spania Archives - Druckeria

Bogdan Nicolescu: „Dacă antrenorul mă pune în poartă și pot fi de ajutor, voi fi cel mai mulțumit”

Bogdan Nicolescu a debutat în tricoul alb-violet duminică, la amicalul cu Dierna Orșova

Politehnica Timișoara și-a asigurat serviciile unui jucător caracterizat prin polivalență. Bogdan Nicolescu poate acoperi posturi atât în linia mediană, cât și în defensivă, fiind dispus să evolueze oriunde îl va poziționa antrenorul Sorin Brîndescu. După șase ani în care a evoluat în străinătate, în Spania și Islanda, „Nico”, așa cum e cunoscut în lumea fotbalului, s-a întors acasă, dispus să dea o mână de ajutor formației alb-violete în tentativa de a se menține în eșalonul secund.

„Nico”, după câți ani revii în fotbalul românesc?
După șase ani.

Te pregătești cu Politehnica Timișoara, unde ai întâlnit câteva fețe cunoscute, deoarece ai fost coleg în trecut cu câțiva dintre actualii jucători ai echipei.
Înainte de a pleca am fost coleg cu unii dintre jucătorii Politehnicii, cu alții am fost adversar. Din acest punct de vedere, integrarea va fi mult mai ușoară.

Ce te-a determinat să alegi Politehnica?
E un proiect destul de interesant, destul de bun, format în mare parte doar din jucători din zona Timișoarei. În plus, după atâția ani, cred că a venit momentul să rămân aproape de familie.

Ultima ta experiență în fotbalul românesc a fost AC Recaș. Cum a început aventura ta în străinătate?
Am fost la AC Recaș, în anul în care echipa a promovat în Liga a II-a, iar apoi am plecat. Am mers în Spania, am jucat acolo câteva campionate, după care mi s-a oferit șansa să merg în Islanda. La început, am perceput-o ca pe o nebunie, să merg într-o țară despre care nu știam mai nimic. Știam doar că e foarte frig. Atât! Dar am vorbit cu un fost coleg din Tercera (eșalonul al IV-lea din Spania), care mi-a spus că sunt condiții foarte bune acolo, oamenii sunt de cuvânt și că va fi o experiență grozavă. Cu limba engleză mă descurcam și mi-am spus că e o provocare destul de bună. În plus, din punct de vedere economic, era destul de tentant.

Și cum a fost, până la urmă, experiența islandeză?
La început, ești un pic surprins, deoarece sunt foarte multe lucruri pe care nu le-ai văzut niciodată. Aisberguri, balene, am mâncat carne de rechin… Dar lumea e foarte respectuoasă, te primește cu brațele deschise, atâta vreme cât tu mergi acolo să îți faci treaba. Eu peste tot pe unde merg încerc să fiu implicat 100%. Pentru mine a fost o experiență grozavă, am stat doi ani în Islanda și chiar m-au contactat câteva echipe pentru a mă întoarce acolo. În momentul de față, am hotărât să vin la Poli și sper să ne îndeplinim obiectivele din acest sezon.

Bogdan Nicolescu a evoluat două sezoane în Islanda, iar la Ægir a fost căpitanul echipei

Islanda a fost una dintre marile surprize la Euro 2016. Ai văzut din interior ce se întâmplă în fotbalul islandez, deci care ar fi secretul lor?
Pe mine nu m-a uimit parcursul Islandei de la Euro. Chiar am fost pe stadion când au bătut Olanda cu 2-0, în preliminarii. Iar dacă îmi amintesc bine, noi în ultimii 10 ani am bătut o singură dată Olanda, cu un gol din ofsaid. Au bătut și Olanda, și Cehia, o grămadă de echipe bune. Au jucători care evoluează prin Italia, Anglia… Cred că secretul lor e baza piramidei, ei sunt acum așa cum eram noi poate până acum 20 de ani, toți copiii joacă fotbal, se pune mare accent pe juniori și li se dă încredere. În Liga a II-a poți găsi copii de 16 ani jucând titulari și nimeni nu se miră. Aduc în echipe 4-5 străini să îi învețe pe localnici și asta e totul. Și încă un lucru foarte important pe care l-am văzut la ei, toți antrenorii sunt islandezi. Dar selecționerul Lars Lagerbäck mergea la antrenamentele tuturor echipelor, se implica, le mai arăta ce trebuie să facă. Vă dați seama, au o populație comparabilă cu Timișoara, dar sunt foarte uniți și au idei foarte bune.

Cum stau islandezii la infrastructură?
Au condiții foarte, foarte bune. Terenurile sunt vara ca la noi în Divizia A. Iar pentru perioada iernii au făcut „case de fotbal”, cum le numesc ei, terenuri complet acoperite, cu tribune înăuntru, încălzite. Joacă fără probleme. Chiar sunt de părere că experiența din Islanda m-a ajutat foarte mult, m-a făcut să devin o persoană mai bună, să îmi imbunătățesc multe aspecte. Am cunoscut o altă cultură, pe care nu mulți au șansa de a o experimenta. Sunt bucuros pentru asta.

