A cucerit titlul mondial cu România. A fost ales în echipa ideală a lumii. A fost cea mai bună extremă dreapta a planetei. Are în palmares o Cupă a Campionilor. Performanțe cu care puțini handbaliști se pot mândri. Toate realizările sale de pe parchet aveau să fie șterse însă cu buretele în momentul în care a decis să nu se mai întoarcă din Germania, acolo unde primise dreptul de a pregăti o formație de ligă inferioară. E povestea lui Josef Jakob, unul dintre produsele de mare clasă ale handbalului timișorean, de care statul român și-a adus aminte abia în 2009.

Josef Jakob a fost unul dintre puținii handbaliști timișoreni de clasă mondială care nu au evoluat niciodată la Politehnica. În schimb, a pus umărul la ridicarea „sindicaliștilor” de la Tehnometal, clasându-se cu această echipă de două ori consecutiv pe podiumul primei ligi.

Născut la 11 septembrie 1939 la Carani, Josef „Sepi” Jakob a făcut cunoștință cu handbalul pe perioada școlii generale, pe care a urmat-o în localitatea natală. Adevăratul salt către sportul de performanță l-a făcut odată cu mutarea la Timișoara, unde a urmat cursurile Liceului Pedagogic. La nici 16 ani, antrenorul Alexander Hof-Codreanu l-a remarcat în aprigele meciuri din curtea școlii și l-a legitimat la Electromotor, club ce evolua în liga regională. Un an mai târziu, intreprinderea a hotărât să acorde o mai mare atenție fotbalului, secția de handbal fiind dizolvată. Jakob se mută la Progresul, unde va evolua până în 1957, anul trecerii în prima ligă, la Tehnometal.

Odată cu transferul la Tehnometal, a apărut și prima convocare la naționala de tineret, la care debutează cu ocazia unui turneu în Polonia. Josef Jakob avea să povestească mai târziu că întreg lotul s-a întors din Polonia la București, de unde el și coechipierul său Peter Tasch au luat trenul spre Timișoara. Dimineață, au fost așteptați în gară de antrenorul Tehnometalului, Adam Fischer, care i-a titularizat pe amândoi câteva ore mai târziu, în derby-ul local cu Știința, pe care „sindicaliștii” l-au câștigat cu 15-14. Deși venea după două zile petrecute pe drum, Jakob avea să fie cel mai bun om al învingătorilor, reușind să marcheze de cinci ori.

Perioada de glorie a Tehnometalului a fost însă cea de la începutul anilor ’60, când clubul s-a axat doar pe handbalul în 7. Cu Josef Jakob în prim-plan, „sindicaliștii” încheiau ediția 1960/1961 pe locul 3, în urma campioanei Dinamo și a Științei Timișoara. Aceasta a fost, de altfel, singura ediție în care orașul de pe Bega a avut două reprezentante pe podiumul întrecerii masculine. Sezonul următor, forța Științei a slăbit, însă Tehnometalul, cu un Jakob în plină ascensiune, termina din nou pe 3, în urma „departamentalelor” Dinamo și CCA.

„Tot timpul am fugit de Steaua”

În 1962, Steaua îl convinge să evolueze pentru clubul militar în cadrul Spartachiadei. Deși conducătorii formației bucureștene au încercat să îl oprească, Josef Jakob nu părea foarte dornic să facă acest pas. Dar n-a reușit să amâne transferul decât pentru câteva luni. „Într-o zi, mama a primit acasă, la Carani, ordinul de recrutare pentru mine. Mi-am spus că nu mă duc la Comisariatul Militar, pentru că știam că nu mă voi mai întoarce de acolo. În cele din urmă, la insistențele mamei, m-am dus, și totul s-a petrecut exact așa cum m-am așteptat. Un ofițer mi-a dat un bilet pe care scria că trebuie să mă prezint la Clubul Sportiv Central al Armatei din București. M-au dus direct la gară, am ajuns la București, m-au îmbrăcat în haine militare, iar trei luni mai târziu eram sergent. Tot timpul am fugit de Steaua, dar privind înapoi, pot spune că nu regret acest pas”, spunea Josef Jakob, într-un interviu pentru cotidianul sibian de limbă germană Siebenbürgische Zeitung.

Cu gruparea roș-albastră, la care a evoluat până în 1971, Josef Jakob a cucerit șase titluri naționale și o Cupă a Campionilor Europeni, în 1968. Transferul la clubul militar i-a deschis și drumul către naționala de seniori, fiind titular în echipa campioană mondială din 1964, turneu în care titlul de golgheter a fost câștigat de un alt timiöorean, Hansi Moser. În 1968, Josef Jakob a fost ales în echipa lumii, împreună cu Gheorghe Gruia, fiind desemnat în același timp și cea mai bună extremă dreapta a planetei.

Condamnat pentru dezertare

În 1971, i se permite să activeze la gruparea vest-germană LTV Wuppertal, unde va îndeplini atât rolul de antrenor, cât și cel de jucător. Odată plecat însă în Germania, Josef Jakob decide să nu se mai întoarcă în România. Comuniștii l-au condamnat în țară la 5 ani de închisoare pentru dezertare, iar numele său avea să fie șters din analele handbalului românesc. De altfel, statul român i-a recunoscut meritele sportive abia la 20 de ani de la căderea comunismului, Josef Jakob primind, în 2009, Ordinul Meritul Sportiv Clasa a II-a, din partea președintelui Traian Băsescu.

Stabilit de mai bine de patru decenii în Germania, Josef Jakob a pregătit, de-a lungul anilor, echipe ca TSV Schnarhausen, TSV Neuhausen, Wernauer Sportfreunde, încheindu-și cariera în 1999, la TSV Denkendorf. După pensionare, s-a retras în comuna Bodman-Ludwigshafen, din landul Baden-Württemberg.