În mod tradițional, handbalul timișorean s-a remarcat printr-o stabilitate unică în ceea ce privește banca tehnică. Vreme de aproape 30 de ani, antrenamentele băieților de la Poli erau conduse de Constantin Jude, cel care astăzi dă numele celei mai mari săli a orașului. Din 2000 încoace, situația s-a schimbat radical, Timișoara remarcându-se ca o devoratoare de antrenori. Constantin Ștefan, prezentat oficial joi de conducerea grupării alb-violete, e cel de-al 11-lea tehnician al echipei de la ultima promovare încoace.

În alte vremuri, niciun iubitor al handbalului din România nu avea nevoie de timp de gândire atunci când îl întrebai cine e antrenorul Politehnicii Timișoara. Prin Constantin Jude, handbalul Timișorean a dat un exemplu de stabilitate unic în țară. Recent și-a anunțat retragerea din activitate sir Alex Ferguson, cel care a stat pe banca lui Manchester United vreme de 27 de ani. Ei bine, nea Costică l-a depășit, printr-un mandat de antrenor la Poli pornit în 1961 și încheiat în 1989. Mai mult, experimentatul antrenor a mai avut o revenire de două sezoane pe banca echipei pe care a slujit-o aproape toată cariera, între 1995 și 1997.

În 2000, Politehnica Timișoara sărbătorea ultima promovare în eșalonul de elită, sub bagheta lui Vlad Caba. Actualul tehnician al Odorheiului poate fi considerat ultimul antrenor cu adevărat longeviv al echipei, acesta preluând funcția de antrenor în 1998. Mandatul acestuia s-a întins până în primăvara lui 2002, atunci când a fost demis în urma unei înfrângeri pe teren propriu cu Dinamo. Chiar dacă Poli n-a mai retrogradat niciodată, devenind o constantă a primei divizii în noul mileniu, odată cu plecarea lui Caba, la Timișoara a început sarabanda antrenorilor.

În locul lui Caba a venit un alt exponent al generației campioane din 1991, Adrian Ștot, care a încheiat pe 8 sezonul 2011/2002, iar în anul următor a fost la un pas de a duce echipa în cupele europene, însă locul 6 pe care au încheiat alb-violeții în 2002/2003 a fost insuficient pentru îndeplinirea acestui obiectiv. Conducerea a decis să nu mai prelungească înțelegerea cu „Gică”, apelând la o altă glorie din perioada ’86-’91, Horațiu Gal.

Mandatul lui Gal a fost relativ scurt, de doar 13 partide, rezultatele nesatisfăcătoare ducând echipa în grupa a doua valorică, în lupta pentru retrogradare. Cu toate acestea, actualul antrenor al Turdei a lăsat în urmă două nume de talie internațională, promovându-i în prima echipă pe Cristian Fenici și Marius Sadoveac. Ștafeta a fost preluată de eternul secund, Cărăbaș Ionică, acesta reușind salvarea de la retrogradare într-o manieră entuziasmantă, 10 victorii din 10 partide în grupa a doua valorică. În sezonul următor, rezultatele oscilante, culminate cu o înfrângere cu CSM Medgidia pe teren propriu, au dus la debarcarea lui Cărăbaș, înlocuit de secundul său din acea toamnă, sârbul Nedeljko Vuckovic.

„Vucko” avea să devină „mantaua de vreme rea” a clubului alb-violet, numele său legându-se de unele dintre cele mai prestigioase rezultate ale Politehnicii din ultimii ani, fiind apoi solicitat să scoată echipa din mocirla retrogradării. Cu tehnicianul sârb, Politehnica a revenit în cupele europene după o pauză de 16 ani, la finele sezonul 2006/2007. Îndepărtat după doar două runde în ediția următoare, „Vucko” avea să revină în toamna lui 2008, cel de-al doilea mandat fiind întins până în vara lui 2010, cu specificația că, în ultimul sezon, a fost pentru o perioadă secundul lui Sabin Dacău. În fine, sârbul a mai dat o mână importantă de ajutor în primăvara lui 2011, după un sezon zbuciumat cu Otto Hell și Gelu Bota pe bancă, cei doi făcând chiar o rocadă între funcții la începutul anului, fără rezultate. „Vucko” a salvat echipa de la retrogradare, apoi a încheiat pe 7 în 2011/2012, pentru ca o înfrângere la Suceava (22-27), din etapa a VII-a a campionatului recent încheiat, să îi fie fatală.

În toată această perioadă în care Nedeljko Vuckovic a plecat și a revenit în mod repetat la Timișoara, consemnăm o prezență scurtă pe bancă a maghiarului Eles Jozsef. Acesta a încheiat ediția 2007/2008, dar apoi a renunțat la post la începutul sezonului următor, din cauza dificultăților financiare ivite la echipă odată cu retragerea lui Georgică Cornu și a grupului Izometal.

O tentativă eșuată de revenire în prim-plan s-a produs în 2010/2011, sezon început cu Otto Hell la cârmă, antrenorul ce cu două decenii în urmă cucerea titlul de campioană cu Poli. Jucătorii nu au fost însă receptivi la metodele dure ale experimentatului antrenor, echipa scufundându-se, încetul cu încetul, spre subsolul ierarhiei. La începutul returului, s-a încercat producerea unui șoc, prin numirea secundului Eugen Bota în funcția de principal, Hell devenind director tehnic, însă nici de această dată nu s-a obținut rezultatul scontat.

Ultimul tehnician al echipei, Gligore Czari, a sosit toamna trecută la Timișoara ca o garanție a performanței. Echipa încă mai păstra șanse la un loc de cupe europene, însă rezultatele oscilante din finalul turului, iar apoi din sezonul de primăvară, au determinat conducerea să se despartă de tehnicianul consacrat la Reșița.

Constantin Ștefan își începe în această vară mandatul la Politehnica, devenind astfel cel de-al 11-lea antrenor al echipei din acest mileniu. Va avea mai mult noroc decât predecesorii săi? O întrebare la care doar timpul ne va răspunde.

Iată lista completă a antrenorilor Politehnicii din perioada 2000-2013

Vlad Caba (1998-2002)
Adrian Ștot (2002-2003)
Horațiu Gal (2003-2004)
Cărăbaș Ionică (2004-2005)
Nedeljko Vuckovic (2005-2007, 2008-2010, 2011-2012)
Eugen Bota (2007-2008, 2011)
Eles Jozsef (2008)
Sabin Dacău (2010)
Otto Hell (2010-2011)
Gligore Czari (2012-2013)
Constantin Ștefan (2013-?)