O echipă din Timișoara, oaspete la Sfântu Gheorghe după 15 ani și jumătate

UMT a fost singura echipă timișoreană care a evoluat într-un meci oficial la Sfântu Gheorghe

Politehnica Timișoara va evolua vineri, de la ora 16:00, pe terenul revelației Sepsi Sfântu Gheorghe, în deschiderea etapei cu numărul 30 din Liga a II-a. Ambele grupări sunt nou-promovate în acest eșalon, însă formația pregătită de Valentin Suciu a avut o ascensiune rapidă, fiind excelent poziționată în acest moment pentru o istorică promovare în eșalonul de elită.

La Sfântu Gheorghe (și, de altfel, în întreg Ținutul Secuiesc), fotbalul nu a fost niciodată sportul numărul 1. Tradiția zonei e legată în primul rând de hocheiul pe gheață, deși în ultimii ani au început să prindă rădăcini puternice și alte discipline sportive. Sfântu Gheorghe e reprezentată în prima ligă de futsal, iar la baschet feminin e deținătoarea titlului național.

Fotbalul a avut o ascensiune rapidă în ultimii ani în municipiul de pe Olt, iar după revenirea din vara anului trecut în „B”, după o absență de 12 ani, Sfântu Gheorghe se află acum la un pas de prima promovare din istorie în Liga I. Sepsi OSK ocupă, înaintea etapei din weekend, locul al doilea în clasament (promovabil direct), cu 51 de puncte.

Meciul de vineri, dintre Sepsi OSK și Politehnica va fi primul meci de campionat desfășurat la Sfântu Gheorghe între reprezentantele celor două orașe. Așa cum specificam înaintea meciului din tur, din cauza poziționării geografice, echipele din cele două orașe nu s-au întâlnit niciodată în ligile a doua sau a treia, înaintea sezonului în curs consemnându-se doar două întâlniri în Cupa României. Prima dintre ele s-a desfășurat în urmă cu aproape opt decenii, la 21 martie 1939, atunci când CAMT a trecut la mare luptă de divizionara C Oltul Sfântu Gheorghe, pe arena „Banatul”.

Ne vom concentra însă pe a doua întâlnire din Cupa României, cea dintre FC 97 Sfântu Gheorghe și UMT, din 10 octombrie 2001, din cadrul șaisprezecimilor de finală ale Cupei României. În acel moment, „zebrele” se adaptau cu greu rigorilor Diviziei A, ocupând ultima poziție în clasament, dar chiar și așa, elevii lui Ghorghe Staicu erau favoriți cerți în fața covăsnenilor, participanți în Divizia C.

Mai mult, în avancronica partidei, Gazeta Sporturilor vorbea despre problemele financiare ale formației de pe Olt, care au dus la despărțirea de antrenorul principal Nicolae Adami, cu două săptămâni înaintea duelului cu UMT. „FC 97 ar fi trebuit să fie susținută financiar de cinci firme care s-au asociat în acest sens, dar la echipă sunt mari probleme cu banii. Deși salariile fotbaliștilor sunt mici – 1,2 milioane pe lună – ele nu au mai fost plătite de mult timp. În aceste condiții, UMT pare să aibă de îndeplinit o simplă formalitate, dar surprizele pot apărea, mai ales în fotbal și mai ales în Cupă, din partea oricărui adversar”, se arăta în numărul din 10 octombrie 2001 al cotidianului bucureștean. Iar premoniția semnatarului acestor rânduri, Ovidiu Drăgan, din finalul articolului, s-a adeverit.

UMT a folosit cea mai bună echipă de care dispunea pe terenul divizionarei C, însă a avut câștig de cauză abia la loviturile de departajare. Timișorenii au deschis scorul în minutul 11, prin Claudiu Balaci, din centrarea lui Cosmin Bar. Cronica partidei sugerează însă o poziție evidentă de ofsaid a atacantului umetist, nesemnalizată de tușierul Ștefan Martin. După marcarea golului, Florin Călin & co au făcut pasul înapoi și s-au lăsat dominați de covăsneni. Au ratat ocazii importante, pe rând, Bokor, Gall și Orban. Iar când mai erau câteva secunde din timpul regulamentar, inevitabilul s-a produs: acțiune personală a lui R. Fodor, mingea a fost preluată de Bende, care l-a găsit în careu pe Bokor, iar acesta nu a mai iertat: 1-1, în minutul 90.

La „loteria” penaltiurilor, UMT s-a dovedit mai precisă, transformând toate cele cinci lovituri de departajare, prin C. Bar, Bătrânu, Mariș, Giuchici și Goșa. Pentru gazde au înscris Bokor, Gall, R. Fodor și Medeșan, iar ratarea lui L. Fodor a decis soarta calificării. Iată și cele două echipe care s-au înfruntat la Sfântu Gheorghe, în urmă cu 15 ani și jumătate:

FC’97 Sfântu Gheorghe: Medeșan – Bende, L. Fodor,. Gall, R. Fodor, Papp (46, Gavai) – Rusandu, Ambruș (54, Orban), Popa – Bokor, Hadnagy (60, Suciu). Antrenor: Petre Rusandu

UMT: Buturugă – Briciu, M. Kovacs, Bătrânu, C. Bar – Goșa, Nincsovics (66, Vlaicu), Fl. Călin, Maxim (46, Săvoiu) – Giuchici, Cl. Balaci (62, Mariș). Antrenor: Gheorghe Staicu

Unicul supraviețuitor al acelei singure dispute oficiale dintre Sfântu Gheorghe și Timișoara pe tărâm covăsnean e Atilla Hadnagy, actualul golgheter al lui Sepsi OSK. La jocul aminitit, atacantul era la început de carieră, avea 20 de ani și i-a lăsat locul în teren, în minutul 60, actualului său antrenor, Valentin Suciu.

