Timișoara olimpică: Fotbalul timișorean, reprezentat la cinci ediții ale J. O.

Orașul de pe Bega a avut, de-a lungul anilor, reprezentanți în majoritatea sporturilor, la Jocurile Olimpice. Bineînțeles, nu putea lipsi fotbalul, timișorenii numărându-se printre pionierii acestei discipline în România. Mai mult decât atât, la toate prezențele olimpice ale fotbalului românesc a participat cel puțin un fotbalist născut la Timișoara.

Primul fotbalist timișorean care a concurat sub steagul celor cinci cercuri nu a evoluat pentru România, ci pentru Iugoslavia. Slavin Cindric (foto – al treilea din dreapta) s-a născut în 1901 la Timișoara, dar s-a stabilit împreună cu familia sa la Zagreb, chiar înaintea primului război mondial. De-a lungul carierei, a evoluat la echipe importante din actuala capitală a Croației, precum Concordia (1916-1922), Gradanski (1922-1926) și HASK (1926-1930), având la activ și trei titluri de campion. Cindric a încetat prematur din viață, la doar 41 de ani, răpus de pneumonie.

Timișoreanul a reprezentat Iugoslavia la trei ediții ale Jocurilor Olimpice. Mai întâi, în 1920, la Antwerp, a fost titular în singurul meci disputat de echipa sa, 0-7 cu Cehoslovacia. Iugoslavii aveau să piardă cu același scor și patru ani mai târziu, la Paris, în fața Uruguayului, cu Slavin Cindric pe bancă. Bănățeanul a fost titular și în 1928, la Amsterdam, atunci când Iugoslavia a pierdut din nou în primul tur, însă de această dată mult mai onorabil, 1-2 cu Portugalia.

Patru timișoreni la Paris

România a figurat pentru prima oară pe tabloul Jocurilor Olimpice cu o reprezentativă de fotbal în 1924, la Paris. Timișorenii Mihai Tanzer (Chinezul), Rudy Wetzer (Unirea Timișoara), Francisc Zimmermann (C.A.T.) și Alexandru Kozovits (C.A.T.) au fost oameni de bază în lotul ales de selecționerul Adrian Suciu. Aventura tricolorilor avea să fie însă una scurtă, Olanda impunându-se cu 6-0, în primul meci al turneului olimpic. Rezultatul rușinos a stârnit reacții dure în presa vremii, care i-au acuzat pe mai-marii federației că și-au împărțit diurna delegației olimpice, lăsând fotbaliștii să „flămânzească”.

Aventură scurtă la Helsinki

Tricolorii au revenit în circuitul fotbalului olimpic în 1952, la Helsinki. Din selecționata lui Gheorghe Popescu n-au lipsit nici de această dată timișorenii. În fruntea listei, căpitanul Iosif Petschovschi (foto), născut pe Bega în același an cu Politehnica, a cărui explozie s-a produs însă la UTA și CCA București. Alături de el, a evoluat și Iosif Kovacs, de la CFR Timișoara, una dintre echipele în vogă din primii ani de după război. La fel ca la Paris, aventura României n-a durat decât 90 de minute, tricolorii fiind învinși de Ungaria lui Puskas, Hidegkuti și Grosics, toți trei titulari, cu 2-1, într-un meci disputat la Turku, în fața a 12.000 de spetatori.

Șase partide la Tokio

Nici la ultima prezență a naționalei de fotbal a României la Jocurile Olimpice, n-au lipsit fotbaliștii timișoreni. Fundașul Bujor Hălmăgeanu (foto) a fost singurul fotbalist originar din capitala Banatului selecționat de către Silviu Ploieșteanu. Hălmăgeanu a văzut lumina zilei la 14 februarie 1941 la Timișoara, iar prima legitimare a avut-o la vârsta de 14 ani, la Victoria. La 17 ani a fost remarcat de Știința, fiind inclus în lotul lărgit al echipei ce tocmai cucerise Cupa României. A debutat în prima ligă la 11 septembrie 1960, într-o înfrângere, scor 2-3, la Dinamo Bacău. După doi ani petrecuți la gruparea studențească, s-a transferat la Steaua, acolo unde a jucat până în 1973, cu o pauză de doi, în care a evoluat la Petrolul (1963-1965).

Cu Hălmăgeanu titular, România a început perfect faza grupelor de la Tokio, cu un 3-1 în fața Mexicului, iar apoi a remizat cu RD Germană, scor 1-1. În ultimul joc al primei faze (1-0 cu Iran), a fost menajat de către Silviu Ploieșteanu. Tricolorii au fost învinși apoi în „sferturi” de către Ungaria (0-2), însă au obținut până în final un onorabil loc 5 la Jocurile Olimpice, după un 4-2 cu Ghana și un 3-0 cu Iugoslavia. În ultimele trei meciuri, timișoreanul Hălmăgeanu a fost integralist.