Cum era viața în orașele în care ai evoluat? Să spunem că mai întâi ai fost în localitatea Fáskrúðsfjörður, unde ai jucat pentru Leiknir, iar apoi în zona capitalei Reykjavik, la echipa Ægir.
Prima oară am jucat în zona de est, iar viața era foarte monotonă. Nu le poți numi nici orașe, erau sate, cu câteva mii de locuitori. Făceam toate deplasările cu avionul, cu o zi înainte, deoarece distanțele erau foarte mari. A doua echipă am ales-o ceva mai inteligent, să zic așa, și am mers în capitală. Iar la Reykjavik e deja altceva, cu toate că nu e un oraș foarte mare, are peste 100.000 de locuitori. E o viață socială mult mai bună.

În ultimele luni, Bogdan Nicolescu a evoluat în Spania, la CD Acero

Mulți ani i-ai petrecut în Spania, unde ai jucat pentru mai multe echipe (n.r. – Ribaroja, Requena, CD Acero). Cum ai caracteriza experiența ta în fotbalul iberic?
În ligile inferioare din Spania fiind foarte multe echipe-satelit, am jucat contra multor jucători foarte, foarte buni. De exemplu, pe Florin Andone l-am întâlnit pe când juca la Villareal, am jucat contra lui Gerard Moreno, care e acum la Espanyol, Morales de la Levante… Acolo e un profesionalism foarte ridicat, fiecare știe ce are de făcut, nimic nu e la întâmplare. Poți găsești o echipă de Tercera Division mult mai bine organizată decât una de la noi, din Liga I.

Spuneai că revii după șase ani în fotbalul românesc. Consideri că a scăzut de atunci nivelul?
Sincer, în ultimii ani, nu am mai văzut foarte multe meciuri. Dar acum, în ultima perioadă, când am hotărât să mă întorc, am început să urmăresc mai atent ceea ce se întâmplă. Eu consider că din cauza lipsei banilor a scăzut foarte mult nivelul fotbalului românesc. Ceea ce nu voi înțelege niciodată e de ce românii aduc străini care nu sunt cu nimic mai buni decât ai noștri și plătesc pe ei mult mai mulți bani, în loc să dea șansa unui copil de 18 ani să joace. Când eram la Recaș, în anul în care am promovat, erau foarte, foarte mulți jucători buni în Divizia C. Acum, mă uit spre această ligă și sunt numai copii. Dar să sperăm că dacă vor fi mai multe proiecte precum cel al Politehnicii, fotbalul românesc va redeveni ce a fost. Îmi aduc aminte de vremea când eram copil și veneam la Timișoara, la meciurile lui Poli, iar pe stadion erau 30.000 de oameni. Asta vreau să văd! Fotbalul e pentru suporteri… Joci pe bani, joci pe ce vrei tu, dar sarea și piperul sunt suporterii. M-am uitat din Spania la un meci pe internet, Steaua cu ACS Poli, și erau 250 de oameni în tribună.

Și mai mult decât atât, pe National Arena…
Pe National Arena, exact, care e un stadion de zeci de mii de locuri. Ei, în condițiile astea, consider că fotbalul românesc e în groapă. Să sperăm că se va pune mai mult baza pe copii, deoarece de acolo trebuie să vină schimbarea. De exemplu, pe mine mă încântă proiectul lui Hagi, cred că e un lucru extraordinar. Sper să fie mai multe proiecte de acest fel.

Bogdan Nicolescu: „Fotbalul e pentru suporteri… Joci pe bani, joci pe ce vrei tu, dar sarea și piperul sunt suporterii”

Ai fost alături de Politehnica în cantonament la Băile Herculane, unde ați avut mult de muncă, mai ales cu seriile de alergare pe Coronini. Cum erau stagiile de pregătire pe care le-ai prins în străinătate?
Să fiu sincer, eu n-am mai făcut un cantonament de iarnă din vremea când încă jucam în România. În Spania sunt meciuri oficiale în această perioadă, sunt 10-15 grade afară, deci se putea juca. Acolo pregătirile grele sunt vara, dar nu sunt alergări la munte. Din ce am văzut, Remus, preparatorul nostru fizic, a încercat să schimbe un pic modul de pregătire și l-a adaptat la joc. Nu mai alergăm ca înainte, zece bucăți de 1.000 de metri și așa mai departe. Cred că ne va ajuta foarte mult această pregătire. Orice fotbalist când e în cantonament se plânge de tot și de toate. Dar în subconștientul meu, sunt convins că dacă alergi, o faci pentru tine, deoarece începe campionatul și trebuie să fii în vână. Și din ce am văzut, băieții au o predispoziție destul de bună la efort. Sper ca această echipă să câștige câteva meciuri la început, să prindă încredere, pentru că din ce am văzut, sunt foarte mulți copii. Vrei, nu vrei, starea de spirit e foarte importantă. Dacă mergi cu frică, poți fi mai bun decât celălalt, te va bate cu siguranță. Sper să avem și mai mult noroc, pentru că au fost multe meciuri care nu s-au pierdut neapărat pe lipsa de experiență, ci din cauza ghinionului.