Partida Sepsi OSK Sfântu Gheorghe – Politehnica Timișoara, din etapa a 30-a a ligii secunde, va avea loc vineri, de la ora 16:00. Meciul va fi televizat de Digi Sport și Dolce Sport.

Politehnica – Sepsi, al treilea duel din istorie pe ruta Timișoara – Sfântu Gheorghe

13880138_1043828862402318_7355933594530780257_nPolitehnica Timișoara primește sâmbătă, pe „Știința”, replica uneia dintre cele mai în formă divizionare secunde ale momentului, Sepsi Sfântu Gheorghe. Pe plan fotbalistic, cele două orașe s-au duelat extrem de rar de-a lungul anilor, deși prima întâlnire datează din urmă cu mai bine de 77 de ani. Partida de la finalul acestei săptămâni va fi însă primul duel Timișoara – Sfântu Gheorghe în campionat.

Reședință a județului Covasna, cu o populație de aproximativ 56.000 de locuitori, Sfântu Gheorghe a avut prezențe sporadice în eșalonul secund al fotbalului românesc. Actuala ediție de campionat e abia a 24-a petrecută de o reprezentantă a orașului de pe Olt în „B”, în condițiile în care prima participare s-a consemnat în sezonul 1939/1940.

Echipa-fanion a orașului Sfântu Gheorghe a purtat mai multe denumiri de-a lungul istoriei: Oltul, Textila, Flamura Roșie, CSM sau IMASA. Cea mai bună performanță s-a înregistrat în sezonul 1946/1947, când Textila Sfântu Gheorghe a ocupat locul 2 în seria a 2-a a Diviziei B, pentru ca în următoarele două ediții să se claseze pe treapta a treia a podiumului. Prezențele urbei de pe Olt în liga secundă au fost mai degrabă meteorice de-a lungul deceniilor, cu excepția anilor 80, când echipa locală a rezistat neîntrerupt vreme de șapte sezoane pe a doua scenă (1980/1981 – 1986/1987). După revoluție, Sfântu Gheorghe a apărut rareori la rampă în Liga a II-a. IMASA Sfântu Gheorghe a retrogradat chiar în cea dintâi primăvară a democrației (1989/1990), iar în 2003/2004, Oltul Sfântu Gheorghe a participat în eșalonul secund, însă a retrogradat imediat înapoi în Divizia C, după ce a ocupat penultimul loc în clasamentul Seriei I.

Din cauza poziționării geografice, echipele din Timișoara nu s-au întâlnit niciodată în campionat cu Sfântu Gheorghe, în condițiile în care, până în acest sezon, Divizia B a fost de fiecare dată împărțită pe serii. Au fost însă două dueluri în Cupa României, derulate la 62 de ani distanță una de cealaltă.

„Oltul a opus o rezistență neașteptată CAMT-ului”

Așa titra cotidianul Universul Sportiv, din 21 martie 1939. Cu două zile în urmă, la Timișoara, pe stadionul „Banatul” (situat pe actualul spațiu al arenei „CFR”), în fața a 600 de spectatori, CAM Timișoara a obținut o victorie muncită, 3-2, în fața divizionarei C Oltul Sfântu Gheorghe, în optimile de finală ale Cupei României.

1939-camt-sf-georghe-3-2

Cronica primului duel fotbalistic Timișoara – Sfântu Gheorghe (Universul Sportiv, 21 martie 1939)

Cu o formație valoroasă, în care își făcea loc un viitor mare nume al fotbalului timișorean, Nicolae „Csikili” Reuter, CAMT a condus cu 3-0 după o oră de joc. Toth a deschis scorul din penalti, în minutul 41, iar Possak (55) și amintitul Reuter (60) au majorat diferența pentru „atletici” imediat după pauză. Oltul a avut însă o revenire spectaculoasă pe final: Fullop (70) și Barabassy (88) au punctat pentru oaspeți, ținându-i pe susținătorii CAMT-ului cu sufletul la gură până la ultimul fluier.

Iată distribuțiile de la partida disputată la 19 martie 1939:

CAMT: Eichler – Gerber, Goloți, Ilieș, Cohn, Ciolan – Reuter, Toth, Possak, Szelessy, Persam.

Oltul: Nagy – Lakatos, Bago – Covaci, Pacay, Sterberg – Fullop, Vincze, Barabassy, Henkert, Sebestyen.

Cu Hadnagy în teren, FC’97 a cedat la penaltiuri cu UMT

62 de ani aveau să treacă până la un nou duel între reprezentantele celor două orașe. Tot în Cupa României, dar în 16-imile de finală, FC’97 Sfântu Gheorghe a fost eliminată de prim-divizionara UMT abia la loviturile de departajare, într-un meci disputat acum aproape 15 ani (10 octombrie 2001).

Pe stadionul „Municipal” din Sfântu Gheorghe, timișorenii au deschis scorul în minutul 11, prin Claudiu Balaci, însă gazdele au restabilit egalitatea în ultimul minut de joc, prin Bokor. Cele două reprize de prelungiri nu au mai modificat tabela, care a afișat tot 1-1, astfel că s-a trecut la executarea loviturilor de departajare, acolo unde bănățenii s-au dovedit mai eficienți. „Zebrele” au transformat toate cele cinci încercări de la punctul cu var, prin C. Bar, Bătrânu, Mariș, Giuchici și Goșa, în vreme ce covăsnenii au punctat prin Bokor, Gall, R. Fodor și portarul Medeșan, dar au ratat prin L. Fodor. Așadar, victorie cu 5-4 la penaltiuri pentru „mecanici”, pregătiți în acea perioadă de Gheorghe Staicu.

