Proiectul „bazine de cartier” începe să miște! Calea Șagului și Calea Buziașului, primele beneficiare

17Una dintre promisiunile actualei administrații locale din Timișoara pe care site-ul nostru a marșat în ultimii ani e cel al construirii a patru bazine semi-olimpice în marile cartiere ale orașului. După mai bine de trei ani, în care nici măcar n-au fost identificate cartierele care ar urma să beneficieze de aceste facilități, iată că s-a ajuns în faza votării PUZ-ului pentru primele două amenajări, în Calea Șagului și Calea Buziașului.

În conferința de presă susținută astăzi, primarul Nicolae Robu a declarat că, în ședința de săptămâna viitoare, consilierii locali vor vota PUZ-ul (Plan Urbanistic Zonal) pentru amenajarea primelor două obiective, în Calea Șagului și Calea Buziașului.

E vorba despre complexe sportive ce vor avea în prim-plan câte două bazine de înot, unul acoperit și altul descoperit. Cel din urmă va fi utilizat, pe timpul iernii, ca patinoar. În zonă se vor mai regăsi și terenuri de minifotbal, baschet și handbal. Complexul din Calea Buziașului va fi integrat în planul stadionului ce intenționează să se construiască în vecinătatea terenului „Tehnomet”, pentru echipa de rugby. Conform spuselor lui Nicolae Robu, stadionul va avea în primă fază o capacitate de 5.000 de locuri, dar cu posibilitate de extindere până la 15.000.

Dacă PUZ-ul pentru cele două obiective va fi votat în viitorul plen al Consiliului Local, lucrările vor putea începe în martie 2016. De asemenea, în perioada următoare, se vor porni demersurile și pentru celelalte două bazine semi-olimpice, care vor fi situate în Calea Lipovei și, cel mai probabil, Mehala (în zona Ovidiu Balea).

***

Cele patru bazine vor fi construite „pe modelul de mare succes implementat de mine la Universitatea Politehnica”, după spusele lui Nicolae Robu, făcând referire la cel de la Baza 2. Așadar, e vorba strict despre bazine de agrement, cu dimensiuni incompatibile cu sportul de performanță, dar care, cu siguranță, vor avea utilitatea lor pentru locuitorii din zonele respective.

Și totuși, Timișoara duce lipsă în primul rând de bazine pentru sportul de performanță. În momentul de față, nici nu îți trebuie toate degetele de la o mână pentru a le enumera. Astăzi, doar bazinul din zona Dacia, cel de 25 de metri, îndeplinește criterii adecvate pentru natație. Și, cu toate că în oraș au apărut și alte piscine acoperite, dimensiunile de omologare pentru competiții oficiale au fost „driblate” încă de la proiectare.

Am subliniat în repetate rânduri [1], [2], [3], [4] importanța orașului de pe Bega în istoria natației și a poloului românesc. Iar faptul că astăzi, Timișoara nu poate organiza concursuri oficiale de înot, nici măcar la nivel juvenil, iar poloul pe apă (care a adus șase titluri naționale) a dispărut cu desăvârșire, în principal din lipsa unui bazin omologabil, ar trebui să dea serios de gândit tuturor celor ce au condus, conduc și vor conduce pe viitor orașul.

Fotbal în Timișoara de altădată | Cum s-a îndrăgostit Dobay de minge (IV)

dobayÎn 1922, Ștefan Dobay, la aproape 13 ani, se îndrăgostise incurabil de fotbal. A asistat, împreună cu tovarășii săi de pe maidan, la câștigarea primului titlu de campioană a Chinezului, în acea finală cu 5-1 în fața Victoriei Cluj. Iar „mania” sa fotbalistică a dus la certuri nesfârșite în casa părintească. Să-i dăm însă cuvântul „Calului”…

Era vară. În fața parcului, pe un panou, un afiș multicolor anunța că, pe Arena Sportivă, va avea loc duminică finala între echipele Victoria Cluj și Chinezul Timișoara, pentru desemnarea campioanei țării pe anul 1921-1922. Noi, copiii din părculeț, l-am citit fiecare cu glas tare de multe ori, și… când lectura era în toi, apare domnul Kragel. Acest mare prieten al micilor fotbaliști ne-a luat cu el, ca de obicei, în parc, ne-a așezat pe iarbă, în semicerc, și, stând în mijlocul nostru ca să-l vedem toți, ne-a explicat ce înseamnă finala campionatului național.

