Duel alb-violet la Bazoș: „Va fi primul test adevărat pentru noi”


ASU Poli va evolua sâmbătă, pe terenul celor de la FC Bazoș, în primul derby de clasament al returului. Va fi prima deplasare în care formația timișoreană se va baza pe Iosif Rotariu, elementul esențial din jocul de construcție al formației pregătite de Paul Codrea.

După două jocuri mai lejere, cu Liebling și Leucușești, în care a acumulat un golaveraj de 10-0, ASU Poli va avea parte de primul examen cu adevărat dificil al returului, pe terenul ocupantei locului 3, FC Bazoș. Paul Codrea consideră că jocul de sâmbătă va fi un test important și pentru el, în calitate de antrenor.

„Va fi un meci foarte important. Cu siguranță, e primul test adevărat pentru noi, deoarece până acum n-am avut decât meciuri mai ușoare. Bazoșul e un adversar dificil, faptul că ei sunt pe locul 3, la câteva puncte în spatele nostru, spune totul despre ei”, ne-a declarat Paul Codrea.

ASU Poli se va baza în premieră în deplasare și pe Iosif Rotariu, responsabilul cu pasele și cu loviturile libere în gruparea studențească. „Pe Roti îl vom avea la dispoziție la majoritatea meciurilor în acest retur. Sper doar să se simtă bine, să nu aibă probleme fizice. E un mare plus pentru echipă, deoarece și în ultimul meci, cu cei de la Leucușești, el a făcut diferența”, ne-a mai spus Codrea.

Deocamdată, antrenorul Paul Codrea nu își poate etala calitățile și în teren, litigiul cu Rapid București nefiind însă stins. Totuși, există șanse să debuteze și ca jucător în meciul de săptămâna viitoare, cu Mașloc (ex-Ictar-Budinț). „Eu voi intra probabil la următorul joc, sper să îmi rezolv cât mai repede situația cu Rapid. Dar nu e important acest lucru, eu sunt antrenor și pentru mine contează cum joacă echipa și fără mine”, ne-a precizat Codrea.

Responsabilii grupării din Bazoș au anunțat că vor face tot posibilul ca jocul de sâmbătă să se desfășoare în condiții dintre cele mai bune, în special în ceea ce privește gazonul. „Le face cinste acest lucru. Asta înseamnă că sunt sportivi, sunt fair-play, își doresc să joace fotbal și încearcă să ne învingă pe teren. De fapt, așa ar fi normal să se întâmple peste tot”, spune Codrea. Să mai precizăm că la acest meci, reprezentanții presei vor intra numai pe bază de acreditări, o altă dovadă a organizării riguroase din partea clubului gazdă, asta deși vorbim despre un meci de „Județ”.

Partida FC Bazoș – ASU Poli se va desfășura sâmbătă, de la ora 15. Fanii care fac deplasarea sunt sfătuiți să aleagă ruta Timișoara – Recaș – Bazoș, în detrimentul variantei Remetea Mare – Bucovăț – Bazoșu Nou – Bazoș, impracticabilă în urma precipitațiilor căzute în ultima perioadă.

Cristian Gălan, impresionat de atmosfera de pe „Știința”: „Îți tremură picioarele când intri în teren”


Cristian Gălan a sosit în iarnă la ASU Poli, reușind să-și impună punctul de vedere încă din primele meciuri disputate în tricoul alb-violet. Consacrat ca fundaș central, fotbalistul în vârstă de 24 de ani și-a descoperit pe „Știința” și instinctul de golgheter, marcând deja de trei ori în primele două jocuri oficiale.

Cristian Gălan a reușit o „dublă” în victoria pe care ASU Poli a repurtat-o duminică, pe teren propriu, în fața Unirii Leucușești. Utilizat la mijlocul terenului de către antrenorul Paul Codrea, a deschis scorul în minutul 14 dintr-o centrare a lui Rotariu, și a recidivat în minutul 45, cu o lovitură frumoasă de cap, după un corner executat de Popoviciu. „Se pare că la Poli mi-am descoperit talentul de golgheter. E bine, atâta timp cât câștigăm, simt că echipa crește de la o zi la alta. Sperăm să ne prezentăm și mai bine etapa viitoare, la Bazoș, să continuăm seria de victorii și să ne îndeplinim obiectivul”, ne-a declarat Gălan, care a înscris și în prima rundă din retur, la Liebling.

