Lupta cu morile de vânt pare un laitmotiv al peisajului sportiv din Timișoara. Evident, în disciplinele băgate în seamă puțin spre deloc de autoritățile locale sau chiar de conducerile unor cluburi sportive. Situația nu diferă la Manejul din Timișoara (aflat pe Calea Lugojului), acolo unde sportivii sunt obligați să scoată din propriul buzunar bani pentru a-și achita taxele federale și chiar pentru potcovirea cailor. Aceasta e doar una dintre problemele Manejului, aflat în administrația Hergheliei Izvin.
Vadim Iavorovski, antrenor la manejul timișorean din 2012, rupe tăcerea după aproape trei ani. Iar asta deoarece reprezintă o disciplină în care sportivii și caii sunt expuși la riscuri majore, iar Herghelia Izvin, care are în administrare baza de echitație de pe Calea Lugojului, nu e dispusă să ofere nici măcar minimum de condiții pentru practicarea acestui sport. Iar antrenorului Iavorovski i se cere performanță și… tăcere, fiind amenințat cu demiterea în cazul ieșirii în presă.
O tragedie, semnalul de alarmă
În urmă cu zece zile, la centrul de echitație din Ciorogârla, un copil în vârstă de 9 ani a murit în timpul unei ore de călărie. Iar cum măsurile de siguranță sunt precare și la Timișoara, antrenorul Iavorovski a atras în repetate rânduri atenția conducerii Hergheliei Izvin cu privire la această situație: ”Deși de doi ani și jumătate informez Herghelia Izvin cu privire la riscurile acestui sport și la cele aferente activității de agrement, conducerea nu dorește să ia act de acestea, după un tragic accident survenit ca urmare a nerespectării condițiilor prevăzute de lege – desfășurarea orelor de agrement fără supravegherea unui instructor sau antrenor.”
Pentru a fi instructor sau antrenor de echitație, e nevoie de un aviz denumit Reciclare Instructor, oferit de către Federația Ecvestră Română. Un act pe care administrația Manejului din Timișoara îl ignoră: ”Se prestează un serviciu fără acreditare. Ca și antrenor al manejului, sunt obligat să respect legea și am făcut solicitări în vederea remedierii situației: se prestează un serviciu fără acreditare”, a mai spus Iavorovski.
Performanță cu bețe în… potcoave
Gruparea aferentă Manejului din Timișoara este Clubul Hipic Romsilva, înființat în urmă cu 25 de ani și care dispune de mai multe filiale în țară, pe lângă cea de pe Bega, la Târgu Neamț, Târgu Mureș, Rădăuți, Jegălia și Arad. Deși călăreții și caii din Timișoara au obținut cele mai mare performanțe la nivelul întregului club în anii trecuți, tot ei se confruntă cu cele mai mari constrângeri. Iar cele mai multe vin chiar din interior!
”De doi ani și jumătate, Herghelia Izvin nu s-a interesat de potcovirea cailor. Această activitate trebuie desfășurată o dată la 40 de zile. Iar banii pe care îi primim în acest scop de-abia acoperă 30%. Astfel, sportivii sunt obișnuiți să plătească din buzunarele proprii ceea ce ar trebui să fie un drept al lor. Am promovat caii proprietate a Hergheliei Izvin la concursuri, iar taxele au fost plătite de sportivi. Sportivi cărora nu li s-au acoperit nici măcar costurile aferente vizei anuale a călărețului la Federația Ecvestră Română”, a dezvăluit Vadim Iavorovski.
De la manejul timișorean sunt selecționați constant călăreți în loturile naționale, dar și aici apar opreliști. E cazul unui tânăr solicitat anul trecut în Lotul de Juniori al României, dar care e nevoit să rămână acasă, deoarece Herghelia Izvin refuză să trimită caii selecționabili la concurs.
”Deși din toate filialele Romsilva, anul trecut singurele performanțe notabile au fost făcute de Timișoara, tuturor celorlaltor li se permite participarea la concursuri, iar mie, nu. În condițiile în care singurul titlu de campion de anul trecut s-a luat la Timișoara și tot noi am avut 3 oameni selecționați în lotul național”, spune Iavorovski.
Iar în cazul echitației timișorene, performanța se plătește din propriul buzunar: „Au fost situații când mi-am luat concediu pentru a putea merge, pe banii mei, la concursuri. Mi se tot pun bețe în roate. Se pare că se dorește eliminarea manejului, nu se dorește performanța la care am ajuns în momentul de față și în permanență sunt amenințat cu concedierea în cazul în care vorbesc despre aceste lucruri”, conchide amar Vadim Iavorovski. Iar pe cât de strigătoare la cer e această încercare de a ascunde gunoiul sub preș, prin interzicerea celor implicați să comunice cu presa (nu doar despre probleme, ci și despre activitatea propriu-zisă a Manejului!), e o situație întâlnită, din păcate, în mai multe ramuri ale sportului din Timișoara. Da, Timișoara, orașul în care s-a murit pentru libertate. Și nu ieri, alaltăieri, ci acum mai bine de 25 de ani!
Antrenorul Vadim Iavorovski face parte dintr-o familie ce se confundă cu istoria echitației timișorene. Bunicul său a înființat, în 1960, primul club de călărie din oraș, Sănătatea. Tatăl său, Alexandru Iavorovski, a fost președintele Federației Ecvestre Române, iar în prezent e antrenor și arbitru internațional, autor al Manualului de Echitație.
Vadim Iavorovski este, în momentul de față, antrenorul cel mai bine pregătit din țară, fiind singurul antrenor român care deține FEI Coaching System Level 2 (oferit de Federația Ecvestră Internațională), IGEQ (International Group for Equesterian Qualifications) Level 2 și e absolvent al Școlii Naționale de Antrenori. De asemenea, e membru al Consiliului Administrativ al Federației Ecvestre Române, din poziția de președinte al Colegiului de Arbitri.