Politehnica Timișoara – Olimpia Satu Mare, un duel vechi de peste 64 de ani

La finalul săptămânii, Politehnica Timișoara revine pe „Știința”, pentru un duel interesant, din etapa a 13-a a Ligii a II-a, cu Olimpia Satu Mare. Ambele sunt continuatoarele grupărilor istorice omonime, ale căror poveste începe în același an, 1921. De-a lungul anilor, „Poli” și „Oli” s-au întâlnit în 18 ediții de campionat, cele mai multe în eșalonul secund, iar până la retrogradarea din Divizia A, din 1997, alb-violeții dominaseră categoric statistica întâlnirilor directe de la Timișoara.

Vechea Olimpia Satu Mare a purtat, de-a lungul anilor, felurite denumiri care orbitau, mai mult sau mai puțin, în jurul celei care a consacrat-o. Prima întâlnire cu „studenții” timișoreni (care la rândul lor purtau numele Știința) i-a prins pe sătmăreni în forfota deselor schimbări de identitate impuse în primii ani ai comunismului. La 6 aprilie 1952, în etapa a 4-a a Diviziei B, Știința s-a impus categoric pe teren propriu, în fața Progresului Satu Mare, cu 7-0. Nicolin (13), Boroș (36, 73), Uican (41, 44, 49) și Davidescu (50) au semnat golurile unei victorii clare, aceasta fiind, de altfel, și cea mai mare diferență înregistrată vreodată în meciurile directe de pe Bega. Să mai precizăm că partida s-a disputat pe actualul stadion „Știința” (unde se va juca și sâmbătă), în fața a 7.000 de spectatori. A fost singurul duel direct disputat pe cea mai centrală arenă a Timișoarei.

Cele două grupări se vor reîntâlni abia peste 13 ani, în 1965, tot într-un meci din eșalonul secund, dar de această dată pe mult mai încăpătorul stadion „1 Mai”. Știința avea să se impună cu 2-0 în fața sătmărenilor, care de această dată purtau denumirea A.S.M.D. (Asociația Sportivă Muncitoresc-Dinamovistă). D’ale epocii…

Din cauza rarelor apariții ale sătmărenilor pe prima scenă, cele mai multe dueluri dintre cele două echipe s-au disputat în „B”. Avem, totuși, excepția a cinci sezoane, în anii 70, când Politehnica și Olimpia au fost adversare în elită. Prima întâlnire pe Bega la acest nivel se înregistra la 29 iunie 1975 și a consemnat retragerea din activitate a unuia dintre marii arbitri ai României, Gheorghe Limona. Alb-violeții s-au impus cu 3-1, în fața formației de pe Someș, grație reușitelor lui Dembroschi (40), Bojin (51) și a autogolului lui Filip (67), pentru oaspeți punctând Naom (60).

În cartea sa de memorii, arbitrul Gheorghe Limona a rememorat cu emoție meciul de retragere de la Timișoara, remarcând atmosfera din tribunele stadionului „1 Mai”: „La acest joc, publicul timișorean mă câștigase definitiv. «HAIDE, POLI, LUPTĂ PENTRU NOI!» e totdeauna glasul unui al zecilor de mii de spectatori care asistă și dau aripi echipei de pe malul Begăi. Și, oriunde s-ar afla reprezentanții acestei galerii, ea are faima de fair-play fără nici un fel de rabat de la această regulă de aur a sportului. Această faimă a ei și-a creat-o printr-o organizare și o disciplină de toată lauda (ședințe periodice, reguli precise de comportare, repetiții cu și fără instrumente etc.)”. (Gheorghe Limona, Fluier Final, Ed. Junimea, 1979)

Tot în cadrul întâlnirilor din Divizia A s-a consemnat și prima victorie a Olimpiei (de fapt, primele puncte) la Timișoara. La 14 octombrie 1978, „Oli” se impunea cu 2-1 pe stadionul „1 Mai” după ce gazdele conduceau cu 1-0 la pauză, prin reușita lui Dembroschi, din minutul 34. Sătmărenii au întors rezultatul în repriza secundă, prin Hațeganu (69) și Popa (85), însă arbitrul de centru Bărbulescu și-a pus vădit amprenta pe joc, fapt consemnat și în presa centrală. În ziarul „Sportul”, centralul a fost notat cu 4, iar titlul cronicii era „Învinși și de… arbitru!”. Totul din cauza fazei golului victoriei, din minutul 85, când jucătorul Olimpiei a marcat cu mâna. Cităm: „În min. 85, fundașul sătmărean Popa, urcat în atac, a propulsat balonul – degajat, de la circa 8-10 m spre el, de Barna – în plasa porții părăsită de Catona, trimițându-l acolo cu brațul drept, imprimând mingii mai multă forță printr-o răsucire a corpului. Stupoare! Golul a fost validat de arbitrul C. Bărbulescu în pofida hențului clar, observat de un întreg stadion, inclusiv de prim-vicepreședintele FRF, N. Irimie, și de observatorul federal V. Călinoiu. Infracțiunea putea fi observată și de tușierul N. Raindea care, însă, făcând pași spre centrul terenului, după validarea golului de C. Bărbulescu, s-a solidarizat cu decizia acestuia”.

