Auto Timișoara e unul dintre puținele cluburi de tradiție ale Timișoare care a rămas încă în picioare. Pare un miracol, în condițiile în care, după ’90, echipele capitalei Banatului au sucombat în bloc, fiind victime ale privatizărilor după ureche ale marilor intreprinderi sau, pur și simplu, victime ale nepăsării. Trupa din Freidorf traversează în zilele noastre una dintre cele mai grele clipe din existența sa de 61 de ani. Echipa de seniori ocupă ultimul loc în Liga a IV-a Timiș, cu un singur punct acumulat în turul campionatului, iar perspectivele salvării de la retrogradarea în „Județ” sunt sumbre. Pe vechiul stadion de la marginea Timișoarei s-au scris însă povești frumoase, care vor ține spiritul acestui club în viață atâta vreme cât va mai fi cine să le rostească.

Astăzi, se împlinesc exact 32 de ani de la un meci pe care componenții de atunci ai lui Auto nu îl vor uita niciodată. La 27 februarie 1983, Scorobete, Taugner sau Cioca se luau la trântă cu echipa cea mai în vogă de la vremea respectivă, Universitatea Craiova, aflată în timpul campaniei istorice din Cupa UEFA, unde a atins faza semifinalelor. În fața unor jucători de eșalonul al patrulea, defilau Cămătaru, Balaci, Cârțu, Ștefănescu… Ce mai, toată pleiada de vedete a „Științei”!

Cum s-a ajuns până la acel moment, a povestit antrenorul de atunci al lui Auto, Gheorghe Chimiuc, într-un interviu acordat pentru Radio Timișoara.

Auto reușise o performanță până atunci unică în fotbalul bănățean, ajungând din postură de divizonară a patra să întâlnească formații de primă ligă în Cupa României. În 16-imi, „mecanicii” au întâlnit Jiul Petroșani, pe care au învins-o cu 1-0, gol marcat de Ionescu, în minutul 17

„Acele faze din Cupa României s-au disputat înaintea începerii returului. În iarnă, ne-am dus în cantonament, la Geoagiu Băi, iar eu le-am repetat zilnic jucătorilor că trebuie să batem Jiul. Ne-am pregătit foarte bine, plus că și aveam o echipă bună, cu jucători ce jucaseră în Liga a III-a și chiar mai sus. E văzusem Jiul la un turneu amical, organizat de Poli. I-am văzut și mi-am spus că pe ăștia pot să-i bat. Râdeau toți de mine, ziceau că nu-s normal”, a povestit Ghiță Chimiuc la Radio Timișoara.

Cu râsete ironice a fost tratat chiar și de către brigada de arbitri venită de la Craiova, pe care el însuși a fost delegat să o „culeagă” de la gară: „Arbitru a fost delegat Ion Velea, din Craiova. Eu am fost după el la gară. Domnul Dinu, președintele clubului, avea treabă, așa că m-a trimis pe mine să-l iau. În mașină, le-am zis și arbitrilor că vreau să câștig cu Jiul. Au râs și ei de mine. Atunci mi-am zis că nu mai spun nimănui nimic și vedem ce-o fi”.

Într-o atmosferă cum rar a văzut bătrânul teren al Fabricii de Zahăr din Freidorf, Auto s-a impus la limită și a produs surpriza 16-imilor Cupei României. Iată formula utilizată de antrenorul Chimiuc partida disputată la 23 februarie 1983: Korek I – Scorobete, Mițco, Korek II (min. 69 Pecicar), Dosan – Horvat, Ionescu, Cioca – Mihailovici, Vedenicear (min. 31 Hard), Taugner.

„Am avut și noroc, pentru că Jiul a avut două ocazii mari, pe care le-a ratat. Noi am jucat foarte bine, am câștigat cu 1-0 și ne-am calificat. Se știa că dacă vom merge mai departe, urmează să jucăm cu Craiova. Înainte de meci, oltenii ne-au promis că dacă eliminăm Jiul, vin să joace cu noi la Timișoara. Eu deja vorbisem cu cei de la Poli, să ne lase să jucăm pe „1 Mai”. Dar după ce au aflat că ne-am calificat, s-au răzgândit. Ne-au spus să venim la Turnu Severin”, și-a continuat povestea Ghiță Chimiuc.

Și a venit ziua de 27 februarie 1983. La Turnu Severin, ambițioasa trupă a lui Ghiță Chimiuc se lua la trântă cu Craiova Maxima. O formație ce trecuse în toamnă de Fiorentina, Shamrock Rovers și Bordeaux în Cupa UEFA și se pregătea de turul sferturilor de finală, de la Kaiserslautern, meci pe care avea să-l dispute peste doar trei zile.

„Când am intrat pe stadion să inspectăm gazonul, nu era nimeni în tribune. Ne gândeam că e mai bine așa. După o oră, când am ieșit la încălzire… 20.000 de oameni. Arhiplin stadionul, toți cu Craiova. În minutul 9 ne-a dat gol Cămătaru și ne gândeam că ne mai dau 9-10 până la final. Dar băieții au jucat foarte bine, nu ne-am făcut deloc de rușine. Le-am și dat gol, un gol super! A centrat Taugner și a marcat Cioca, actualul patron de la Cons-Auto”, a rememorat Ghiță Chimiuc.

Craiova a punctat, așadar, prin Rodion Cămătaru (min. 10) și regretatul Zoli Crișan ( de două ori), golul de onoare al timișorenilor, semnat de Ionel Cioca, venind în minutul 87. Iată cele două distribuții:

Univ. Craiova: Lung – Negrilă, Tilihoi (min. 46 Cârțu), Ștefănescu (min. 46 Ciupitu), Ungureanu – Dumitru, Donose, Beldeanu, Balaci – Crișan, Cămătaru.
Auto Timișoara: Korek I – Scorobete, Mițco. Korek II, Dosan – Ionescu, Horvath, Vedenicear (min. 46 Pecicar), Cioca – Mihailovici (min. 30 Hard), Taugner.

În zilele de după eliminarea din Cupa României, Auto a fost descrisă, pentru publicul larg, de un om de-al locului, Jackie Ionescu, pe atunci antrenor al concitadinei Poli, în ziarul „Sportul”: „Am văzut de câteva ori la lucru echipa Auto Timișoara, antrenată de Chimiuc, fostul jucător al echipei locale CFR. Deși evolua în compania unor formații din același eșalon, mi-am putut da seama de unele dintre atuurile ei. Iese în evidență gradul ridicat de combativitate, orezultantă a faptului că ea este alcătuită din jucători relativ tineri, între 23 și 28 de ani și cu un bun gabarit. Cei mai buni dintre componenții acestei formații mi se par a fi Cioca, Horvath, ambii provenind de la centru de juniori al lui Poli, Mihailovici și Ionescu”.

Interesant e că în finala acelei ediții a Cupei României, Universitatea Craiova a întâlnit tot o reprezentantă a Timișoarei. E vorba de Poli, pe care cu două ediții în urmă, o umilea cu 6-0 în finală. De această dată, victoria craiovenilor s-a conturat mai greu, 2-1 („dublă” Cămătaru și gol Rotariu pentru bănățeni), deși în acel an Poli avea să retrogradeze în Divizia B după un deceniu nentrerupt pe prima scenă.