ripensia Archives - Druckeria

Informatica a scris istorie! Futsalul intră pe lista disciplinelor care au adus titluri în Timișoara

Foto: Emanuel Titus Ilieși / Mediafax Foto

Informatica Timișoara a devenit campioana României la futsal, după victoria cu 5-2 de aseară, din meciul al treilea al finalei cu United Galați. Un sezon de excepție pentru Robert Lupu și băieții săi, care au câștigat toate trofeele puse în joc, pornind în vară, cu Supercupa României, și continuând în primăvara acestui an, cu Cupa României – pentru al doua oară consecutiv!

La al treilea an de activitate după reînființare, Informatica Timișoara reușește o performanță unică în istoria sportului din orașul de pe Bega. Futsalul devine astfel cel de-al cincilea sport de echipă în care capitala Banatului se poate mândri cu o campioană și se înscrie alături de disciplinele de mare tradiție ale urbei: fotbal, handbal, rugby și polo pe apă.

Mai mult, în perioada postdecembristă, doar trei discipline au adus titlul național în Timișoara. A început handbalul, prin aurul național cucerit de Politehnica, în 1991. În deceniul pe care îl traversăm a strălucit rugby-ul, prin titlurile câștigate în 2012, 2013, 2015 și 2017, iar vitrina de trofee se poate îmbogăți chiar la finalul acestei săptămâni, când Timișoara Saracens joacă, la București, finala Superligii, cu CSM Știința Baia Mare. Futsalul completează acest trio, odată cu performanța reușită aseară de Informatica.

Cu izbânda alb-violeților de la futsal, numărul titlurilor naționale cucerite de Timișoara în sporturile de echipă a ajuns la 36. Iată însă lista completă a campioanelor orașului:

HANDBAL (14 titluri)

Feminin
Știința (H11): 1953
Știința / Universitatea (H7): 1964, 1966, 1968, 1969, 1970, 1971, 1972, 1975, 1976, 1977, 1978

Masculin
Știința (H11): 1956
Politehnica (H7): 1991

FOTBAL (10 titluri)

Chinezul: 1922, 1923, 1924, 1925, 1926, 1927
Ripensia: 1933, 1935, 1936, 1938

POLO (6 titluri)

ILSA / Flamura Roșie: 1946, 1947, 1948, 1949, 1950, 1951

RUGBY (5 titluri)

Universitatea / RCM / Saracens: 1972, 2012, 2013, 2015, 2017

FUTSAL (1 titlu)

Informatica: 2018

Liga a II-a | Criza se adâncește la UTA; Mediop, egalat în clasamentul marcatorilor

Runda a șaptea a eșalonului secund a adus o serie de nume noi pe băncile tehnice ale competitoarelor. Nu fiecare schimbare de tehnician a adus însă rezultatul dorit. Dacă la Mioveni, Adrian Mihalcea a debutat cu un succes categoric, echipa pe care a lăsat-o în urmă cu o săptămână, UTA, a fost învinsă la Afumați, cu Adrian Falub pe bancă. După șapte runde, arădenii sunt mai aproape de zona retrogradării decât de locurile ce duc spre Liga I, iar strategia cu care s-a abordat acest sezon pe Mureș ridică multe semne de întrebare.

» Situația haotică de săptămâna trecută, de la Târgu Mureș, nu s-a reflectat și în prestația din teren a ASA-ului. Condusă de pe margine de un interimar, Carol Fekete, gruparea ardeleană s-a impus în Trivale, în fața unui FC Argeș care nu arată rău la nivel de lot, dar care nu își găsește, deocamdată, cadența pentru nivelul Ligii a II-a. Trupa lui Iordan Eftimie a bifat, așadar, primul eșec pe teren propriu din acest sezon, în vreme ce ASA Târgu Mureș a fost lider preț de 22 de ore.

» Ripensia Timișoara a pierdut la Târgoviște, după un gol marcat de gazde încă din minutul 3. Nou-promovata din Ciarda Roșie fusese ultima formație neînvinsă din Liga a II-a și a încheiat sâmbătă, în fosta cetate de scaun a Țării Românești, un șir pozitiv remarcabil. Roș-galbenii bifaseră precedenta înfrângere la 3 martie, 3-4 în deplasare, cu Național Sebiș, în prima rundă a returului din Liga a III-a. Așadar, timișorenii s-au menținut neînvinși mai bine de o jumătate de an! „Am terminat în atac partida și pe o dominare foarte consistentă. Într-adevăr, în minutul 90, au avut și ei o ocazie mare, dar nici nu mai conta. Că a fost 1-0 sau că era 2-0, pentru noi era același lucru. Una peste alta, am făcut o partidă foarte bună, chiar ne-au felicitat cei de acolo. Dar, știți cum e, înfrângerea rămâne înfrângere, chiar și pe fondul unui joc frumos”, a comentat, la final, antrenorul Ripensiei, Remus Steop.

» UTA și-a schimbat conducerea tehnică, e drept, cu oarecare peripeții pe parcursul săptămânii trecute. Venirea lui Adrian Falub, cu două zile înaintea meciului de la Afumați, nu a reușit să producă șocul despre care vorbea, cu câteva zile înainte, demisionarul Adrian Mihalcea. Arădenii nu au contat în Ilfov, acolo unde misiunea le-a fost îngreunată și de eliminarea lui Mădălin Ciucă, din minutul 65. „Ne-au bătut, să uităm meciul acesta, să ne gândim ce facem de acum. Ne aşteptă o muncă grea. De luni să intrăm să ne cunoaştem mai bine, să ne pregătim bine pentru meciul care urmează. Vreau să uităm meciul acesta, au câştigat pe merit”, a comentat scurt Adrian Falub, pentru site-ul oficial al UTA-ei. E cert că redresarea corabiei nu va fi floare la ureche pentru noul tehnician. După șapte etape, UTA, privită la startul stagiunii ca prima favorită la promovare, ocupă locul 12, cu 9 puncte, la doar două lungimi de zona retrogradării.

» În clasamentul marcatorilor din „B”, prima treaptă e împărțită, din această rundă, de doi jucători. Alături de senegalezul Mediop (în premieră căpitan al Ripensiei la Târgoviște), a urcat Cosmin Năstăsie, autor al unei „duble” pentru CS Mioveni în victoria categorică cu Știința Miroslava. O ascensiune remarcabilă și pentru atacantul Dunării Călărași, Valentin Alexandru, care a punctat la rândul său de două ori, în celălalt 5-1 al etapei. Apropo de formația de la malul Dunării, aceasta se află la a patra victorie consecutivă, toate succesele fiind obținute cu Dan Alexa pe bancă.

Clasamentul golgheterilor:

8 goluri: Ndiaye Mediop (Ripensia), Cosmin Năstăsie (Mioveni);
7 goluri: Costel Roșu (Brăila);
6 goluri: Paul Iacob (Târgu Mureș);
5 goluri: Valentin Alexandru (Călărași), Marian Constantinescu (Clinceni), Andrei Dumiter (Ripensia), Georgian Honciu (Chindia), Liviu Mihai (Chindia);
4 goluri: Cristian Cherchez (Chindia), Gabriel Dodoi (Pandurii), Sorin Frunză (Brăila), Bogdan Rusu (Hermannstadt).