Deși a dat în iarnă Liga a III-a pe Campionatul Județean, Cristi Gălan mărturisește că se simte bine la ASU Poli, mai ales că aici are parte și de suportul galeriei alb-violete. „N-am mai jucat niciodată într-o asemenea atmosferă. Încă din toamnă am văzut ce se întâmplă aici și e ceva ce nu poate fi descris în cuvinte. Efectiv îți tremură picioarele când intri în teren, e fantastic”, ne-a mai spus Gălan.

La meciul de duminică, împotriva Leucușeștiului, Gălan a jucat în centrul liniei mediene, alături de Iosif Rotariu, cel despre care spune că le simplifică foarte mult viața în teren lui și colegilor săi. „Contează foarte mult, e un jucător cu experiență, te așează în teren, știe să te pună în valoare. Cu el alături, totul vine de la sine, e un mare ajutor. Sunt convins că lucrurile vor sta și mai bine în momentul în care și Paul Codrea va putea juca”, a mai spus Gălan.

Fotbalistul lui ASU Poli mărturisește că în vestiar atmosfera e forate bună odată cu instalarea lui Paul Codrea ca antrenor principal. „Are metode  foarte bune, se axează pe antrenamente scurte, de viteză, cam asta se și caută în fotbalul actual. Are o mentalitate nouă, e foarte deschis, ascultă problemele fiecărui jucător în parte, comunică mult, ne dă sfaturi. Totul merge bine, sperăm să continuăm cu victoriile și să promovăm în Liga a IV-a”, a mai spus Gălan.

ASU Poli a surclasat Leucușeștiul, la primul meci pe „Știința” din 2013


ASU Poli n-a avut nicio emoție în a-și adjudeca victoria în fața Unirii Leucușești, formație pe care a învins-o astăzi cu 7-0. Alb-violeții au marcat din toate pozițiile și în plus au mai ratat alte câteva șanse imense, antrenorul Paul Codrea arătându-se la final mulțumit de ceea ce a văzut la elevii săi.

Atmosferă de Liga I pe „Știința”, la întâlnirea dintre ASU Poli și Unirea Leucușești. Nu doar datorită fanilor alb-violeți, care au pregătit și o coregrafie din steaguri pentru primul joc pe teren propriu din retur, cât mai ales prin numărul mare de forțe de ordine mobilizat pentru această partidă.

ASU Poli a început meciul în forță, a atacat în valuri încă din start, dar a găsit drumul spre gol abia după un sfert de oră, Gălan marcând cu capul, dintr-un corner executat de Rotariu. În minutul 23, golgheterul Marchiș scutură și el plasa, tot după o pasă venită de la „Roti”. Scorul pauzei a fost însă 3-0, Gălan realizând „dubla” cu o lovitură frumoasă de cap, la ultima fază a primei reprize.

Doar șapte minute aveau să treacă de la reluare până la cel de-al patrulea gol alb-violet, semnat de același Marchiș. În minutul 64, Rotariu marchează în sfârșit, după câteva tentative eșuate, transformând elegant o lovitură liberă de la 25 de metri.  Opt minute mai târziu, nou-intratul Florea a finalizat o fază inițiată de tehnicul Ilie. Scorul final a fost stabilit de Marchiș, cel care realizează „tripla” în această patridă, având deja patru reușite doar în retur.

ASU Poli a abordat meciul de astăzi în următoarea alcătuire: Burtic – Maranescu, Obrejan, Hușanu, Lazăr – Ilie, Gălan, Rotariu, Popoviciu (cpt.) – Făgețan, Marchiș. Au mai intrat Șerban – Nicolaie, Florea și Feher.

„A fost o victorie mai ușoară decât în prima etapă. Am și jucat acasă, pe un teren ce ne avantajează, e bun, e mare, în deplasare întâlnim, din păcate, terenuri foarte proaste, pe care e greu să practici un fotbal bun. Sunt mulțumit de băieți, în special de repriza a doua, pentru că în prima parte adversarii și-au creat niște ocazii pe greșelile noastre, pe care am reușit să le corectăm la pauză. Roti a marcat un gol senzațional, plus alte șuturi și pase de gol, e fantastic. El demonstrează încă o dată care e spiritul fotbalului, cred că e exemplul cel mai bun pe care îl poate oferi un fotbalist. Atmosfera a fost foarte frumoasă, suporterii ne susțin necondiționat, indiferent de vreme, ceea ce e un lucru superb”, ne-a declarat la final Paul Codrea.

