cupa europei centrale Archives

Eugen Căpățână, martor la renașterea rugby-ului timișorean: „E cel mai bun an”

Eugen Căpățână, rezistând atacurilor adverse, într-un meci jucat pentru RCM Timișoara în sezonul 2008/2009

Timișoara traversează, fără doar și poate, cele mai frumoase momente din istoria sa rugbystică. Sâmbătă, la Baia Mare, Timișoara Saracens a câștigat Superliga, în dauna formației locale, trecându-și în cont al treilea trofeu al anului pe plan intern din tot atâtea posibile. În ultimii șase ani, rugbyștii de pe Bega au reușit să cucerească nu mai puțin de opt trofee, șapte interne și unul internațional. Iar „constanta” acestor performanțe se numește Eugen Căpățână.

Talonerul în vârstă de 29 de ani e cel mai vechi component al echipei timișorene. A fost martor al tuturor transformărilor clubului de pe Bega, aflându-se în echipă încă de la ultima promovare în elită, cea din 2006, când gruparea se numea CS Petrom Timișoara. A fost obișnuit cu vremuri grele din punct de vedere financiar, când asigurarea unei cazări din partea clubului însemna un efort considerabil. A trăit atât lupta acerbă pentru menținerea în Divizia Națională (denumirea de atunci a eșalonului de elită), cât și momentul actual, în care Timișoara e abonată la toate trofeele interne.

Cu Eugen Căpățână în lot, Timișoara a câștigat, pe rând, Cupa Europei Centrale în 2009, Cupa României în 2011, 2014 și 2015, Cupa Regelui în 2015 și Superliga în 2012, 2013 și 2015. De menționat totuși că în acest an, nu a participat la finalele Cupei Regelui și Cupei României, aflându-se în lotul naționalei României, care a participat în această toamnă la Cupa Mondială din Anglia.

„E cu siguranță ce mai bun an, cel puțin de când sunt eu la Timișoara. Am început de 13 ani rugby-ul la Timișoara, dar ceea ce am realizat în acest an, nu s-a reușit niciodată. Pentru că am luat tot. Nu mai avem altă competiție pe plan intern în care să mai fim angrenați”, a declarat Căpățână, după câștigarea titlului național chiar în fieful rivalei din Baia Mare.

Talonerul Timișoarei, titular în finala de sâmbătă, de la Baia Mare, consideră acest titlu ca fiind cireașa de pe tort și încununarea unei munci asidue de un an de zile.

„E încununarea muncii noastre. Tot anul am stat departe de familie, departe de prieteni, am muncit cu toții pentru acest titlu. Nu ne mai putem dori nimic mai mult. Cu siguranță, e cel mai bun an, pe orice plan o luăm. Sunt foarte bucuros de ceea ce a realizat această echipă. Să câștigi finala chiar pe terenul celor de la Baia Mare e un lucru extraordinar”, a mai spus Căpățână.

Timișoara și-a recuperat titlul de campioană, după ce anul trecut a fost privată de participarea în finală în urma celebrului (și nerezolvatului) caz al vizelor medicale smulse din carnetele a șase jucători timișoreni la semifinala cu Farul Constanța. Totuși, Eugen Căpățână spune că el și colegii săi nu s-au gândit la răzbunare.

„Nu ne-am gândit la răzbunare. A venit trofeul acolo unde trebuia să fie, atâta tot. Nu e nimic răzbunat. Baia Mare l-a câștigat anul trecut pe bună dreptate, iar noi l-am readus la Timișoara, alături de celelalte pe care le avem acasă”, a precizat talonerul.

Eugen Căpățână s-a născut la 18 iunie 1986 la Balș (județul Olt), dar a crescut la Timișoara. După ce a cochetat cu boxul și luptele, s-a apucat de rugby în 2003, la sugestia prietenilor din cartier, reușind să se impună rapid într-o echipă aflată în plină reorganizare după ani de absență din competițiile interne.