Duminică devreme, ne-am întâlnit cu toții ca să ne asigurăm un loc „sus în plopi”. Sub liniile ferate exista un tunel prin care treceau pietonii în drum spre stadion. La ieșirea din pasajul subteran, surpriză! Ne aștepta Kragly, care din proprie inițiativă cumpărase bilete pentru toată ceata lui de mici fotbaliști.

Intrați pe Arenă, după ce am vizitat stadionul, ne-am oprit în spatele porții dinspre Mehala. Cu puțin înainte de ora 5, din spatele tribunei auzim niște zgomote ciudate. Erau echipele mari, care ieșiseră în fața vestiarelor și făceau încălzirea, așa cum se proceda pe atunci. Fiecare trimitea balonul cât putea de sus. Adversarul proceda la fel. La 5 fix, formațiile au apărut pe teren. Căpitanul echipei oaspete a ieșit primul, cu mingea în mână, și cu o forță nemaipomenită, a tras un șut spre cer! Eu am crezut că mingea nu va mai cade jos niciodată!…

În echipa Victoria din Cluj jucau, printre alții, Chifor sau Cipcigan, iar la Chinezul portarul Ritter, Hoksary și, încă de pe atunci, celebrul Mihai Tanzer. Rezultatul a fost 5:1 pentru Chinezul. E greu de descris ce a urmat după joc. Stadionul clocotea parcă. Publicul ovaționa.

***

Am ajuns în clasa a II-a de liceu. Eram printre primii zece elevi la învățătură. Mama nu se mai împotrivea activității mele fotbalistice. Aceasta nu însemna că se terminaseră diferendele între noi doi sau că ea nu-și mai menifesta năduful, cu diferite obiecte casnice proiectate asupra mea. Metodele respective erau în vigoare din oficiu. Mai ales când plecam de acasă la lecția de pian. Nu știu cum se făcea că de fiecare dată nimeream pe câmpurile din Mehala să-mi ajut prietenii din părculeț, care susțineau o partidă cu una dintre echipele adverse. La început, mama nu m-a „mirosit” că destinația mea nu era profesorul de pian. Eram prudent ca șarpele. Dar pe parcurs, s-a produs inevitabilul. A apărut „corpul delict”. Ca de obicei, cum după un meci se iveau neînțelegeri între adversari și cum cristalul prieteniei noastre plesnea la cea mai mică atingere a vreunui principiu sacru de fotbal, ne băteam între noi. În tonul încăierărilor, când eram în legitimă apărare, îmi uitam pe câmpul ostilităților fie notele de pian, fie bluza de marinar, fie bocancii mei galbeni și frumoși, care în timpul meciului fuseseră „barele porții”. Să vii acasă de la lecția de pian… desculț? Ei bine, eu veneam în picioarele goale, cu pantalonii făcuți praf, dar, mă rog, erau prezenți, se mai țineau de mine. În schimb, bluza rămăsese în câmp. Subsemnatul? Bătut măr. Cu nelipsitul „monoclu” violet și chiar cu capul spart. Aveam și mutră să spun că vin de la pian! O, tu păcat fericit! „Cupla felix! Bineînțeles că mama, așa rănit cum eram, mă bătea și ea, până când credea că mi-a scos tot „damful de fotbal” din cap. Evident, eu protestam împotriva repetatei corecții administrate pentru un sport nobil. Pentru fotbal, pe rugul căruia sufeream atât de mult. Fotbalul însă ajunsese mai presus de orice în gândul meu. Mă uitam în ochii mamei – ochii care mi-au spus primii că mă iubesc – dar pentru fotbal o mințeam fără nici o remușcare. Fotbalul învinsese”.

– Va urma –

Dacă doriți să recitiți:
Episodul 1
Episodul 2
Episodul 3

Fragment din autobiografia lui Ștefan Dobay, Șut… goool!, Editura Sport-Turism, București, 1979

Mehala fotbalistică – mărire și decădere


În urmă cu 100 de ani, Mehala mustea de fotbal. Zeci de copii băteau, de dimineață până seara, „bășica de porc” pe maidanele cartierului, majoritatea dintre ei ajungând, mai târziu, fotbaliști de prim rang. Astăzi, fotbalul e inexistent în Mehala. Din „Copacabana Timișoarei” n-a mai rămas decât un teren părăsit, cu garduri ruginite, păzit de o haită de câini vagabonzi.