 

Debut pe bancă pentru Paul Codrea: „Cu siguranță voi avea emoții”


Paul Codrea va disputa duminică, la Liebling, primul său joc în calitate de antrenor. Fostul internațional mărturisește că are unele emoții înaintea debutului în noua postură, chiar dacă e vorba despre un meci cu o codașă a Ligii a V-a.

ASU Poli va relua duminică lupta din Campionatul Județean, cu o partidă în deplasare, pe terenul penultimei clasate din seria a III-a, Gran Plaz Liebling. Va fi primul meci pe banca tehnică pentru Paul Codrea, noul „principal” al alb-violeților mărturisind că are ceva emoții înaintea debutului. „Cu siguranță, emoții vor fi, pentru că e primul meu meci ca antrenor. Important e cum se descurcă băieții în teren, nu ce trăiesc eu pe bancă. Nu mi-e teamă de nimic, pentru că am venit cu entuziasm. Dacă ai entuziasm, poți realiza orice, oricunde”, a declarat Codrea.

Deși nu renunță încă la cariera de jucător, pe care o va continua la ASU Poli de îndată ce se va stinge litigiul cu Rapid București, Paul Codrea spune că a fost primit cu entuziasm de jucători, cărora încearcă să le imprime o nouă mentalitate în ceea ce privește pregătirea.

„Încă mă schimb cu jucătorii în vestiar și ne antrenăm împreună. Cu siguranță, voi încerca să îi motivez foarte mult, să îi fac să înțeleagă că doar antrenându-se foarte bine vor putea avea o evoluție bună și la meciuri. Să nu uităm, aici nu vorbim de jucători profesioniști, ci de amatori, care în afara fotbalului mai lucrează și nu pot fi prezenți la toate antrenamentele. Dar în general, sunt foarte mulțumit de ei și băieții cred că au răspuns la rândul lor cu entuziasm numirii mele ca antrenor. Îi văd foarte conectați, având în vedere tot ce se întâmplă acum cu proiectul nostru”, a mai spus Codrea.

După un deceniu petrecut în Serie A, Codrea a mărturisit, în mai multe rânduri, că l-a impresionat în mod special Antonio Conte, pe care l-a avut ca antrenor la Siena. Noul tehnician al lui ASU Poli spune că nu îi e greu să aplice chiar și la acest nivel unele metode folosite de cel care stă în spatele renașterii lui Juve. „E tot fotbal și aici, și în Italia. Eu încerc să aplic aici ceea ce lucra Antonio Conte pe teren. Important e să ai o idee, să știi să o transmiți băieților, pentru că asta e până la urmă cel mai important, comunicarea dintre antrenor și jucător. Cum am mai spus, chiar dacă sunt amatori, cred că pot fi motivați și își pot îmbunătăți foarte mult jocul de la meci la meci”, a mai spus Codrea.

Sfătuit de Dan Apolzan să vină pe „Știința”

În 1998, Iosif Rotariu renunța la șansa de a juca în Liga Campionilor cu Steaua și a preluat-o pe Poli, aflată în divizia B, pe care a condus-o din postura de antrenor-jucător. Odată cu „Roti”, pe „Dan Păltinișanu” sosea și Codrea, pe atunci în vârstă de doar 17 ani, mijlocașul crescând enorm în acel sezon. După aproape 15 ani, rolurile s-au inversat surprinzător, iar Paul Codrea, la debutul său ca antrenor, îl va avea ca elev tocmai pe Iosif Rotariu.

„Nu e nimic ciudat, noi în vacanțe jucam mereu împreună fotbal, tenis cu piciorul, deci pot să zic că am mai colaborat de multe ori pe teren. Dacă îmi amintesc bine, și el a debutat ca antrenor atunci când am debutat și eu la Poli. El m-a adus atunci la echipă și el m-a încurajat și acum. Mi-a spus că ar fi bine să încep și să o fac încă de acum, pentru că proiectul e bun”, a afirmat Codrea.

De altfel, printre cei care l-au sfătuit să aleagă banca tehnică de la ASU Poli se numără chiar Dan Apolzan, șeful Școlii Federale de Antrenori, din cadrul FRF. „M-am consultat și cu Dan Apolzan și mi-a zis la rândul său că e bine să plec de jos, deoarece ca orice tânăr antrenor ar putea face și mici greșeli, care sunt mai ușor de corectat la acest nivel”, a dezvăluit Codrea.

