Timișoara olimpică: ILSA, „scheletul” primei naționale olimpice de polo

Jocurile Olimpice de la Londra readuc echipa națională de polo a României sub semnul celor cinci cercuri. Din 1996, jocul cu mingea în apă din țara noastră n-a mai fost reprezentat la cel mai important eveniment sportiv al lumii. Puțină lume știe însă că tradiția olimpică a poloului românesc s-a născut la Timișoara, într-un bazin ce astăzi zace sub ruine.

Helsinki, 1952. Delegația olimpică a României conține, pentru prima oară în istoria participărilor, o echipă de polo. Opt jucători convocați, dintre care cinci de la echipa care a dominat autoritar acest sport în primii ani de după război, ILSA Timișoara.

Textiliștii formau, la vremea respectivă, cea mai puternică echipă de polo a țării. Cu antrenorul-jucător Gavrilă Torok și cu echipieri de renume, precum Zoltan Norman, Adalbert Stănescu sau Zoltan Hoszpodar, ILSA a cucerit șase titluri naționale consecutive, între 1946 și 1951. Anul Jocurilor Olimpice de la Helsinki a fost primul în care timișorenii aveau să piardă supremația, în fața bucreștenilor de la CCA. Cu toate acestea, poloiștii formați pe Bega nu aveau voie să lipsească de la prima prezență olimpică.

Adalbert Stănescu, Zoltan Norman, Octavian Iosim, Zoltan Hoszpodar și antrenorul-jucător Gavrilă Torok au format baza echipei care s-a deplasat în Finlanda. Cu toate acestea, lipsa de experiență pe plan internațional a dus la o participare extrem de scurtă. România a fost eliminată încă din faza preliminară la Helsinki, după două jocuri pierdute cu RF Germania (4-8) și SUA (3-6), rezultate ce i-au plasat pe tricolori pe locul 17, din 21 de participante. Mexic, Australia, Portugalia și India, în această ordine, i-au urmat pe români în ierarhia finală de la Helsinki.

Hoszpodar, ultimul mohican de la Melbourne

Patru ani mai târziu, la Melbourne, România avea să trimită o echipă aproape în totalitate schimbată. A rămas însă Zoli Hoszpodar, singurul reprezentant al ILSA-ei în Australia, acesta punând umărul la o clasare onorabilă, locul 8, la a doua participare olimpică. Tricolorii au început atunci foarte bine faza grupelor, cu o victorie în fața Austriei, scor 4-2, însă au fost apoi întrecuți, la limită de puternicele reprezentante ale URSS-ului (3-4) și Yugoslaviei (2-3). România a încheiat pe 8, după un turneu de consolare în care au pierdut în fața Marii Britanii (2-5), dar au învins Australia (4-2) și Singapore (15-1 – cel mai mare scor al turneului olimpic).

Polo, un sport uitat în Timișoara

Timișorenii își aduc aminte vag de polo. ILSA, unul dintre cele mai titrate cluburi sportive ale acestui oraș, mai trăiește doar în memoria câtorva nostalgici. Ultimele urme ale poloului în capitala Banatului s-au mai văzut în anii 90. Locul în care Norman, Stănescu, sau Torok au scris istorie zace de ani de zile într-o mizerie cruntă. Bazinul din incinta Industriei Lânii a fost scos complet din uz în anul 2000, iar în 2009 a fost demolat. În momentul de față, terenul respectiv e un adevărat focar de infecție, urmele vechiului bazin zărindu-se încă printre grămezile de moloz și de gunoaie care au împânzit zona.

 

Foto 1: România, în 1952 la Helsinki (Torok  – al doilea din stânga, Norman -al treilea din stânga, Hoszpodar – primul din dreapta)

Foto 2: Bazinul ILSA în 2012