UTA, campioana României în anul 1969. Pe coperta revistei „Fotbal” și-a făcut loc și Tiberiu Brîndescu (primul din dreapta, jos)
Între UTA și Politehnica Timișoara a existat mereu o rivalitate acerbă, accentuată la mijlocul anilor 60, după un meci cu cântec, disputat pe proaspăt inauguratul stadion „1 Mai” (n.r. actualul „Dan Păltinișanu”). Cu toate acestea, apropierea dintre cele două orașe a dus la nenumărate schimburi de jucători și antrenori de-a lungul anilor între cele două mari rivale. Un exemplu e familia actualului antrenor al alb-violeților, Sorin Brîndescu. El însuși jucător la UTA, în Divizia A, în urmă cu 21 de ani, a recunoscut mereu că Poli e echipa sa de suflet, având deseori discuții contradictorii cu tatăl său, Tiberiu Brîndescu, dublu campion cu formația-fanion a Aradului, în 1969 și 1970.
Astăzi, Sorin și Tiberiu Brîndescu activează sub aceeași „tutelă”, cea a Politehnicii. „Juniorul” e antrenor principal al formației de seniori, din decembrie 2014, în vreme ce „seniorul” pregătește grupa de Juniori A a alb-violeților, transferată în vară de la LPS Banatul. Deși marea majoritate a activității au desfășurat-o la Timișoara, ambii au îmbrăcat, la un moment dat, tricoul alb-roșu al UTA-ei.
Tiberiu Brîndescu a bătut la porțile consacrării în prima divizie într-o perioadă de înflorire a clubului UTA. Și-a făcut loc printre coloși precum Flavius Domide, Mircea Axente, Ladislau Brosovszki, Otto Dembrovszki sau ex-polistul Iosif Lereter, în ceea ce arădenii numesc a doua „epocă de aur” a textiliștilor. Tânărul mijlocaș a fost părtaș la ultimele două titluri cucerite de alb-roșii, în edițiile 1968/1969 și 1969/1970.
Debutul și l-a consemnat în returul ediției 1968/1969, când a intrat în locul lui Mircea Axente într-un 1-1 cu Steaua, pe teren propriu. În acel retur, a bifat șase partide pentru formația pregătită de Nicolae „Coco” Dumitrescu, unul singur ca titular, cel din etapa a 25-a, când UTA a obținut una dintre victoriile care au apropiat-o decisiv de titlu, 3-1 cu Dinamo. Tânărul Tiberiu Brîndescu avea să rămână în lotul arădenilor și pentru campania viitoare, încheiată tot cu titlul de campioană – al șaselea și ultimul din palmaresul UTA-ei – cu 5 meciuri bifate în sezonul 1969/1970.
Studiile universitare l-au purtat spre Timișoara, el făcând pasul spre divizionara secundă Politehnica în vara anului 1970, după câștigarea celui de-al doilea titlu alături de UTA. La alb-violeți, avea să mai joace două sezoane și jumătate în eșalonul secund.
„Tatăl meu a făcut facultatea la Timișoara și s-a stabilit aici. Eu eram cu Poli, el era cu UTA, astfel că am avut discuții contradictorii. Dar el mai mult mă ațâța, pentru că după perioada petrecută la UTA a devenit timișorean și cu acte, și sufletește. Dar, de dragul disputei și a competiției, se dădea drept suporter al UTA-ei. Adevărul e că nu e utist, ci polist”, a mărturisit antrenorul Politehnicii, Sorin Brîndescu.
Sorin Brîndescu, la începutul carierei de fotbalist, în echipa Politehnicii Timișoara. Actualul antrenor al divizionarei B e al treilea din dreapta, în rândul din mijloc, în fotografia alăturată
La mijlocul anilor 90 a venit și rândul lui Sorin Brîndescu să facă pasul spre UTA. Din sezonul 1991/1992 s-a regăsit în lotul lărgit al Politehnicii Timișoara, însă nu a primit suficiente șanse într-o generație cu jucători de excepție, care izbuteau primele două participări europene ale alb-violeților de după Revoluție. Din 1992, a fost împrumutat în „B”, la CFR Timișoara, unde evoluțiile sale constant bune au atras atenția divizionarei A UTA. La mijlocul sezonului 1994/1995, Sorin Brîndescu a trecut la echipamentul alb-roșu, sub formă de împrumut de la Poli – club de care încă mai aparținea.
Debutul în Divizia A al lui Sorin Brîndescu a fost unul memorabil. La 11 martie 1995, în a doua etapă a returului, UTA a primit vizita Oțelului Galați. În fața a 8.000 de spectatori, timișoreanul Brîndescu intra în formația arădeană în minutul 66, în locul lui Dan Stupar, la scorul de 0-0. Peste doar 6 minute, la o incursiune în careul gălățenilor, a fost faultat de Costin Maleș, iar cunoscutul Constantin Gheorghe (din Suceava) a indicat punctul cu var. Mitu a marcat pentru 1-0, însă UTA avea să fie egalată în minutul 87, tot din penalti, în rolul transformeurului aflându-se Vali Ștefan.
„Îmi amintesc cu plăcere cum, la primul joc, am intrat și am obținut un penalti. Am condus cu 1-0, iar tribuna a explodat. Știu că și arădenii sunt la fel de pătimași ca și timișorenii. De aceea, s-a creat, de-a lungul timpului, această rivalitate, care e bună, din punctul meu de vedere. O rivalitate care trebuie mediatizată și care trebuie întreținută”, a comentat Sorin Brîndescu.
În acel retur de campionat – la finele căruia UTA a retrogradat în Divizia B, Sorin Brîndescu a evoluat în total în trei partide. Un rol decisiv în „stagnarea” pe care a avut-o în scurta perioadă arădeană a avut-o și schimbarea antrenorului. Dacă Gigi Borugă, cel ce l-a „ochit” la CFR Timișoara, l-a aruncat în focul primei divizii, noul antrenor, Ion Moldovan, i-a oferit șanse extrem de puține de a se afirma. După retrogradarea UTA-ei, din vara anului 1995, Sorin Brîndescu s-a reîntors la Timișoara și s-a decis să se axeze pe studii. A continuat în Divizia C, la Astral Deta, formație alături de care a ocupat locul 4 într-o serie extrem de puternică, în care s-a impus CFR Cluj.
Derby-ul UTA – Politehnica, din etapa a XVI-a a ligii secunde, va avea loc duminică, de la ora 14:00, pe arena „Motorul”.