Paul Codrea deține deja licența B, iar pentru a obține și licența A are nevoie de un anumit număr de meciuri antrenate, acesta fiind unul dintre motivele principale ale schimbărilor petrecute în această săptămână, pe banca tehnică a alb-violeților. Cu toate acestea, fostul internațional promite că nu va pleca de îndată ce va încheia cursurile Școlii Federale de Antrenori, propunându-și să crească cât mai mult alături de ASU Poli. „Și după ce voi lua licența A, voi rămâne la ASU Poli. Eu vreau să creștem împreună, să fie o colaborare pe termen lung, nu pe termen scurt, pentru că așa e normal să gândești”, a mai spus Codrea.

Partida Gran Plaz Liebling – ASU Poli, care consfințește astfel debutul lui Paul Codrea ca antrenor, se va desfășura duminică, cu începere de la ora 15. AJF a anunțat și brigada de arbitri a meciului, ce va fi formată din Costel Dobrișan – Andrada Aloman și Bogdan Chiorpec.

ASU Poli încheie în forță seria amicalelor: 7-1 la Foeni


ASU Poli a reușit o victorie clară, în ultimul joc de verificare dinaintea reluării campionatului. Alb-violeții au dispus, în această după-amiază, cu 7-1 de Inter Foeni, pe terenul formației din seria a II-a de „Județ”, și par pregătiți pentru întoarcerea în lupta pentru promovare.

ASU Poli s-a impus categoric în ultimul amical din această iarnă, disputat pe terenul celor de la Inter Foeni. Antonio Foale a aliniat o formulă apropiată de cea standard, cu Iosif Rotariu și Paul Codrea „dirijori” la mijlocul terenului. La pauză, alb-violeții au condus cu 2-0, prin reușitele lui Marchiș (min. 15) și Făgețan (min. 18), cei doi oameni din atacul timișorean colaborând la ambele goluri.

În partea secundă, ASU Poli a dat o replică mult mai puternică, marcând gol după gol în poarta celor de la Foeni. Făgețan a reușit „tripla”, punctând de alte două ori în partea secundă, iar colegul său din linia ofensivă, Adrian Marchiș, a realizat la rândul său o „dublă”. La scorul final au mai contribuit mijlocașii Tiberiu Popoviciu și Iosif Rotariu, ultimul întâlnindu-se din ce în ce mai des cu golul, după ce în tur nu a punctat decât o singură dată pentru ASU Poli.

ASU Poli a abordat ultimul amical al iernii în formula Șerban – Radovancovici, Obrejan, Gălan, Lazăr – Popoviciu, Codrea, Rotariu, Mărăndescu – Făgețan, Marchiș. Au mai intrat Burtic – Maranescu, Panc, Luchin și Florea.

Pentru alb-violeți urmează, la finele săptămânii viitoare, prima etapă a returului, când se vor deplasa la Liebling, pentru duelul cu Gran Plaz, formație antrenată de Relu Dobricean, tatăl fotbalistului de la ACS Poli.

ASU Poli, învinsă la limită de Progresul Gătaia


ASU Poli a pierdut cu 0-1 amicalul disputat în această seară la Baza 2, în compania liderului seriei a II-a de „Județ”, Progresul Gătaia. Oaspeții au reușit să marcheze la singurul șut pe spațiul porții, în vreme ce alb-violeții s-au întrecut în ratări, mai cu seamă în partea secundă.

ASU Poli a pierdut cu 0-1 disputa din această seară cu Progresul Gătaia, după un joc în care a avut inițiativa, însă n-a reușit să găsească drumul spre plasa porții adverse. Antonio Foale nu s-a putut baza la jocul de astăzi pe mai mulți jucători experimentați, Titi Varga și Iosif Rotariu fiind accidentați, Paul Burtic fiind reținut la serviciu, iar Paul Codrea a preferat să urmărească partida de pe margine.

Cu o echipă ușor experimentală, ASU Poli și-a intrat mai greu în joc, încasând un gol în minutul 20, la singura ocazie clară a oaspeților, Bucure învingându-l pe Șerban dintr-o lovitură liberă de la 20 de metri. Până la pauză, alb-violeții au presat careul advers, dar nu s-au apropiat periculos de poartă decât în minutul 38, atunci când Nicolaie a tras fără preluare în plasa laterală.

