sala olimpia Archives

Alin Șania, surpriza de la reunirea handbaliștilor de la SCM Politehnica

SCM Politehnica a reluat astăzi antrenamentele. prima adunare a avut loc de dimineață, la sala „Constantin Jude”, unde reprezentanții presei au avut parte de o surpriză: prezentarea oficială a celui de-al cincilea transfer al verii. E vorba despre Alin Șania, unul dintre cei mai experimentați interi stânga din campionatul intern, sosit chiar de la campioana națională Dinamo București.

Handbalistul în vârstă de 34 de ani a mai evoluat, pe plan intern, la Minaur Baia Mare, Romvag Caracal, Steaua București, Dunărea Călărași și Dinamo, iar în străinătate a activat la Prevent Slovenj Gradec (Slovenia), Melsungen (Germania), dar și în țările arabe.

Noul jucător al Politehnicii s-a declarat încântat de transferul la Timișoara, unde speră să pună umărul la o nouă calificare în cupele europene.

„Am început antrenamentele acum câteva zile la București, dar viața de sportiv te schimbă. Am fost într-o discuție foarte scurtă cu Dan Dumitru, ne-am înţeles repede, pentru că îmi doresc să joc mai mult decât anul trecut. Poli e una dintre fostele campioane ale României, este un club cu oameni profesioniști și am rămas plăcut impresionat din prima zi în care am ajuns aici. Îmi doresc să facem performanță şi să ne integrăm cu toții”, a declarat Șania.

Alături de interul stânga sosit de la Dinamo București, SCM Politehnica a mai prezentat și alte două transferuri – oficializate deja de ceva vreme: extrema dreaptă Flavius Cîmpan (Dinamo) și interul stânga Krsto Milosevic (CSM București).

„Cu experienţa pe care o are, Şania rămâne o mare speranță pentru handbalul românesc. Ne va ajuta foarte multe în apărare, dar şi în atac, la aruncările de afară, care ne-au cam lipsit sezonul trecut. Cu Câmpan câştigăm o mai mare experienţă pe extrema dreapta, alături de Lasica. Si Furak, care să prindă mai multe minute anul viitor. Krsto Milosevic a jucat foarte bine la CSM București şi ne va ajuta pe inter stânga, dar şi cu pasele lui. Aşadar, cu cei trei, dar şi cu Orbovic pe inter dreapta şi ci Didi Hrimiuc pe pivot, avem o bancă mai lungă. Trebuie să lucrăm cu toţii şi să luăm lucrurile pas cu pas. Sper să fim feriţi şi de accidentări”, a apreciat antrenorul alb-violeților, Pero Milosevic.

Primul antrenament al verii pentru handbaliștii de la SCM Politehnica a constat într-o ședință la sala de forță. În această după-amiază, elevii lui Pero Milosevic s-au deplasat la Buziaș, pentru o primă ședință de pregătire pe terenul de handbal. De altfel, până la începutul lunii august, handbaliștii alb-violeți vor face naveta la Buziaș, de câte două ori pe zi, din cauza lucrărilor ce se desfășoară la sala „Constantin Jude”. În această perioadă, se rașchetează și se revopsește suprafața de joc a celei mai mari săli polivalente din Timișoara, astfel că echipele care au reluat deja pregătirile sunt nevoite să își găsească alte soluții pentru desfășurarea antrenamentelor.

Tot la Buziaș se vor desfășura și primele două meciuri de verificare ale handbaliștilor timișoreni. În 28 și 29 iulie, SCM Politehnica va întâlni o altă prim-divizionară, CSM Făgăraș.

Mândrie sau îngrijorare? După 36 de ani, Timișoara are 7 prim-divizionare în sporturile de sală

Șapte echipe vor reprezenta Timișoara în primul eșalon la sporturile de sală în sezonul viitor

Sportul a luat-o înaintea infrastructurii. O spunem nu de ieri, de azi, ci de ani și ani de zile, de fiecare dată când echipele și sportivii din localitate se lovesc de probleme dintre cele mai diverse din cauza infrastructurii precare de care dispune Timișoara. Iar în anul 2017, afirmația care deschide articolul pare mai actuală, mai reală, mai grăitoare ca niciodată. În sezonul 2017/2018, orașul de pe Bega va avea șapte reprezentante în primul eșalon la sporturile de echipă practicate în sală. Vor fi două de baschet masculin (BC Timișoara și Timba), una de baschet feminin (SCM Timișoara), una de handbal masculin (SCM Politehnica), una de volei masculin (CSU UVT), una de volei feminin (UVT Agroland) și una de futsal (Informatica). Șapte echipe, șapte opțiuni pentru iubitorul de sport din Timișoara la final de săptămână, bătăi de cap înmulțite cu șapte pentru conducători, antrenori și sportivi.

Sala Olimpia, așa cum arăta în primii ani de funcționare, în urmă cu aproape cinci decenii

Orice ar spune declarațiile pompoase ale politicienilor locali, orice ar exprima machetele de polistiren, orice ar indica șantierele începute (sau nu) în ultimii 27 de ani, Timișoara dispune, în acest moment, de o singură sală polivalentă. Vorbim, firește, despre „Constantin Jude”, sau „Olimpia”, așa cum e cunoscută localnicilor încă din 1969, anul inaugurării. Pentru toate cele șapte echipe mai sus enumerate, sala „Constantin Jude” constituie singura variantă decentă pentru desfășurarea meciurilor și (ar fi normal) al antrenamentelor. Matematica ne joacă însă feste încercând să calculăm cum și-ar împărți parchetul cele șapte reprezentante ale Timișoarei în eșaloanele de elită în timpul unor zile de antrenamente, precum și în cele de meciuri? În sala „Constantin Jude” se mai organizează, ocazional, gale de box, evenimente de arte marțiale, competiții de badminton, de dans sportiv, foarte rar evenimente culturale. În aceeași sală și-a desfășurat activitatea, în sezonul recent încheiat, o echipă de handbal feminin – CSU UVT – iar o alta – SCM – ar urma să facă primii pași pe același parchet din toamnă. Și unde mai pui că, aproape săptămânal, la orele serii, apar felurite personaje, din medii complet străine sportului de performanță, care bat mingea, cu sau fără chirie, în cea mai importantă sală a sporturilor din Timișoara, capitala Banatului?

