Mâine se decid promovatele în Liga a III-a, după-amiază fiind programate manșele retur ale barajelor ce opun campioanele județene. Timișoara e conectată la meciul de la Lupac, acolo unde e de așteptat ca ASU Politehnica să facă pasul spre fotbalul profesionist. Reintroducerea barajelor în dublă manșă a fost o măsură care a stârnit destule controverse, dar care a născut, în mod sigur, și nostalgii. Asta deoarece în anii 70-80, acesta era sistemul de promovare în Divizia C, în mod tradițional, primele două duminici din luna iulie programând cele două manșe ale barajelor.

În anii 80, una dintre formațiile abonate la barajul de promovare a fost Auto Timișoara (foto). O formație despre care am mai discutat (chiar recent!), legându-ne de parcursul impresionant pentru o grupare de eșalon județean din Cupa României, ediția 1982/1983. În acel deceniu, trupa din Freidorf a câștigat de patru ori competiția din Timiș (1982, 1983, 1985 și 1987), reușind promovarea abia din a patra tentativă (sub denumirea Auto-Vulcan).

În 1982, la primul ei titlu județean din acest deceniu, Auto a nimerit la baraj cu laureata din județul Arad, Frontiera Curtici. Au rezultat două eșecuri la limită, 2-3 și 1-2, primul dintre ele fiind înregistrat în Freidorf. Trupa pregătită la vremea respectivă de Ghiță Chimiuc, având în picioare și experiența duelurilor din Cupa României cu Jiul Petroșani sau Universitatea Craiova, n-a întâmpinat nicio problemă în câștigarea campionatului și în anul următor. Însă la baraj, Cioca & co. au cedat dramatic, în fața campioanei din Caraș-Severin, Metalul Oțelu Roșu. După o victorie cu 4-1 în tur, pe teren propriu, Auto a pierdut la scor de neprezentare manșa decisivă, continuându-și astfel aventura în „Județ”.

Una dintre formațiile ce au crescut spectaculos în urma unui baraj a fost Progresul Timișoara. Formația de la Pădurea Verde a câștigat Campionatul Județean, ediția 1985/1986, obținând apoi o promovare în Divizia C după o dublă victorie cu Automecanica Reșița: 3-0 pe Bârzava și 2-1 la Timișoara. Din postura de nou-promovată, Progresul a mai reușit un salt, urcând în „B” la finalul viitoarei ediții de campionat, rezistând în eșalonul secund până după Revoluție.

Prezențe meteorice în Divizia C a avut și echipa Constructorul Timișoara, secția de fotbal fiind doar o parte a unul club polisportiv consacrat însă în alte ramuri (echipa de handbal feminin a clubului a disputat finala Cupei României în 1982). Echipa constructorilor își disputa meciurile de pe teren propriu (cel puțin în perioada anilor 80), pe terenul din Circumvalațiunii (utilizat astăzi de CSS Bega) și a câștigat Campionatul Județean în 1980/1981, reușind apoi să promoveze în urma unui baraj dramatic. După 3-0 la Timișoara cu laureata din Hunedoara, Minerul Aninoasa, bănățenii au cedat cu același scor în manșa a doua, dar au obținut biletele pentru Divizia C la loteria penaltiurilor (3-1).

Una dintre formațiile care au dominat într-o vreme autoritar Campionatul Județean, dar care n-au izbutit niciodată să acceadă în eșalonul al treilea, a fost Textila Timișoara. În 1979, echipa Uzinelor Textile a întâlnit la baraj campioana Bihorului, Alumina Oradea. Iar soarta promovării s-a decis încă din jocul tur, disputat pe malul Crișului Repede: 5-0 pentru orădeni. În retur, textiliștii și-au mai spălat din păcate, învingând cu 1-0, însă doar pentru palmares. Textila a câștigat „Județul” și în anul următor (1979/1980), dar nici de această dată nu a izbutit promovarea, după 1-3 și 1-2 cu laureata din Arad, Șoimii Lipova. Să specificăm că meciul de la Timișoara s-a jucat pe stadionul „CFR”.

De baraje au avut parte, în anii 70, alte două formații timișorene, ambele instituționalizate. În 1978, campioana județeană era ICRAL formație ce aparținea de o fostă regie a primăriei (Intreprinderea de Construcții, Reparații și Administrare Locativă). Adversară în „dubla” pentru promovare i-a fost Aurul Certej, din județul Hunedoara. Turul s-a disputat pe stadionul din Deva și s-a încheiat nedecis, 0-0. În retur, ICRAL s-a impus cu un categoric 6-0 și a acces în Divizia C, acolo unde nu avea să reziste decât un singur sezon. O altă grupare, cu un nume nelipsit din marile orașe în vremea respectivă era Dinamo. Ați ghicit, echipa Miliției județene, care în primă fază își disputa meciurile pe un terenul pe care avea să se înalțe acutalul sediu al Poliției Județene Timiș, de pe bulevardul Take Ionescu (pe atunci Leontin Sălăjan). Campioană în 1977, Dinamo Timișoara a ratat promovarea la baraj, după două eșecuri la limită, 0-1 și 1-2, în fața câștigătoarei din Caraș-Severin, Minerul Oravița.

În anii 70-80, echipele din Timișoara erau abonate la barajul de promovare, după cum s-a putut vedea și mai sus. Excepțiile au fost puține dar, aproape de fiecare dată, a fost vorba despre formații cu prezențe îndelungate în eșalonul al treilea. Un exemplu îl constituie Unirea Sânnicolau Mare, care a câștigat întrecerea județeană în 1973, promovând fără baraj, deoarece din sezonul 1973/1974, toate ligile interne s-au reorganizat prin mărirea numărului de echipe. A fost și cazul Laminorului Nădrag, formație promovată în 1976, după un baraj decis în prelungiri (0-1 și 2-0) cu Șoimii Lipova. Formația de la poalele Padeșului avea să reziste patru sezoane în Divizia C, ajungând de două ori și în 16-imile Cupei României, în 1978 și 1980, când la Nădrag au poposit nume precum Universitatea Craiova și Steaua.

O formație importantă a județului Timiș avea să devină, în anii 80, Obilici Sânmartinu Sârbesc. Echipa sârbilor a câștigat Campionatul Județean în 1984, la mare luptă cu CSM Lugoj, iar la baraj a dispus cu un dublu 1-0 de campioana Mehedințiului, Victoria Vânju Mare. În echipa lui Obilici figurau, în momentul promovării, nume precum  Barki, Belcea, Buiga, Bugarschi, Gîrbani, Ioane, Naidin, Neșin, Ocsko, Pârva, Peptanar, Pop, Rus, Sirotanov sau Tamaș. Iar la Sânmartinu Sârbesc s-a jucat neîntrerupt fotbal de Divizia C vreme de opt sezoane, până în 1992. Ultima revenire în fotbalul profesionist pentru Obilici s-a produs în 1998, când a câștigat barajul (ce ți-e soarta!) tot cu laureata din Mehedinți, Dierna Orșova, cu 3-0. În echipă figura și actualul căpitan al lui ASU Politehnica, Leonard Naidin, pe atunci un puști talentat în vârstă de 18 ani. Obilici n-a rezistat însă decât un sezon în Liga a III-a, cumpăna dintre milenii consemnându-i prăbușirea definitivă.

Barajele în dublă manșă au fost reintroduse după o pauză de 19 ani, iar mâine, ASU Politehnica dispută returul, pe terenul Voinței Lupac, de la ora 17.30.