Anecdote fotbalistice timișorene (I): Operativitate

Nicolae Kovacs, timișoreanul care a participat la primele trei ediții ale Campionatului Mondial

Despre fotbalul și fotbaliștii din Timișoara bunicilor și străbunicilor noștri circulă o serie de legende și anecdote. Parte dintre ele sunt, firește, rod al imaginației colective, parte sunt mostre de spontaneitate ale jucătorilor vremii, ajunse la urechile publicului larg pe sistemul telefonului fără fir. Unele dintre aceste istorisiri au fost implementate și de Petre Steinbach, fostul mare fotbalist timișorean din perioada interbelică și ulterior selecționer al României. Anecdotele sale fotbalistice au fost publicate în volumul Fotbalul se joacă râzând (Editura Junimea, Iași, 1972), astfel că vă propunem să le revizităm periodic.

OPERATIVITATE

Citeam undeva că numărul cel mai mic de spectatori la un meci internațional de fotbal a fost înregistrat cu prilejul disputării partidei dintre echipele de tineret ale Belgiei și Olandei: 800 de persoane.
Cu toate acestea, îmi aduc foarte bine aminte că meciul România – Lituania (seniori, 4-2, Kowno, august 1931) n-a fost vizionat decât de aproximativ… 100 de spectatori, deși în relatările presei noastre s-a mai adăugat un zero (ce contează!) la cifra reală.
În legătură cu aceasta, o scenă ilustrativă.
… Era, într-adevăr, zi de lucru, o ploaie deasă, rece, interminabilă, iar despre fotbalul nostru se știa prea puține în țările baltice.
Când fanfara intona primul imn național, simt în coastă ghiontul lui Kovacs (n.n.: Nicolae Kovacs):
– Petrică, am o propunere. Să nu mai salutăm publicul cum procedăm noi în mod obișnuit. Salut roman, tur de onoare etc.
– Dar cum să facem, Copec?
– Părerea mea este să mergem în tribune și să dăm mâna cu fiecare spectator. E mai simplu!

(Sursa: Petre Steinbach, Fotbalul se joacă râzând, Ed. Junimea, Iași, 1972, p. 15-16)

Sursa: footyfair.com

Note și considerații

* În urmă cu aproape nouă decenii, un meci cu 100 de spectatori era considerat, într-adevăr o raritate. În prezent, ne-am obișnuit, din păcate, cu meciuri în primul eșalon al României în care nici nu se atinge acest nivel de audiență.
* Cu Nicolae Kovacs (1911 – 1977) ne vom întâlni în repetate rânduri în istorisirile lui Petre Steinbach. E vorba despre fratele mai mare al marelui antrenor Ștefan Kovacs, considerat unul dintre cei mai importanți fotbaliști timișoreni din perioada interbelică. A fost selecționat de 37 de ori în echipa națională a României, pentru care a înscris de șase ori. E unul dintre cei cinci jucători la nivel mondial care a bifat prezențe la toate cele trei ediții ale Campionatului Mondial organizate în perioada interbelică (1930, 1934, 1938). Ceilalți patru sunt francezii Edmond Delfour, Etienne Mattler, belgianul Bernard Voorhoof și un alt timișorean Rudolf Burger.

– va urma –

CFR ’80: Cum au făcut ochi „leoparzii” (I)

Echipa Sparta Unirea CFR în 1925, cu William Zombory și Șfefan Dobay în componență

Echipa Sparta Unirea CFR în 1925, cu William Zombory și Ștefan Dobay în componență

Cel mai vechi club timișorean aflat în activitate a împlinit în această primăvară o vârstă rotundă. La 27 martie, s-au aniversat exact 80 de ani de la înființarea Societății Sportive CFR, grupare ce avea să devină primul nume mare al fotbalului de pe Bega de după Război. Retrași de câțiva ani în anonimatul ligilor județene, „leoparzii” se reinventează momentan prin echipa de fete, care are șanse reale la podiumul primei divizii în acest sezon. Pe parcursul următoarelor săptămâni, site-ul nostru va publica un serial dedicat clubului de la Gara Mare, în care vor fi rememorate cele mai importante momente din existența de opt decenii a acestuia.