Ce variante ar mai fi? Câteva săli de dimensiuni mult mai mici, cu suprafețe de joc învechite sau complet improprii (Circumvalațiunii, Universitate, Popa Șapcă, poate Banu Sport). E cam tot ce poate oferi Timișoara, în anul 2017, care consemnează cea mai mare explozie de promovări înregistrată vreodată în sporturile de echipă de pe Bega. Nu mai puțin de patru formații și-au câștigat, în ultima lună, dreptul de a reprezenta orașul pe prima scenă, fapt nemaiîntâlnit în ultima jumătate de veac.

Aproape de recordul absolut

Și dacă tot am vorbit despre ultima jumătate de veac, ne vom concentra chiar pe această perioadă, pentru a urmări evoluția numărului de echipe de primă ligă pe care le-a avut Timișoara în sporturile de sală.

2016/2017 se anunță un sezon care apropie orașul de pe Bega de recordul absolut al prezențelor pe prima scenă. În 1973/1974, Timișoara a fost reprezentată de nu mai puțin de opt echipe la cele trei sporturi majore de sală practicate în România (baschet, handbal, volei). Handbalul feminin ajunsese la zenit: alături de Universitatea Timișoara – finalistă a Cupei Campionilor Europeni în 1973 – a promovat și Constructorul. Tot două reprezentante a avut orașul și la baschet masculin, pe lângă rutinata Universitatea făcându-și apariția Voința, cu regretatul Niculae Viciu antrenor-jucător. Câte o formație a reprezentat Timișoara la handbal masculin (Politehnica), baschet feminin (Universitatea), volei masculin (Universitatea) și volei feminin (Universitatea).

În viitorul sezon competițional, Timișoara se va regăsi într-o situație nemaiîntâlnită din 1980/1981, ultima oară când orașul a avut 7 echipe în elită la sporturile de sală. Marele club polisportiv Universitatea (aflat atunci în ultimii ani de existență în această formă) avea câte o echipă de primă ligă la baschet masculin și feminin, volei masculin și feminin și handbal feminin. Tot în prima divizie se aflau alte două echipe de handbal: băieții de la Politehnica și fetele de la Constructorul.

După revoluție, recordul Timișoarei a fost de cinci prim-divizionare în eșaloanele de elită, fapt consemnat în cinci sezoane: 1991/1992, 1992/1993, 1993/1994, 2004/2005 și 2006/2007. În cel din urmă sezon cu cinci prim-divizionare, „harta” arăta în felul următor: ELBA (baschet masculin), Politehnica (handbal masculin), Universitatea (handbal feminin), Futsal Poli și Informatica (futsal).

Recordul negativ al ultimei jumătăți de veac e deținut de sezoanele 1999/2000 și 2000/2001, când orașul de pe Bega a dispus de doar două echipe de primă ligă în sporturile de sală.

Vă prezentăm, în cele ce urmează, un tabel care dezvoltă, pe sezoane, situația echipelor de primă ligă de care a beneficiat Timișoara la sporturile de sală:

[table id=2 /]

Reeditare după 14 ani! Timișoara și Clujul promovau împreună și în 2003

Poli Tender Timișoara, în primăvara anului 2003, atunci când s-a consemnat precedenta promovare a unei echipe din oraș pe prima scenă

Voleiul feminin timișorean a revenit pe prima scenă după o absență de 12 ani, odată cu promovarea reușită de UVT Agroland. Fetele lui Bogdan Paul au obținut victorii pe linie în barajul organizat la sala „Constantin Jude”, reușind să învingă și ieri, în ultima zi, cu 3-1, pe Universitatea Cluj, într-un duel al promovatelor în Divizia A1. Turneul din acest an are multe lucruri în comun cu cel de la finalul sezonului 2002/2003: ambele au fost organizate în sala „Constantin Jude” (în 2002, încă se numea „Olimpia”), iar Timișoara și Clujul au promovat de fiecare dată, în această ordine.

Timișoara va respira din nou volei feminin de primă ligă după 12 ani. 2004/2005 a fost ultimul sezon în care orașul de pe Bega a avut reprezentare în eșalonul de elită, prin Poli Tender. Gruparea alb-violetă reușise să se claseze pe un loc care să îi permită evoluția în prima divizie și în ediția 2005/2006, însă din cauza problemelor financiare, echipa s-a retras cu o săptămână înaintea startului.

Poli Tender a fost, în prima jumătate a deceniului trecut, un proiect ambițios, care și-a propus să aducă pentru prima oară meciuri de cupe europene la Timișoara. Ideea nu a avut însă finalitate, deși în cei doi ani petrecuți în prima divizie de formația studențească, echipele cu pretenții au avut mari probleme în „Olimpia”.

Fază de joc din primăvara anului 2003, în Sala Olimpia

Poli Tender a promovat la finele ediției 2002/2003, în urma unui baraj pe care l-a organizat, în perioada 4-6 aprilie 2003, în sala „Olimpia”. Formația antrenată de Aurel Ioniță a obținut victorii în toate cele trei partide, așa cum a reușit, de altfel, și UVT Agroland în barajul încheiat ieri. În prima zi, pe 4 aprilie 2003, timișorencele treceau de Constructorul IOR București cu 3-0 (25-18, 25-23, 25-19), apoi au învins Universitatea Cluj cu 3-2 (25-19, 17-25, 25-12, 20-25, 15-11), pentru ca în ultima zi să obțină o victorie facilă cu REALE Brașov, scor 3-0 (25-11, 25-15, 25-6).

La final, Poli Tender s-a clasat pe prima poziție, iar pe locul al doilea – de asemenea promovabil – a încheiat Universitatea Cluj.