Povestea unei ascensiuni. Rugby-ul timișorean, de la agonie la extaz în nici 10 ani (V)

Continuăm povestea ascensiunii rugby-ului timișorean cu ultimul sezon de frământări financiare. Stagiunea 2008/2009 s-a încheiat în toamnă, iar următoarea ediție de campionat avea să înceapă abia în primăvară. Până atunci, RCM Timișoara a avut însă de lucru în Cupa Europei Centrale, competiție pe care o câștigase în luna iunie.

RCM Timișoara a debutat în Cupa Europei Centrale în septembrie, cu un categoric 43-0 administrat campioanei Austriei, Donau Viena, formație pe care o întâlnise și în precedenta campanie. Tănase, Zaiba și Zamfir au reușit atunci câte două eseuri, Miu a culcat la rândul său balonul în terenul de țintă advers, iar Văcaru și Marin au avut câte două transformări.

În acea perioadă au început discuțiile legate despre o reconstrucție din temelii a stadionului Electromotor, care ar fi urmat să găzduiască 3.000 de spectatori, iar în zonă să răsară și un parc de distracții pe modelul Prater-ului vienez. Ideea i-a aparținut omului de afaceri austriac Robert Hahn, care era dispus să investească 3.5 milioane de euro în acest proiect, cu condița cesionării terenului pe o perioadă de 49 de ani. Din păcate, respectiva construcție n-a prins contur decât ca simplă machetă.

Între timp, rugbyștii și-au văzut de drumul lor victorios din Cupa Europei Centrale, bifând un nou succes clar, 38-5 pe terenul maghiarilor de la Vitezek. A urmat însă o confruntare în urma căreia au curs litri de cerneală, și nu datorită fazelor de joc. În etapa a treia a CEE, RCM Timișoara s-a deplasat pe terenul echipei din Arad, repartizată în aceeași grupă. În minutul 23, gazdele aveau 13-3, moment în care s-a iscat o bătaie generală, ce a implicat aproape toți jucătorii de pe teren, plus rezerve, oficiali și chiar spectatori. Minute bune s-au cărat pumni și picioare, iar „rezultatele” au fost pe măsură: timișorenii Zaiba și Zamfir au fost transportați la spital, la fel și arădeanul Daniel Stoica. Grindei, de la gazde, și Miu, de la oaspeți, au fost eliminați, cei doi primind apoi suspendări drastice, de 8, respectiv 6 etape. În cele din urmă, timișorenii s-au impus cu 42-16, însă a fost cu siguranță una dintre victoriile de tristă amintire din viața clubului bănățean.

În prima lună a anului 2010, RCM Timișoara a început pregătirea pentru noua ediție a Ligii Naționale. Au sosit trei jucători dinspre Arad – Chiroiu, Podea și Năcuță, purtându-se negocieri intense și cu frații Gorcioaia, ce activau atunci la Cluj. În cele din urmă, înțelegerea a picat, însă Marian avea să vină peste trei ani pe Bega. Printre altele, elevii lui Cosmin Cioriciu au susținut și un test în compania campioanei din Baia Mare, pierdut cu 0-24. La 14 martie, echipa și-a reluat și drumul din Cupa Europei Centrale, câștigând cu 17-0 în fața cehilor de la Dragon Brno, în sferturile competiției.

Întrecerea internă nu a debutat însă prea fericit pentru timișoreni, care au înregistrat două eșecuri dureroase în deplasările de la Iași (12-15) și Petroșani (7-8), dar apoi, la primul joc de pe propriul teren, au ținut excelent piept Farului, care a câștigat la mare luptă pe Electromotor, 15-13. De aici, bănățenii au înregistrat o creștere de formă, apropiindu-se de poziția a treia, calificantă în play-off. În plus, la 28 aprilie, RCM obținea pentru a doua oară la rând accesul în finala CEE, după 29-5 cu maghiarii de la Battai Bulldogok.