Cum a început totul? Nu putem vorbi despre istoria CFR-ului fără să amintim de grupările din care își trage seva actualul club de la Gara Mare. E vorba despre Sparta CFR, echipa muncitorilor de la Căile Ferate, înființată în 1919, și S.S. Unirea, societatea sportivă a funcționarilor de la CFR, apărută un an mai târziu. După câțiva ani în care cele două formații au avut drumuri diferite și chiar stadioane diferite (Sparta CFR evolua pe terenul „Banatul” de la Gara Mare, iar Unirea pe un teren aflat aproximativ pe locul Mall-ului de astăzi), anul 1925 a produs fuziunea din care a rezultat Sparta Unirea CFR.

Prima participare oficială a noului club s-a consemnat în ediția 1925/1926 a campionatului districtual, la finalul căruia s-a clasat pe locul 4, în urma granzilor Timișoarei din acei ani, Chinezul, CAT și RGMT. Sparta CFR și Unirea au format împreună o grupare puternică, în care regăsim nume ce aveau să scrie istorie în fotbalul timișorean în anii următori. Iată o formație standard a echipei din acel sezon: Zombory – Kondor, Talianu – Kele, Halmos, Hütter – Dobay, Hecht, Frech I, Csanyi II, Csanyi I. Remarcăm prezența tinerilor William Zombory și Ștefan Dobay, dar și a unor foști campioni naționali cu Chinezul, precum Kondor sau Frech I. A urmat, după numai un an, o nouă fuziune, cu Banatul, particulele din denumirea vechii echipe (n.r. Sparta Unirea CFR) dispărând complet.

După șase ani de pauză, Regionala CFR și-a refăcut clubul sportiv, al cărui certificat de naștere e datat la 27 martie 1933. Lucrurile s-au urnit destul de greu, astfel că prima participare în campionat a CFR-ului avea să se producă în ediția 1935/1936 a „Districtului”, atunci când a încheiat pe locul 7 (din 10 echipe), chiar în urma Politehnicii.

Două sezoane mai târziu, CFR-ul își făcea apariția în proaspăt înființata Divizie C. În seria vestică a întrecerii, 7 din 10 formații proveneau din Timișoara (Electrica, Banatul, CFR, Fratelia, Galvani, Politehnica și Progresul), feroviarii terminând pe locul 5. Iată și câteva rezultate înregistrate de formația de la Gara Mare în acest sezon: CFR – Galvani 5-3, CFR – Progresul 6-2, CFR – Politehnica 3-1, CFR – SSM Reșița 3-2, Fratelia – CFR 1-0.

În ediția 1938/1939, Federația se hotărăște să nu mai organizeze Divizia C, revenindu-se astfel la vechiul sistem al campionatelor districtuale. CFR-ul a avut o comportare bună în acest sezon, pe care avea să-l încheie pe locul 3, la mare luptă cu Electrica și Banatul. În sezonul următor, feroviarii au ratat de puțin accederea în Divizia B, învingătoarea seriei fiind Banatul. CFR a încheiat pe 2 campionatul districtual din 1939/1940, una dintre formulele de echipă utilizate în acel sezon sunând astfel: Ciopraga – Pascu, Onaie – Sverdean, Bărbosu, Țepeneag I – Petrovici, Eremia, Buculei, Țepeneag II, Ilici.

Printr-o nouă reorganizare a sistemului, CFR Timișoara a ajuns totuși să evolueze în Divizia B în sezonul 1940/1941, ultima ediție de campionat disputată înaintea Războiului. Feroviarii au avut o comportare onorabilă, terminând pe locul 6 în seria I, în care au mai evoluat timișorenele Electrica (locul 3), Chinezul (4), Rapid (5), Politehnica (9) și CAMT (10).

În episodul următor, vă vom prezenta istoria terenului de fotbal din spatele Gării Mari, de la vechea arenă „Banatul”, prima casă a feroviarilor, și până la stadiul ei actual.