În lotul formației timișorene figurau, la promovarea din 2003, următoarele jucătoare: Florica Schragner, Mihaela Hoțoi, Florina Vâju, Anca Ciura, Claudia Mărgineanțu, Carmen Constantin, Ramona Frâncu, Sonia Marina, Cerasella Șerban, Manuela Pimon și Minodora Vela.

Site-ul nostru a scris, în trecut, despre aventura echipei Poli Tender pe prima scenă. Articolul poate fi recitit AICI.

INEDIT | Hocheiul pe gheață și Timișoara

Fotbaliștii timișoreni practicau hocheiul în anii ’30-’40, în pauzele competiționale • În 1975, naționala României a susținut un meci demonstrativ pe Bega • Un timișorean, în naționala de hochei a României • Frumoasele povești ale tranziției: patinoarul din zona sălii Olimpia, o amintire

Sportul are rădăcini vechi în orașul de pe Bega, primele societăți care se ocupau cu mișcarea făcându-și apariția chiar la mijlocul secolului al XIX-lea. În tot acest timp, Timișoara a îmbrățișat nenumărate ramuri sportive, croindu-și o tradiție în marea majoritate a jocurilor de echipă. Cu excepția unuia, hocheiul pe gheață. Un sport ce s-a practicat însă intens în Timișoara în perioada interbelică, pe timpul pauzelor competiționale, mai cu seamă de către fotbaliști. La mijlocul anilor ’70, s-a încercat promovarea sportului cu crosa și în capitala Banatului, însă tentativa nu s-a bucurat de succes. Iar unul dintre motive îl reprezintă și infrastructura deficitară pe care Timișoara a avut-o, de-a lungul anilor, în ceea ce privește sporturile pe gheață.

Hocheiul s-a practicat la Timișoara în perioada dintre cele două războaie mondiale, însă mai degrabă la nivel recreațional. Fotbaliștii erau cei mai activi amatori de hochei, care foloseau sportul cu crosa și pucul drept o disciplină complementară, în lungile perioade de pauză competițională de iarnă. În trecut, site-ul nostru a publicat câteva documente interesante, care atestă existența unei secții de hochei chiar în cadrul clubului sportiv al Politehnicii. (AICI, pentru detalii)

După război, s-au șters însă în totalitate urmele acestui sport în Timișoara, asta și deoarece orașul nu a dispus ani buni de un patinoar în adevăratul sens al cuvântului, destinat sportului de performanță.

Programul meciului demonstrativ de hochei pe gheață, organizat la Timișoara în 1975 (Sursa foto: Marcel Halgas)

„Timișoara va deveni un puternic centru pentru hochei”

La 22 noiembrie 1975, la Timișoara s-a organizat un meci demonstrativ de hochei pe gheață, între componenții lotului de seniori ai României. Partida s-a disputat pe patinoarul artificial ce funcționa la vremea respectivă vizavi de Sala Olimpia, pe locul unde astăzi se află Centrul Regional de Afaceri. Într-un text publicat în programul evenimentului, aflăm că organizarea acestui joc de hochei a avut la bază un plan cu bătaie lungă, de popularizare a sportului cu pucul și crosa în Timișoara.

„(…) Ne onorează cu prezența naționala republicii noastre, băieții, care de aici pleacă pentru a disputa în Jugoslavia primele jocuri oficiale ale sezonului. Deci timișorenii vor putea viziona ultima lor repetiție generală.
Dacă acum patru decenii era un vis irealizabil patinoarul artificial pentru hocheiștii recrutați din rândurile fotbaliștilor de atunci, Timișoara, datorită grijei partidului, are o bază frumoasă pentru sporturile pe gheață. Astăzi avem sute de copii care au învățat patinajul, avem mii de tineri care practică alunecarea pe luciul gheții, și lucru cert, peste câțiva ani patinoarul va fi și acoperit. Timișoara va deveni alături de multe ramuri sportive un centru puternic și pentru hochei.
Când spunem un călduros bun venit solitor hocheiului românesc, suntem convinși că ne vor oferi impresii și trăiri sportive de neuitat, la prima întâlnire a publicului nostru atât de inimos cu hocheiul pe gheață, la nivel superior, republican.
Nu exagerăm: acest meci demonstrativ este un eveniment istoric pentru sportul timișorean, un început de drum în sportul crosei și pucului. Naționala noastră, cei mai buni hocheiști din țară, vor insufla spectatorilor, copiilor, tinerilor, îndrăgirea acestui sport atât de bărbătesc și ora hocheiului la Timișoara să fie o zi de sărbătoare sportivă”.

Un timișorean în naționala României

Timișoreanul Bogdan Selea a bifat 15 meciuri în naționala României, în prima jumătate a deceniului trecut

În ciuda eforturilor întreprinse de organele vremii, hocheiul nu a prins rădăcini la Timișoara. Așa cum (vom vede ceva mai târziu) nici patinoarul artificial nu a căpătat niciodată forma promisă la ora jocului dintre România I și România II din 1975. Și totuși, mai aproape de zilele noastre, un timișorean a evoluat în echipa națională de hochei a României.

E vorba despre Bogdan Selea, hocheist de performanță, născut la 9 aprilie 1980 la Timișoara. A locuit în orașul de pe Bega până la vârsta de 10 ani, emigrând împreună cu familia în Germania, imediat după Revoluția din decembrie 1989. În capitala Banatului a practicat badminton și înot de performanță. „La înot am cucerit chiar câteva titluri județene. Și la badminton aveam viitor, însă am abandonat când am plecat din țară. Aceste sporturi de tinerețe aveau să mă ajute mai târziu”, a povestit Selea, într-un interviu acordat pentru ziarul Libertatea, în 2005.

Deși a vizitat deseori fostul patinoar artificial din vecinătatea Sălii Olimpia, nu l-a atras alunecarea pe luciul gheții. Totul până în 1992, când a descoperit hocheiul. „Într-o zi m-am dus la patinoar cu părinții unui coleg. A fost un meci de hochei egal, sala era în delir, s-au bătut și lovituri de departajare. Mi s-a părut atât de frumos totul, încât a doua zi m-am prezentat la club, la selecție. Am lăsat dracului fotbalul și am început hocheiul. M-am înscris în clasa a șasea la o școală în care se preda și hocheiul. La început jucam doar «prinsa» pe gheață. Îmi luasem o crosă, dar nu știam că trebuie să o tai și o foloseam cu toate că era cu jumătate de metru peste înălțimea mea. Râdeau toți când m-au văzut! Ușor-ușor, mi-am dat drumul. Într-un an, știam să patinez. Dintr-o ambiție, practic”, a mai spus Bogdan Selea.