RCM Timișoara a obținut calificarea în play-off-ul Diviziei Naționale, pentru al treilea an la rând, după ce a învins, la 15 mai, în deplasarea de la Bârlad, scor 41-21. Pe 5 iunie, la Budapesta, s-a desfășurat finala Cupei Europei Centrale, însă bănățenii nu și-au putut apăra trofeul cucerit cu un an înainte. Adversară i-a fost campioana României, CSM Baia Mare, care s-a impus cu 26-11. Punctele timișorenilor au fost semnate de Fântânaru, cu două lovituri de pedeapsă, la care s-a adăugat un eseu al lui Căpățână, netransformat de Neacșu.

În play-off, lui RCM Timișoara părea să îi fie sortit locul 6 – ultimul, ținând cont și de înfrângerea usturătoare de la Arad, din runda a treia, scor 20-53. Marea surpriză a venit însă în ultima etapă, atunci cânt trupa lui Cosmin Cioriciu a învins în Ronaț pe Dinamo, formație deja calificată în semifinalele Diviziei Naționale. A fost 17-10 pentru galben-albaștri, la 18 septembrie 2010, după un început entuziasmant de meci, cu trei eseuri marcate în primul sfert de oră, prin Căpățână, Bianu și Băcalu, Marin transformând doar una dintre încercări. Dinamo și-a revenit înainte de pauză, prin eseul semnat de Stan și transformat de Bratu, ultimul reușind să mai puncteze și dintr-o lovitură de pedeapsă. A fost, fără îndoială, cea mai importantă victorie obținută de timișoreni pe plan intern în ultimii ani, mai ales că le dădea un imbold moral în perspectiva restanței cu Aradul, ce avea să se dispute patru zile mai târziu.

Într-o zi de miercuri, 22 septembrie 2010, s-a închis un capitol din viața formației timișorene, care s-a impus cu 18-14 în fața trupei din Arad. Gârbău și Podea au reușit câte un eseu, Marin a punctat din două lovituri de pedeapsă, iar Bizo a semnat o transformare. Deja începuse să se discute însă despre mutarea la Timișoara a finanțatorului formației arădene, Dan Dinu, împreună cu o serie de jucători din lotul antrenat de Ovidiu Șerban.

Despre reîntâlnirea rugby-ului timișorean cu trofeele după o pauză de patru decenii, în episodul următor al serialului nostru.

Povestea unei ascensiuni. Rugby-ul timișorean, de la agonie la extaz în nici 10 ani (IV)

Sezonul 2008/2009 avea să fie unul de referință pentru rugby-ul timișorean. După ani de mediocritate, Timișoara scotea capul în Europa, într-o competiție rezervată țărilor din zona centrală a continentului, reușind să aducă primul trofeu important pe Bega din 1972 încoace. Antrenorul Gică Văcaru a pus pe picioare o echipă care a făcut ravagii printre reprezentantele Ungariei, Cehiei ori Austriei, reușind de asemenea să ducă pentru al doilea an la rând clubul galben-albastru în play-off-ul Diviziei Naționale.

În vara anului 2008, rugby-ul timișorean se pregătea de prima sa experiență europeană. Chiar dacă era vorba despre o competiție de mică anvergură, cu reprezentante ale unor țări în care rugby-ul nu e printre principalele discipline, orașul de pe Bega respira, după ani buni, aerul tare al performanței.

Antrenorul Gică Văcaru, artizan al celui mai bun sezon de la revenirea în circuit a rugby-ului timișorean

La sfârșitul lunii august, trupa pregătită de Gică Văcaru s-a „călit” pentru parcursul european cu un amical susținut la Estergom, contra naționalei Ungariei. A fost o victorie la pas de defilare pentru RCM Timișoara, care s-a impus cu 52-0. Apoi, la 6 septembrie, a urmat primul joc oficial al noului sezon, în optimile Cupei României. Un succes fără emoții pentru bănățeni, 31-0 pe terenul divizionarei secunde CFR Brașov.