Rezultatele etapei a 7-a:

FC ARGEȘ – ASA TÂRGU MUREȘ 1-2
(D. Panait 22-autogol – P. Iacob 10, C. Sîrbu 53)
DACIA UNIREA BRĂILA – SPORTUL SNAGOV 0-1
(Vlădoiu 72)
CS AFUMAȚI – UTA 2-0
(Șt. Vasile 52, V. Nicolae 90+2)
CS BALOTEȘTI – PANDURII TÂRGU JIU 0-2
(C. Rus 5, Dănăricu 70)
CS MIOVENI – ȘTIINȚA MIROSLAVA 5-1
(C. Năstăsie 12, 32, R. Ayza 23, Ed. Florescu 49, D. Ene 90 – Al. Marin 72)
ACADEMICA CLINCENI – FORESTA SUCEAVA 2-0
(M. Ion 54, 77)
METALOGLOBUS BUCUREȘTI – LUCEAFĂRUL ORADEA 1-0
(A. Tânc 60-autogol)
CHINDIA TÂRGOVIȘTE – RIPENSIA TIMIȘOARA 1-0
(L. Mihai 3)
DUNĂREA CĂLĂRAȘI – OLIMPIA SATU MARE 5-1
(S. Pană 40, Missi 42, Drăghiceanu 53, V. Alexandru 65, 69 – Lusamba 44)
AFC HERMANNSTADT – POLITEHNICA TIMIȘOARA 1-0
(B. Rusu 41)

Ierarhia ligii secunde după 7 etape (Sursa: ro.soccerway.com)

Aventura Politehnicii în sezonul 2017/2018 începe la Brăila! Tur cu UTA acasă și Ripensia în deplasare pentru alb-violeți

Foto: Emanuel Titus Ilieși / Mediafax Foto

Astăzi, la Mogoșoaia, a avut loc tragerea la sorți a programului Ligii a II-a, ediția 2017/2018. Viitorul sezon va avea 20 de echipe la start, locul Brașovului urmând să fie preluat de Metalul Reșița. Totuși,programul poate suferi modificări în cazul în care Foresta Suceava se va retrage din competiție. Bucovinenii au termen până la finalul lunii să se decidă asupra participării. În acest caz, se va merge pe un sistem cu 18 echipe, iar Metalul Reșița, singura retrogradată a sezonului trecut, nu va fi reprimită în eșalonul secund.

Politehnica Timișoara s-a numărat printre formațiile care au solicitat să evolueze în deplasare în prima etapă – alături de Știința Miroslava și Pandurii Târgu Jiu. În acest fel, la fiecare final de săptămână va fi organizat un meci de ligă secundă în orașul de pe Bega, în condițiile în care Ripensia, nou-promovată, va începe sezonul pe teren propriu.

Primul adversar al Politehnicii din noul sezon va fi Dacia Unirea Brăila. Jocul va avea loc pe 5 august, pe terenul formației de la malul Dunării. O săptămână mai târziu, în primul joc de pe teren propriu al elevilor lui Bogdan Andone, vom consemna un derby alb-violet, între Politehnica și FC Argeș. Derby-ul vestului, cu UTA, va avea loc la Timișoara, în etapa a 12-a (14 octombrie). De asemenea, duelul timișorean dintre Ripensia și Politehnica se va juca în etapa a 18-a, penultima a turului, la 18 noiembrie, pe terenul nou-promovatei.

În cazul în care se va ajunge la sistemul cu 18 echipe, prima etapă va programa derby-ul timișorean dintre Ripensia și Politehnica, tot pe terenul roș-galbenilor.

La fel ca în sezonul trecut, sezonul de toamnă va fi prelungit cu două etape din retur, care se vor disputa pe 2 și 9 decembrie. Sezonul de primăvară va începe la 24 februarie 2018 și se va încheia la 2 iunie.

Iată programul complet al turului ediției 2017/2018 din Liga a II-a:

ETAPA 1 – 5 august 2017

Luceafărul Oradea – Metalul Reşiţa
Ripensia Timişoara – Foresta Suceava
ASA Târgu Mureş – Ştiinţa Miroslava
Dacia Unirea Brăila – Politehnica Timişoara
SCM Piteşti – Pandurii Târgu Jiu
Chindia Târgovişte – UTA Bătrâna Doamnă
Metaloglobus Bucureşti – Olimpia Satu Mare
Academica Clinceni – Dunărea Călăraşi
CS Mioveni – CS Afumaţi
AFC Hermannstadt – CS Baloteşti

ETAPA 2 – 12 august 2017

Metalul Reşiţa – CS Baloteşti
CS Afumaţi – AFC Hermannstadt
Dunărea Călăraşi – CS Mioveni
Olimpia Satu Mare – Academica Clinceni
UTA Bătrâna Doamnă – Metaloglobus Bucureşti
Pandurii Târgu Jiu – Chindia Târgovişte
Politehnica Timişoara – SCM Piteşti
Ştiinţa Miroslava – Dacia Unirea Brăila
Foresta Suceava – ASA Târgu Mureş
Luceafărul Oradea – Ripensia Timişoara

ETAPA 3 – 19 august 2017

Ripensia Timişoara – Metalul Reşiţa
ASA Târgu Mureş – Luceafărul Oradea
Dacia Unirea Brăila – Foresta Suceava
SCM Piteşti – Ştiinţa Miroslava
Chindia Târgovişte – Politehnica Timişoara
Metaloglobus Bucureşti – Pandurii Târgu Jiu
Academica Clinceni – UTA Bătrâna Doamnă
CS Mioveni – Olimpia Satu Mare
AFC Hermannstadt – Dunărea Călăraşi
CS Baloteşti – CS Afumaţi

ETAPA 4 – 23 august 2017 – intermediară

Metalul Reşiţa – CS Afumaţi
Dunărea Călăraşi – CS Baloteşti
Olimpia Satu Mare – AFC Hermannstadt
UTA Bătrâna Doamnă – CS Mioveni
Pandurii Târgu Jiu – Academica Clinceni
Politehnica Timişoara – Metaloglobus Bucureşti
Ştiinţa Miroslava – Chindia Târgovişte
Foresta Suceava – SCM Piteşti
Luceafărul Oradea – Dacia Unirea Brăila
Ripensia Timişoara – ASA Târgu Mureş

ETAPA 5 – 26 august 2017

ASA Târgu Mureş – Metalul Reşiţa
Dacia Unirea Brăila – Ripensia Timişoara
SCM Piteşti – Luceafărul Oradea
Chindia Târgovişte – Foresta Suceava
Metaloglobus Bucureşti – Ştiinţa Miroslava
Academica Clinceni – Politehnica Timişoara
CS Mioveni – Pandurii Târgu Jiu
AFC Hermannstadt – UTA Bătrâna Doamnă
CS Baloteşti – Olimpia Satu Mare
CS Afumaţi – Dunărea Călăraşi

ETAPA 6 – 2 septembrie 2017

Metalul Reşiţa – Dunărea Călăraşi
Olimpia Satu Mare – CS Afumaţi
UTA Bătrâna Doamnă – CS Baloteşti
Pandurii Târgu Jiu – AFC Hermannstadt
Politehnica Timişoara – CS Mioveni
Ştiinţa Miroslava – Academica Clinceni
Foresta Suceava – Metaloglobus Bucureşti
Luceafărul Oradea – Chindia Târgovişte
Ripensia Timişoara – SCM Piteşti
ASA Târgu Mureş – Dacia Unirea Brăila

ETAPA 7 – 9 septembrie 2017

Dacia Unirea Brăila – Metalul Reşiţa
SCM Piteşti – ASA Târgu Mureş
Chindia Târgovişte – Ripensia Timişoara
Metaloglobus Bucureşti – Luceafărul Oradea
Academica Clinceni – Foresta Suceava
CS Mioveni – Ştiinţa Miroslava
AFC Hermannstadt – Politehnica Timişoara
CS Baloteşti – Pandurii Târgu Jiu
CS Afumaţi – UTA Bătrâna Doamnă
Dunărea Călăraşi – Olimpia Satu Mare

ETAPA 8 – 16 septembrie 2017

Metalul Reşiţa – Olimpia Satu Mare
UTA Bătrâna Doamnă – Dunărea Călăraşi
Pandurii Târgu Jiu – CS Afumaţi
Politehnica Timişoara – CS Baloteşti
Ştiinţa Miroslava – AFC Hermannstadt
Foresta Suceava – CS Mioveni
Luceafărul Oradea – Academica Clinceni
Ripensia Timişoara – Metaloglobus Bucureşti
ASA Târgu Mureş – Chindia Târgovişte
Dacia Unirea Brăila – SCM Piteşti

ETAPA 9 – 23 septembrie 2017

SCM Piteşti – Metalul Reşiţa
Chindia Târgovişte – Dacia Unirea Brăila
Metaloglobus Bucureşti – ASA Târgu Mureş
Academica Clinceni – Ripensia Timişoara
CS Mioveni – Luceafărul Oradea
AFC Hermannstadt – Foresta Suceava
CS Baloteşti – Ştiinţa Miroslava
CS Afumaţi – Politehnica Timişoara
Dunărea Călăraşi – Pandurii Târgu Jiu
Olimpia Satu Mare – UTA Bătrâna Doamnă