Timișoreanul a evoluat, de-a lungul anilor, pentru mai multe formații din Germania: Augsburger Jungpanther, Eisbären Regensburg,Schwenninger Wild Wings, ESV Kaufbeuren Joker, Deggendorfer SC, EV Regensburg și EC Pfaffenhofen IceHogs, pentru care a fost legitimat și în sezonul trecut. A evoluat și pentru echipa națională a României, pentru care a bifat 15 partide în perioada 2001-2005, reușind să marcheze trei goluri.

În Germania, nu a reușit să evolueze niciodată mai sus de eșalonul secund, vârful de formă prinzându-l în perioada în care avea doar cetățenie română și era considerat extracomunitar. „Nu le convenea. Preferau canadieni sau americani”, povestea Serea despre cluburile din Bundesliga. În 2006, timișoreanul a renunțat la cetățenia română, punând astfel punct și scurtei cariere internaționale.

Patinajul, redus la nivel de hobby în Timișoara

Beatrice Huștiu, pe fostul patinoar artificial din Timișoara, instruind tinerele talente

Chiar dacă hocheiul nu s-a bucurat de un real succes pe Bega, patinajul a avut numeroși adepți de-a lungul anilor. În cadrul Clubului Sportiv Școlar nr. 1 a funcționat, ani la rândul o secție de patinaj. Vreme de două decenii, la Timișoara a activat ca antrenoare Beatrice Huștiu, cunoscută pentru participarea la Jocurile Olimpice de la Grenoble din 1968, la vârsta de doar 11 ani, fiind și astăzi cea mai tânără olimpică a României. A abandonat patinajul artistic la vârsta de 19 ani, când a ajuns la Timișoara, pentru a urma cursurile Universității de Vest. Nu a stat însă departe de gheață, ocupându-se de formarea tinerelor talente pe Bega, din mâna fostei sportive plecând o serie de patinatori cu rezultate notabile pe plan național.

Activitatea febrilă de pe patinoarul artificial din zona Sălii Olimpia s-a întrerupt brusc în 1992, atunci când edificiul a fost închis definitiv. La fel ca numeroase alte patinoare asemănătoare din țară, și cel din Timișoara a fost scos din uz din cauza costurilor extrem de ridicate de energie și întreținere a suprafeței.

În anii ce au urmat, conducerea Direcției Județene pentru Tineret și Sport a avut câteva tentative de a recondiționa patinoarul. Dintr-un material publicat de Gazeta Sporturilor în noiembrie 1998 aflăm următoarele:

„În urmă cu câțiva ani, Adrian Damșa – fost director al DJTS, a semnat contractul de concesionare a unei părți din patinoarul artificial din Timișoara (concesionarea s-a făcut fără licitație), pe 10 ani, unui afacerist arab pe nume Nidal. La scurt timp, două incendii au mistuit vestiarele și grupurile sanitare ale patinoarului. La puțin timp după aceea, un alt investitor la patinoar, prieten cu Nidal, a dispărut din țară, lăsând în urmă neachitate atât pagubele provocate de cele două incendii, cât și chiria pentru DJTS.
O altă firmă, „JOE IBC”, a obținut prin licitație spațiul din spatele sălii Olimpia, spațiu care se află în imediata apropiere a patinoarului, pentru construirea de spații comerciale, și pe lângă acestea urmând să se construiască o pistă de skate-board și un patinoar de iarnă. Dar… numai vorbe. Pentru că o dată ce punea mâna pe teren, nu era sigur că firma respectivă va avea de gând să se țină de cuvânt.
Și astfel, ușor-ușor, s-a ajuns ca patinoarul să fie în prag de dispariție, în locul lui urmând să fie construit un centru expozițional și un hotel”.

Într-adevăr, peste câțiva ani, patinoarul avea să devină o amintire, iar în acel loc s-a înălțat Centrul Regional de Afaceri, realizat de Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș.

Treptat, a dispărut și patinajul de performanță din Timișoara, sportivii neputând să efectueze antrenamente adecvate pe patinoarele de sezon, amenajate doar pe perioada iernii în diverse puncte (mai mult sau mai puțin comerciale) ale orașului.

Patinoarul artificial din Parcul Copiilor, inaugurat în toamna anului trecut (Foto: www.opiniatimisoarei.ro)

În toamna anului trecut, s-a dat în funcțiune un patinoar artificial în Parcul Copiilor. Din păcate, edificiul realizat de Primărie zace nefolosit, unul dintre principalele motive fiind lipsa unui centru de închiriere a patinelor în imediata vecinătate a patinoarului. Nici în acest caz nu se poate vorbi însă decât despre patinajul la nivel de hobby, patinoarul din Parcul Copiilor având doar 600 de metri pătrați, adică aproximativ o treime din dimensiunea unui patinoar destinat sportului de performanță. Și pentru a nu devia complet de la subiectul propriu-zis al materialului nostru, să mai menționăm că în regulamentul patinoarului se specifică faptul că pucurile de hochei nu au ce căuta pe suprafața artificială.

