Poate cea mai dramatică finală din istoria futsalului românesc s-a desfășurat pe parchetul sălii „Constantin Jude”. Informatica Timișoara, gazda turneului final, a câștigat Cupa României, după o finală-maraton cu rivala Autobergamo Deva, decisă la loviturile de departajare. Finlandezul Antti Koivumaki a fost omul finalei, cu trei intervenții la penalty-uri, în vreme ce reușita decisivă a fost semnată de reșițeanul Valentin Ilaș.
1.500 de spectatori. Un vacarm de nedescris. Două galerii. Personalități ale fotbalului românesc în tribună, în frunte cu președintele FRF, Răzvan Burleanu. Pe parchet, două echipe care se cunosc extrem de bine, care-și anticipează mișcările și în somn, două rivale regionale și o încleștare a orgoliilor din care, de fiecare dată scapără scântei. Și, mai presus de toate, un trofeu – Cupa României, care a așteptat aproape două ore și jumătate pe masa oficială pentru a-și afla câștigătoarea.
Acesta e contextul în care s-au duelat Informatica Timișoara și Autobergamo Deva. La prima vedere, formația hunedoreană pornea cu prima șansă, având de partea ei două argumente: experiența acestor ultime acte (n.r. Autobergamo cucerise Cupa în 2015 și 2016), precum și o rotație mai lungă a jucătorilor de câmp. Informatica avea ca principal atu sala proprie și un public mai numeros ca niciodată la meciurile de futsal, care și-a încurajat frenetic favoriții, le-a transmis rezerve de putere pentru a rezista unui adevărat maraton de 50 de minute de joc efectiv, plus loteria loviturilor de departajare.
Cele două reprize din timpul regulamentar și apoi cele două de prelungire au semănat, în mare parte, cu o repriză de box cu umbra. Fazele clare de poartă au apărut cu mare greutate, fiecare încercare ofensivă a uneia dintre combatante având drept răspuns o repliere în oglindă a adversarului. Intențiile au fost anticipate, culoarele au fost închise, risipa de energie a fost de necuantificat, astfel că, odată cu scurgerea minutelor de pe cronometrul oficial prima grijă a ambelor echipe a fost să nu piardă.
Informatica a rezistat cu brio într-o formulă în care s-au învârtit doar șase jucători de câmp: titularii Savio, Simic, Thiago și Rakic, plus Deco și antrenorul-jucător Robert Lupu. De partea cealaltă, Autobergamo s-a folosit, pe lângă cei din prima linie (frații Matei, Letra Ferreira și Nuno Coco) pe alți cinci jucători de câmp: Ignat, Carlos, Tacot, Obadă și Pânzaru.
În condițiile unei anihilări reciproce, care dădea senzația că poate dura la nesfârșit, totul s-a decis la „loteria” loviturilor de departajare de la șase metri. În cele trei serii prevăzute de regulament s-a marcat de doar două ori: Andre Deco a înscris pentru timișoreni și Florin Matei pentru hunedoreni, ratând în schimb Savio și Thiago pe de o parte, respectiv Cristian Matei și Carlos Ribeiro pe de alta. La „moarte subită” am avut, în schimb, patru serii. După șase penaltiuri transformate la rând (Letra – Rakic, Nuno Coco – Lupu, Ignat – Simic), portarul finlandez al Informaticii, Antti Koivumaki, a ghicit execuția lui Pânzaru și a trimis soarta finalei în gheata lui Valentin Ilaș. Jucătorul sosi în sezonul trecut de la Muncitorul Reșița și-a luat elanul, a respirat scurt, l-a fixat cu privirea pe Toniță, un pas, doi, trei… iar cât ai clipi, plasa porții se scutura. Pe parchet s-a declanșat explozia de bucurie. Jucători, antrenori, conducători, spectatori se îmbrățișau pe parchet, în acordurile piesei pe care orice sportiv visează să o audă cât mai des în difuzoare de-a lungul carierei, Queen – We are the Champions.
Informatica Timișoara a cucerit primul trofeu din scurta sa istorie, Cupa României. Iar artizanii acestui succes sunt Antti Koivumaki, Theodor Lungu, Miguel Molina, Robert Voin (portari), Andre Deco, Marian Peca, Valentin Ilaș, Savio Valadares, Milos Simic, Thiago Alcantara (cpt.), Stefan Rakic, Roberto Apostol, Felipe Oliveira și Robert Lupu (antrenor-jucător).