ETAPA 10 – 30 septembrie 2017

Metalul Reşiţa – UTA Bătrâna Doamnă
Pandurii Târgu Jiu – Olimpia Satu Mare
Politehnica Timişoara – Dunărea Călăraşi
Ştiinţa Miroslava – CS Afumaţi
Foresta Suceava – CS Baloteşti
Luceafărul Oradea – AFC Hermannstadt
Ripensia Timişoara – CS Mioveni
ASA Târgu Mureş – Academica Clinceni
Dacia Unirea Brăila – Metaloglobus Bucureşti
SCM Piteşti – Chindia Târgovişte

ETAPA 11 – 7 octombrie 2017

Chindia Târgovişte – Metalul Reşiţa
Metaloglobus Bucureşti – SCM Piteşti
Academica Clinceni – Dacia Unirea Brăila
CS Mioveni – ASA Târgu Mureş
AFC Hermannstadt – Ripensia Timişoara
CS Baloteşti – Luceafărul Oradea
CS Afumaţi – Foresta Suceava
Dunărea Călăraşi – Ştiinţa Miroslava
Olimpia Satu Mare – Politehnica Timişoara
UTA Bătrâna Doamnă – Pandurii Târgu Jiu

ETAPA 12 – 14 octombrie 2017

Metalul Reşiţa – Pandurii Târgu Jiu
Politehnica Timişoara – UTA Bătrâna Doamnă
Ştiinţa Miroslava – Olimpia Satu Mare
Foresta Suceava – Dunărea Călăraşi
Luceafărul Oradea – CS Afumaţi
Ripensia Timişoara – CS Baloteşti
ASA Târgu Mureş – AFC Hermannstadt
Dacia Unirea Brăila – CS Mioveni
SCM Piteşti – Academica Clinceni
Chindia Târgovişte – Metaloglobus Bucureşti

ETAPA 13 – 21 octombrie 2017

Metaloglobus Bucureşti – Metalul Reşiţa
Academica Clinceni – Chindia Târgovişte
CS Mioveni – SCM Piteşti
AFC Hermannstadt – Dacia Unirea Brăila
CS Baloteşti – ASA Târgu Mureş
CS Afumaţi – Ripensia Timişoara
Dunărea Călăraşi – Luceafărul Oradea
Olimpia Satu Mare – Foresta Suceava
UTA Bătrâna Doamnă – Ştiinţa Miroslava
Pandurii Târgu Jiu – Politehnica Timişoara

ETAPA 14 – 28 octombrie 2017

Metalul Reşiţa – Politehnica Timişoara
Ştiinţa Miroslava – Pandurii Târgu Jiu
Foresta Suceava – UTA Bătrâna Doamnă
Luceafărul Oradea – Olimpia Satu Mare
Ripensia Timişoara – Dunărea Călăraşi
ASA Târgu Mureş – CS Afumaţi
Dacia Unirea Brăila – CS Baloteşti
SCM Piteşti – AFC Hermannstadt
Chindia Târgovişte – CS Mioveni
Metaloglobus Bucureşti – Academica Clinceni

ETAPA 15 – 4 noiembrie 2017

Academica Clinceni – Metalul Reşiţa
CS Mioveni – Metaloglobus Bucureşti
AFC Hermannstadt – Chindia Târgovişte
CS Baloteşti – SCM Piteşti
CS Afumaţi – Dacia Unirea Brăila
Dunărea Călăraşi – ASA Târgu Mureş
Olimpia Satu Mare – Ripensia Timişoara
UTA Bătrâna Doamnă – Luceafărul Oradea
Pandurii Târgu Jiu – Foresta Suceava
Politehnica Timişoara – Ştiinţa Miroslava

ETAPA 16 – 8 noiembrie 2017 – intermediară

Metalul Reşiţa – Ştiinţa Miroslava
Foresta Suceava – Politehnica Timişoara
Luceafărul Oradea – Pandurii Târgu Jiu
Ripensia Timişoara – UTA Bătrâna Doamnă
ASA Târgu Mureş – Olimpia Satu Mare
Dacia Unirea Brăila – Dunărea Călăraşi
SCM Piteşti – CS Afumaţi
Chindia Târgovişte – CS Baloteşti
Metaloglobus Bucureşti – AFC Hermannstadt
Academica Clinceni – CS Mioveni

ETAPA 17 – 11 noiembrie 2017

CS Mioveni – Metalul Reşiţa
AFC Hermannstadt – Academica Clinceni
CS Baloteşti – Metaloglobus Bucureşti
CS Afumaţi – Chindia Târgovişte
Dunărea Călăraşi – SCM Piteşti
Olimpia Satu Mare – Dacia Unirea Brăila
UTA Bătrâna Doamnă – ASA Târgu Mureş
Pandurii Târgu Jiu – Ripensia Timişoara
Politehnica Timişoara – Luceafărul Oradea
Ştiinţa Miroslava – Foresta Suceava

ETAPA 18 – 18 noiembrie 2017

Metalul Reşiţa – Foresta Suceava
Luceafărul Oradea – Ştiinţa Miroslava
Ripensia Timişoara – Politehnica Timişoara
ASA Târgu Mureş – Pandurii Târgu Jiu
Dacia Unirea Brăila – UTA Bătrâna Doamnă
SCM Piteşti – Olimpia Satu Mare
Chindia Târgovişte – Dunărea Călăraşi
Metaloglobus Bucureşti – CS Afumaţi
Academica Clinceni – CS Baloteşti
CS Mioveni – AFC Hermannstadt

ETAPA 19 – 25 noiembrie 2017

AFC Hermannstadt – Metalul Reşiţa
CS Baloteşti – CS Mioveni
CS Afumaţi – Academica Clinceni
Dunărea Călăraşi – Metaloglobus Bucureşti
Olimpia Satu Mare – Chindia Târgovişte
UTA Bătrâna Doamnă – SCM Piteşti
Pandurii Târgu Jiu – Dacia Unirea Brăila
Politehnica Timişoara – ASA Târgu Mureş
Ştiinţa Miroslava – Ripensia Timişoara
Foresta Suceava – Luceafărul Oradea

ASU Politehnica, cu gândul spre Brăila! Un timișorean a scris istorie pe banca actualei Dacia Unirea

FCM Progresul Brăila, în 1990, la promovarea în Divizia A! În rândul de sus, al cincilea de la stânga la dreapta (cu cravată), antrenorul echipei, timișoreanul Bujor Hălmăgeanu (Foto: brailasuntemnoi.wordpress.com)

ASU Politehnica se pregătește de una dintre cele mai lungi deplasări din actualul sezon. De fapt, e cea mai lungă (692 km) în actuala configurație a campionatului (mai nou, trebuie luată în calcul relocarea unei echipe de la o săptămână la alta). Alb-violeții merg la Brăila, pentru a întâlni Dacia Unirea, o formație cu scurte perioade petrecute pe prima scenă, având însă o performanță notabilă, disputarea finalei Cupei României, în 1993, în fața Universității Craiova. În rândurile ce urmează, ne vom aminti despre rarele dueluri fotbalistice Brăila – Timișoara, disputate la malul Dunării, care datează însă din perioada interbelică.

Actuala Dacia Unirea e considerată continuatoarea clubului istoric cu același nume, înființat în 1919. În perioada dintre cele două războaie mondiale, echipa din Brăila a avut prezențe sporadice în prima divizie, ultima consemnându-se în sezonul 1940/1941. În acea ediție, dunărenii s-au confruntat în campionat cu marea Ripensia, sosirea galonatului team timișorean la Brăila fiind rememorată de marele gazetar Ioan Chirilă, în cartea Zile și nopți pe stadion:

Stadionul din Brăila, în 1940, atunci când echipa orașului se duela în Divizia A cu Ripensia Timișoara (Foto: brailasuntemnoi.wordpress.com)

„În toamna lui 1940, Brăila era în A. (S-a întâmplat și asta…) Și ce bucurie! Era un colonel la Brăila ce aducea fanfara la meci nu numai pentru «Valurile Dunării» – iarăși! – care se cânta la pauză, ci și pentru un refren special, cu do-mi-sol-do, do-sol-mi-do, urmat de «Mulți ani trăiască!» ori de câte ori FC Brăila marca un gol.
FC Brăila n-a prea câștigat de multe ori – avea să și retrogradeze în acel campionat – dar ne-a lăsat și amintiri frumoase. Țin minte că în primăvara lui 41 a venit Ripensia, echipa pe care o iubeam pentru Bindea, Dobay și așa mai departe… În 41 era o Ripensie nouă, cu Simatoc, Vodă, Andreescu, dar mai erau și bătrânii Pavlovici, Cotormani… Apăruse și foarte tânărul Iosif Covaci, cel ce va juca stopper, la Turku, în 1952, la Olimpiadă. Marea vedetă a meciului avea să fie timișoreanul Mișa Tanzer, care jucase pe la Ferencvaros. Dar Tanzer, pe care îl cunoscusem doar la radio, era acum bătrân. Ripensia a câștigat greu, cu 3-2. Trecusem de partea Brăilei. Îi țin minte și acum formația: Drăghiescu – Stanciu, Goldberg – Varodi, Denghel, Șaramet – Mitty Oprea, Nelu Oprea, Weiss, Vulieris, Cavadia, ultimele nume – înrudite cu același căpitan Mavromati al lui Panait Istrati.”

