CFR ’80: Fotbalul la Gara Mare, de la „Banatul”, la „CFR” (II)

Stadionul „Banatul” în 1914, la un an de la inaugurare
Zona din spatele Gării Mari e, fără îndoială, cel mai vechi punct fotbalistic al orașului. În spațiul pe care astăzi se află stadionul CFR, se bate mingea de exact 100 de ani. În 1913 a fost inaugurată prima mare arenă a orașului, care nu a rezistat însă decât până în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când a fost distrusă de bombardamente.Complexul sportiv a fost complet reamenajat în 1949, stadionul CFR căpătând forma în care îl regăsim și astăzi.

Nu departe de Mehala, botezată „Copacabana Timișoarei”, pentru numărul mare de fotbaliști de valoare care s-au rodat pe maidanele cartierului, găsim astăzi stadionul CFR. O construcție ce a suferit prea puține îmbunătățiri din toamna lui 1949, atunci când spațiul din spatele Gării Mari a fost redeschis sportului. Vorbim despre unul dintre principalele repere de pe harta fotbalistică a orașului, unde se bate mingea de exact 100 de ani.

12 octombrie 1913 e una dintre datele importante ale istoriei fotbalului timișorean. La doar 14 ani de la serbarea organizată de elevii Liceului Piarist, în care era prezentat publicului larg „modernul joc englez cu mingea”, orașul de pe Bega își inaugura primul stadion în adevăratul sens al cuvântului. E vorba despre Arena Sportivă, cunoscută mai târziu drept „Banatul” și construită de către muncitorii feroviari, sub îndrumarea inginerului Arnold Jakobi, pentru echipa Chinezul, care se afla pe atunci în plină afirmare. Până la acea dată, în Timișoara se juca fotbal în spații mai degrabă improvizate, pe velodromuri cicliste sau pe diverse terenuri virane amenajate rudimentar și pe care erau montate porți din lemn.

Arena Sportivă a devenit rapid un loc de pelerinaj pentru pasionații fotbalului, aflat încă în fașă pe meleagurile noastre. Ani buni, stadionul de la Gara Mare a fost cel mai încăpător al orașului, dispunând de o tribună de lemn acoperită și înălțată la câțiva metri buni de la sol, asemănătoare ca aspect cu cea de pe defuncta arenă UMT. După Primul Război Mondial, fenomenul fotbalistic a explodat pur și simplu în Timișoara, numărul echipelor crescând mult prea rapid în comparație cu infrastructura. Astfel că Arena Sportivă, unul dintre puținele terenuri omologate ale vremii, a fost, de-a lungul anilor, gazda mai multor echipe, precum Chinezul, C.A.T., Banatul, Sparta CFR (ulterior Sparta Unirea CFR), CFR și chiar Ripensia, în primii ani de existență ai clubului.

Cel de-al Doilea Război Mondial a afectat însă cumplit primul templu al fotbalului timișorean, stadionul ce preluase denumirea „Banatul” fiind distrus complet de bombardamente. La reluarea activității fotbalistice, echipa CFR-ului a jucat câțiva ani în exil, pe arena Electrica (mai târziu UMT), rămasă cea mai încăpătoare a orașului.

La Gara Mare s-a lucrat însă intens în această perioadă. Iată cum relata presa locală, în 1948, construcția noului stadion al CFR-ului: „CFR Timișoara, clubul lui Ritter și al lui Reuter, a început lucrările pe fostul teren „Banatul”. Muncitori calificați și voluntari din căminul de ucenici al atelierelor lucrează aci pentru a termina o lucrare splendidă încă în acest an. Se lucrează acum la drenaj, dar garduri splendide înconjoară de pe acum tot stadionul ce va trebui să cuprindă un teren mare de joc, cu pistă de zgură bineînțeles. Poligon, popicărie, terenuri de volley și basket, precum și tribune vaste de beton vor găsi loc pe acest stadion”.

Noul stadion al CFR-ului și-a deschis porțile la 17 octombrie 1949, cu ocazia unui meci amical susținut de echipa feroviară, cu maghiarii de la MATEOSZ Budapesta și pierdut cu 0-2 de către gazde.

Din păcate, în ultimele șase decenii, nu s-au realizat prea multe îmbunătățiri la arena CFR. În 2005, odată cu revenirea după opt ani a CFR-ului în liga secundă, au fost cosmetizate tribunele și aleile din incinta stadionului și montate câteva sute de scaune în locul vechilor gradene de lemn, în tribuna dinspre cartierul Blașcovici. Ani de zile, orice inițiativă de modernizare a arenei a fost blocată de procesul întins pe mai bine de două decenii, între Regionala CFR și Mircea Dorobanțu, cel care în 1991 s-a intitulat drept continuator al Clubului Sportiv Banatul și și-a cerut dreptul de proprietate asupra terenului de aproape 6 hectare din spatele Gării de Nord.

Situația juridică a terenului a fost rezolvată finalmente anul trecut, iar în prezent, bătrâna arenă CFR poate spera în sfârșit la vremuri mai bune. Acest lucru s-ar putea realiza prin parteneriatul clubului de fotbal cu rugbyștii de la RCM Timișoara, campioana României având în plan amenajarea unui stadion modern, care să găzduiască întreceri de nivel internațional.