Campioana RCM Timișoara se va muta din acest an pe stadionul CFR, unde va conviețui alături de clubul de fotbal al feroviarilor. Pentru bătrâna arenă din spatele Gării Mari, rugby-ul nu va fi o noutate, mai ales că între 1949 și 1964, sportul cu balonul oval s-a practivat acolo chiar sub egida CFR.

Subiectul viitoarei conviețuiri dintre fotbaliștii de la CFR și rugbyștii de la RCM, pe arena de la Gara Mare, a fost îndelung dezbătut în acest început de an, atât în presă, cât și în rândul suporterilor ambelor clubului. Cu toate acestea, puțină lume știe că în acest fel se va relua o tradiție veche, din urmă cu mai bine de 50 de ani, de pe vremea când clubul feroviar avea și echipă de rugby.

Secția de rugby a CFR-ului a luat ființă în 1949, cu câteva luni după ce luase naștere cea a Universității. Prima participare în campionat e consemnată în sezonul 1951, sub numele de Locomotiva, când a evoluat în „seria provincialelor” din Campionatul Național, una câștigată în acel an de Știința Timișoara. Iată însă clasamentul acestei grupe:

1. Știința Timișoara, 2. Știința Cluj, 3. CSA Sibiu, 4. Aripile RPR Brașov, 5. Metalul Târnăveni, 6. Locomotiva Sighișoara, 7. Locomotiva Timișoara, 8. Locomotiva Cluj

Feroviarii timișoreni au evoluat în primul eșalon, atâta timp cât s-a desfășurat în sistemul pe două sau chiar trei serii, până în 1955. Vreme de un deceniu, CFR-ul a continuat să activeze în categoria a II-a, cu câteva tentative eșuate de revenire în elită, secția desființându-se în 1964.

„Rugby-ul se juca în deschiderea fotbalului”

Petre Lakatos e nelipsit de la meciurile CFR-ulu, fie că e vorba de meciurile de fotbal ale băieților sau ale fetelor. Face parte din generația vechilor „leoparzi” și, mai important, a jucat ceva mai mult de un an rugby la CFR, sub comanda marelui Mitică Antonescu, cel care la începutul anilor ’60 și-a încheiat cariera de jucător și a trecut la cea de antrenor chiar la Gara Mare.

„Eu jucam fotbal, dar veneam să asist la antrenamentele rugbyștilor. Când balonul ieșea afară, îl prindeam și îl păleam bine. Mitică Antonescu și-a dat seama că am priză bună și șut puternic și m-a chemat la rugby. Am jucat ca fundaș, nu prea intram în contact direct cu adversarii”, ne-a povestit Lakatos.

Cum conviețuiau însă fotbalul și rugby-ul la Gara Mare, în urmă cu mai bine de 50 de ani? „Meciurile de rugby se jucau în deschiderea celor de fotbal. Etapa de Divizia B era programată duminică, de la ora 17, astfel că de la ora 15 se juca rugby, dacă se nimerea ca ambele echipe să aibă meciuri acasă. H-urile se legau de porțile de fotbal cu niște cabluri speciale, iar apoi se demontau foarte repede. Treaba aceasta o făceam chiar noi, jucătorii, după meci. Nu era deloc ușor pentru că erau totuși din fier. Gazonul rezista foarte bine, nu se punea problema să le stricăm terenul fotbaliștilor”, ne-a mai spus Petre Lakatos.

„Vocea ascuțită a lui Mitică Antonescu domina fondul sonor”

Mitică Antonescu, fostul mare antrenor și jucător al Timișoarei, care ne-a părăsit din păcate la finele anului trecut, și-a început cariera de tehnician la CFR, activând o vreme și în teren. „La meciurile noastre, pe stadionul de la Gara Mare domina vocea ascuțită a lui Mitică Antonescu: «Pierdutăăă!». Țin minte că nu existau pe atunci acele căciuli folosite astăzi la transformări. fie se punea nisip sub minge, fie îi ținea cineva mingea culcată lui Rumbach, care era transformeurul nostru de serviciu. Avea o forță uluitoare, transforma lovituri de pedeapsă de dincolo de centrul terenului, ceea ce pentru vremea respectivă, era o performanță”, povestește Lakatos.

Că tot veni vorba de Rumbach, fostul rugbyst al „leoparzilor” își amintește că, datorită staturii sale impunătoare, era solicitat să stea ca „steward” la poarta fostei săli de sport din spatele magazinului Bega, pentru a se asigura că nu intră nimeni fără bilet. „În general, acolo era un bătrânel, care stătea și la poartă, și la casa de bilete. Când se juca handbal, baschet sau volei, studenții obișnuiau să vină în grupuri mari și intrau cu hei rupul. Credeți că avea ce să le facă săracul om? Atunci l-au chemat pe Rumbach, care stătea sprijinit în balustrada din fața intrării și zâmbea ștrengărește. Prin statura lui, ocupa toată intratea, iar când era el acolo, nimeni nu mai avea curaj măcar să se apropie de el. Era un munte de om, un neamț cu părul blond spre alb și cu ochi albaștri”, ne-a mai povestit Lakatos.

„Țin cu tot ce înseamnă Timișoara, chiar dacă eu sunt CFR-ist”

Petre Lakatos nu crede că vor fi probleme în conviețuirea dintre fotbaliști și rugbyști, mai ales că la Gara Mare spațiul e suficient de generos pentru ambele sporturi. „Nu va fi nicio problemă, pot conviețui foarte bine ambele echipe aici. Mi-ar fi părut rău să fie CFR-ul dat afară de aici, de pe stadion, dar e bine că s-a rezolvat problema. Va fi cu siguranță un spectacol aici, la Gara Mare, voi veni cu mare plăcere la fiecare meci al rugbyștilor, pentru că eu țin în primul rând cu Timișoara, chiar dacă toată viața am fost, mai întâi de toate, CFR-ist”, ne-a mai spus Petre Lakatos.

Responsabilii grupării de rugby a Timișoarei spun că în următoarele săptămâni ar putea începe lucrările la arena de la Gara Mare. Vor fi recondiționate cele două tribune de pe terenul principal, iar sub cea dinspre oraș vor fi amenajate vestiare exclusiv pentru cei de la RCM. De asemenea, se are în plan realizarea a trei terenuri de antrenament în spatele tribunei a II-a, din care unul va fi cu suprafață sintetică.