O fotografie din primăvara promovării Brăilei! De la stânga, la dreapta: antrenorul principal Bujor Hălmăgeanu, secundul Ionel Iuga și președintele Mircea Iancu. (Foto: brailasuntemnoi.wordpress.com)

Pentru Brăila avea să treacă nu mai puțin de o jumătate de veac până la reîntâlnirea cu Divizia A, care avea să reînnoade și tradiția duelurilor cu Timișoara. Echipa orașului de la Dunăre, sub denumirea FCM Progresul Brăila, a promovat în elită în primăvara anului 1990, după o luptă pentru supremație dusă cu Gloria Buzău. Artizanul acestei performanțe a fost… un timișorean! E vorba despre Bujor Hălmăgeanu, născut pe malul Begăi la 14 februarie 1941, și component al Științei Timișoara în perioada 1958-1961. S-a consacrat la Steaua București, pentru care a evoluat între 1961-1973, cu o întrerupere în sezonul 1964/1965, când a jucat la Petrolul Ploiești. În echipa națională a strâns 22 de selecții și a participat la Jocurile Olimpice de la Tokyo, din 1964. Ca antrenor, a pregătit ASA Târgu Mureș, Steaua și Dacia Unirea Brăila, în două scurte mandate: sezonul 1989/1990, când a reușit promovarea, iar apoi în returul sezonului 1993/1994, când Brăila avea să părăsească definitiv Divizia A, retrogradând braț la braț cu… Poli.

Pentru alb-violeți, lungile drumuri până la Brăila s-au soldat cu de toate, de la bucurii până la necazuri cauzate de eșecuri usturătoare. Prima deplasare în campionat a Politehnicii pe terenul echipei dunărene s-a consemnat la 2 iunie 1991 și a însemnat un succes pentru alb-violeți, care s-au impus cu 1-0. Următoarea vizită, cea din 20 iunie 1992, avea să fie însă un fiasco. A fost Dacia Unirea – Poli 4-0, Mașca (13, 42) și Luca (39, 68) semnând sentința bănățenilor. Cu totul altfel aveau să stea lucrurile în toamna acelui an. La 20 septembrie 1992, alb-violeții se întorceau cu un punct prețios de la Brăila, după un 0-0 fără sare și piper.

Ultima confruntare directă dintre cele două echipe s-a înregistrat la 16 martie 1994. Ambele combatante erau în derivă și începuseră să fie înghițite de vârtejul zonei retrogradării. Cu ocazia acelui meci avea să redebuteze pe banca Brăilei timișoreanul Bujor Hălmăgeanu, chemat să păstreze locul în „A” al echipei, obținut tot de el cu patru ani în urmă. Fostul stopper al Științei și al naționalei n-a putut face însă minuni în câteva zile, astfel că a fost Dacia Unirea – Poli 0-3. Leo Strizu, atacantul sosit de la Progresul București, avea să reușească o „dublă”, în minutele 21 și 75, cea de-a treia reușită aparținându-i lui Florin Bătrânu, în minutul 65. Să dăm citire și celor două formații utilizate de antrenorii Bujor Hălmăgeanu și Emeric Dembroschi la întâlnirea amintită:

Brăila: Hăisan – Baldovin (36, C. Popa), Brătianu II (cpt.), I. Gigi, M. Sandu – Pelin, Petrache, Baciu (66, Măstăcan), Safta – Matincă, Marcadonatu. Rezerve: Brătianu I – V. Darie, Cruți.
Politehnica: Almășan – Varga (cpt.), Macavei, A. Marcă (83, Em. Marian), Cioroianu, Bărtânu – Contra, Manole, Contescu – Kovacs (72, Velcea), Strizu. Rezerve: Țurcaș – Rosenblum, Trandu.

După 22 de ani, o reprezentantă a Timișoarei se întoarce la Brăila. Dacia Unirea – ASU Politehnica, din etapa a 4-a a eșalonului secund, se joacă sâmbătă, de la ora 15.00, în direct la Digi Sport.

CFR Timișoara va continua doar în „Municipiu”! Feroviarii au refuzat înscrierea în Liga a IV-a

La Gara Mare va mai juca doar Voința Mașloc în „D”. Eșalonul de top al județului, lipsit pentru prima oară de formații timișorene…

Site-ul nostru a semnalat, de-a lungul acestei veri, decăderea treptată a fotbalului timișorean, în special la nivelul ligilor inferioare. Dacă la nivelul primelor trei eșaloane, orașul de pe Bega va fi reprezentat în sezonul 2016/2017 de patru echipe, în eșaloanele județene e jale! Pentru prima oară în istorie, Timișoara nu va avea reprezentantă în „D”, după ce CFR Timișoara, care avea posibilitatea de a participa în acest eșalon, a refuzat înscrierea, din motive financiare.

Rușinoasă situația în care a ajuns fosta medaliată cu argint a Diviziei A și a Cupei României! CFR Timișoara, a doua grupare a orașului ca performanțe după cel de-al Doilea Război Mondial, se va regăsi doar în Campionatul Municipal în sezonul viitor. Adică în Liga a VI-a! Retrogradată din punct de vedere sportiv la finalul stagiunii trecute din „D”, formația alb-vișinie ar fi putut beneficia de locul vacant lăsat de trecerea echipei ACS Poli II în eșalonul terț. Problemele financiare acute cu care se confruntă clubul i-a determinat pe „leoparzi” să spună „pas”, nu doar Ligii a IV-a, ci și Ligii a V-a! Locul pe care ar fi trebuit să evolueze CFR-ul în „D” a fost preluat de Progresul Ciacova, echipa clasată pe locul al doilea cu cea mai bună linie de clasament din Campionatul Județean. Marcăm astfel revenirea unui club din localitate pe harta Diviziei D, după aproape un sfert de veac. Trebuie spus că în localitate s-a mai jucat fotbal la acest nivel în sezonul 2000/2001, când la Ciacova a activat echipa Comtim Timișoara.

Totuși, la Timișoara se va juca fotbal de Liga a IV-a chiar la Gara Mare, acolo unde își va disputa meciurile de acasă, cel puțin temporar, vicecampioana sezonului trecut, Voința Mașloc. Trupa pregătită de Adrian Șețu a mai activat pe acest stadion în ediția 2014/2015, primul din Divizia D pentru Voința.

Iată programul primei etape din Liga a IV-a Timiș, programată la finalul acestei săptămâni:

Vineri
Ora 18:00 Unirea Sânnicolau Mare – AS Peciu Nou
Ora 20.00 Pobeda Dudeștii Vechi – Progresul Ciacova

Sâmbătă
Ora 11:00 Timișul Șag – Marcel Băban Jimbolia, CS Dumbrăvița – Voința Mașloc
Ora 18:00 Arsenal Flacăra Făget – CS Ghiroda, Unirea Banloc – Progresul Gătaia

Duminică
Ora 11:00 CSM II Lugoj – Cocoșul Orțișoara
Ora 18:00 AS Seceani – AS Murani, Voința Biled – Avântul Periam
În Campionatul Județean (Liga a V-a), s-au aliniat la start aceleași două formații timișorene care au activat în sezonul trecut. E vorba despre Tricoul 1 Iunie, repartizată ca de obicei în Seria I, și Ripensia II Timișoara, participantă pentru al doilea an la rând în Seria a II-a.
Iată componența celor trei serii de „Județ”:

Seria I
AS Grabaț
Voința Șandra
Plavii Delia Sânpetru Mare
Rapid Săcălaz
Unirea Tomnatic
Mureșul Cenad
Dacia Cărpiniș
AS Carani
Tricoul 1 Iunie Timișoara
Unirea Jimbolia
Voința Sarafoleana Saravale
Pobeda II Dudeștii Vechi
Unirea II Sânnicolau Mare
Mureșul Igriș
Voința Valcani
Vulturii Comloșu Mare

Seria a II-a
Ripensia II Timișoara
ASFC Jebel
AS Cornești
Inter Foeni
Unirea Ghilad
AS Liebling
ASO Deta
Fortuna Covaci
Recolta Călacea
Gloria Remetea Mare
AS Utvin
Gloria Uivar
Millenium II Giarmata
Flacăra Parța
Unirea Cerneteaz
Timișul Urseni

Seria a III-a
Atletic Găvojdia
Avântul Topolovățu Mare
AS Buziaș
Voința Coștei
Autoliv Lugoj
AS Recaș
Gloria Moșnița Nouă
Viitorul Știuca
Real Dragșina
Voința Iosifalău
Voința Sacoșu Turcesc
Micro 1 Lugoj
Voința Tormac
AS Boldur
AS Bacova
FC Bazoș

Campionatul Județean Timiș își va disputa prima etapă în zilele de 20 și 21 august.