1474568680e4d42d9d

Attila Hadnagy a prins și precedentul duel Sfântu Gheorghe – Timișoara din teren, în urmă cu 15 ani

Iată distribuțiile:

FC’97 Sfântu Gheorghe: Medeșan – Bende, L. Fodor,. Gall, R. Fodor, Papp (46, Gavai) – Rusandu, Ambruș (54, Orban), Popa – Bokor, Hadnagy (60, Suciu). Antrenor: Petre Rusandu

UMT: Buturugă – Briciu, M. Kovacs, Bătrânu, C. Bar – Goșa, Nincsovics (66, Vlaicu), Fl. Călin, Maxim (46, Săvoiu) – Giuchici, Cl. Balaci (62, Mariș). Antrenor: Gheorghe Staicu

După cum se poate observa, în formula de start a echipei din Sfântu Gheorghe se regăsea, și în urmă cu 15 ani, Attila Hadnagy. Poate cel mai cunoscut produs fotbalistic al localității din ultimul deceniu, Hadnagy a devenit unul dintre cei mai constanți jucători din Liga I, evoluând, în ultimii 12 ani, pentru Petrolul Ploiești, FC Brașov și FC Botoșani. Ajuns la 36 de ani, atacantul s-a întors în orașul natal, la nou-promovata Sepsi OSK, unde trăiește a doua tinerețe. În primele 10 etape ale actualului sezon, Hadnagy a marcat nu mai puțin de 13 goluri, fiind liderul detașat al clasamentului marcatorilor din „B”.

Hadnagy va fi prezent și sâmbătă, pe „Știința”, la partida Politehnica – Sepsi, din etapa a 11-a a Ligii a II-a. Partida va începe la ora 15:00.

FOTOREPORTAJ | Ruinele sportului timișorean (IV): UMT, stadionul cu iz britanic ras de pe fața pământului

UMT (7)Până acum, în cadrul serialului nostru, am văzut împreună cum s-au degradat câteva dintre arenele mai mici ale Timișoarei, folosite de-a lungul vremii cel mult la nivelul eșalonului terț. Nu putea însă lipsi din vederile noastre ceea ce se întâmplă la Pădurea Verde, acolo unde o veritabilă groapă de gunoi ne amintește de ceea ce fusese până nu demult stadionul „UMT”. O arenă cochetă, cu o tribună de lemn acoperită, rămasă moștenire din efervescentul fotbal timișorean al perioadei interbelice, cu peluze pe stil britanic, cu locuri în picioare și bare de sprijin, cu un gazon natural impecabil. Aici s-a jucat fotbal de primă ligă în sezonul 2001/2002. Aici s-au umplut tribunele până la refuz la finele anilor ’90, când UMT-ul, din postura de divizionară C, ajungea să se dueleze cu Astra Ploiești ori Dinamo în Cupa României. Tot aici, la începutul acestui deceniu s-a petrecut cea mai sinistră crimă la adresa fotbalului timișorean de după Revoluție, așa cum aș numi demolarea arenei UMT.

În țările civilizate, un stadion cu o istorie precum cel al UMT-ului ar fi fost exploatat la maximum. Măcar în scop turistic, dacă în circuitul fotbalistic al anului 2016 o arenă de acest tip nu și-ar putea face loc. Tribuna de lemn cu acoperiș, situată pe latura mărginită de strada Avram Imbroane, putea fi trecută fără niciun fel de problemă în lista monumentelor istorice ale orașului. O construcție rămasă moștenire de la vechea arenă Electrica, acolo unde, în anii ’30, Ripensia lui Dobay, Bindea, Ciolac și Deheleanu scria pagini de aur în cartea de istorie a fotbalului românesc. Tribuna, deși reconstruită parțial în anii ’70, iar apoi dotată cu scaune de plastic în vara lui 2001, păstra acel iz interbelic. Îți dădea certitudinea că nu te afli pe un stadion oarecare, ci pe unul cu o încărcătură specială, unde povestea fotbalului romantic se regăsea în fiecare colțișor.

Astăzi, perimetrul în care se înălța, până în urmă cu patru ani, stadionul UMT, nu prea mai are ce să îți povestească. Istorisirile bunicilor noștri, umbra lui Dobay, a Iolandei Balaș (care tot pe acest stadion și-a început urcușul spre „Everestul” performanței) și chiar urma pașilor lui Călin, Vlaicu, Mada sau Săvoiu au dispărut odată cu intrarea buldozerelor pe acest spațiu sacru al sportului timișorean. Dacă vreți, e povestea – sau imaginea iconică – a capitalismului bezmetic din România ultimilor 25 de ani, cel în care se calcă pe cadavre, se demolează fără discernământ, se privatizează după reguli originale, se parcelează, se închiriază ori se vinde după bunul plac. Povestea unui dribling, nu al lui Bindea printre apărătorii adverși, ci al actualilor proprietari printre chichițe și portițe legale, golul fiind aici echivalentul găsirii unei căi de schimbare a terenului de la destinația pe care o are de mai bine de 80 de ani: sportul de performanță.

Ce a mai rămas astăzi, în 2016, din stadionul „UMT”? Gardul dinspre strada Avram Imbroane, cu intrarea principală de lângă ștrand, casele de bilete, precum și turnul înălțat tot în vara lui 2001 pentru televiziuni. În spatele gardului, bălării ce trec binișor de-un metru și gunoaie. Aici, în acest mormânt nemarcat, zace o parte a istoriei fotbalului timișorean.

Voi lăsa să vorbească imaginile, surprinse ieri (23 iulie 2016) în spațiul fostului stadion:

Site-ul nostru a publicat, de-a lungul anilor, o serie de articole dedicate dramei stadionului UMT. Am reconstituit ultimele momente din viața echipei, care s-a desființat în vara lui 2008, odată cu retrogradarea în Divizia D, am consemnat momentul demolării arenei, în urmă cu patru ani, iar luna trecută ne-am amintit de istorica promovare în „A” a „zebrelor”, de la care s-au scurs 15 ani.