Ești recunoscut ca un jucător polivalent. Care e, totuși, postul pe care te simți cel mai bine?
Când am plecat din România, jucam fundaș dreapta. Am ajuns în Spania, unde într-un sistem cu trei fundași, în primul an am jucat fundaș central, pentru că eram cel mai rapid dintre ei. Dar apoi am jucat și mijlocaș central. Am vorbit și cu domnul profesor (n.r. Sorin Brîndescu), iar dânsul m-a întrebat același lucru, unde mă simt cel mai bine. I-am spus că acolo unde va avea nevoie, eu sunt dispus să joc. Dacă mă pune în poartă și pot fi de ajutor, voi fi cel mai mulțumit. Eu am venit aici să ajut și sper din tot sufletul să reușesc. N-am venit să fac mutre, ci să pun umărul la jocul echipei și sper să fie de folos.

Bogdan Nicolescu e originar din Balinț și s-a născut la 13 ianuarie 1990. A crescut la CSS Lugoj, sub îndrumarea lui Cosmin Petruescu. Ulterior, a evoluat pentru Auxerre Lugoj, CSM Lugoj, CS Dumbrăvița și AC Recaș. În Spania, a jucat pentru cluburile Ribaroja și Sporting Requena, din Tercera Division (L4), după care a evoluat în eșalonul secund din Islanda, la Leiknir F și Ægir. După încheierea campionatului în Islanda, în toamna anului trecut, a revenit în Spania, la CD Acero, o formație din zona Valenciei.

Start în cursa pentru Cupa Mondială din 2019! Timișoara Saracens are 16 jucători în lotul lărgit al „stejarilor”

Staff-ul tehnic al echipei naționale de rugby a stabilit un lot de 36 de jucători pentru primele două partide din Rugby Europe Championship, cu Germania, de pe 11 februarie, și cu Spania, de pe 18 februarie. Dintre ei, cei mai mulți provin de la campioana națională, Timișoara Saracens, care a primit nu mai puțin de 16 scrisori de convocare.

Cei 16 jucători convocați de la clubul de pe Bega sunt Gigi Militaru, Horațiu Pungea, Andrei Rădoi, Eugen Căpățână, Valentin Popârlan, Ionuț Mureșan, Dorin Lazăr, Vasile Rus, Valentin Calafeteanu, Jody Rose, Jack Umaga, Vlăduț Popa, Paula Kinikinilau, Stephen Shennan, Mădălin Lemnaru și Cătălin Fercu. Timișoara Saracens domină autoritar întrecerea internă în ceea ce privește numărul convocărilor, Steaua București și Știința Baia Mare urmând-o cu câte cinci jucători prezenți în lotul lărgit al României.

„România pleacă la drum cu un singur gând, acela de a se califica la Cupa Mondială din 2019, care este cel mai important obiectiv atât al jucătorilor și al staff-ului, cât și al întregii grupări rugbystice din Romania. În același timp, odată cu schimbarea formatului competiției Rugby Europe Championship, ne dorim să încununăm acest tur 2017 și cu câștigarea acesteia, iar când spun asta mă gândesc la câștigarea ultimului meci de acasă împotriva Georgiei. Ca acest obiectiv să fie îndeplinit nu trebuie să facem niciun pas greșit, să tratăm fiecare meci ca pe o finală și să fim concentrați pe ceea ce avem de făcut. Știm că primele două meciuri vor fi mai grele pentru că jucătorii se vor reuni după o perioadă de două luni de pauză și vor avea nevoie de puțin timp pentru a se reacomoda între ei pe teren, însă experiența și maturitatea lor sper să își spună cuvântul”, a declarat selecționerul României, galezul Lynn Howells.

Programul României în Rugby Europe Championship, ediția 2016-2017, este următorul: Germania — România (11 februarie), România — Spania (18 februarie), Rusia — România (4 martie), Belgia — România (11 martie) și România — Georgia (19 martie).

Iată și lotul complet convocat de Lynn Howells pentru primele două partide oficiale ale anului:

Pilieri: Mihăiță Lazăr (Castres Olympique), Constantin Pristaviță (Stiința Baia Mare), Alexandru Țăruș (Beziers), Alexandru Gordaș (CSA Steaua), Andrei Ursache (Carcassonne), Ionel Badiu (Carcassonne), Gigi Militaru (Timișoara Saracens), Horațiu Pungea (Timișoara Saracens), Alexandru Savin (CSM București);

Trăgători: Andrei Rădoi (Timișoara Saracens), Marian Căpățână (Timișoara Saracens), Otar Turashvili (Colomiers);

Linia a doua: Valentin Popârlan (Timișoara Saracens), Marius Antonescu (Tarbes), Johan Van Heerden (Știința Baia Mare), Ionuț Mureșan (Timișoara Saracens), Dorin Lazăr (Timișoara Saracens);

Linia a treia: Viorel Lucaci (CSA Steaua), Andrei Gorcioaia (Massy), Vasile Rus (Timișoara Saracens), Valentin Ursache (Oyonnax), Andrei Iurea (Știința Baia Mare), Cristian Chirică (Știința Baia Mare), Vlad Nistor (Albi);

Mijlocași la grămadă: Valentin Calafeteanu (Timișoara Saracens), Florin Surugiu (CSA Steaua);

Mijlocași la deschidere: Jody Rose (Timișoara Saracens);

Centri: Florin Vlaicu (CSA Steaua), Jack Umaga (Timișoara Saracens), Florin Vlăduț Popa (Timișoara Saracens), Paula Kinikinilau (Timișoara Saracens);

Aripi: Stephen Shennan (Timișoara Saracens), Ionuț Dumitru (CSA Steaua), Mădălin Lemnaru (Timișoara Saracens);

Fundași: Cătălin Fercu (Timișoara Saracens), Samoa Luke (Știința Baia Mare).

