmează o nouă emigrare, de această dată în Argentina, acolo unde pasiunea fraților Buding pentru tenis crește considerabil.

Văzută drept cea mai talentată, Edda Buding își intensifică programul de pregătire de la vârsta de 12 ani, iar un an mai târziu, în 1949, cucerește deja primul titlu național de juniori al Argentinei. La rândul său, fratele cel mare, Lothar, începe să se remarce în turneele sud-americane, atingând sferturile de finală ale Internaționalelor Argentinei, în 1953. Iese la rampă și foarte tânăra Ilse, care în 1954, la vârsta de 14 ani, repetă performanța surorii sale, și devine, la rândul ei campioană de junioare a Argentinei. De altfel, surorile Buding au fost felicitate pentru performanțele lor de președintele argentinian, Juan Peron.

Cu toții la Roland Garros

Toți cei patru frați Buding au participat la turnee de Mare Slem, însă cel ce îi unește e Roland Garros-ul. Lothar, Edda, Ilse și Ingo au concurat împreună în întrecerile de dublu și dublu-mixt, ce-i drept, fără mare succes.

În 1959, Edda Buding a făcut pereche, la dublu mixt, cu fratele ei mai mare, Lothar, cei doi oprindu-se în optimile de finală ale întrecerii, fiind învinși de perechea australo-britanică Fay Muller – Tony Pickard. Un an mai târziu, Edda și-a schimbat partenerul, alegându-l tot din familie, pe mezinul Ingo, pe atunci în vârstă de doar 18 ani. Cei doi Buding s-au oprit în turul al doilea, pierzând în fața perechii Lucia Bassi (Italia) – Francisco Contreras (Mexic). Edda a mai făcut echipă cu Ingo și mai târziu, în edițiile 1965, 1968 și 1970 ale celebrului turneu francez.

Tot la Rolland Garros, pe tabloul de dublu al ediției 1968, au apărut ambele surori ale familiei Buding, Edda și Ilse făcând pereche la întrecerea de dublu. Șvăboaicele s-au oprit însă în turul al doilea, pierzând în fața tandemului Julie Heidman (SUA) – Fay Toyne (Australia).

Au promovat tenisul la Jocurile Olimpice

În 1968, în ediția desfășurată la Ciudad de Mexico, tenisul a revenit în programul Jocurilor Olimpice, însă doar la nivel demonstrativ. Au răspuns prezent invitației organizatorilor 46 de concurenți din 15 țări, printre care și „Frații Tenis”, Edda și Ingo Buding.

Cea mai strălucitoare medalie a obținut-o Edda Buding, în turneul de dublu feminin, acolo unde a făcut pereche cu Helga Niessen. Cele două nemțoaice au dispus în finală, la Guadalajara, de Rosa Maria Reyes (Franța)  – Julie Heldman (SUA), în două seturi, 6-3, 6-4. Mezinul familiei Buding, Ingo, devenit deja tenismen de renume mondial, a bifat două clasări pe podium la această ediție a Jocurilor Olimpice. La simplu, a ajuns până în finală, însă a pierdut în fața unui reprezentant al țării gazdă, Rafael Osuna, în trei seturi, 3-6, 6-3, 3-6. Tot pe cea de-a doua treaptă a podiumului avea să încheie și întrecerea de dublu mixt, acolo unde a făcut pereche cu americanca Jane Bartkowicz. Cei doi au fost învinși în finală de perechea sovietică Vladimir Korotkov – Zaiga Jasone, scor 5-7, 4-6.

Cele mai importante performanțe ale fraților Buding:

Lothar Buding (n. 1933): Sferturi de finală la Campionatele Internaționale ale Argentinei (1953), Semifinale la River Plate Championships (1955); participant la numeroase turnee internaționale, printre care și Roland Garros.

Edda Buding (n. 1933): Finalistă la dublu mixt în 1957 la Rolland Garros (pereche cu chilianul Luis Ayala) și în 1961 la Wimbledon (pereche cu englezul Robert Howe); Semifinală la dublu feminin, în ediția 1961 a US Open (pereche cu italianca Yola Ramirez Ochoa); campioană olimpică la dublu feminin, în 1968, alături de Helga Niessen; finalistă în FED Cup, cu echipa Germaniei, în 1966.

Ilse Buding (n. 1940): Campioană de juniori a Argentinei în 1954; participantă la numeroase turnee internaționale, între care și Roland Garros.

Ingo Buding (1942-2003): Căpitan al echipei Germaniei de Cupa Davis, finalistă în 1970; 27 de meciuri pentru Germania în Cupa Davis; Sferturi de finală la Roland Garros, în 1965; campion de juniori la Roland Garros în 1959 și 1960; Vicecampion olimpic în 1968 la simplu și dublu mixt (tandem cu Jane Bartkowicz).

Ingo Buding s-a stins din viață la 13 martie 2003, la reședința sa de la Bandol, Franța, acolo unde familia sa deschisese, de mai mulți ani o școală de tenis. „Am pierdut un jucător de tenis de mare clasă care, în timpul lui, a făcut mult pentru tenisul german”, declara, la moartea sa, președintele Federației Germane de Tenis, Georg von Waldenfels.