În partea secundă, atacul polist a căpătat un plus de viteză, prin introducerea lui Nicu Făgețan, însă nici de această dată nu și-a făcut apariția golul. Tânărul Panc a ratat două ocazii mari, prima singur cu portarul, în minutul 52, iar a doua în minutul 87, cu un șut superb, din afara careului, respins în corner de goalkeeperul Progresului. O șansă importantă a irosit și Tiberiu Popoviciu, care a tras cu sete de la 10 metri, după o respingere a portarului, puțin peste poartă.

ASU Poli a evoluat astăzi în următoarea formulă: Șerban – Radovancovici, Obrejan, Lazăr, Mărănescu – Popoviciu, Nincsovics, Gălan, Ilie – Nicolaie, Marchiș. Au mai intrat Muntean – Otiman, Panc, Florea, Făgețan, Luchin, Feher și Maranescu.

„Cei de la Gătaia au avut un șut la poartă, iar acela a fost gol. Inclusiv la zidul de la lovitura liberă au fost ceva greșeli. Ocaziile noastre au fost într-adevăr destul de multe, mai ales în repriza a doua. Panc a avut două ocazii, la fel și Făgețan, Popoviciu a ratat și el o șansă mare, dar din păcate n-am reușit să marcăm. La Panc se simte lipsa de experiență, iar lui Făgețan îi mai trebuie jocuri. A suferit jocul de construcție, am jucat cu doi mijlocași care n-au mai evoluat împreună în acea zonă. E clar totuși că Rotariu și Codrea leagă jocul, iar absența lor s-a simțit”, ne-a declarat Antonio Foale, la finalul jocului.

Pentru ASU Poli urmează sâmbătă un ultim amical al acestei perioade de iarnă, cu Inter Foeni. Alb-violeții vor evolua pe terenul echipei din seria a II-a a Campionatului Județean cu începere de la ora 15.

Victorie de moral pentru ASU Poli: 10-0 cu Rapid Buchin


ASU Poli s-a impus categoric în această seară, în amicalul contra cărășenilor de la Rapid Buchin. Deși ambele formații evoluează la cel de-al cincilea nivel fotbalistic, alb-violeții și-au demonstrat superioritatea netă, înscriind goluri cât pentru două mâini.

ASU Poli și-a refăcut moralul în fața „rapidiștilor” din Buchin. După ce au încasat două înfrângeri categorice în amicalele din această iarnă, în fața celor de la CS Ghiroda, de această dată a fost rândul alb-violeților să scuture plasa la aproape fiecare fază de atac.

La pauză a fost doar 3-0, după o „dublă” semnată de Iosif Rotariu, în minutele 23 și 32, și reușita lui Codrea, din minutul 35, care a punctat pentru prima oară în alb-violet, cu un șut frumos, fără preluare, de la 25 de metri.

Deși Antonio Foale a înlocuit aproape întreaga garnitură de bază după pauză, „grosul” golurilor au venit în partea a doua. Popoviciu și Marchiș au urcat rapid scorul la 5-0, în primele 10 minute de la reluare, după care goalkeeperul vizitatorilor a contribuit din plin la cea de-a șasea reușită, din minutul 58, cu un „luft” de zile mari. Alb-violeții și-au continuat asaltul spre poarta cărășenilor, Marchiș și Popoviciu realizând „dubla”, în minutele 62, respectiv 66, copiați fiind apoi de fundașul Olimpiu Ciobai, care și-a semnat primele reușite pentru ASU Poli în minutele 77 și 88.

Să mai noutăm debutul în alb-violet al portarului Paul Burtic, cel care l-a înlocuit la pauză pe titularul Mario Foale. Noul goalkeeper al lui ASU Poli n-a avut însă ocazia să-și dovedească experiența acumulată în eșaloanele superioare, oaspeții neavând niciun șut spre poartă în întreaga repriză secundă.

ASU Poli a învins Rapid Buchin cu următoarea formulă: Foale – Maranescu, Gălan, Obrejan, Lazăr – Popoviciu, Codrea, Rotariu, Ad. Ilie – Nicolaie, Marchiș. Au mai intrat Burtic – Radovancovici, Ciobai, Hușanu, Mărăndescu, Otiman, Feher, Nincsovics, Făgețan, Pădeanu, Luchin și Panc.