Daira Ghiocel a făcut pasul în prima ligă spaniolă! Handbalista timișoreană a ajuns la Malaga

Deși în ultimul deceniu și jumătate handbalul feminin din Timișoara s-a complăcut într-un anonimat crunt, orașul nu încetează să producă talente în acest sport. Un exemplu concret e reprezentat de Daira Ghiocel, fostă jucătoare a cluburilor locale CS Timișoara și Universitatea, care din această vară a făcut pasul spre prima ligă din Spania. Interul dreapta care în septembrie va împlini 21 de ani va evolua din sezonul viitor pentru gruparea din Malaga, locul 9 în precedenta ediție a Division de Honor.

Daira Ghiocel s-a născut la 24 septembrie 1995 la Timișoara și a început handbalul la LPS Banatul, sub îndrumarea profesorului Cornel Jude. La vârsta de 14 ani a făcut pasul spre Centrul de Excelență din Râmnicu Vâlcea, pentru ca apoi să treacă, tot în perioada junioratului, la Școala 181 București, alături de care a devenit de două ori campioană națională. La nivel de senioare, a evoluat pentru cele două reprezentante ale Timișoarei din Divizia A din acest deceniu, CS Timișoara și Universitatea. În ultimul an și jumătate, a evoluat în campionatul Ungariei, la formațiile din Oroshaza și Szeged.

În această vară, prin intermediul impresarului Cristina Niculaev, timișoreanca a ajuns la formația din Malaga, în primul eșalon al Spaniei, formație alături de care a început deja antrenamentele. „Nu stiu să spun momentan cum este să joci, mai avem o lună de pregătire în față, dar pot să spun că totul este cu zâmbetul pe buze, lucrăm ca o echipă. Când simți că o colegă nu mai poate, o încurajăm. Și nu îți dai seama cum trec orele de antrenament. Abia după ce se termină, simți oboseala. Anul trecut, echipa a terminat pe locul 9, dar obiectivul de anul acesta este să ne clasăm în primele cinci echipe”, a declarat Daira Ghiocel, pentru opiniatimisoarei.ro.

Timișoreanca a lăsa deja o impresie plăcută la Malaga, antrenorul echipei, Diego Carrasco, având cuvinte de laudă pentru tânăra jucătoare. „E o handbalistă tânără, care are calitățile necesare pentru a juca în această ligă. Are încă mult loc pentru îmbunătățirea jocului, dar se remarcă prin lansările pe exterior, o calitate care ne va ajuta foarte mult jocul de atac”, a declaratCarrasco, pentru bmmalagacostadelsol.com.

Division de Honor va începe la 10 septembrie, iar noua echipă a Dairei Ghiocel va juca în prima etapă pe terenul ocupantei locului 3 din sezonul trecut, Mecalia Atletico Guardes.

Demis Grigoraş, campion mondial universitar şi golgheter al turneului final

13528094_589331874578837_4601188741861995768_o

Demis Grigoraş golgheterul finalei, dar şi al “Mondialului”

Performanţă de excepţie şi, în acelaşi timp, dătătoare de speranţe pentru handbalul românesc. Reprezentativa masculină a ţării noastre a câştigat Campionatul Mondial Universitar disputat în Spania, la Malaga, după o victorie clară în finala de ieri, contra Coreei de Sud, scor 28-20. Un rol esenţial în reuşita băieţilor lui Ovidiu Mihăilă l-a avut Demis Grigoraş, interul transferat în această vară de la CH Poli în Ungaria, la Tatabanya.

România a defilat aseară, la Malaga, în finala Campionatului Mondial Universitar. Tricolorii s-au impus cu 28-20 în jocul decisiv pentru aur, cu Coreea de Sud. Iar unul dintre principalii “vinovaţi” ai galopului de sănătate reuşit de elevii lui Ovidiu Mihăilă a fost Demis Grigoraş.

Interul în vârstă de 23 de ani a dominat autoritat jocul, reuşind să puncteze aproape la fiecare încercare. Fostul “stângaci” al lui CH Poli a înscris de 12 ori în poarta asiaticilor, încununând astfel un turneu final de excepţie pentru el. Pe lângă faptul că a fost omul finalei, Demis Grigoraş a cucerit şi titlul de golgheter al Campionatului Mondial, reuşind să înscrie în total 51 de goluri pentru România.