Vă propun să ne încheiem periplul de la UMT într-un ton nostalgic, cu imagini din anii în care stadionul de la Pădurea Verde mustea de lume la meciurile alb-negrilor:

Și dacă tot suntem la capitolul amintiri, să vedem și imagini filmate la un meci UMT – CSM Reșița (2-1) din primăvara lui 2001, adică din sezonul în care trupa pregătită de Aurel Șunda promova în Divizia A:

REMEMBER: 15 ani de la promovarea UMT-ului în Divizia A

UMT-2001

Una dintre echipele-tip folosite de UMT în sezonul promovării, 2000/2001. Sus: Almășan, Briciu, Kovacs, Giuchici, Mada, Săvoiu. Jos: Ritter, Vlaicu, Călin, Goșa, Marișescu. (Foto: ripensia-sport-magazin.ro)

Miercuri, 13 iunie 2001, la orele după-amiezii. Timișoara fierbea, în așteptarea meciului. Un puhoi de lume se îndrepta spre stadion, în tramvaie, în mașini personale sau la pas. Nu, alaiul nu se îndrepta însă spre „Dan Păltinișanu”, ci spre Pădurea Verde. Eșecul colaborării Poli – Dacia Pitești și, implicit, a gestiunii Zambon (începuse să se prefigureze deja colapsul din sezonul următor) au împins toate speranțele de performanță ale Timișoarei fotbalistice spre UMT. Un club mic, mai degrabă de cartier, legat de uzina cu același nume și cu o istorie relativ scurtă față de alte cluburi timișorene („zebrele” au luat ființă abia în 1960). UMT-ul fostului învingător al lui Celtic, Aurel Șunda, la care-și trăiau a doua (ba chiar a treia!) tinerețe ex-poliștii Ion Almășan, Florin Călin, Sorin Vlaicu ori Adi Săvoiu, bătea la porțile Diviziei A. O victorie în meciul cu Bihorul lui Ioan Andone a fost suficientă pentru o promovare istorică, care i-a luat prin surprindere până și pe jucătorii, antrenorii și conducătorii echipei echipate în alb și negru.

La ora de start a meciului cu FC Bihor, din etapa a 34-a din B2, peste 12.000 de spectatori se înghesuiau pe micuța arenă de la Pădurea Verde. Capacitatea stadionului era depășită cu aproape 25%. La fluierul arbitrului Constantin Frățilă, au salutat publicul echipele:

UMT: Almășan – Briciu, Mada, M. Kovacs, Goșa – Ritter, Marișescu, Vlaicu, Fl. Călin – Săvoiu, Giuchici.
FC Bihor: G. Rotaru – Mere, Fl. Farcaș, Utfineanț, Fl. Lazăr, Lungan – Enyedi, Mihuț, Dumitra, Sfârlea – Csehi.

Pe o căldură sufocantă, amplificată și de înghesuiala de pe stadion, UMT-ul a dominat clar întâlnirea și s-a impus firesc, cu 2-0. Pe-atunci foarte tânărul Gheorghe Goșa, poreclit „Motoreta”, l-a învins pe Rotaru în minutul 24, cu un șut din vole, cu stângul. Iar în minutul 70, Giuchici jr. a securizat victoria și, inclusiv, promovarea „mecanicilor”, cu un gol norocos, mingea ricoșând în poartă din portarul bihorean, după o acțiune personală a vârfului comparat (cel puțin ca înfățișare) cu Pippo Inzaghi. Fluierul final a dezlănțuit sărbătoarea pe vechea arenă de la Pădurea Verde, iar jucătorii au sărbătorit în bazinul ștrandului din vecinătatea arenei o performanță de excepție. La patru ani de la retrogradarea lui Poli în eșalonul secund, Timișoara avea din nou echipă în prima divizie.

UMT-2001-bucuria-promovarii

Sărbătoarea campionilor! Fotbaliștii UMT-ului s-au aruncat în bazinul ștrandului din vecinătatea stadionului, imediat după meciul cu FC Bihor. (Foto: ripensia-sport-magazin.ro)

„Am luptat în trei, şi cu Baia Mare şi cu Reşiţa. Cei care clacau în ultima etapă, ratau promovarea. Noi, din fericire, am făcut un joc foarte bun şi am reuşit o victorie pe care a sărbătorit-o tot oraşul. Ţin minte şi acum scandările suporterilor: “Ole, ola / Timişoara-i iar în A!”. Şi jucătorii au făcut un gest deosebit: au luat toate tricourile din magazie şi le-au dat spectatorilor! După aceea s-a mers la banchetul echipei… A fost ceva foarte frumos, pentru UMT a fost ceva deosebit! Era o echipă foarte bună!”, își amintea artizanul promovării, antrenorul Aurel Șunda, la aniversarea unui deceniu de la promovarea „zebrelor”.

Iată lotul care izbutea să aducă UMT-ul pe prima scenă:

Portari: Ion Almășan, Cristian Bălici;
Fundași: Cosmin Bar, Florin Bar, Flavius Briciu, Gheorghe Goșa, Mihai Kovacs, Alin Luca, Călin Mada, Sebastian Meszaros, Emil Samargi;
Mijlocași: Alin Bălă, Florin Botezatu, Florin Călin, Gheorghe Marișescu, Zoltan Nincsovics, Sorin Vlaicu;
Atacanți: Raul Cojan, Miroslav Giuchici, Daniel Radu, Cristian Ritter, Adrian Săvoiu

A urmat panta descendentă și, inevitabil, colapsul

Aventura UMT-ului în prima divizie a fost însă de scurtă durată. Deși în vara anului 2001 la Pădurea Verde se vorbea despre un plan pe termen lung, care viza chiar și construirea unui nou stadion, pe modelul celui din Cotroceni, în perspectiva unei eventuale participări europene, alb-negrii au dat primele semne de suferință încă din prima etapă. Președintele Ioan Timofte, revenit în fotbalul timișorean după un deceniu petrecut în Portugalia, la FC Porto și Boavista, demisiona imediat după meciul de debut pe prima scenă (0-3 cu Rapid), acuzând lipsa de susținere și, mai cu seamă, de interes pentru această echipă. Trei runde mai târziu avea să arunce prosopul și Aurel Șunda, sezonul fiind dus la bun sfârșit de Gheorghe Staicu, după o scurtă perioadă de interimat asigurată de secundul Cristi Contescu.

