CFR Timișoara avea să fie prima reprezentantă a fotbalului timișorean în Divizia A de după cel de-al Doilea Război Mondial. În 1946, feroviarii au obținut promovarea în urma unui baraj cu Politehnica, asta deși, la finele Campionatului Orășenesc, cele două echipe ar fi meritat să urce braț la braț pe prima scenă.
După o lungă și nedorită pauză competițională, fotbalul timișorean începea să se repună pe picioare, în primăvara anului 1945. Secțiile sportive s-au reorganizat, iar în luna iulie a acelui an a avut loc și prima competiție oficială de fotbal din perioada postbelică, „Cupa Libertății”, o întrecere organizată sub patronajul sindicatelor muncitorești. Competiția a reunit doar echipe din Timișoara, împărțite pe două serii, câștigate în cele din urmă de Progresul Grafic și CFR. Duelul direct care a decis câștigătoarea trofeului s-a desfășurat pe sistem tur-retur, ambele manșe revenind feroviarilor, care s-au impus cu 6-0 și 4-0.
În toamna aceluiași an, s-a organizat Campionatul Orășenesc, întrecere la care, în prima categorie, au luat parte opt echipe timișorene. Competiția s-a desfășurat în sistemul toamnă-primăvară, iar la terminarea turului, pe primul loc se situa CFR-ul, iar Politehnica pe poziția a 3-a. În sezonul de primăvară, formația studențească a fost mult mai în formă, reușind să termine pe primul loc întrecerea, cu 23 de puncte, la egalitate cu CFR, dar în avantaj în ceea ce privește meciurile directe (3-1 și 0-0). Politehnica devenea astfel campioana Timișoarei și aștepta verdictul Federației în ceea ce privește dreptul de participare în reînființata Divizie A. Pentru a ne face o imagine asupra peisajului fotbalistic de pe malul Begăi din acei ani, iată clasamentul Campionatului orășenesc 1945/1946:
1. Politehnica 23p., 2. CFR 23p., 3. Electrica 19p., 4. Dura (Electrobanat) 16p., 5. ILSA 13p., 6. Victoria 9p., 7. Dermata 8p., 8. Progresul 1p.
Timișoara, cu doar o echipă în prima divizie
Echipele CFR și Politehnica, înaintea unui derby în 1946
Timișoara nu era simpatizată în birourile Federației nici măcar în acei ani. Orașul de pe Bega, care dominase întrecerea internă în perioada interbelică, prin cele 10 titluri câștigate de Chinezul și Ripensia, urma să fie reprezentată în ediția 1946/1947 a Diviziei A doar de către o singură formație. O decizie inexplicabilă, în condițiile în care Clujul a primit două locuri, ocupate de Universitatea și Ferar, iar Bucureștiul avea patru reprezentante: Carmen, Juventus, CFR și Ciocanul.
După evoluțiile din Campionatul Orășenesc, iubitorii de fotbal din Timișoara ar fi dorit să vadă atât CFR-ul, cât și Politehnica luptându-se în prima divizie a țării. Ambele echipe au reușit să-și formeze echipe extrem de puternice. Ritter, Reuter și Bădeanțu erau vedetele clubului feroviar, în vreme ce la „studenți” străluceau Andrei Rădulescu, Simion Andreescu sau Rusalin Marcu. Reprezentanta orașului în prima divizie urma să fie decisă într-un baraj între cele două forțe locale, la ambele meciuri publicul din tribune manifestându-și zgomotos nemulțumirea față de nedreptatea comisă de Federație.
Primul joc s-a disputat pe arena Electrica (ulterior UMT), în fața a 4.000 de spectatori. La capătul unui duel extrem de echilibrat, cele două rivale locale au încheiat la egalitate, scor 1-1, CFR-ul punctând prin Reuter (min. 62), pentru ca Politehnica să egaleze prin Meghie (min. 84). Returul s-a desfășurat o săptămână mai târziu, sub privirile a 5.000 de spectatori. Deși favorită era formația studențească, având în vedere forma arătată în sezonul de primăvară, victoria a revenit în cele din urmă feroviarilor. Aceștia din urmă au început în forță, iar Reuter a deschis scorul încă din minutul 2, la o fază suspectă de ofsaid. CFR-ul și-a dublat avantajul în minutul 16, la un corner executat de Bădeanțu și transformat în gol de Petre Cojereanu, cel care, peste 12 ani, avea să ridice Cupa României în calitate de căpitan al Științei. N-aveau să mai treacă decât trei minute până la o nouă reușită a feroviarilor, Avasilichioaie urcând scorul la 3-0. Politehnica a redus din handicap prin Andrei Rădulescu, în minutul 28, după o combinație frumoasă cu Balica, însă până la final tabela nu avea să se mai modifice.
S-a încheiat 3-1 pentru CFR, iar echipa feroviară, pregătită de fostul mare jucător al Ripensiei, Rudolf Cotormani, obținea promovarea pe prima scenă a fotbalului românesc. Nivelul bun al jocurilor de baraj reconfirma însă ideea că ambele echipe timișorene ar fi avut un cuvânt greu de spus în viitoarea ediție a Diviziei A.
Iată și echipele care s-au întâlnit pe 18 august 1946, în meciul decisiv pentru promovare:
CFR Timișoara (antrenor Rudolf Cotormani): Ciporaga, Barna, Munteanu, Covejdean, Ritter, Raniță, Csapo, Cojereanu, Reuter, Avasilichioaie, Bădeanțu.
Politehnica Timișoara (antrenor Rudolf Bürger): Boroș, Corbuș, Nicolaevici, I. Vasile, Popescu, Marcu, Balica, Andreescu, Rădulescu, Dee, Meghie.
Politehnica avea să mai aștepte doi ani până la accederea pe prima scenă. Pentru feroviari a urmat însă o perioadă plină de succese, luptându-se de la egal la egal pentru ambele trofee interne cu ITA Arad, echipa la care strălucea timișoreanul Iosif Petschovschi. Despre perioada de glorie a CFR-ului, de la finele anilor ’40, vom povesti în episodul următor al serialului nostru.