Performanţa de excepţie izbutită de generaţia care îl are în prim-plan pe fostul jucător al lui Poli (actualmente la prim-divizionara maghiară Tatabanya) poate fi “scânteia” renaşterii pentru handbalul masculin românesc, care la nivelul primei reprezentative a rătăcit într-un crunt anonimat în ultimele două decenii. Să spunem că reprezentativa masculină are de acum şapte titluri mondiale universitare în palmares, precedentul fiind cucerit în 1987.

Sâmbătă, echipa feminină a României a cucerit medaliile de argint, după ce a fost întrecută de Spania cu 20-14 în finală.

REMEMBER | O pagină din istoria duelurilor România – Spania s-a scris la Timișoara

Postolache (stânga), în duel pentru balon, pe gazonul stadionului 1 Mai din Timișoara

Naționala de rugby a României va întâlni sâmbătă, în deplasare, reprezentativa Spaniei, în etapa a doua a Rugby Europe Championship. Va fi cea de-a 34-a confruntare dintre „stejari” și „Los Leones”, una devenită, așadar, de tradiție în rugby-ul european. Cine își mai amintește însă că, acum mai bine de patru decenii, România și Spania s-au întâlnit la Timișoara?

Se întâmpla în 1974, mai precis pe 19 mai, în ultima etapă a Cupei FIRA. România avea nevoie de victorie, pentru a-și consolida poziția a doua în întrecerea de elită a rugby-ului european din acea vreme. Primul loc și-l asigurase deja Franța.

Timișoara era, în premieră, gazda unui meci al echipei naționale. Iar sportul cu balonul oval era la loc de cinste în orașul de pe Bega. Cu doar doi ani în urmă, Universitatea din localitate cucerea titlul național, reușind să întrerupă hegemonia Bucureștiului, începută odată cu prima ediție a campionatului românesc de rugby. Publicul local avea un motiv în plus să-și facă drum spre stadionul 1 Mai, având ocazia de a-i vedea la lucru, în tricoul primei reprezentative, chiar pe trei dintre componenții Universității: Rășcanu, Tătucu și Ioniță, cu toții reținuți în lotul primei reprezentative în vederea jocului cu Spania.

Dar iată lotul care s-a pregătit timp de o săptămână la Timișoara pentru confruntarea cu „Los Leones”:

Fundaș: Durbac (Steaua);
Aripi: Motrescu (Farul Constanța), Rășcanu (Universitatea Timișoara), I. Constantin (Dinamo);
Centri: Nica (Dinamo), Marica (Farul);
Mijlocași la deschidere: R. Ionescu (Steaua), Fălcușanu (Știința Petroșani);
Mijlocași la grămadă: Mateescu (Steaua), Bărgăunaș (Grivița Roșie);
Linia a III-a: Pop (Grivița Roșie), Dumitru (Farul), Fugigi (Sportul Studențesc);
Linia a II-a: Postolache (Steaua), Tătucu (Universitatea Timișoara), Mușat (Farul);
Pilieri: Dinu (Grivița Roșie), Ioniță (Universitatea Timișoara), Țurlea (Dinamo), P. Dobre (Chimia Năvodari);
Taloneri: Munteanu (Steaua), Ortelecan (Știința Petroșani).

În ziua meciului, 4.000 de spectatori au luat loc în tribunele stadionului 1 Mai . România s-a impus cu 20-9 în fața Spaniei, grație încercărilor semnate de idolul local Rășcanu (min. 31), Marica (min. 74) și Motrescu (min. 78), la care se adaugă o lovitură de pedeapsă și o transformare semnate de Durbac. Pentru Spania, Del Rey a marcat din lovitură de pedeapsă, Bueno a semnat un eseu, iar Luque a reușit transformarea.

Dintre localnicii convocați, Tătucu nu a fost utilizat. În schimb, Rășcanu și Ioniță au fost titulari, fiind însă schimbați pe parcurs. Cel din urmă a bifat chiar meciul de debut în tricoul primei reprezentative.

România: Durbac – Motrescu, Marica, Nica, Rășcanu (min. 70 Constantin) – Fălcușanu, Mateescu – Fugigi, Dumitru, Pop – Mușat, Postolache – Ioniță (min. 39 Țurlea), Munteanu, Dinu.

Spania: Ipina – Del Rey, Corujo, Gizon, Martinez – Moriche, Luque – Bueno, Epaiza, Romero – Garcia, Rodroguez – Mocoroa, Zapain, Monco (min. 52 Lazaro)

Arbitru: Gerard Chardon (Franța)

De atunci, din acea zi de mai a anului 1974, prima reprezentativă de rugby a României a mai poposit o singură dată la Timișoara. S-a întâmplat la 26 februarie 2005, atunci când, pe defunctul stadion UMT, „stejarii” au înregistrat o victorie clară în fața Rusiei, scor 33-10.

Informatica repatriază un bănățean din eșalonul secund al Spaniei

Informatica Timișoara a oficializat un nou transfer pentru returul campionatului. E vorba despre tânărul Alex Dantiș, jucător originar din Deta, care sosește de la CFS Laguna Cambrils, formație din liga secundă a Spaniei.