Așa cum am notat în repetate rânduri pe paginile acestui portal, Timișoara a fost de neîntrecut în acești 27 de ani postdecembriști în materie de promisiuni, proiecte și studii de fezabilitate în domeniul sportului. Iar politicienii locali au vorbit chiar și despre construirea unui patinoar olimpic. S-a întâmplat la sfârșitul anului 2011, când Societatea de Administrare a Domeniului Public lansa promisiunea unui patinoar acoperit, de dimensiuni olimpice, cu parcare subterană de 500 de locuri, care urma să fie ridicat în zona stadionului „Dan Păltinișanu”. Ce s-a ales de această intenție, e de prisos să adăugăm…

CH Poli iese cu capul sus din cursa pentru titlu, după 28-32 cu Dinamo

CH Poli a pierdut al doilea meci al semifinalei Ligii Naționale de handbal masculin, 28-32 în sala „Constantin Jude”, în fața vechii rivale Dinamo București. Un meci pe care alb-violeții l-au controlat mai bine de 45 de minute, adică atât cât au ținut și „bateriile” lotului subțire din punct de vedere numeric pe care l-a avut la dispoziție Pero Milosevic. Chiar dacă în ultimele zece minute nu s-a mai pus problema învingătoarei, publicul numeros prezent astăzi la sală a urmărit finalul de meci în picioare, iar apoi a rămas minute bune pentru a cânta alături de favoriți.

De 25 de ani n-a mai trăit Timișoara emoțiile unui asemenea joc. În această seară, Poli și-a jucat ultima șansă pentru prezența în finală, un moment la care nimeni nu visa înaintea startului acestui sezon, fie că vorbim despre jucători, antrenori, conducători sau cei mai înfocați susținători.

Poli a deschis scorul în jocul de astăzi, însă experimentata formulă de start a dinamoviștilor a reușit să întoarcă rapid partida în favoarea ei. Bucureștenii au condus, chiar și la diferențe de două goluri, mai bine de un sfert de oră, egalarea venind abia în minutul 18, când Fenici a marcat pentru 7-7. De altfel, căpitanul alb-violeților a reușit un meci de zile mari în această seară, dublat de forma fantastică pe care a confirmat-o din nou Grigoraș, astfel că finalul de repriză a aparținut gazdelor. Poli s-a desprins pe tabelă în ultimele minute ale primului mitan și a intrat la cabine la adăpostul unui avans de două goluri, 14-12.

Începutul părții secunde a însemnat continuarea momentelor bune ale elevilor lui Pero Milosevic, care au menținut distanța de două lungimi și se puteau desprinde chiar la trei goluri, însă lui Grigoraș i s-a refuzat golul de 16-13 pentru o presupusă forțare. Discutabil! Spre mijlocul reprizei, a început „ploaia” de eliminări, cele două echipe regăsindu-se, la un moment dat, în situația de a juca 4 contra 4 pe semicerc. Odată cu scurgerea minutelor, au început să se termine și bateriile alb-violeților. Fenici & co. nu au făcut rabat de la efort, și-au lăsat până și ultima picătură de sudoare pe parchet, însă banca mai lungă a lui Dinamo, o formație dublată mult mai bine pe posturi, și-a spus în cele din urmă cuvântul.

Bucureștenii au egalat la 21 în minutul 45, iar apoi s-au instalat confortabil la cârma jocului, oferindu-și un final lipsit de emoții. Diferența maximă s-a înregistrat în minutul 56, atunci când alb-roșii aveau deja un avans de 6 goluri pe tabelă (31-25). În ultimele minute, Pero Milosevic i-a aruncat și pe tinerii din lot în luptă, oferindu-le minute prețioase într-o semifinală de campionat și într-o atmosferă cu bătrâna Sală Olimpia n-a mai văzut de mult.

S-a încheiat 32-28 în favoarea lui Dinamo, care se califică în finala Ligii Naționale, cu 2-0 la general și așteaptă deznodământul din cealaltă semifinală, cea dintre CSM București și Potaissa Turda, unde va fi nevoie de manșa a treia, cea decisivă. Cu pierzătoarea acestui duel urmează și CH Poli să joace pentru medaliile de bronz, iar în cazul în care adversarul va fi Potaissa Turda, alb-violeții vor avea de partea lor și avantajul terenului propriu, reușind în sezonul regular o clasare mai bună decât echipa pregătită de fosta glorie polistă Horațiu Gal.

Cei mai buni marcatori ai Timișoarei din această seară au fost, așadar, Demis Grigoraș și Cristian Fenici, ambii cu câte 8 goluri. Au mai marcat Santeiu 3, Ștefan 2, Neamțu 2, Lasica 2, Halcă 1 și Cl. Șimicu 1. Pentru Dinamo au punctat Șandru 6, Ragot 6, Vrankovic 4, Savenco 3, Asoltanei 3, Diaw 3, Mousavi 3, Mironescu 3 și Zulfic 1.

REMEMBER: Timișoara a obținut pe teren propriu precedentele promovări în elita voleiului feminin

CSU Politehnica Tender Timișoara, la promovarea din 2003 Sus: Tudor Răileanu (antrenor secund), Florica Schragner (cpt.), Sonia Marina, Aurel Ioniță (antrenor principal), Manuela Pimon, Mihaela Hoțoi, Ramona Frâncu, Carmen Constantin; Jos: Claudia Mărgineanțu, Anca Ciura, Florina Vâju, Cerasella Șerban, Minodora Vela

La finalul săptămânii, sala „Constantin Jude” din Timișoara va fi ocupată cu voleiul. Barajul de promovare în Divizia A1 la feminin programează la start două reprezentante ale capitalei Banatului – gazda UVT Agroland și CSU Politehnica – și reprezentantele seriei estice din A2, SCM Pitești și CSU Galați. Pentru Timișoara e o șansă enormă de a reveni pe prima scenă după o absență de peste un deceniu. Iar dacă e să consultăm statistica, mai găsim un motiv pentru urcarea mărcar uneia dintre cele două grupări timișorene în A1: ultimele promovări în elită s-au realizat tot în urma unor turnee găzduite în vechea Sală Olimpia.

În ultimele două decenii, voleiul feminin din Timișoara a avut prezențe sporadice pe prima scenă. De fiecare dată, urcarea în elită s-a realizat grație unei investiții private, dar care, în cele din urmă, nu a reușit (sau nu a dorit) să asigure și o continuitate a echipei în Divizia A. Ne vom referi, în cele ce urmează, la promovările reușite de echipa feminină a Timișoarei în 1997 și 2003, de fiecare dată în urma unor turnee organizate pe teren propriu.