În cele 30 de etape ale ediției 2001/2002 a Diviziei A, UMT a acumulat doar 15 puncte, cu zece mai puține decât „baremul” impus la acea vreme pentru evitarea depunctării în sezonul următor, și revenea în „B”, din postură de „lanternă roșie”. Ulterior, „mecanicii” au părăsit și eșalonul secund, după doar zece etape, fiind excluși din competiție în contul datoriei de 25.000 de dolari pe care clubul o avea față de Rapid București pentru transferul lui Cosmin Bar.

Pentru „zebre” au urmat cinci ani de agonie în Liga a III-a, cu câteva tentative eșuate de revenire în eșalonul secund. În cele din urmă, conducerea a pus lacătul pe clubul de fotbal în vara lui 2008, după ce UMT-ul retrograda în premieră în eșalonul al patrulea.

Site-ul nostru a vorbit, în ultimii ani, atât despre desființarea echipei de fotbal, cât și despre rușinoasa degradare și apoi demolare a unuia dintre cele mai cochete stadioane din Timișoara.

Pentru nostalgici, iată înregistrarea integrală a meciului de debut al UMT-ului pe prima scenă, 0-3 pe teren propriu, cu Rapid București, la 5 august 2001:

ASU Politehnica, prima formație timișoreană promovată în „B” după 11 ani

© Emanuel Titus Iliesi

© Emanuel Titus Iliesi

ASU Politehnica a cunoscut o ascensiune remarcabilă în ultimii ani, reușind să acceadă din ultimul eșalon fotbalistic al județului (Campionatul Municipal, Liga a VI-a, din care promova la finele ediției 2011/2012), până în eșalonul secund. Promovarea în „B” a trupei pregătite de Sorin Brîndescu reprezintă o performanță în sine pentru fotbalul timișorean din ultimul deceniu, răstimp în care nicio altă echipă a orașului nu a mai reușit câștigarea unei serii de Liga a III-a.

Ultima grupare timișoreană care izbutea promovarea în Liga a II-a a fost CFR, la finele ediției 2004/2005. Au trecut, așadar, 11 ani de când „leopazii”, aflați atunci într-o neobișnuit de strânsă colaborare cu Poli Timișoara (se cunoaște rivalitatea pe care cele două cluburi le-au avut de-a lungul anilor), reușeau să promoveze en fanfare, din seria a 6-a a eșalonului terț.

Într-o serie de 13 echipe, CFR-ul, care a beneficiat în numeroase rânduri de aportul unor fotbaliști consacrați la nivelul primului eșalon, nu a avut, practic, un adversar de care să se teamă în decursul sezonului mai sus amintit. Feroviarii au terminat campionatul cu 55 de puncte, la nu mai puțin de 16 lungimi distanță de ocupanta poziției a doua, Universitatea Reșița, și la 18 puncte de rivala locală UMT, care a închis podiumul.

2005 - Flavius Bad - Ilie Poenaru

CFR Timișoara promova în „B” în sezonul 2004/2005, în perioada unei strânse colaborări cu Poli. În imagine, doi prim-divizionari care au pus umărul la revenirea feroviarilor în eșalonul secund, Flavius Băd și Ilie Poenaru. (Foto: http://archiv.nyugatijelen.com)

Promovarea matematică în eșalonul secund a venit pentru CFR la 13 mai 2005, când alb-vișiniii au remizat, 1-1, în deplasare la Minerul Moldova Nouă. Gazdele au condus din minutul 6, prin reușita lui Țiglă, însă Adi Brazovan a adus egalarea pentru timișoreni în minutul 73. Punctul scos la Dunăre, coroborat cu remiza înregistrată pe teren propriu de Universitatea Reșița, 0-0 cu Auxerre Lugoj, a însemnat revenirea clubului feroviar în „B” după o absență de opt ani.

La cârma formației feroviare se afla, la vremea respectivă, regretatul Călin Zanc, cel ce a trimis în teren, la meciul promovării de la Moldova Nouă, următoarea formulă: Robotin – Brazovan, Aldana, Demian, Preda – Nicolin, Angheluță (46, Axente), Neagoe (86, Cosovan), Străuț – Burcoiu (66, Lungu), Gheju.

Din 2005, de la promovarea CFR-ului în „B”, nicio altă echipă timișoreană nu a mai reușit o astfel de performanță, până în urmă cu exact zece zile, când ASU Politehnica a obținut promovarea matematică în eșalonul secund. Motivele acestei „secete” se leagă, în principal, de regresul generalizat al fotbalului timișorean, care a pierdut în ultimii 15 ani o serie de echipe ce activau în eșalonul terț. Au dispărut, pe rând, Telecom, Electrica, UMT și Calor, iar CFR-ul a ajuns la o contraperformanță nedemnă pentru palmaresul remarcabil al clubului, retrogradând în eșalonul al cincilea, din punct de vedere matematic, în urmă cu câteva zile.

Totuși, în ultimii zece ani, am consemnat patru promovări în „B” pentru formații din județul Timiș, însă toate au avut o viață destul de scurtă după urcarea în cel de-al doilea eșalon. Vorbim aici de Auxerre Lugoj, promovată în urmă cu exact un deceniu, dar care a retrogradat după numai un sezon petrecut în „B” și s-a dizolvat. În 2008, Unirea Sânnicolau Mare izbutea cea de-a doua promovare în eșalonul secund din istorie, însă își ceda în vara aceluiași an locul unei formații nou-înființate, FCM Târgu Mureș. Un an mai târziu, povestea Fortunei Covaci făcea înconjurul țării, însă și existența „dacilor liberi” a fost efemeră. În 2010, după un sezon de „B”, în care a reușit menținerea, conducerea a decis cedarea locului către UTA. În fine, în 2012, AC Recaș izbutea o promovare muncită în eșalonul secund, însă soarta echipei din „orășelul vinului” (fondată în 1917!) e arhicunoscută.