25 iunie 1899 e prima atestare documentară a unui joc de fotbal în Timișoara. Elevii Liceului Piarist, îndrumați de profesorul Carol Müller, au încins un meci demonstrativ de fotbal, pe terenul Asociației Cicliste „Velocitas”, ca parte a serbării liceului. „Modernul joc englez”, cum era descris în presa vremii, pătrunsese însă în oraș chiar înaintea acelei date. Pe câmpiile unde astăzi se află cartierul Aradului, pe maidanele din Iosefin și Elisabetin, se alerga după „lobdă” chiar înainte de 1900.

De departe, cel mai efervescent punct fotbalistic al urbei a fost Mehala. Veche așezare din vremea ocupației turcești, Mehala a fost oficial legată de oraș în 1910. Dinspre întinsele maidane dintre case, răzbătea zilnic o gălăgie infernală, ce începea dis-de-dimineață și se sârșea odată cu lăsarea întunericului. Erau copiii cartierului, care alergau după mingi improvizate, împărțiți în zeci de echipe ale străzilor din zonă.

Tänzer, Vogl, Wetzer, Raffinski…

Din sutele de copii gălăgioși, mulți au ajuns să scrie istorie în tricourile marilor echipe timișorene ale vremii. Unul dintre primele produse de clasă ale Mehalei era Mihai Tänzer (foto). De șase ori campion cu Chinezul, apoi component de bază al maghiarilor de la Ferencvaros și Ripensia, „Mișa” a început fotbalul pe maidanele cartierului, alături de un alt monstru sacru al fotbalului timișorean, Emerich Vogl. Cei doi au încins o joacă în doi, cu bășica de porc pe care Tänzer o furase de la măcelăria tatălui său. Meciurile unu la unu aveau să duireze însă puțin, alți puști tânjind să dea măcar o dată cu piciorul în prețioasa bășică. Printre ei, frații Frech, frații Steiner, Holz, Pitea, Rudi Wetzer sau Raffinsky. Ultimii doi, alături de Vogl, aveau să participe peste câțiva ani, la primul Campionat Mondial, în Uruguay.

 

„Măhălenții Ripensiei”

În anii ’20, Chinezul a dominat campionatul României, având în copmponență mari fotbaliști lansați în Mehala. Cei șase ani de dominație a feroviarilor n-au secat izvorul de talente al cartierului. Ba din contră! Din ce în ce mai mulți puști au fost atrași de mirajul mingii, visandu-se Vogl, Tänzer sau Raffinsky. Generația care a crescut în umbra Chinezului avea să reprezinte, în deceniul următor, scheletul de bază al marii Ripensia.

Casa părintească a lui Deheleanu, așa cum arată astăzi

Unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai „Măhalei” a fost Vasile Deheleanu. Născut în 1910, pe actuala stradă Dragoș Vodă, „Vasi” a început să bată mingea cu puștii din cartier, pentru ca pasiunea sa pentru fotbal să fie întețită în anii liceului, alături de colegii săi Sfera, Sepi, Doboșan sau V. Chiroiu. A fost remarcat la Politehnica, în primii ani de existență ai clubului, iar în anii ’30 a devenit om de bază la Ripensia, fiind părtaș la toate marile performanțe obținute de club. Deși s-a mutat din Mehala în anii ’70, „Uica Vasa” a rămas mereu cu gândul la atmosfera boemă din cartierul său natal. „Pe vremea mea, am văzut toată Europa, dar n-aș fi dat nimic pe Mehala mea”, spunea, la bătrânețe, fostul mare internațional.

Un alt nume de legendă al Ripensiei care a învățat fotbal în Mehala a fost Rudolf Kotormany. Cel poreclit „Fachirul” avea să-i povestească lui Ioan Chirilă ce însemna așa-numita „Copacabana Timișoarei”: „Și eu, ca și mulți alții, am început să joc în Mehala. Sau, cum îi ziceți voi, Copacabana Timișoarei… Ei bine, și noi, copiii din Mehala, am învățat fotbal lăutărește. Fără să ne întrebăm de ce și cum. Fără poziție de bază. Fără pendulări. Fără centru de greutate…”.