Povestea „Guban” a durat doar un sezon

În sezonul 1996/1997, CSS Univeristatea bătea palma cu prestigioasa fabrică de încălțăminte Guban (încă funcțională la vremea respectivă), care avea să-și facă loc și în denumirea echipei. „U” Guban se dorea un proiect care să revitalizeze voleiul feminin în Timișoara, după ani în șir în care echipa locală pendula fără un orizont precis între primele două eșaloane. În acea vreme, promovarea în elită se realiza prin două turnee finale (ale Seriei I și a II-a), în urma cărora doar câștigătoarea obținea biletele pentru elită.

În intervalul 9-11 mai 1997, la Sala Olimpia, „U” Guban Timișoara găzduia turneul Seriei a II-a, pe care avea să îl câștige după o luptă aprigă cu cojudețeana Banatul Lugoj, dar și cu CSS U Lic. 7 Pitești. Interesant e că Piteștiul va fi reprezentat și în weekend pe Bega, la barajul de promovare în elită, prin SCM-ul antrenat de ex-tehnicianul Lugojului, Bogdan Paul.

Revenind la turneul din urmă cu 19 ani, iată rezultatele consemnate:

9 mai
CSS U Lic. 7 Pitești – CSM Armătura Zalău 3-1 (11, -2, 12, 8)*
CSS U Guban Timișoara – Banatul Lugoj 3-2 (-7, 8, -12, 4, 15)

10 mai
Banatul Lugoj – CSM Armătura Zalău 3-2 (8, 7, -13, -9, 14)
CSS U Lic. 7 Pitești – CSS U Guban Timișoara 3-2 (-9, -12, 9, 5, 9)

11 mai
CSS U Guban Timișoara – CSM Armătura Zalău 3-1 (-4, 6, 1, 12)
CSS U Lic. 7 Pitești – Banatul Lugoj 3-1 (-11, 11, 6, 12)
*) În 1997 se utiliza încă sistemul vechi de punctaj, cu seturi până la 15
„U” Guban avea să înceapă sezonul 1997/1998 al Diviziei A cu antrenorul Vladimir Stănescu la timonă, iar în lot cu Georgeta Miculescu, Carmen Constantin, Manuela Pimon, Ionela Chibulcutean, Maria Vereș, Lavinia Bogarty, Anca Stănescu, Rodica Ciurescu, Mihaela Tudose, Melania Vasilescu, Camelia Nițoiu și Monica Fuchs.

Din păcate, aventura timișorencelor în elită nu a durat decât un sezon, echipa revenind în eșalonul secund, din postură de „lanternă roșie”, la finalul respectivei ediții. Iar până la următoarea promovare aveau să treacă cinci ani…

Poli Tender și visul neîmplinit al cupelor europene

Timișoara a revenit în forță în primul eșalon feminin la finele sezonului 2002/2003, animată de un sponsor puternic, Grupul Tender. CSU Politehnica Tender a atras turneul final de promovare la Timișoara, pe care l-a câștigat cu trei victorii din tot atâtea posibile. Trebuie spus că gruparea bănățeană, pregătită de Aurel Ioniță și Tiberiu Răileanu, se baza pe un lot de jucătoare extrem de experimentate, cu o medie de vârstă ce sărea de 27 de ani!

Iată rezultatele înregistrate în turneul din 4-6 aprilie 2003

4 aprilie
Poli Tender – Constructorul IOR București 3-0 (18, 23, 19)
Universitatea Cluj – REALE Brașov 3-0 (25, 16, 19)

5 aprilie
Constructorul IOR – REALE Brașov 3-1 (17, 21, -12, 24)
Poli Tender – Universitatea Cluj 3-2 (19, -17, 12, -20, 11)

6 aprilie
Universitatea Cluj – Constructorul IOR 3-1 (17, 21, -20, 15)
Poli Tender – REALE Brașov 3-0 (11, 15, 6)

În clasamentul final, CSU Politehnica Tender și Universitatea Cluj s-au clasat pe primele două poziții și au obținut astfel promovarea în prima divizie:

1. CSU Politehnica Tender 6 puncte
2. Universitatea Cluj 5 p.
3. Constructorul IOR București 4 p.
4. REALE Brașov 3p.

Și povestea Poli Tender s-a încheiat subit, după două sezoane în care echipa timișoreană începuse să formeze un nucleu capabil să lupte pentru o cupă europeană. Despre parcursul în cele două sezoane de Divizia A1 (2003/2004 și 2004/2005), site-ul nostru a scris în trecut. Materialul poate fi recitit AICI.

Revenind la turneul în urma căruia echipa lui Aurel Ioniță obținea promovarea, trebuie spus că în lot figura și Cerasella Șerban, actuala antrenoare a echipei CSU Politehnica. „E mult mai greu de pe margine, e mult mai greu să fii antrenor decât jucător. Probabil în urmă cu 13 ani, simțeam chiar invers, deoarece eram în teren. Dar e frumos să participi la astfel de turnee, indiferent de postură”, a declarat Cerasella Șerban pentru radiotimisoara.ro.

Turneul de promovare în Divizia A1, cu participarea echipelor UVT Agroland Timișoara, CSU Politehnica Timișoara, SCM Pitești și CSU Galați va începe vineri la sala „Constantin Jude”, programul meciurilor urmând a fi stabilit joi, la ședința tehnică.

Sala Polivalentă, la ceas aniversar: 5 ani de lucrări fără perspective clare de finalizare

A venit din nou toamna… A șasea toamnă de când a început șantierul de lângă Baza 2 a Politehnicii. Singurul proiect de infrastructură sportivă de dimensiune medie pe care l-a demarat Timișoara în ultimul sfert de veac rămâne în continuare la stadiul de șantier, iar data finalizării construcției se pierde în ceața deasă de toamnă.