„Nu știam cum joacă cei de la Buchin, dar oricum, această victorie ne ajută foarte mult la moral. Pot să spun că m-a mulțumit jocul și în prima repriză, dar și în a doua repriză. Mi-aș dori să văd un astfel de joc în toate meciurile din partea băieților”, ne-a declarat la final antrenorul alb-violeților, Antonio Foale.

Săptămâna viitoare, ASU Poli are programate ultimele două jocuri de pregătire din pauza de iarnă. Miercuri, de la ora 18, la Baza 2 se va disputa jocul amânat din această săptămână, cu Progresul Gătaia. Apoi, în weekend, alb-violeții vor da piept, în deplasare, cu „satelitul” celor de la Mama Mia Becicherecu Mic. Ziua și ora jocului nu a fost încă stabilită.

Paul Codrea: „Vreau să mă bucur efectiv de fotbal”


Paul Codrea e aproape de o revenire în fotbalul timișorean, după un periplu de aproape 14 ani prin eșalonul de elită din România și primele două ligi din Italia. Mijlocașul ce în aprilie va împlini 32 de ani are mari șanse să evolueze din retur în Campionatul Județean, la ASU Poli, unde ar putea juca cot la cot cu fostul său antrenor, Iosif Rotariu, și cu idolul său din copilărie, Titi Varga.

Paul Codrea a efectuat luni seară primul antrenament sub comanda lui Antonio Foale și spune că se gândește serios să continue pe „Știința” și în returul campionatului.

„Am venit cu sufletul, am venit cu toată plăcerea, să mă bucur efectiv de sport și de fotbal. Am început pregătirile cu cei de la ASU Poli, pentru a nu sta pe loc, iar apoi vom vedea ce se va întâmpla. O luăm din aproape în aproape. Am avut o discuție cu suporterii, au fost foarte simpatici, mi-a plăcut ideea lor. În plus, e și domnul Rotariu aici, cu care mă înțeleg foarte bine, avem o relație apropiată, așa că mi-am zis că dacă el poate la vârsta asta, ar trebui să-i preiau exemplul și să vin lângă dânsul”, a declarat Codrea.

Fostul internațional mai tatonează pista unei aventuri în străinătate, spunând că va oferi un răspuns în ceea ce privește viitorul său peste câteva zile. „Mă voi hotărî probabil peste câteva zile, nu pot să spun exact, pentru că încă sunt în discuții cu niște echipe de afară, iar acum aștept să văd dacă se concretizează ceva sau nu. Nu există discuții cu niciun club din România, am mai spus că în prima ligă de la noi nu m-aș mai întoarce”, a mai spus Codrea.

„E un proiect gândit cu sufletul”

Paul Codrea spune că e atras de proiectul pus pe picioare de fanii din Peluza Sud, fiind dispus să ajute la lansarea „corabiei” către ligile superioare.

„Din moment ce sunt aici și nu m-am dus în alte părți, înseamnă că mi-a plăcut. E interesant, e frumos, e ceva gândit cu sufletul, cu pasiune. Am venit și eu să-i ajut cum pot. Mie îmi place fotbalul și vreau să mă simt bine pe teren, nu vreau să dovedesc nimăni nimic. Faptul că această echipă e susținută de atâți suporteri minunați, e cu atât mai bine”, a afirmat Codrea.

Mijlocașul are însă un regret, și anume faptul că nu a avut ocazia să revină la Timișoara într-un moment mai favorabil. „Chiar dacă echipa e în Liga a V-a, chiar dacă condițiile sunt cele care sunt, e totuși ceva entuziasmant. Îmi pare rău că n-am prins vremuri mai bune, mi-aș fi dorit să mă întorc la o Poli care se bate la campionat, așa cum a fost în ultimii ani. Din păcate, trebuie să ne conformăm situației”, a precizat Codrea.

Paul Codrea (primul din dreapta, jos), alături de Rotariu și Varga, în 1998

Coleg cu „Roti” după 14 ani

Deși e născut la Timișoara, Paul Codrea nu a apucat să evolueze decât un singur sezon pentru Poli. Produs de LPS Banatul, mijlocașul central a ajuns în curtea lui Dinamo la vârsta de 15 ani, după care s-a reîntors pe Bega, în vara anului 1998, la cererea lui Iosif Rotariu, cel care dăduse șansa unei participări cu Steaua în Champions League pe rolul de antrenor-jucător la Poli.