Decăderea Mehalei

Ultimul teren de fotbal din Mehala

După cel de-al doilea Război Mondial, faima cartierului ce alimenta Timișoara cu zeci de fotbaliști de valoare începuse să se stingă. Poate ultimul reprezentant de seamă al Mehalei a fost Petre Bădeanțu, om de bază în cea mai bună perioadă din istoria CFR-ului, cea din a doua jumătate a anilor 40.

În ultima jumătate de veac, fotbalul a dispărut, treptat, din Mehala. Astăzi, acest sport lipsește cu desăvârșire din cartier. A mai rămas în picioare un sigur teren de fotbal, situat în capătul străzii Mircea cel Bătrân. E vorba despre stadionul „Dacia”, pe care, după 1990, a activat echipa cu același nume în Divizia D. De mai bine de un deceniu însă, terenul e pustiu. Prin crăpăturile vechiului gard de fier al arenei, se zăresc câțiva câini vagabonzi, care latră furios, pentru ca nimeni să nu se apropie de teren. Absolut nimeni, nici măcar fotbalul…

Suporterii coboară în teren la Cupa Prieteniei „Druckeria”

cupa prieteniei druckeriaÎn acest weekend, la baza sportivă „Sinapsa” din cartierul Mehala, va avea loc cea de-a doua ediție a Cupei Prieteniei „Druckeria”.

24 de echipe formate din suporteri poliști și nu numai își vor etala talentul fotbalistic pe cele două terenuri ale bazei din Mehala. La întrecere și-a anunțat prezența și o echipă formată din fani ai Borussiei Monchengladbach, dar și una compusă din susținători ai Rapidului.

Meciurile se vor desfășura pe sistemul a două reprize de câte 10 minute, cronomentru fiind oprit doar în situații excepționale. Se va juca în echipe de 4+1, iar numărul schimbărilor va fi nelimitat. Sâmbătă va avea loc faza grupelor, de unde se for califica mai departe primele două clasate în fiecare grupă. De asemenea, cele mai bune patru echipe clasate pe locul 3 vor evolua la rândul lor în optimi.

La competiție vor asista și jucătorii Politehnicii Timișoara, proaspăt promovați din punct de vedere sportiv în Liga I, dar și antrenorul handbaliștilor de la Poli, Nedeljko Vuckovic.

Faza grupelor va debuta sâmbătă, de la ora 14, în vreme ce fazele eliminatorii vor începe duminică, la ora 11. Finala mică a competiției e programată la ora 17.30,  iar echipele calificate în ultimul act vor juca cu trofeul pe masă cu începere de la ora 18.

Programul zilei de sâmbătă este următorul:

1. 14.00: Viola Construct-Piersicanii
2. 14.30: Tribuna2-UGTM2
3. 15.00: Masseria-Pirații
4. 15.30: Gruppo Select-Sottocultura
5. 16.00: Tâmpiții patriei-Viola Old Boys
6. 16.30: Pro Banat-Băieții DTT
7. 17.00: Piersicanii-Gruppo Select
8. 17.30: UGTM2-Tâmpiții patriei
9. 18.00: Pirații-Pro Banat
10. 18.30: Sottocultura-Viola Construct
11. 19.00: Viola Old Boys-Tribuna2
12. 19.30: Băieții DTT-Masseria
13. 20.00: Viola Construct-Gruppo Select
14. 20.30: Tribuna2-Tâmpiții patriei
15. 21.00: Masseria-Pro Banat
16. 21.30: Piersicanii-Sottocultura
17. 22.00: UGTM2-Viola Old Boys
18. 22.30: Pirații-Băieții DTT

Terenul 2:

1. 14.00: Girocului-Outsiders
2. 14.30: MCMXXI-Musculițele alcooliste
3. 15.00: UGTM1-Ultra Vest
4. 15.30: Drojdierii-Jurnaliștii
5. 16.00: Soarelui-Atletico
6. 16.30: Inter Dacia-Old school Rapid
7. 17.00: Drojdierii-Outsiders
8. 17.30: Musculițele alcooliste-Soarelui
9. 18.00: Ultra Vest-Inter Dacia
10. 18.30: Jurnaliștii-Girocului
11. 19.00: Atletico-MCMXXI
12. 19.30: Old school Rapid-UGTM1
13. 20.00: Girocului-Drojdierii
14. 20.30: MCMXXI-Soarelui
15. 21.00: UGTM1-Inter Dacia
16. 21.30: Outsiders-Jurnaliștii
17. 22.00: Musculițele alcooliste-Atletico
18. 22.30: Ultra Vest-Old school Rapid