După un start bun și în Divizia Națională, cu o victorie extrem de importantă la Iași, scor 18-8, RCM Timișoara a debutat la începutul lui octombrie în Cupa Europei Centrale. A fost un prim pas cu dreptul în cupele europene pentru timișoreni, care au câștigat cu 31-0 în deplasare, la Donau Viena. Elevii lui Văcaru au câștigat și cel de-al doilea joc din această competiție, 41-11 cu cehii de la Dragon Brno. Meciul ar fi trebuit să se desfășoare la Timișoara, însă oficialii grupării galben-albastre au acceptat ca întâlnirea să fie mutată în Ungaria, la Kecskemet, în deschiderea partidei din eșalonul secund al Cupei Europene a Națiunilor, dintre Ungaria și Danemarca. În acest joc, bănățenii au culcat de șase ori balonul în terenul de țintă al adversarilor, prin Paraschiv, Argintaru, Neacșu, Văcaru, Băcalu și Rusu.

În campionat, timișorenii au reușit să se impună în fața contracandidatelor directe pentru play-off. După un categoric 59-13 administrat la 1 noiembrie celor de la RC Bârlad, a urmat un succes pe muchie de cuțit în Ronaț, 12-11 cu Poli Agro Iași, și un 23-0 în fața nou-promovatei Cleopatra Constanța, meci ce le-a asigurat rugbyștilor bănățeni accederea în faza superioară a competiției naționale.

În pauza de iarnă a acelui sezon, au început discuții cu privire la o posibilă participare în campionatul Ungariei, pentru partea de final a anului, atunci când în Divizia Națională din România era oprită. La 7 martie, arena Electromotor a fost gazda unui eveniment emoționant, prin care s-a adus un omagiu componenților echipei Universității, câștigătoare a titlului național în 1972, trecuți în neființă. Au revenit pe teren, din „generația de aur” a rugby-ului timișorean, nume precum Alexandru Ioniță, Iuliu Peter, Marian Ghețu, Gheorghe Cândea, Nicolae Duță, Cornel Mitan, plus reprezentanți ai generațiilor viitoare ale clubului, cum sunt Marcel Nistor, Ovidiu Ardelean, Mircea Mircioagă, Mircea Jurj, Vasile Lazăr, Mihai Comănici, Gheorghe Niță sau Ovidiu Țepurică. În fața lor a stat o selecționată de veterani din Arad, jocul terminându-se la egalitate, 5-5. După acest joc, a avut loc un test între RCM Timișoara și Universitatea Cluj, câștigat de gazde cu 25-12.

RCM Timișoara, câștigătoarea Cupei Europei Centrale, ediția 2008/2009

La 30 martie, bănățenii și-au reluat parcursul în Cupa Europei Centrale, reușind o victorie categorică la Budapesta, cu Elefantok Rogby, scor 48-6, rezultat ce le aducea galben-albaștrilor matematic trofeul. Ultimul joc s-a jucat la începutul lunii iunie, atunci când timișorenii au câștigat cu 14-10 și în fața celei de-a doua clasate, Battai Bulldogok, și a încheiat competiția cu 24 de puncte și victorii pe linie.

Imediat după succesul din Cupa Europei Centrale, a urmat însă un cutremur în clubul timișorean, soldat cu demisia antrenorului Gică Văcaru, după un conflict cu președintele RCM-ului, Pătru Cojocaru. L-a înlocuit Cosmin Cioriciu, aflat la primul său mandat pe banca formației din Ronaț, și la a treia experiență ca tehnician, după ce la Arad a fost o perioadă antrenor-jucător, iar apoi a avut în subordine o grupă de juniori la Cluj.

Cu noul antrenor la timonă, RCM Timișoara nu a reușit să își depășească statutul, terminând pe ultimul loc play-off-ul Diviziei Naționale, fază în care a înregistrat înfrângeri pe linie. Totuși, formația bănățeană reușea să acceadă pentru al doilea an la rând în semifinalele Cupei României, unde a pierdut în fața Farului Constanța, cu 59-10.

În viitorul episod al serialului nostru, vom vorbi despre ultima perioadă din viața clubului dinaintea investițiilor masive survenite odată cu implicarea lui Dan Dinu în rubgy-ul timișorean.

Episoadele precedente ale serialului pot fi recitite aici:

EPISODUL 1
EPISODUL 2
EPISODUL 3