În 1990, Timișoara avea patru echipe de handbal feminin în primele două eșaloane • În 1993/1994, două echipe au reprezentat Timișoara pe prima scenă feminină: Politehnica AEM și ILSA • Nena Pasmatex, Marcelini, Videocolor, nume de mult uitate • Ne apropiem de consemnarea unui deceniu întreg de absență a Timișoarei din prima ligă de handbal feminin

Handbalul timișorean începe să se ridice la nivelul propriei tradiții, cel puțin la masculin. Politehnica Timișoara a reușit o clasare pe podium după exact 25 de ani, obținând astfel dreptul de a participa la a doua competiție continentală, Cupa EHF. La feminin, mai are de așteptat până să tânjească măcar speranțe spre o participare în Liga Națională. Cu o singură echipă în Divizia A, și aceea fără ambiții de promovare, semicercul feminin timișorean trăiește doar din amintiri. Trofeele, promovările, derby-urile timișorene de altădată nu se mai zăresc decât în paginile îngălbenite ale ziarelor vremii ori în poze cu zimți.

Până în jurul anului 2000, harta handbalistică a orașului nu a fost întotdeauna extrem de spectaculoasă, ci mai degrabă ofertantă. De aceea, în ciuda performanțelor reușite de Politehnica în sezonul trecut, peisajul rămâne unul sumbru. Iar asta prin prisma lipsei aproape totale a handbalului feminin, care trăiește astăzi doar prin CS Universitatea de Vest, o formație de mijloc clasamentului în eșalonul secund, fără speranțe de mărire în viitorul apropiat.

Despre anonimatul în care se zbate de ani buni handbalul feminin din Timișoara, site-ul nostru a relatat în nenumărate rânduri (1), (2), (3), (4). Așadar, fără alte comentarii, să vedem cum arăta „piramida” handbalistică a Timișoarei în primăvara anului 1990:

La feminin, chiar dacă Timișoara avea să traverseze, în anii ’90, o perioadă de declin, departe de gloria Universității lui Constantin Lache, orașul a fost aproape an de an reprezentat pe prima scenă. La un moment dat, chiar de două echipe, Politehnica AEM și ILSA, care au luat parte împreună la ediția 1993/1994 a Ligii Naționale. A fost o perioadă în care orgoliile personale dintre conducerile clubrilor timișorene și dintre antrenori au stopat dezvoltarea uneia sau alteia dintre grupări, care să tindă spre marea performanță. Aria de selecție continua să fie însă extrem de vastă, comparativ cu ceea ce avem în momentul actual.

În sezonul în care s-a făcut trecerea de la socialism la democrație, 1989/1990, Constructorul Timișoara a retrogradat din primul eșalon, iar apoi a continuat să activeze în eșalonul secund, sub numele Timcon Timișoara. Iată și câteva nume care au evoluat pentru roș-albastre la acea ultimă aventură în elită: Lili Cojocărița, Torjoc, Rădoi, Stancov, Tomuleac, Văipan, Ionescu, Simion, Pasăre, Palici, Stot, Axinte.

În același sezon, în Divizia B se luptau trei echipe timișorene: Electromotor, AEM și ILSA. Ultimele două chiar au fost în calculele promovării în Divizia A, acolo unde nu avea să ajungă însă niciuna dintre ele. Să trecem în revistă unul dintre derby-urile locale, disputat în martie 1990 la Sala Olimpia: AEM – ILSA 22-26 (13-9). Textilistele, care au întors soarte jocului după pauză, au înscris prin Bujac 9, Mitu 5, Dincă 5, Stelescu 3, Supleceanu 2, E. Coman 1 și Tulic 1. Pentru AEM, pregătită de fostul handbalist al Politehnicii, Adrian Diliță, au punctat Popa 7, Suto 4, Nedelca 3, Androhovici 3, Pop 2, Trițoiu 1, Moraru 1 și Busuioc 1. De asemenea, pentru Electromotor, care și-a disputat parțial meciurile de pe teren propriu în sala din Buziaș, evoluau nume ca Popescu, Duliga, Dop, Axente, Tudose, Mihoc, Goian, Giurgea, Costi etc.

Tabelul de mai sus ne indică și o serie de echipe din Campionatul Județean, unul extrem de puternic în vremea respectivă. Echipa Spumotim avea să dispară în primii ani de după Revoluție, însă Textila (sub denumirea întreprinderii, UTT) și 13 Decembrie (devenită Nena Pasmatex) aveau să evolueze ani buni în eșalonul al doilea.

***

Micșorăm arcul peste timp și ne întoarcem cu exact 20 de ani în urmă, la sezonul 1996/1997. În prima ligă, Universitatea AEM avea să reușească menținerea în Liga Națională. Pentru echipa condusă de Sorinel Voicu, ajutat de reputatul Constantin Lache, au evoluat, printre altele, Rica Torjoc, Laura Casian, Daniela Trucă, Stăncuța Domșa, Pop, Tudose, Muncilă ori Grigorof.