5 ani. 60 de luni. Așadar, aniversare rotundă pentru șantierul de pe strada Podeanu. Firește, nu ne referim la cel al lărgirii străzii, ci la cel aflat în vecinătatea Bazei 2. În octombrie 2010, Universitatea Politehnica demara construcția unei săli polivalente proprii, inițial de 2.200 de locuri, cu un termen de execuție de doi ani. S-au scurs cele 24 de luni, firma contractată a intrat în faliment, finanțarea a fost între timp preluată de Consiliul Local, care a pompat la rându-i bani grei în acest proiect. S-a fixat un nou termen de finalizare, pentru 30 iunie 2014. A trecut și acesta, fără ca sala să dispună măcar de acoperiș. Timpul presa autoritățile, deoarece în acest edificiu ar fi trebui să se dispute Grupa A a Eurobasket Women 2015, în luna iunie. Au venit inspecții dinspre FIBA Europe, dinspre C.D. Loga nr.1 am auzit mesaje liniștitoare, că lucrările se vor încheia în timp util. Însă România, Franța, Cehia, Muntenegru și Ucraina s-au duelat în cele din urmă în vechea sală Olimpia, trecută printr-un proces de cosmetizare. A trecut și Campionatul European, iar in iulie proiectul a mai primit 1 milion de euro din bugetul local. Timpul a trecut, șantierul a rămas.

De cinci ani de zile, Timișoara se chinuie să finalizeze o sală polivalentă de 3.000 de locuri. O construcție absolut necesară, de care capitala Banatului avea nevoie de mult mai mult timp. Din păcate, e și singurul proiect notabil în domeniul infrastructurii sportive demarat în oraș de la revoluție încoace. În această perioadă, o serie de baze sportive de tradiție ale urbei au fost lăsate în paragină sau pur și simplu demolate, fără a fi înlocuite. Iar în aceste cazuri, n-am avut parte de amânări. Timișoara a pierdut stadionul UMT. A pierdut Sala de Atletism, arsă în vara anului 1997. A pierdut bazinul ILSA, al cărui moloz n-a fost nici până astăzi curățat după demolarea din 2009. Iar lista poate continua…

Lipsa marcajului de handbal din sala Olimpia încurcă programul lui CH Poli

Handbaliștii de la CH Poli ar trebui să dispute, în această săptămână, trei amicale internaționale la Timișoara. Meciul de mâine, cu Oroshazi FKSE, se va disputa la Jimbolia, iar cele din weekend, cu sârbii de la Radnicki Kraguevac, sunt în coadă de pește. Motivul? Lipsa marcajului de handbal în sala „Constantin Jude”.

De parcă problemele cu bugetul n-ar fi suficiente, handbaliștii de la CH Poli au mari dureri de cap în această perioadă și din alte motive. Patru săptămâni și jumătate s-au scurs de la reunire, iar handbaliștii de la CH Poli nu se pot pregăti corespunzător în sala „Constantin Jude”. Campionatul European de baschet feminin, care a programat meciurile din grupa României la Timișoara, a lăsat bătrâna sală polivalentă cu marcaj exclusiv pentru sportul cu mingea la coș. Nici acum, la aproape două luni de la încheierea meciurilor de la Timișoara (care au reprezentat, de altfel, un succes organizatoric), responsabilii sălii nu au refăcut marcajele pentru handbal.

CH Poli a efectuat cea mai mare parte a pregătirii în sala din Circumvalațiunii, iar primele patru meciuri de verificare le-a susținut departe de casă. În această săptămână însă, elevii lui Pero Milosevic ar trebui să își măsoare forțele cu adversari din Ungaria și Serbia pe teren propriu. Dacă jocurile s-au bătut de ceva vreme în cuie, retrasarea sălii rămâne în ceață.

Primul meci al săptămânii va avea loc mâine, cu maghiarii de la Oroshazi FKSE, pe care alb-violeții i-au întâlnit și săptămâna trecută, în Ungaria (partidă soldată cu o înfrângere, 26-32). Partida va avea loc însă în sala din Jimbolia, cu începere de la ora 17.

Mai apoi, pentru zilele de vineri și sâmbătă, în program figurează o dublă întâlnire cu echipa ex-polistului Nedeljko Vuckcevic, gruparea sârbă Radnicki Kraguevac. Cele două întâlniri s-ar putea desfășura la Timișoara doar în cazul în care marcajul pentru handbal va fi trasat până vineri. În caz contrar, locația meciurilor va fi schimbată, tot Jimbolia fiind prima variantă.

După 52 de luni de lucrări la noua sală, „Olimpia” e în pole-position pentru organizarea Eurobasket 2015

Deși ar trebui să se lucreze la foc continuu, la noua Sală Polivalentă a Timișoarei nu-i prea mare zarvă. Nici n-ai spune că, peste exact patru luni, acolo ar trebui să înceapă meciurile din Campionatul European de baschet feminin. Să vedeți… frigul, gheața, ninsoarea ori ploaia… Nu se poate lucra! Motive există. Acoperiș, parțial. Iar locația cea mai realistă de găzduire a partidelor din grupa României pare, în acest moment, tot ponosita „Olimpia”, intrată deja în cel de-al 47-lea an de utilizare.

Octombrie 2010. Atunci a început, în apropierea Bazei 2 a Politehnicii, construcția unei săli polivalente de o capacitate mai mare decât a vechii „Olimpia”, destinată inițial echipelor clubului sportiv ale instituției de învățământ superior. Lucrarea a fost preluată în 2012 de municipalitate, însă problemele legate de firmele contractate, insolvența acestora și apoi relicitările au continuat să îngreuneze avansarea construcției. Așadar, de la apariția primelor buldozere pe fosta stradă Coresi s-au scurs mai bine de 52 de luni. Pe alte meleaguri (probabil ferite de orice capriciu al vremii) în acest răstimp s-ar fi ridicat un sat olimpic. Să oferim totuși un strop de răgaz unui oraș aflat în plin proces de execuție al primului proiect important de infrastructură sportivă din ultimii 25 de ani (ba chiar mai bine!).