FOTOREPORTAJ | Ruinele sportului timișorean (V): „Mănușarul”, terenul de fotbal redevenit spațiu viran în vâltoarea afacerilor imobiliare

Vreme de mai bine de trei decenii, spațiul mărginit de stăzile N.D. Cocea și Theodor Pallady, situat în cartierul timișorean Ciarda Roșie, a fost destinat sportului de performanță. Mai precis fotbalului. De la începutul anilor ’70, până după 2000, aici și-au desfășurat activitatea mai multe echipe timișorene: Chimia Detergenți, Elanul SUT, chiar Tehnomet (pentru o scurtă perioadă), toate echipe tradiționale pentru zona de sud-est a orașului. Gazda obișnuită a celui dintâi teren de fotbal amenajat în Ciarda Roșie a fost însă Mănușarul Timișoara. Echipa fostei Fabrici de Piele și Mănuși (cu peste 800 de angajați în vremurile bune) a fost prezență obișnuită a eșalonului al patrulea din Timiș până spre finele anilor ’90, când a dispărut, odată cu restângerea drastică a activității întreprinderii.

De aproape un deceniu și jumătate, terenul „Mănușarul” zace nefolosit. Ultima grupare care și-a desfășurat activitatea aici a fost BC Golf, la începutul deceniului trecut, când la club activa actualul antrenor al lui ASU Politehnica, Sorin Brîndescu. Încă de atunci, terenul fusese înstrăinat, ajungând pe mâna unui privat, care l-a cedat temporar respectivei școli de fotbal, până la găsirea unui cumpărător. „Când am venit acolo cu BC Golf, am făcut terenul masă de biliard. Și solul e foarte bun în zonă”, își amintea Sorin Brîndescu. Șederea celor de la BC Golf în Ciarda Roșie a fost scurtă, iar proprietarii terenului, care s-au tot succedat de-a lungul anilor, s-au lovit rând pe rând de lege, care nu permite schimbarea destinației unui teren de sport.

Drept urmare, pentru cei ce n-au mai văzut de mult vechiul teren al Mănușarului, locul e de nerecunoscut. A dispărut clădirea vestiarelor, situată în latura dinspre strada N.D. Cocea, au dispărut de câțiva ani și porțile de fotbal, iar din gardul de sârmă au mai rămas doar câteva frânturi. Terenul pe care odinioară se dădeau bătălii crâncene în „D” și „Județ” a fost năpădit de bălării. Practic, nimeni și nimic nu ne mai amintește că aici s-a jucat vreodată fotbal.

În ultima vreme, a apărut totuși o variantă ca acest teren să capete o soartă mai bună. Ripensia, instalată de doi ani în Ciarda Roșie, pe fosta arenă „Tehnomet”, s-a interesat de „Mănușarul” ca potențială bază pentru antrenamente. Din informațiile noastre, nou-promovata în Liga a III-a va începe în următoarea perioadă lucrări de igienizare și cosmetizare a spațiului, primind în acest sens acordul actualului proprietar al terenului. De urmărit!

„Nu eram scoși din producție, așa cum se întâmpla la alte echipe de întreprinderi”

Până să cunoaștem care va fi destinul terenului din Ciarda Roșie, vă propunem să aflăm câteva date despre echipa care a dat numele arenei, Mănușarul Timișoara. Formația ale căror culori tradiționale erau alb-negru a apărut în peisajul fotbalului timișorean la începutul anilor ’60, în Campionatul Orășenesc.

Mănușarul Timișoara, în timpul unei deplasări la Sânmartinu Sârbesc, în 1976. Pe rândul de sus, primul din stânga e interlocutorul nostru, Ioan Cojocariu.

Până la stabilirea în Ciarda Roșie, echipa Fabricii de Piele și Mănuși și-a disputat meciurile de pe teren propriu pe mai multe stadioane din oraș, precum „Textila”, „Stăruința” sau „Plopi”. Ioan Cojocariu, fost jucător și antrenor la Mănușarul în perioada 1968-1989, ne-a dezvăluit cum a fost amenajat terenul propriu al echipei: „Terenul n-a fost niciodată unul impecabil, dar pot spune că era acceptabil. Din 1971 până în 1973, noi l-am amenajat. Spațiul pe care s-a construit baza sportivă, de un hectar, ne fusese cedat de primărie. Noi am tăvălugit terenul, l-am însămânțat, am pus porți, garduri și am construit clădirea vestiarelor”. De altfel, baza „Mănușarul” a fost recunoscută pentru condițiile civilizate pe care le oferea în urmă cu 30-40 de ani, în comparație cu alte terenuri din oraș. „Înainte de Revoluție, am fost printre puținele echipe din oraș care aveam la vestiare cazan pe lemne, cu apă caldă. Pe alte terenuri, la Tehnolemn, chiar la Dacia, te spălai la lighean…”, ne-a mai spus Ioan Cojocariu.

Ioan Cojocariu a activat la Mănușarul preț de aproape două decenii, cu excepția perioadei 1972-1974, când a jucat pentru Șoimii Timișoara, pe durata stagiului militar. A evoluat alături de fotbaliști precum Csordas, Stan (portari), Hum, Dosescu, Lungu, Braica, Bora, Reperger, Bercea, Neducin, Laub, Șulțiu, frații Ciurdaru și chiar Ion Negru, tatăl cunoscutului realizator TV Dan Negru.

„Noi nu eram scoși din producție. Cu toții eram angajații Fabricii de Piele și Mănuși, lucram până la ora 14, iar de la ora 16, de două ori pe săptămână, aveam antrenament. Jucam fotbal doar de plăcere. Mai primeam câte o masă, o bere, un grătar… Dar niciodată bani!”, a ținut să precizeze Ioan Cojocariu.

Mănușarul a fost o formație nelipsită din Campionatul Județean (cum se numea la vremea respectivă eșalonul al patrulea). Nu a evoluat niciodată mai sus, deși s-a implicat în câteva rânduri în lupta pentru supremație. „Prin ’75-’76, țin minte că aveam o echipă bună, bună de tot. Ne-am bătut pentru primul loc în seria noastră cu Jimbolia, dar n-am rezistat presiunilor lor. S-a intervenit de sus, cu arbitri, cu toate șmecheriile vremii. În rest, am fost mereu o echipă de locurile 5-6. Pentru Divizia C nici n-am fi avut condiții, mai ales că nu eram scoși din producție, cum se întâmpla pe la alte echipe de întreprinderi. Nici nu eram o echipă rea, dură, violentă chiar, cum întâlneai la sate. Cine venea să joace cu Mănușarul știa că în Ciarda e liniște”, ne-a povestit Ioan Cojocariu.

Fostul jucător și antrenor al Mănușarului consideră că nivelul de atunci al „Județului” era peste eșalonul al treilea de astăzi. Și trebuie spus că, până în sezonul 1989/1990, sistemul competițional prevedea două serii (de 16, 18 sau 20 de echipe), iar până la barajul propriu-zis de promovare în Divizia C, câștigătoarele celor două serii se întâlneau, în dublă manșă, pentru stabilirea campioanei județului Timiș.