Alexandru Dantiș se află la prima experiență în futsalul românesc. Născut la 3 septembrie 1995 la Deta, Dantiș a evoluat în ultimii ani în străinătate, cochetând în Spania și cu fotbalul pe teren mare. S-a apropiat de futsal, pe care l-a practicat în eșalonul secund al puternicului campionat spaniol, la CFS Laguna Cambrils, la care a lăsat o impresie plăcută.

Transferul lui Dantiș la Informatica a fost anunțat aseară, pe pagina de Facebook a grupării spaniole: „Alex Dantiș părăsește temporar echipa CFS Laguna, după ce a primit o ofertă de la Informatica Timișoara, formație de primă ligă de România. Alex va încerca să își câștige un loc într-unul dintre cele mai puternice cluburi din România. Vrem să îți urăm mult noroc în aventura ta, în care să-ți îndeplinești visul. Îți mulțumim pentru efort, pentru atașamentul pentru clubul nostru și calitatea umană pe care ai arătat-o în lunile în care ai fost alături de noi. Noroc, Dantiș, toți «laguneros» sunt alături de tine!”, e mesajul postat pe pagina grupării spaniole.

De altfel, la reunirea din această săptămână a lotului Informaticii, antrenorul-jucător Robert Lupu a anunțat tratativele cu un fotbalist originar din zonă, care evoluează în Spania. „Vom mai aduce un tânăr din Timișoara, care a jucat în liga secundă din Spania. Sperăm să ajungă, are avionul pe vineri”, spunea Robert Lupu la mijlocul săptămânii.

Alex Dantiș e a treia noutate a iernii la Informatica, după portarul „Sile” Giurcanu și fostul atacant al lui Poli la fotbalul pe teren mare, Florin Dochița, care ar urma să fie reprofilat în pivot la echipa de futsal a Timișoarei. Din spusele lui Robert Lupu, bănățenii mai așteaptă în aceste zile sosirea unui jucător brazilian.

Infrastructură la care pe Bega doar se visează: Timișoara Saracens joacă sâmbătă într-un uriaș complex rugbystic la Valladolid

Timișoara Saracens își va începe periplul european sâmbătă, în primul joc din preliminariile EPCR Challenge Cup, în deplasare, pe terenul campioanei Spaniei, Valladolid RAC. Calculele hârtiei o indică gruparea din Banat ca favorită certă. Chiar dacă rugby-ul românesc nu mai are renumele de altădată, diferența față de cel spaniol e încă semnificativă în favoarea noastră. Și totuși, dacă e să privim din perspectiva infrastructurii, imaginea ar fi total diferită.

Meciul de sâmbătă, dintre Valladolid și Timișoara Saracens, se va disputa pe Estadio „Pepe Rojo”, o arenă inaugurată în 1981, cu o capacitate de 5.000 de locuri, aflată în centrul unui complex sportiv impresionant (pentru standarde românești, firește), dedicat exclusiv rugby-ului.

Întregul complex dispune de patru terenuri de dimensiuni mari cu iarbă naturală și un alt cincilea teren de dimensiuni reduse, destinat antrenamentelor celor mai mici grupe de juniori. Terenul central dispune de două vestiare generoase, pentru jocurile din prima ligă spaniolă (Division de Honor), cupe europene sau meciuri internaționale. De asemenea, pe terenurile adiacente se află alte opt vestiare destinate strict grupelor de juniori. Printre facilitățile complexului se mai numără o sală de conferință de presă, o cafenea și o vastă parcare pentru autoturisme și autocare.

Pe Estadio „Pepe Rojo” își dispută meciurile de pe teren propriu cele două mari echipe din oraș, Valladolid RAC și Silver Storm El Salvador. Cea din urmă are în palmares șapte titluri naționale (ultimul în 2010) și numeroase participări în cupele europene (ultima oară în Amlin Challenge Cup, ediția 2010/2011).

Partida dintre Valladolid RAC și Timișoara Saracens se va disputa sâmbătă, de la ora 18 (ora României) pe Estadio „Pepe Rojo”. Interesant de precizat și prețurile biletelor pentru acest joc: 5 euro pentru membrii cotizanți (socios), 12 euro pentru publicul general și un pachet de 20 de euro pentru cei ce doresc să asiste la ambele meciuri susținute acasă de Valladolid RAC în această campanie de calificare, cu Timișoara Saracens și Kituro (Belgia).

Foto: valladolidrac.com

Colecția de vedete de la Timișoara: Informatica a început pregătirile cu gânduri mari

Timișoara reapare pe harta futsalului românesc, după cinci ani și jumătate de absență. Reactivarea clubului Informatica a adus în orașul de pe Bega patru dintre cei mai importanți jucători ai naționalei României, dar și câțiva stranieri de valoare, alături de care se încearcă obținerea unui trofeu încă din primul sezon de activitate.

Timișoara va avea încă o prim-divizionară în sporturile de echipă din sezonul viitor. Iar după campania de transferuri realizată în ultimele săptămâni, se anunță a fi și o pretententă la trofee. E vorba despre Informatica Timișoara, formația de fotbal în sală reactivată de omul de afaceri Gabriel Lungu și care a atras deja nume importante a acestei ramuri în capitala Banatului.