În Divizia B, puzderie de echipe timișorene, nu mai puțin de patru, dintre care se remarcă ILSA, care la finele acelui sezon avea să își recâștige dreptul de a juca în elită. Timișoara nu va avea însă două echipe în Liga Națională în sezonul 1997/1998, Universitatea AEM și ILSA unindu-se, pentru a rezulta ILSA „U” Timișoara.

Revenim la ediția 1996/1997 a Diviziei B și la ILSA Timișoara, care obținea promovarea pe prima scenă cu următorul lot: Melania Uveges, Dorina Matei (portari), Alina Grosu, Liliana Vass, Dalimira Stoicov, Cornelia Mihuț, Cristina Moțu, Daniela Iosub, Marcela Popescu, Mirela Săndică, Gabriela Stuparu, Dragoslava Stankov.

O echipă cu ambiții mari, dar care a avut o viață destul de scurtă, a fost Macelini Timișoara. Formația patronată de controversatul om de afaceri Mujea Marcelini (implicat și la echipa de rugby Universitatea în acea perioadă)a avut meritul de a lansa o serie de jucătoare tinere, talentate, având alături și câteva nume consacrate, toate sub bagheta antrenorului Zaharia Feneșan. Amintim câteva nume din lotul utilizat în acel sezon: Mariela Meseșan, Eniko Porge (portari), Ilonca Iacob, Simona Axinte, Adina Petrilă, Elena Văipan, Corina Antoneag, Monica Bahuczki, Cornelia Craiu, Liliana Tarbancea.

O prezență constantă în eșalonul secund în anii ’90 a fost și Nena Pasmatex. În acea perioadă, printre cei ce au pregătit echipa a fost și Nebojsa Iorgovan, cunoscut de pe vremea când activa ca jucător și antrenor la echipa de… fotbal Modern. Așadar, în ediția 96/97 au jucat pentru Nena, printre altele, Minodora Mirică, Agatha Popescu (portari), Ramona Fărcaș, Lenuța Szabo, Loredana Pintilie, Lavinia Bezinariu, Carmen Covaliu, Elena Bădiță, Diana Vlad, Elena Rovența, Corina Varga, Diana Orbulescu etc.

Tot în acel sezon, am mai regăsit-o printre competitoare și pe Videocolor, club a cărei secție de handbal fete se apropia însă de destrămare. Clubul le-a avut la dispoziție pe Cristina Murariu, Maria Pan (portari), Mihaela Pâslea, Nicoleta Pătruț, Simona Șerban, Iolanda Horvath, Ilinca Pătrulescu, Nicoleta Topală, Ilonca Laza etc.

Au fost vremuri în care Sala Olimpia găzduia adevărate maratoane handbalistice, iubitorii acestui sport luând loc în tribune la primele ore ale dimineții, pentru a părăsi sala spre după-amiază. De pildă, avem orarul unui astfel de „colocviu handbalistic”, organizat în luna decembrie a anului 1996:

Ora 9.00 ILSA Timișoara – Videocolor Timișoara 32-26 (14-12) – Divizia B feminin
Ora 10.15 Marcelini Timișoara – Blănuri Oradea 31-19 (12-11) – Divizia B feminin
Ora 11.30 Nena Pasmatex Timișoara – Remin Deva 18-26 (10-14) – Divizia B feminin
Ora 12.45 Universitatea Timișoara – Siderurgica Hunedoara 34-31 – Divizia B masculin

Din păcate, fondul mare de jucătoare talentate de care a dispus Timișoara în anii ’90 nu a fost valorificat. Din 2000 încoace, orașul nu a mai trăit decât două prezențe episodice în Liga Națională ale clubului Universitatea, în 2004/2005 și 2006/2007, echipa retrogradând de fiecare dată după promovare. Ne apropiem, cu pași repezi, de consemnarea unui deceniu de absență al Timișoarei în elită, o rușine fără margini pentru o urbe cu 11 titluri în palmares în handbalul feminin, plus o finală de Cupa Campionilor Europeni, disputată de Universitatea regretatului Constantin Lache în îndepărtatul an 1973. În ultimii zece ani, handbalul feminin timișorean s-a scufundat într-un anonimat crunt, tot din cauza unei distructive lupte a orgoliilor. Iar la nivel de autoritate publică, înființarea unei echipe de performanță nu a fost menționată decât într-o postare zeloasă a primarului, pe o rețea de socializare, imediat după ce echipa națională a României a câștigat finala mică a precedentului Campionat Mondial. În rest, liniște și pace…