Din 1990 încoace, Timișoara s-a bucurat, în total, de cinci promovări în eșalonul secund, punând la socoteală și cea reușită în această primăvară de ASU Politehnica. Trei urcări pe cea de-a doua scenă aparțin UMT-ului, care a izbutit această performanță în 1991, 1997 și 1999. Cea de-a patra promovată e CFR Timișoara, în 2005.

Promovatele din seriile de Liga a III-a în care au fost repartizate, de-a lungul anilor, formațiile din județul Timiș, din 1990 încoace:

1989/1990 Vulturii Lugoj
1990/1991 UMT
1991/1992 Arsenal Reșița
1992/1993 Phoenix Baia Mare
1993/1994 Unirea Dej
1994/1995 Minerul Motru
1995/1996 CFR Cluj
1996/1997 UMT
1997/1998 FC Bihor
1998/1999 UMT
1999/2000 Cetate Deva
2000/2001 Minaur Zlatna
2001/2002 Minerul Motru
2002/2003 Jiul Petroșani
2003/2004 Unirea Sânnicolau Mare
2004/2005 CFR Timișoara
2005/2006 Auxerre Lugoj
2006/2007 Liberty Oradea
2007/2008 Unirea Sânnicolau Mare
2008/2009 Fortuna Covaci
2009/2010 Pandurii II Târgu Jiu
2010/2011 Luceafărul Oradea
2011/2012 AC Recaș
2012/2013 Minerul Motru
2013/2014 FC Caransebeș
2014/2015 UTA Bătrâna Doamnă
2015/2016 ASU Politehnica

Maestrul Ilie Kos își continuă munca la Sânnicolau Mare: „Sunt copii foarte talentați, dar trebuie cizelați”

ilie-kos

Maestrul Ilie Kos, de peste 40 de ani în colțul ringului. Din 2013, pe Aranca (Foto: unireasannicolaumare.ro)

De doi ani, la Sânnicolau Mare, sub tutela clubului Unirea, funcționează și o secție de box. Una înființată cu sprijinul unuia dintre cei mai importanți antrenori din zona noastră din ultima jumătate de veac, Ilie Kos. De peste 40 de ani în colțul ringului, maestrul Kos a acceptat să activeze într-un nou centru pentru boxul din județul Timiș, care pe viitor să propună nume interesante chiar pe plan național.

Secția de box a Unirii Sânnicolau Mare funcționează de doi ani, cu maestrul Ilie Kos în rolul de șlefuitor al tinerelor talente. Din 2013, a început selecția copiilor, una care va continua și în perioada următoare. Reputatul antrenor promite însă că în anul care vine, se va auzi deja de câțiva boxeri talentați de pe Aranca.

„Secția noastră merge destul de bine. A fost o perioadă ceva mai anevoioasă, din cauza lucrărilor de reabilitare a sălii. Dar acum reîncepem selecția la copii și în 2016 promitem să fie mult mai bine decât anul acesta”, a declarat Ilie Kos.

Antrenorul ce în 2016 va împlini 70 de ani spune că talentul pugilistic nu lipsește nici în zona de vest a județului Timiș, însă e nevoie de muncă asiduă pentru „șlefuirea” lor.

„Sunt câțiva copii foarte talentați. Dar trebuie cizalați. Se va lucra la cote maxime cu ei. Îmi voi pune în joc toată priceperea și ambiția pentru a aduce rezultate în box și la Sânnicolau Mare și, per total, județului Timiș”, a mai spus Ilie Kos.

Născut în 1946, Ilie Kos s-a apucat de box la 16 ani, după ce a cochetat o perioadă cu gimnastica. Din 1964, e legitimat la UMT, unde l-a avut ca antrenor pe marele Paul Menczel, triplu campion al României la categoria grea și dublu campion balcanic în anii 40. Ca pugilist, nu a obținut rezultate notabile, fiind nevoit să și abandoneze activitatea competițională relativ devreme din cauza unei accidentări.

În 1970, îl urmează pe maestrul Menczel la clubul CFR, iar din 1973 îl ajută în munca de antrenor, până în 1978, când „seniorul” se pensionează. În 1979 a fost solicitat la secția de box a nou-înființatului club sportiv IAEM, unde va obține cele mai bune rezultate. Printre sportivii de top lansați de Ilie Kos se numără Mihai Ciubotaru, dublu campion național (1982 și 1983) și regretatul Dumitru Senciuc, de asemenea dublu campion național (1982, 1986), vicecampion balcanic (1982) și câștigător al Centurii de Aur (1986). Ilie Kos avea să ia o pauză de aproape un deceniu, urmând a reveni în colțul ringului în 1997, unde alături de Ghiță Biea lucrează cu sportivii de la CS Banatul (fosta CFR). Din 2013, îl găsim la Sânnicolau Mare, continuându-și cu aceeași pasiune munca în folosul „nobilei arte” ca în prima zi.

Săptămâna trecută, la Gala Sportului Timișean, maestrul Ilie Kos a primit un premiu pentru întreaga activitate.