„Nivelul era mult mai bun decât acum. Pot spune că Liga a III-a de astăzi nici nu se compară cu Campionatul Județean din acei ani. Sigur că fotbalul se practica și pe linie de partid… La sate se implicau primăriile, CAP-urile, iar în oraș, toate întreprinderile, prin sindicate, țineau să aibă echipe de fotbal. Deci, direcția era de la centru, dar adevărul e că toți voiau să joace fotbal”, a conchis Ioan Cojocaru.

După 1990, implicarea fabricii în activitatea echipei a fost din ce în ce mai redusă. Încetul cu încetul, echipa s-a îndepărtat de „matcă”, fiind aduși jucători din toate colțurile județului. Mănușarul a mai rezistat în „D” două sezoane după Revoluție. În 1990/1991, s-a clasat pe locul 18, primul retrogradabil, însă prin promovarea campioanei Auto-FZB în Divizia C, trupa din Ciarda s-a salvat. A fost însă victimă sigură în sezonul următor, atunci când numărul echipelor a scăzut de la 20 la 16. De altfel, alături de Mănușarul, la finele sezonului 1991/1992 mai retrogradau alte trei timișorene: Textila, ELBA și Electromotor. Ultima zvâcnire a echipei Mănușarul s-a consemnat în ediția 1998/1999, când a reapărut în Divizia D, preluând locul Laminorului Nădrag. În acea ediție de campionat, la conducerea tehnică echipei din Ciarda Roșie ajunsese cunoscutul Cicerone Manolache, însă nici experiența fostului atacant al Științei Timișoara n-a putut stopa declinul echipei, care a dispărut complet la cumpăna dintre milenii.

FOTOREPORTAJ | Ruinele sportului timișorean (IV): UMT, stadionul cu iz britanic ras de pe fața pământului

Până acum, în cadrul serialului nostru, am văzut împreună cum s-au degradat câteva dintre arenele mai mici ale Timișoarei, folosite de-a lungul vremii cel mult la nivelul eșalonului terț. Nu putea însă lipsi din vederile noastre ceea ce se întâmplă la Pădurea Verde, acolo unde o veritabilă groapă de gunoi ne amintește de ceea ce fusese până nu demult stadionul „UMT”. O arenă cochetă, cu o tribună de lemn acoperită, rămasă moștenire din efervescentul fotbal timișorean al perioadei interbelice, cu peluze pe stil britanic, cu locuri în picioare și bare de sprijin, cu un gazon natural impecabil. Aici s-a jucat fotbal de primă ligă în sezonul 2001/2002. Aici s-au umplut tribunele până la refuz la finele anilor ’90, când UMT-ul, din postura de divizionară C, ajungea să se dueleze cu Astra Ploiești ori Dinamo în Cupa României. Tot aici, la începutul acestui deceniu s-a petrecut cea mai sinistră crimă la adresa fotbalului timișorean de după Revoluție, așa cum aș numi demolarea arenei UMT.

În țările civilizate, un stadion cu o istorie precum cel al UMT-ului ar fi fost exploatat la maximum. Măcar în scop turistic, dacă în circuitul fotbalistic al anului 2016 o arenă de acest tip nu și-ar putea face loc. Tribuna de lemn cu acoperiș, situată pe latura mărginită de strada Avram Imbroane, putea fi trecută fără niciun fel de problemă în lista monumentelor istorice ale orașului. O construcție rămasă moștenire de la vechea arenă Electrica, acolo unde, în anii ’30, Ripensia lui Dobay, Bindea, Ciolac și Deheleanu scria pagini de aur în cartea de istorie a fotbalului românesc. Tribuna, deși reconstruită parțial în anii ’70, iar apoi dotată cu scaune de plastic în vara lui 2001, păstra acel iz interbelic. Îți dădea certitudinea că nu te afli pe un stadion oarecare, ci pe unul cu o încărcătură specială, unde povestea fotbalului romantic se regăsea în fiecare colțișor.

Astăzi, perimetrul în care se înălța, până în urmă cu patru ani, stadionul UMT, nu prea mai are ce să îți povestească. Istorisirile bunicilor noștri, umbra lui Dobay, a Iolandei Balaș (care tot pe acest stadion și-a început urcușul spre „Everestul” performanței) și chiar urma pașilor lui Călin, Vlaicu, Mada sau Săvoiu au dispărut odată cu intrarea buldozerelor pe acest spațiu sacru al sportului timișorean. Dacă vreți, e povestea – sau imaginea iconică – a capitalismului bezmetic din România ultimilor 25 de ani, cel în care se calcă pe cadavre, se demolează fără discernământ, se privatizează după reguli originale, se parcelează, se închiriază ori se vinde după bunul plac. Povestea unui dribling, nu al lui Bindea printre apărătorii adverși, ci al actualilor proprietari printre chichițe și portițe legale, golul fiind aici echivalentul găsirii unei căi de schimbare a terenului de la destinația pe care o are de mai bine de 80 de ani: sportul de performanță.

Ce a mai rămas astăzi, în 2016, din stadionul „UMT”? Gardul dinspre strada Avram Imbroane, cu intrarea principală de lângă ștrand, casele de bilete, precum și turnul înălțat tot în vara lui 2001 pentru televiziuni. În spatele gardului, bălării ce trec binișor de-un metru și gunoaie. Aici, în acest mormânt nemarcat, zace o parte a istoriei fotbalului timișorean.

Voi lăsa să vorbească imaginile, surprinse ieri (23 iulie 2016) în spațiul fostului stadion:

Site-ul nostru a publicat, de-a lungul anilor, o serie de articole dedicate dramei stadionului UMT. Am reconstituit ultimele momente din viața echipei, care s-a desființat în vara lui 2008, odată cu retrogradarea în Divizia D, am consemnat momentul demolării arenei, în urmă cu patru ani, iar luna trecută ne-am amintit de istorica promovare în „A” a „zebrelor”, de la care s-au scurs 15 ani.

Vă propun să ne încheiem periplul de la UMT într-un ton nostalgic, cu imagini din anii în care stadionul de la Pădurea Verde mustea de lume la meciurile alb-negrilor:

Și dacă tot suntem la capitolul amintiri, să vedem și imagini filmate la un meci UMT – CSM Reșița (2-1) din primăvara lui 2001, adică din sezonul în care trupa pregătită de Aurel Șunda promova în Divizia A:

STATISTICĂ | Fotbalul timișorean, șubred la temelie! O singură echipă în „D”, premiera sumbră spre care ne îndreptăm

Imagine dintr-un derby timișorean Auto – CFR, disputat în august 2012 în Divizia D

Site-ul druckeria.ro a semnalat, în cei peste patru ani de existență, în numeroase rânduri, dispariția a două-trei duzini de echipe de fotbal din Timișoara, din 1990 încoace. Odată cu întreprinderile de stat, a murit și fotbalul de cartier în capitala Banatului, care a rămas fără câteva repere importante ale tradiției sale fotbalistice. Și, mai cu seamă, fără acea „piramidă”, despre care se vorbește de ani buni, care în momentul de față e compusă doar din trunchi, adică fără vârf și – extrem de îngrijorător! – fără bază.

La finele ediției 2015/2016 a Ligii a IV-a, două dintre echipele Timișoarei au părăsit eșalonul, pe intrări diferite. Ripensia a făcut-o pe ușa din față, reușind să câștige campionatul și apoi barajul de promovare în Liga a III-a, după un 7-0 la „general” cu laureata județului Hunedoara, Hercules Lupeni. De partea cealaltă, CFR-ul a părăsit „D”-ul pe ușa din dos, de pe ultimul loc, iar ieșirea din scenă a fost deloc onorabilă pentru tradiția unei grupări cu 83 de ani vechime, fostă vicecampioană națională și finalistă a Cupei României: neprezentare la jocul din ultima etapă, de acasă, cu AS Peciu Nou. Astfel, prin promovarea Ripensiei în „C” și retrogradarea CFR-ului în „Județ”, Timișoara a rămas în „D” doar cu ACS Poli II. O echipă-satelit a unei divizionare secunde, care după toate probabilitățile va rămâne singura reprezentantă a reședinței de județ în acest eșalon. Altfel spus, o premieră negativă pentru fotbalul timișorean!…

Vremuri de mult apuse, derby-uri de mult uitate

Primul sezon disputat în totalitate în democrație a programat la startul Diviziei D, compusă la acea vreme din 20 de echipe, nu mai puțin de opt team-uri timișorene: Auto-FZB (care a și promovat), Azur, Elba, Modern, Electromotor, Dacia, Șoimii și Mănușarul. Dintre ele, doar Auto mai rezistă, la nivelul Campionatului Municipal (Liga a VI-a), fără particula FZB, purtată până după mijlocul anilor ’90, și care a apărut după fuziunea cu o altă echipă de mare vechime în Freidorf, cea a Fabricii de Zahăr Banat.