Ultima întâlnire directă dintre Politehnica și Olimpia în Divizia A, la Timișoara, s-a disputat la 7 octombrie 1979. A fost o victorie chinuită a bănățenilor, scor 1-0, prin golul marcat de Vasile Nucă, în minutul 85. Să dăm citire celor două formații:

Politehnica: Suciu – Șunda, Păltinișanu, Mehedințu, Barna – Dembroschi (74, Roșca), Șerbănoiu, Lața – Nadu (46, Floareș), Anghel, Nucă.
Olimpia: Feher – Pinter, Smarandache, Matei, Bathori II – V. Mureșan, Kaizer, Both – Hațeganu, Bolba (46, Helvai, 84, Marcu), Demarcek

Pentru o lungă perioadă, întâlnirea din 16 octombrie 1988, avea să fie ultimul duel dintre „Poli” și „Oli” la Timișoara. Într-un sezon în care alb-violeții au promovat la pas, sătmărenii au emis la rândul lor pretenții la accederea pe prima scenă, mai ales în urma succesului de pe Bega din data amintită. Contrar cursului jocului, Olimpia s-a impus cu 1-0, prin reușita lui Borhidan, din minutul 36, în fața unui stadion „1 Mai” ticsit de lume.

Aproape un deceniu a trecut până la următoarea întâlnire directă, consemnată în ediția 1997/1998. Avea să fie o perioadă în care duelurile dintre cele două echipe se vor înmulți, însă mai de fiecare dată, Olimpia izbutea să plece cu măcar un punct de la Timișoara. Excepție a făcut doar meciul din 21 aprilie 2001, când pe o ploaie torențală, Politehnica s-a impus cu 4-0, toate reușitele fiind consemnate după pauză: Chița (47), Tătaru (55), Naidin (68) și Mălușanu (86).

Cel din urmă duel direct de la Timișoara, dintre „Poli” și „Oli” avea să prevestească sfârșitul pentru alb-violeți, puși pe butuci, în decurs de un an de zile, de un samsar pe nume Claudio Zambon. La 1 septembrie 2001, Olimpia Satu Mare câștiga cu 3-1, pe un stadion „Dan Păltinișanu” dezolant, populat de doar 300 de spectatori. Oană (57) și V. Ivan (76, 90) au semnat victoria oaspeților, în timp ce pentru poliști marca Emilian Hulubei (64). Același Hulubei avea să irosească însă o lovitură de pedeapsă, în minutul 85, la 1-2. Iată distribuțiile de la această ultimă întâlnire oficială de la Timișoara:

Politehnica (antrenor George Ciorceri): Rahoveanu – Diță, Hulubei, Colda, Stupar (cpt.), Goia – C. Almășan, Stoican, Pătrană (68, Isac) – Lasme (56, Noje), Bota (46, Tătaru).
Olimpia (antrenor Ioan Tătăran): Suciu – Răileanu, Bălău, Tempfli (cpt.), S. Roman – V. Ivan, Blăjan, Cosma (66, Mihovici), Negrea – Oană (69, Condor, 90 Fabian), Roszel.

Iată o trecere în revistă a tuturor rezultatelor directe dintre Poli și Olimpia în fieful timișorenilor:

5 octombrie 1952 Știința Timișoara – Progresul Satu Mare 7-0
1965 Știința Timișoara – ASMD Satu Mare 2-0
1970 Politehnica – Olimpia 1-0
11 octombrie 1970 Poli – Olimpia 2-0
3 noiembrie 1971 Poli – Olimpia 5-0
1 octombrie 1972 Poli – Olimpia 2-0
29 iunie 1975 Poli – Olimpia 3-1*
19 noiembrie 1975 Poli – Olimpia 3-0*
11 septembrie 1977 Poli – Olimpia 3-2*
14 octombrie 1978 Poli – Olimpia 1-2*
7 octombrie 1979 Poli – Olimpia 1-0*
6 mai 1984 Poli – Olimpia 2-0
31 mai 1987 Poli – Olimpia 3-1
16 octombrie 1988 Poli – Olimpia 0-1
30 august 1997 Poli – Olimpia 0-1
25 septembrie 1999 Poli – Olimpia 0-0
21 aprilie 2001 Poli – Olimpia 4-0
1 septembrie 2001 Poli – Olimpia 1-3
*) Meciuri disputate în Divizia A

Să mai spunem că, în anii 80, Politehnica s-a întâlnit în Divizia B și cu alte două cluburi ce au reprezentat orașul Satu Mare la acest nivel, Someșul și UNIO. Au rezultat două victorii categorice la Timișoara: 6-0 cu Someșul (la 2 octombrie 1983) și 3-0 cu UNIO (la 29 martie 1987).