Iar dacă noi am mai avea răbdare, timpul n-are… Iar asta pentru că Timișoara s-a oferit să găzduiască meciuri la Campionatul European de baschet feminin, care va începe în luna iunie a acestui an. În momentul depunerii candidaturii, se spunea că partidele vor fi găzduite într-o cu totul altă sală, de dimensiuni impresionante, care va fi situată în imediata apropiere a stadionului „Dan Păltinișanu”. Cum bani de la guvern n-au fost, iar pe terenul respectiv continuă să crească în voie buruienile, comitetul de organizare s-a orientat spre Polivalenta de lângă Baza 2, aflată în construcție. În cele din urmă, se pare că va fi adoptată soluția de „back-up”, sala „Constantin Jude”, dată în folosință în 1969 și neschimbată în mod spectaculos de atunci.

„Am vizitat luni șantierul Sălii Polivalente. Am constatat că se lucra, dar mai mult în interior, foarte puțin pe afară. M-a nemulțumit că nu s-a finalizat nici acum închiderea acoperișului, acea porțiune de câțiva metri din acoperiș. Văd că tot întârzie a fi realizată. Mi s-a spus că nu s-a putut lucra din cauza frigului, că era să cadă un muncitor, că se alunecă sus… Lucrarea se poate termina până în luna mai, dacă se produce o mobilizare serioasă. Nu se va pune problema pierderii organizării Campionatului European. Noi am propus oricum ca soluție de back-up Sala Olimpia. Ea corespunde în termeni aproximativi acestui nivel. Evident că o sală nouă, are cu totul alte funcționalități. Dar nu cred că vom ajunge acolo, eu sper că vom finaliza sala nouă în timp util”, a spus primarul Nicolae Robu, ieri, într-o conferință de presă.

Peste exact 4 luni, pe 11 iunie, la Timișoara vor începe meciurile din Grupa A, din care fac parte România, Franța, Cehia, Ucraina și Muntenegru. Iar la începutul lunii martie, la Timișoara va sosi o nouă inspecție FIBA. De urmărit…

Meciuri în noua Sală Polivalentă, abia de la anul (și la mulți ani?)

Infrastructura sportivă a Timișoarei a fost cel puțin înjumătățită din 1990 încoace. Au dispărut bazine de înot, au fost rase de pe fața pământului stadioane (unele chiar monumente istorice!), au fost lăsate în paragină bazele sportive ale fostelor intreprinderi de stat ce odinioară împânzeau malurile Begăi. Ce s-a construit? Mai nimic… Un prim proiect de anvergură, Sala Polivalentă de lângă Baza 2, se află în miezul celui de-al cincilea an de construcție, iar la modul în care înaintează lucrările, e foarte probabil să-l prindă și pe al șaselea.

De ani buni, Timișoara visează la o sală polivalentă în adevăratul sens al cuvântului. „Olimpia” a îmbătrânit, fiind și suprasaturată de cele șase grupări de handbal și baschet ce-și desfășoară antrenamentele și meciurile acolo. S-au vehiculat proiecte grandioase, arene care să rivalizeze cu impunătorul Kombank belgrădean, unde se vor organiza competiții de cel mai înalt nivel, iar numele mari din muzică se vor înghesui să viziteze Timișoara, numai pentru a concerta într-o asemenea locație.

În cele din urmă, singura variantă realistă măcar pentru decongesionarea sălii „Constantin Jude” e finalizarea Sălii Polivalente a Politehnicii, a cărei finanțare a fost preluată de către Municipalitate în 2012. Timpul ne-a demonstrat însă că la Timișoara construcția unei săli de sport de 3.000 de locuri pare ruptă din legenda Meșterului Manole.

Construcția proiectului inițiat de Universitatea Politehnica a început în octombrie 2010, iar termenul inițial de execuție era de 24 de luni. În 2012, finanțarea a fost preluată de Consiliul Local, iar după alte 24 de luni, ziua în care vom asista la primul meci de handbal ori baschet în noua sală rămâne în ceață. Să spunem însă că, până în prezent, din bugetul local s-au alocat 2.3 milioane de euro, Municipalitatea urmând a mai acorda în perioada următoare încă 1.1 milioane pentru dotări.

Primarul Nicolae Robu a făcut marți o prezentare a proiectului, la fața locului, recunoscând la rândul său că lucrările înaintează cu viteza melcului.

„Stadiul nu e așa de înapoiat. În clădirea din spate lucrările sunt destul de avansate, e pusă faianța în grupurile sanitare, sunt achiziționate elementele de instalații. Noi am fi dorit să se lucreze însă mult mai repede, pentru că noi am avut banii la dispoziție, aici e nemulțumirea mea. Am făcut toate plățile cu maximă promptitudine dar, din păcate, au fost perioade în care ba proiectanții, ba executanții, nu s-au mobilizat la nivelul așteptărilor”, a declarat edilul-șef al orașului.

Și totuși când va fi gata sala? Ultimul termen vehiculat de autorități era… iunie 2014. „Dacă am avea parte de o mobilizare la maximum, atunci sala ar putea fi dată în folosință până la finalul anului 2014. E posibil să nu se întâmple însă acest lucru, avem destul de multe experiențe negative deja. Dar, cu certitudine, în primăvara lui 2015 vom participa aici la evenimente sportive și artistice”, a punctat Robu.

Conform proiectului inițial, capacitatea sălii era de 2.200 de locuri, însă dată fiind și organizarea Campionatului European de baschet feminin din 2015 în această locație, se va ajunge la 3.000, cu rânduri de scaune pe toate cele patru laturi ale sălii. „Vor fi scaune pe toate cele patru laturi, inclusiv pe cea dinspre strada Podeanu, unde nu era prevăzut așa ceva. De asemenea, de jur împrejur, la înălțime, vor mai intra două sau trei rânduri de scaune. Per ansamblu, vom ajunge la o capacitate de 3.000 de locuri”, a precizat Nicolae Robu.

Până atunci, lucrările sunt în toi și la vechea sală „Constantin Jude”, care urmează să găzduiască, în perioada 17-24 iulie, meciuri din cadrul Campionatului European de baschet feminin U18 – divizia B. E vorba despre realizarea unei instalații de climatizare, care a scos 1.1 milioane de lei de la bugetul local. În plus, vor fi vopsite tribunele și suprafața de joc, această operațiune costând în jur de 300.000 lei.