Primele nume importante sosite la Timișoara au venit de la campioana de anul trecut, Autobergamo Deva: Robert Lupu, ca antrenor-jucător, Florin Matei și portarul Vlad Iancu, toți trei componenți ai naționalei României. Li s-a adăugat, ceva mai târziu, un al patrulea internațional, Ion Al-Ioani. Din lot fac deja parte și patru stranieri: brazilianul Thiago Alcantara, sârbii Ivan Jovanovic și Slobodan Janjic, plus bosniacul Slaven Novoselac – ultimii doi componenți ai echipelor naționale a țărilor din care provin.

Principalul finanțator, Gabriel Lungu, spune însă că nu i-a fost foarte greu să formeze acest lot, într-un timp relativ scurt, mult mai dificilă fiind organizarea unui club de la zero.

„La jucători, mi-a fost foarte simplu, pe cei mai mulți dintre ei îi cunoșteam foarte bine, astfel că i-am strâns destul de repede. E totuși dificil, deoarece ai nevoie de infrastructură, trebuie să găsești locuri de cazare, de masă, să găsești până la urmă bani să plătești jucătorii. Noi ne-am hotărât destul de târziu, am preluat un club care nu a mai funcționat de foarte mult timp, a trebuit să facem toate actele pentru afiliere, înscrierea în Liga I”, a spus Lungu.

Robert Lupu, antrenorul-jucător al Informaticii s-a regăsit în situația de a porni cu un club nou, de la zero, și în urmă cu câțiva ani, cu Autobergamo Deva. „Pentru mine nu e o noutate. Cu Deva am cucerit campionatul, Cupa și Supercupa, trei obiective mari în decurs de doi ani. Am început și acolo de la zero proiectul, am avut foarte mult de muncă și știu despre ce este vorba. Muncesc cu drag și îmi doresc să am și la Timișoara cel puțin realizările pe care le-am avut la Deva”, spune Lupu.

Născut la Reșița, Robert Lupu nu a ezitat prea mult să se alăture acestui proiect, în care Banatul ar urma să aibă o reprezentare serioasă în lupta pentru titlu. Relația mai veche de prietenie cu finanțatorul Gabriel Lungu a contat însă cel mai mult în alegerea sa. „Eu am o relație foarte bună cu domnul Lungu. Încă de pe vremea când eram la CIP Deva, unde el era acționarul majoritar. E vorba de clubul cu cele mai mai realizări în futsalul românesc, unde am obținut locul 6 în Europa. Mereu am ținut legătura cu dânsul, el dorindu-și de foarte multă vreme să facă o echipă de futsal la Timișoara. Iată că acum a reușit. Dânsul m-a atras aici, pentru că e un profesionist și știu ce face. În plus, sunt bănățean, știu ce înseamnă Timișoara, orice joc cu mingea e o nebunie cu acest oraș”, a spus Robert Lupu.

Lotul formației timișorene cuprinde deja multe nume sonore, din țară și din străinătate. Sunt jucători cu care Robert Lupu a mai colaborat în trecut sau îi cunoștea foarte bine și alături de care speră să aducă un trofeu în Timișoara încă din sezonul viitor. Antrenorul-jucător al Informaticii spune că mai așteaptă sosirea unui apărător brazilian, prin venirea căruia echipa ar fi completă.

„Sunt jucători foarte buni. Mi-aș mai dori un jucător brazilian pe care îl cunosc de multă vreme, un apărător. Cred că odată cu realizarea acestui transfer, echipa va fi completă. L-am adus deja pe Alcantara, am jucat alături de el o jumătate de an în Spania. Mi-a plăcut foarte mult de el, mi-a plăcut cum lucra și cred că va fi un mare câștig pentru noi. E un plus și faptul că suntem patru jucători din naționala României, avem și internaționali din Serbia și Bosnia. Mi-am dorit să aduc jucători pe care îi cunosc foarte bine, acum nu ne rămâne decât să constuim un joc și o tactică care să se muleze cât mai bine pe lotul nostru. Sunt jucători imenși, care au realizat foarte multe la echipele pentru care au evoluat, jucători cu care Timișoara trebuie să se mândrească”, a mai spus Lupu.

Una dintre vedetele Informaticii e, fără doar și poate, Ion Al-Ioani, unul dintre cei mai galonați jucători de futsal din România. Sosit de la campioana la zi, Cityus Târgu Mureș, jucătorul în vârstă de 32 de ani spune că nu a fost deloc greu de convins să aleagă Timișoara.

„Îmi doream de mult să joc la Timișoara. În anii în care jucam pentru CIP Deva, m-a cucerit pubilicul de aici. E un oraș mare, frumos, cu mulți iubitori de fotbal. Fiind și colegii mei de la echipa națională, am primit foarte bine oferta. De fapt, nici n-a fost vorba despre o ofertă, m-au sunat și am decis să pornim împreună acest proiect. Atmosfera e bună, așteptăm cu nerăbdare să ne mutăm în sala Olimpia și sperăm să aducem un număr cât mai mare de spectatori, să vină lumea cu drag la meciuri, să vadă spectacol”, a spus Al-Ioani.