Greu de crezut, dar aici se juca fotbal în urmă cu două decenii. Vă prezentăm terenul „Elba”

Să ne amintim și unde jucau echipele mai sus enumerate. Auto-FZB evolua, așadar, în Freidorf, pe binecunoscuta arenă cu tribună acoperită și scaune de… autobuz. Azur juca pe fosta bază „Autoturisme” din zona Buziașului, acolo unde astăzi își dispută meciurile Ripensia. Modern era supranumită echipa din Plopi, activând pe stadionul localizat în acest cartier de margine al orașului, utilizat astăzi doar de Tricoul 1 Iunie. Cei de la Electromotor puteau fi urmăriți în Ronaț, pe actualul stadion de rugby „Gheorghe Rășcanu”, unde și-au desfășurat activitatea mai bine de trei decenii. În apropiere, evolua și Dacia, pe stadionul situat la capătul străzii Mircea cel Bătrân, aflat astăzi într-o avansată stare de degradare. Șoimii, botezați „aviatorii”, își disputau jocurile de acasă aproape de aeroport, pe un teren ce era recunoscut pentru lungimea și lățimea sa, la limita superioară a regulamentului. Arena de casă a echipei Mănușarul se regăsește tot în Ciarda Roșie, însă e de ani buni ieșită din circuit. Iar Elba își avea terenul pe actualul Bulevard Iosif Bulbuca, pe linia tramvaiului 9, chiar lângă ștrandul fabricii. O arenă ce a fost, din păcate, dezafectată imediat după dispariția echipei, iar astăzi nimic nu ne mai amintește de faptul că, la un moment dat, acolo se juca fotbal.

În total, un număr de 36 de cluburi timișorene au activat în Liga a IV-a în perioada 1990-2016, cele mai multe fiind de mult „oale și ulcele”. Practic, le mai avem în prezent, angrenate în competiții, pe ASU Politehnica, Ripensia, ACS Poli II, CFR, Auto și Electrica – însă în cazul grupării „tramvaiștilor” trebuie spus că funcționează de aproape un deceniu exclusiv la nivel de centru juvenil, având înscrisă o echipă în „Municipiu”.

Recordul post-decembrist: 9 timișorene în „D”

Au fost ani în care iubitorii de fotbal din Timișoara aveau decizii greu de luat de fiecare dată când se apropia etapa din „D”. Iar asta datorită numărului extrem de mare de echipe care s-au aliniat la start, însă totul până la începutul deceniului trecut. Practic, recordul de participante în „D” după Revoluție e de 9 echipe timișorene. A fost stabilit de ediția 1991/1992, când Timișoara era reprezentată de Dacia, Azur, Modern, Șoimii, Tehnolemn, Textila, Elba, Electromotor și Mănușarul, iar apoi egalat în ediția 2000/2001, când s-au aliniat la start Tabac-Textila, Tehnomet, Calor, CFR, Bayern, Șoimii, Universitatea, Petrom și Comtim.

Ultimul teren de fotbal din Mehala, stadionul „Dacia”, și-a închis de mult porțile. Aici evolua odinioară echipa cu același nume, campioană în „D”, în sezonul 1993/1994

Recordul negativ, până în prezent, a fost de două echipe timișorene prezente într-o ediție a „D”-ului. S-a întâmplat chiar de trei ori: în 2009/2010 (Poli 2002 și Auto) și în sezoanele 2011/2012 și 2012/2013, când Timișoara a fost reprezentată de fiecare dată de CFR și Auto.

Dispariția echipelor tradiționale ale D-ului din ultimul sfert de veac a adus, de la sine, părăsirea, degradarea și chiar demolarea unui număr important de baze sportive. Iar ca o consecință, o lipsă de opțiuni pentru juniorii cluburilor timișorene (sau școlilor de fotbal) aflate încă în activitate, care astfel nu au șansa de a se „roda” aproape de casă și, în cel mai bun caz, ajung să-și încerce norocul în alte zări. Ultimii ani ne-au oferit însă exemple cu duiumul de tineri extrem de talentați, dar care s-au pierdut ori au abandonat complet fotbalul, una dintre explicații fiind, fără doar și poate, numărul mic de echipe Timișorene active sau măcar stabile.

Fotbalul timișorean e în acest moment o construcție șubredă, fără acoperiș și fără fundație, care trăiește doar prin câteva grinzi și ziduri de susținere (le-am numi aici pe cele două divizionare B, ASU Politehnica și ACS Poli, plus proaspăta divizionară C, Ripensia). În rest, Timișoarei i-a rămas o singură echipă în Liga a IV-a și alte câteva cluburi împrăștiate prin „Județ” sau „Municipiu”. De-a dreptul alarmant, pentru un oraș de mărimea și tradiția fotbalistică a Timișoarei!

***

30 de echipe a pierdut Timișoara din 1990 încoace (dintre cele care au evoluat și în Liga a IV-a): Azur, Elba, Modern, Electromotor, Dacia, Șoimii, Mănușarul, Tehnolemn, Textila, Electrica, Tabac, Poli II (participantă în 98/99), Telecom, Celuloză și Oțel, Tehnomet, Știința (AS Politehnica), CSA, Bayern, Universitatea, Petrom, Comtim, Voința, Frola, Tipomic, Calor, UMT (participantă cu echipa-satelit), BC Golf, Top Alumino (mutată la Dumbrăvița), Poli 2002, Informatica.

12 ediții ale Ligii a IV-a Timiș (începând din 1990/1991) au avut câștigătoare din Timișoara: 90/91 Auto-FZB, 92/93 Electrica, 93/94 Dacia, 95/96 Electrica, 98/99 Telecom, 99/00 Știința, 00/01 CFR, 01/02 CFR, 02/03 CFR, 04/05 Calor, 14/15 ASU Politehnica, 15/16 Ripensia.

4 echipe va alinia la start Timișoara în primele patru ligi în sezonul viitor, dintre care un „satelit”. Actuala „piramidă” a fotbalului timișorean e reprezentată în graficul de mai jos:

Cronica unei ascensiuni anunțate

În vara anului 2012, fenomenul polist se găsea la răscruce. „Încotro o apucăm?” era întrebarea care domnea orice discuție legată de fotbal, destinația finală fiind revenirea în top, de acolo de unde Poli fusese smulsă cu un an în urmă. Iar pentru a ajunge la performanță s-au conturat rapid două rute: una scurtată de „podul” numit AC Recaș, iar cealaltă pe un teren accidentat, plin de obstacole, care pornea însă din curtea Universității Politehnica. Fiecare idee a luat-o pe drumul ei, iar acum, la patru ani distanță de la pornire, sunt aproape de a se ciocni pe traseu.

Am urmărit îndeaproape, prin natura meseriei, fiecare pas al ascensiunii proaspetei divizionare B, ASU Politehnica. De la trialul organizat în august 2012 de echipa ce tocmai promovase din Campionatul Municipal în eșalonul al cincilea și la care a putut participa „orice băiat din Timișoara. Asta am și vrut, o acțiune de masă, de aceea n-am specificat nici cerințele de vârstă”, după cum ne spunea, la vremea respectivă, antrenorul Antonio Foale.

Încetul cu încetul, „nebunia” băieților din Druckeria și Peluza Sud, care și-au propus să se implice activ la echipă (nu doar sufletește, ci și financiar sau organizatoric) a început să prindă contur. Pe „Știința”, cea mai veche arenă a Timișoarei aflată încă în circuit, începuseră să răsune cântecele care până cu câteva luni în urmă ofereau fondul sonor pe „Dan Păltinișanu”. Pe gazon, băieții echipați în tricouri alb-violete, în dungi orizontale, la fel ca în anii de început ai clubului istoric, au început să urce treaptă cu treaptă în ierarhie. Iosif Rotariu și Titi Varga, două dintre principalele simboluri poliste ale ultimelor decenii, au aceptat la rândul lor să îmbrace tricoul echipei Universității. Suporteri coborâți din peluză în iarbă, cum a fost cazul lui Florin Luchin (alias „Floka”) și-au trăit visul, marcând pentru Poli într-un meci oficial. Iar foști internaționali de dată mai recentă, precum Alin Stoica sau Paul Codrea, nu au ezitat să se alăture proiectului.