Liga a IV-a | Remus Steop, numit la cârma campioanei de toamnă Ripensia

DSCF0031

Remus Steop, la a doua aventură în „D” în cursul acestui sezon

Ripensia Timișoara, deși clasată pe primul loc în Liga a IV-a Timiș după încheierea turului, cu prima șansă la participarea la barajul pentru accederea în eșalonul terț, a recurs la schimbarea staff-ului tehnic. Săptămâna trecută, Cosmin Stan a fost înștiințat că în cadrul unei ședințe a Consiliului Director s-a decis renunțarea la serviciile sale. După studierea mai multor piste, clubul stabilit în Ciarda Roșie a optat pentru varianta Remus Steop, un tehnician cu experiență, care la începutul acestui sezon a pregătit o altă pretendentă la promovare, CS Ghiroda.

Remus Steop s-a născut la 12 martie 1962 la Albac, însă a copilărit la Timișoara, unde a și deprins tainele fotbalului. Ca jucător, a debutat pentru Poli în prima divizie, în 1983, însă după retrogradarea alb-violeților din anul următor a făcut pasul spre Pădurea Verde, evoluând până după 1990 la UMT și Progresul.

În cariera de antrenor, a pregătit, de-a lungul anilor, timișorenele Telecom, Electrica și UMT, pentru ca apoi să activeze ca secund al lui Aurel Șunda la prim-divizionarele CFR Cluj, Jiul Petroșani și FC Brașov. Odată cu apariția proiectului Fortuna Covaci a ajuns la cârma echipei „dacilor liberi”, pe care a promovat-o în eșalonul secund în 2009. În acest deceniu, a fost secundul lui Aurel Șunda la FC Hunedoara, iar apoi, ca „principal”, a salvat Vulturii Lugoj de la retrogradare în 2013. Ulterior, a activat la grupele de juniori de la Electrica, pentru ca la începutul acestui an să preia CS Ghiroda, cu obiectivul construirii unei echipe care să atace promovarea în acest sezon. Cuplul Steop – Trandu a plecat însă de la echipă după etapa a 6-a, fiind înlocuit cu Paul Codrea.

Remus Steop preia Ripensia de pe primul loc în Liga a IV-a, la egalitate de puncte (41) cu Voința Mașloc. Decizia Consiliului Director de a-l înlocui pe Cosmin Stan a surprins, mai ales prin lipsa de argumente. Până în prezent, oficialii clubului nu au oferit nicio explicație pentru această măsură, care a stârnit indignare chiar printre susținătorii fideli ai roș-galbenilor.

Sala Polivalentă, la ceas aniversar: 5 ani de lucrări fără perspective clare de finalizare

sala-polivalenta-TimisoaraA venit din nou toamna… A șasea toamnă de când a început șantierul de lângă Baza 2 a Politehnicii. Singurul proiect de infrastructură sportivă de dimensiune medie pe care l-a demarat Timișoara în ultimul sfert de veac rămâne în continuare la stadiul de șantier, iar data finalizării construcției se pierde în ceața deasă de toamnă.

5 ani. 60 de luni. Așadar, aniversare rotundă pentru șantierul de pe strada Podeanu. Firește, nu ne referim la cel al lărgirii străzii, ci la cel aflat în vecinătatea Bazei 2. În octombrie 2010, Universitatea Politehnica demara construcția unei săli polivalente proprii, inițial de 2.200 de locuri, cu un termen de execuție de doi ani. S-au scurs cele 24 de luni, firma contractată a intrat în faliment, finanțarea a fost între timp preluată de Consiliul Local, care a pompat la rându-i bani grei în acest proiect. S-a fixat un nou termen de finalizare, pentru 30 iunie 2014. A trecut și acesta, fără ca sala să dispună măcar de acoperiș. Timpul presa autoritățile, deoarece în acest edificiu ar fi trebui să se dispute Grupa A a Eurobasket Women 2015, în luna iunie. Au venit inspecții dinspre FIBA Europe, dinspre C.D. Loga nr.1 am auzit mesaje liniștitoare, că lucrările se vor încheia în timp util. Însă România, Franța, Cehia, Muntenegru și Ucraina s-au duelat în cele din urmă în vechea sală Olimpia, trecută printr-un proces de cosmetizare. A trecut și Campionatul European, iar in iulie proiectul a mai primit 1 milion de euro din bugetul local. Timpul a trecut, șantierul a rămas.

De cinci ani de zile, Timișoara se chinuie să finalizeze o sală polivalentă de 3.000 de locuri. O construcție absolut necesară, de care capitala Banatului avea nevoie de mult mai mult timp. Din păcate, e și singurul proiect notabil în domeniul infrastructurii sportive demarat în oraș de la revoluție încoace. În această perioadă, o serie de baze sportive de tradiție ale urbei au fost lăsate în paragină sau pur și simplu demolate, fără a fi înlocuite. Iar în aceste cazuri, n-am avut parte de amânări. Timișoara a pierdut stadionul UMT. A pierdut Sala de Atletism, arsă în vara anului 1997. A pierdut bazinul ILSA, al cărui moloz n-a fost nici până astăzi curățat după demolarea din 2009. Iar lista poate continua…

În așteptarea derby-ului | Cugirul țintește revenirea în „B” după 23 de ani

cugirASU Politehnica va primi sâmbătă vizita uneia dintre cele mai puternice formații din C4, Metalurgistul Cugir. Gruparea de sub Drăgana a fost readusă la viață în 2008, iar în acest sezon își propune revenirea în eșalonul secund după o absență de 23 de ani.

Cugirul fotbalistic a renăscut în ultimii ani, după aproape un deceniu de anonimat, în ligile județene. Noua echipă locală, CSO, înființată în 2008, a preluat denumirea istorică Metalurgistul în 2013, an în care a reușit revenirea în eșalonul al treilea, după un baraj câștigat clar, 4-0 cu Rapid Jibou. Cugirenii participaseră pentru ultima oară în Liga a III-a în sezonul 2003/2004, atunci când s-au duelat, de altfel, cu două echipe timișorene, CFR și UMT, în seria a VII-a.