Informatica se antrenează în această periodă în sălile din Chișoda și Giroc, deoarece în sala „Contantin Jude” nu a fost încă refăcut marcajul după Campionatul European de baschet feminin. Înainte de startul campionatului, timișorenii își propun organizarea unui meci de prezentare, purtându-se discuții cu o formație de top din Spania.

România zdrobește Namibia cu cinci rugbyști timișoreni în teren

Naționala de rugby a României a obținut un succes categoric miercuri seară, pe stadionul „Arcul de Triumf”, în fața unei formații calificate la Cupa Mondială ce va avea loc în Anglia, la toamnă. „Stejarii” au dispus cu 43-3 de reprezentativa Namibiei, după un joc în care au semnat șapte eseuri, unul dintre ele fiind opera sud-africanului Timișoarei, Randall Morisson, naturalizat în acest an.

Namibienii au fost cei ce au deschis scorul în confruntarea din a doua etapă a World Rugby Nations Cup. În minutul 3, uvertura Kaizemi a transformat o lovitură de pedeapsă, aducându-și reprezentativa în avantaj. Avea să fie unica tresărire ofensivă a africanilor, România începându-și galopul de sănătate.

Până la pauză, „stejarii” aveau să marcheze trei eseuri, prin Macovei, Surugiu și Ioniță, doar ultimul fiind transformat de Dumbravă, pentru 17-3 la intrarea la cabine. Diferența a continuat să se mărească în partea secundă. Botezatu, Macovei, Vlaicu, dar și Randall Morisson – jucătorul Timișoarei fiind în premieră titular în naționala României – mai culcând balonul în terenul de țintă al Namibienilor. Dumbravă și-a mai trecut o transformare, în vreme ce Florin Vlaicu, intrat în repriza secundă, a reușit două.

Timișoara Saracens a avut trei titulari în naționala României la meciul cu Namibia: Andrei Rădoi, Marian Drenceanu și Randall Morisson, pe parcurs mai intrând Dorin Lazăr și Valentin Calafeteanu.

În cel de-al doilea meci disputat miercuri, la București, Argentina Jaguars a învins Spania cu 15-6.

Duminică, România va lupta pentru trofeu, în confruntarea directă cu Argentina Jaguars. După primele două runde, ambele formații au totalizat câte două victorii și se află la egalitate de puncte în clasament, fiecare având câte 9. „Stejarii” au însă un esaveraj mult mai bun: 78-12, față de 45-16, cât au sud-americanii.

Timișoara Saracens trimite șase rugbyști la națională! Inclusiv naturalizații Morrison și Rose

România va fi din nou gazda World Rugby Nations Cup (noua denumire a IRB Nations Cup), la mijlocul lunii viitoare. În lotul „stejarilor” pentru această întrecere au fost convocați nu mai puțin de șase rugbyști de la Timișoara Saracens. Printre ei, se numără și doi dintre stranierii naturalizați și care din acest an sunt eligibili pentru echipa națională a României, Randall Morrison și Jody Rose.

Cei șase jucători timișoreni convocați de selecționerul Lynn Howells pentru această acțiune sunt Alexandru Țăruș, Valentin Popârlan, Stelian Burcea, Valentin Calafeteanu, Randall Morrison și Jody Rose.

Dacă primii patru sunt obișnuiți cu scrisorile de convocare, pentru flankerul Morrison și uvertura Rose reprezintă o premieră chemarea sub semnul frunzei de stejar. Din acest an, cei doi sunt eligibili pentru naționala României – la fel ca și colegul lor, Paula Kinikinilau – și pot reprezenta opțiuni pentru Cupa Mondială ce se va desfășura în toamnă, în Anglia.

La ediția din acest an a World Rugby Nations Cup, România va întâlni Spania, Namibia și Argentina Jaguars, în această ordine, în zilele de 12, 17 și 21 iunie, de fiecare dată de la ora 20, pe stadionul „Arcul de Triumf” din capitală.

România a găzduit fosta IRB Nations Cup anual, începând din 2007, reușind să cucerească trofeul în 2012 și 2013. Anul trecut, victoria a revenit formației Emerging Ireland, „stajarii” clasându-se pe poziția secundă.

Iată lotul complet al României pentru această competiție:

Paulică Ion, Mihăiță Lazăr, Andrei Ursache, Horațiu Pungea, Alexandru Țăruș, Andrei Rădoi, Otar Turașvili, Mihai Adăscăliței, Valentin Popîrlan, Alin Coste, Marius Antonescu, Valentin Ursache, Mihai Macovei, Viorel Lucaci, Vlad Nistor, Randall Morrison, Stelian Burcea, Florin Surugiu, Valentin Calafeteanu, Michael Wiringi, Jody Rose, Dănuț Dumbravă, Csaba Gal, Robert Dascălu, Florin Vlaicu, Florin Ioniță, Ionuț Dumitru, Adrian Apostol, Ionuț Botezatu, Cătălin Fercu. Lor li se vor adăuga, după încheierea unei competiții de rugby 7, și Sabin Strătilă, Alexandru Porojan și Stephen Hihetah.