Toate acestea, în primul sezon. Unul în care observatorii de joc s-au lăsat înduplecați doar de prezența masivă a galeriei pentru a da drumul unor partide, pe terenuri improprii, pline de cratere. Un sezon în care roaba electrică a ținut loc de targă la Urseni, o deplasare la Racovița a fost așteptată cu nerăbdarea uneia în Ștefan cel Mare ori Arad, iar „cercul de foc” de la meciul din nocturnă, de pe „Știința”, cu AS Nădrag, a făcut înconjurul planetei.

Ștacheta a fost ridicată odată cu promovarea în cel de-al patrulea eșalon, o ligă puternică la nivelul județului Timiș, lucru de care elevii lui Paul Codrea s-au convins din plin. Agonia ratării prezenței la baraj în 2014 a fost înlocuită cu o promovare en fanfare un an mai târziu, într-un sezon catalogat de specialiști drept cel mai puternic din „D” Timiș de la Revoluție încoace. Bugetul net superior al concitadinei Ripensia a fost compensat de alb-violeți prin ambiție, dăruire și – de ce să nu o spunem? – valoare, acel memorabil 6-2 de pe „Dan Păltinișanu”, cu roș-galbenii în rol de gazdă, spunând de la sine povestea acelui sezon.

Liga a III-a a fost, fără doar și poate, o provocare pentru toți cei implicați în fenomenul alb-violet de pe „Știința”. Atât în ceea ce privește costurile, dar și din punct de vedere organizatoric. Au apărut primele deplasări lungi, departe de granițele Timișului. În plus, înaintea startului de campionat, vocile pesimiste începuseră să se înmulțească, după ce echipa a pierdut o serie de jucători experimentați, care au dus greul promovării în C. Au plecat căpitanul Naidin, golgheterul Drăghici, stopperul Gavriluță, iar lista poate continua. Au fost înlocuiți, în mare parte de tineri, cu toții însă talentați, ajunși deja în vizorul marilor cluburi europene, încărcați de dorința de a învinge și a convinge.

Despre promovarea în „B” s-a vorbit însă chiar de la început, după primele victorii legate de băieții lui Sorin Brîndescu. Însă era clar că drumul spre liga secundă nu va fi lin, lipsit de hârtoape, de denivelări, de zone „neasfaltate”. În tur, singurele „derapaje” s-au produs chiar în Timiș, în deplasările de la Lugoj și Becicherecu Mic. În primăvară, momentele de cumpănă s-au înmulțit. Cugir. Filiași. Sebiș. Înfrângere a fost chiar și pe „Știința”, în meciul cu Deva, acum câteva zile. Turbulențe peste care alb-violeții au trecut cu brio. N-au zăbovit prea mult asupra lor, n-au tras pe dreapta, ci și-au văzut în continuare de drum. Iar ieri după-amiază au ajuns la destinație, e drept, cu câte-o mână de ajutor întinsă dinspre Lugoj și Ineu.

ASU Politehnica a promovat matematic în Divizia B. Da, e acea echipă la care, în timpul meciurilor, circulă cutia pentru donații către echipă, atât de ironizată de-a lungul ultimilor ani. Da, acea echipă sprijinită de „huligani”, „derbedei”, „bețivi” și „drogați”, care au ales să-și dreagă „mahmureala” implicându-se activ în viața echipei. Băgând adânc mâna în portofel, luând poate prea în serios versurile unui celebru cântec de peluză: „Și dacă trebuie, putem face orice, / Ca mereu ție să-ți fie cât mai bine”. Da, acea echipă după care se mergea în deplasare cu bicicleta. Acea echipă care a fost urmărită, la prima deplasare, cea de la Leucușești, dintr-o remorcă de tractor. Da. ASU Politehnica, echipa de „municipiu”, care în 2012 a fost singura alternativă pentru o mare masă a fanilor de a nu-și agăța fularul în cui, a promovat matematic în Divizia B! O promovare la care, pe hârtie, și-au adus contribuția doar actualii jucători, antrenori și conducători. Dar care aparține tuturor celor ce în ultimii 4 ani au călcat pragul „Științei”, au pus fie și un leu în „cutie”, au cărat sticle de apă, au stat pe bancă și, nu în ultimul rând, au îmbrăcat echipamentul alb-violet. Fiecare dintre cei ce au fost sau sunt alături de echipă, într-o formă sau alta, AU PROMOVAT ÎN DIVIZIA B!

ASU Politehnica a depășit suta de goluri în 2015: 106 reușite în 35 de jocuri oficiale

Fotbaliștii lui ASU Politehnica se bucură în aceste zile de o binemeritată vacanță, după un an 2015 extrem de dificil. Au fost 12 luni pline, cu muncă asiduă, în care alb-violeții au avut programate nu mai puțin de 35 de jocuri oficiale în toate competițiile. Dar, în același timp, un an încheiat cum nu se putea mai bine, echipa îndeplinindu-și obiectivele și chiar depășindu-și condiția în sezonul de toamnă din Liga a III-a.

ASU Politehnica a început anul 2015 având drept obiectiv promovarea în eșalonul al treilea. După ce cu un sezon în urmă a ratat „la mustață” prezența la baraj, în fața Ghirodei, în ediția 2014/2015 alb-violeții nu-și mai permiteau pași greșiți, chiar dacă lupta se anunța mai acerbă, prin apariția Ripensiei.

La mijlocul campionatului, ASU Politehnica se regăsea pe prima poziție, dar la o distanță de doar un punct în fața roș-galbenilor. De asemenea, rolul de antrenor principal i-a revenit fostului director sportiv, Sorin Brîndescu, instalat în locul celui ce pregătise echipa în ultimii doi ani, Paul Codrea.

Sezonul de primăvară a fost unul extrem de fructuos pentru ASU Politehnica. Echipa de pe „Știința” a înregistrat 16 victorii și o înfrângere în cele 17 jocuri din retur. „Cireașa de pe tort” e, fără doar și poate, partida din etapa a doua a returului, de pe „Dan Păltinișanu”, contra rivalei Ripensia, în care alb-violeții au oferit o demonstrație de forță în fața a 6.000 de spectatori (un record absolut pentru eșalonul al patrulea), câștigând meciul cu un categoric 6-2. ASU Politehnica a câștigat detașat seria, reușind să și înscrie 72 de goluri.

Tot în prima parte a anului, ASU Politehnica a disputat două jocuri în faza județeană a Cupei României, fiind eliminată în semifinale de Ripensia (1-2), într-un joc disputat pe terenul din Ciarda Roșie.A urmat apoi „dubla” pentru care Gălan & co. s-au pregătit întreg sezonul, barajul cu laureata Carașului, Voința Lupac. Soarta promovării a fost decisă încă din jocul tur, câștigat de timișoreni cu 5-1. În retur, deși alb-violeții au condus cu 1-0, Lupacul a întors soarta jocului și a câștigat pe final, reușind însă doar o victorie de palmares, 2-1.

Sezonul de primăvară a fost, așadar, cât se poate de aglomerat. În cele patru luni de competiție (martie, aprilie, mai, iunie), ASU Politehnica a bifat nu mai puțin de 21 de jocuri oficiale, dintre care a câștigat 18 și a pierdut trei.

„Studenții” au continuat pe panta ascendentă în Liga a III-a, unde se află în fruntea clasamentului seriei a 4-a la jumătatea competiției. Alb-violeții au surprins deopotrivă fani și adversari, depășindu-și cu mult condiția de nou-promovată în acest eșalon. ASU Politehnica a disputat 14 meciuri în turul campionatului din C4, înregistrând 11 victorii, o remiză și două înfrângeri, având și un golaveraj remarcabil, 25-11.

Trăgând linie, ASU Politehnica a disputat 35 de meciuri oficiale în 2015, în care a reușit un bilanț remarcabil: 29 de victorii, o remiză și 5 înfrângeri. Golaverajul e de asemenea unul excelent, numărul golurilor marcate depășind „suta”. Alb-violeții au scuturat de 106 ori plasele porților adverse (în medie, 3,02 goluri pe meci), încasând în schimb 36 de goluri.