Ultimul duel dintre o formație din Cugir și una din Timișoara s-a consemnat la 21 mai 2004, atunci când CF Cugir a trecut cu 3-0 de CFR Timișoara, pe teren propriu, în penultima etapă a unui sezon la finele căruia promova Unirea Sânnicolau Mare în Divizia B. La partida amintită, CFR-ul a aliniat formula Popa – Rotaru, Luca, Mihăilă, Toma – Bercsenyi, Costândana, Luță, C. Străuț – Gheju, Szijj, mai intrând pe parcurs Nicolin, Fiștea și Burcoiu.

Cu puțin mai mult de o lună în urmă, la 13 martie 2004, se înregistra ultima vizită a unei echipei din Cugir la Timișoara. Trupa din județul Alba pierdea la acea dată cu 2-0 la Pădurea Verde, cu UMT-ul, golurile „zebrelor” fiind semnate de Țigănele (min. 20) și Rus (min. 65).

Metalurgistul Cugir se bazează în acest sezon pe un buget de 200.000 de euro, apropiat de cel al lui ASU Politehnica, având obiectiv trasat locurile 1-3, conform datelor care ne-au fost furnizate de reprezentanții clubului. De altfel, Cugirul nu a mai fost reprezentat în eșalonul secund din sezonul 1992/1993, când Metalurgistul retrograda, ocupând poziția a 17-a în B2.

Antrenorul actualei echipe e Marius Opric, cel ce i-a luat locul în această vară lui Cristian Coroian, fostul atacant al Bistriței fiind nevoit să renunțe din pricina unor grave probleme de sănătate.

La Cugir s-au consemnat și numeroase mișcări de trupe în această vară, fiind înregimentați nu mai puțin de 10 fotbaliști. Pe lista plecărilor, figurează de asemenea opt nume:

Veniri: Tiut (FC Botoşani), I. Radu (Naţional Sebiş), Goşa (FC Caransebeş), Dragotă (FC Hunedoara), Chelaru şi Huţanu (împrumutaţi CSMS Iaşi), Afrapt (Perugia, juniori), Ghergar (UTA „Bătrâna Doamnă”), L. Moldovan (Avântul Reghin), Ispas (prelungire împrumut FC Braşov).

Plecări: Gurincu (revenit Gaz Metan Mediaş), Medeşan (Măgura Cisnădie, via Viitorul Constanţa), Gugu (FC Caransebeş), Avramescu (Naţional Sebiş), Cr. Kilin (Industria Galda de Jos, via Atletico Arad), Stăncescu (destinaţie necunoscută), V. Olteanu (revenit FC Braşov), Pîntea (CSM Lugoj).

Partida ASU Politehnica – Metalurgistul Cugir se va disputa sâmbătă, de la ora 17, pe stadionul „Știința”.

Foto: ziarulunirea.ro

ASU Politehnica repune Timișoara pe harta Ligii a III-a

telecom98

Imagine dintr-un meci susținut de Telecom, în 1998, pe „Știința”

Promovarea realizată de ASU Politehnica la finele sezonului trecut readuce Timișoara în circuitul celui de-al treilea eșalon. Au fost două sezoane consecutive în care orașul de pe Bega nu a găzduit meciuri de Liga a III-a, și trei de când o formație cu sediul în oraș a evoluat pe a treia scenă a fotbalului românesc.

Criza fotbalului timișorean din ultimii ani continuă. Capitala Banatului nu va avea decât două echipe în primele trei ligi: ACS Poli – nou-promovată în elită și ASU Politehnica, proaspăt promovată în Liga a III-a. În ultimii doi ani a fost și mai rău, doar formația susținută de autoritățile locale fiind prezentă în competițiile organizate de FRF.

13

Actualul polist Cristi Gălan, căpitan la Flacăra, în 2012

În Timișoara, nu s-a mai jucat fotbal de Liga a III-a din ediția 2012/2013, atunci când Flacăra Făget a evoluat la Timișoara, pe stadionul „Calor”. Un sezon pe care formația patronată de Marian Trăiculescu l-a început cu o serie de actuali componenți ai lui ASU Politehnica: Burtic, Gălan, Birău, Damian, Secotă (nu mai face parte astăzi din lot, dar a trecut ulterior pe „Știința”), plus antrenorul Sorin Brîndescu, artizanul unei performanțe unice pentru Flacăra, titlul neoficial de campioană de toamnă.

Totuși, ultima formație 100% timișoreană care a reprezentat orașul în Liga a III-a a fost Poli II, în „era BkP” – patru sezoane, între 2008 și 2012. De altfel, „satelitul” vechii Poli a fost și ultima formație timișoreană care a utilizat stadionul „Știința” în această ligă. Anterior, pe terenul din spatele „Mecanicii” au mai evoluat în Liga a III-a vechea Politehnica (sezoanele 1936/37, 1937/38), Telecom (1999/00, 2000/01) și AS Politehnica (2000/01, 2001/02).

Picture 695 (Medium)

Ionuț Vucea, în toamna lui 2010, la un Gloria Arad – Poli II

ASU Politehnica e cea de-a 24-a grupare timișoreană care acede în cel de-al treilea eșalon, aflându-se la prima sa prezență la acest nivel. Cele mai multe sezoane în această ligă le-a avut UMT – 24, urmată de Electrica (fostă Progresul), cu 16 și Electromotor, cu 15. Iată lista completă a formațiilor ce au reprezentat Timișoara, de-a lungul anilor, în „C”:

24 de sezoane: UMT;
16 sezoane: Electrica (Progresul);
15 sezoane: Electromotor;
7 sezoane: CFR;
4 sezoane: Calor, Auto, Poli II;
2 sezoane: AS Politehnica, Telecom, Constructorul, ILSA, Ripensia, Politehnica, FC Banatul (36/37, 37/38);
1 sezon: ICRAL, CS Banatul (76/77), Șoimii, Armata, Romitex, Prima Banat, Freidorf, Fratelia, Galvani.