Codrea a debutat în alb-violet la 8 august 1998, într-un joc câștigat cu 3-1 în fața lui FC Baia Mare. Pe atunci în vârstă de 17 ani, a început ca rezervă meciul, intrând în minutul78, tocmai în locul antrenorului Rotariu. Pentru conformitate, iată cum arăta echipa Politehnicii la acel joc:

Frunză – Tătaru – Pelici, Utfineanț – Stoican, Velcea (cpt.), Rotariu (78, Codrea), Vlaicu, Varga (81, Bărbosu) – Sasu, Miculescu (74, Corban). Golurile alb-violeților au fost marcate de Vlaicu (min. 24 și 44) și Miculescu (min. 24).

„Nu mă așteptam să mai joc vreodată cu Rotariu și Varga în aceeași echipă. Pe Roti l-am avut coechipier și antrenor la Poli, cu Titi Varga am jucat doar câteva meciuri, însă l-am admirat când eram mic. Chiar mă bucur că suntem câțiva jucători cu nume aici, poate vor mai veni câțiva pe parcurs, să iasă ceva frumos”, spune Codrea, la aproape un deceniu și jumătate de la debutul său la Poli.

În total, Paul Codrea a jucat 30 de meciuri pentru Poli în sezonul 1998/1999, reușind să marcheze două goluri. La finele sezonului, mijlocașul a făcut pasul spre liga I, tot la o formație alb-violetă, FC Argeș.

ASU Poli debutează în Cupa de Iarnă


ASU Poli va disputa sâmbătă dimineață, la sala „Constantin Jude”, meciurile din faza grupelor Cupei de Iarnă, competiție destinată echipelor din Campionatul Județean. Alb-violeții au făcut joi seară o ultimă repetiție pentru întrecerea de minifotbal, în compania celor de la Inter Foeni, iar antrenorul Antonio Foale s-a decis în mare măsură asupra lotului cu care va începe întrecerea.

ASU Poli va debuta sâmbătă, dis-de-dimineață, în Cupa de Iarnă la minifotbal pentru echipele de „Județ”. Alb-violeții își propun să atace trofeul câștigat anul trecut de Unirea Cerneteaz, asta deși se află la prima participare în competiția ce se desfășoară anual, din 1998 încoace. Repartizată în Grupa C a zonei Timișoara – Giarmata, ASU Poli se va duela cu Mama Mia II, CS Giroc și AS Murani, pentru un loc în fazele eliminatorii ale competiției.

Tehnicianul Antonio Foale a organizat, joi seară, în balonul de la Baza 2, o ultimă repetiție înaintea debutului, la care a participat și Inter Foeni, o parteneră deja clasică în partidele de verificare pentru alb-violeți. Gazdele s-au împărțit în trei echipe iar oaspeții în două, jucându-se concomitent pe terenul sintetic și pe cel de handbal, după regulile Cupei de Iarnă.

„N-a fost un test prea concludent, deoarece n-am avut la dispoziție o serie de jucători pe care îi văd în primii 12 pentru Cupa de Iarnă. Rotariu și Hușanu au avut probleme de sănătate, Varga a fost reținut la serviciu, Nicolaie a venit mai târziu, iar Marchiș e deocamdată suspendat. În plus, n-am avut decât un singur portar de meserie, pe Flavius Muntean”, ne-a declarat Antonio Foale.

Cu toate acestea, tehnicianul alb-violeților s-a decis în mare măsură asupra lotului pe care îl va utiliza sâmbătă, la sala „Constantin Jude”. Singurele semne de întrebare planează asupra noului goalkeeper Robert Jigum, care astăzi e așteptat să-și aducă transferul de la Ictar-Budinț, și Tiberiu Popoviciu, care încearcă să se învoiască de la serviciu pentru a participa la competiție. Ceilalți convocați sunt:

Mario Foale, Dan Șerban (portari), Mircea Obrejan, Cristian Gălan, Branimir Radovancovici, Ioan Maranescu, Iosif Rotariu, Titi Varga, Ciprian Nicolaie și Daniel Mărăndescu.

Partidele din grupa lui ASU Poli se vor desfășura cu începere de la ora 9, după următorul program:

ora 09,00: ASU Poli – Becicherecu Mic
ora 09,45: Giroc – Murani
ora 10,30: Becicherecu Mic – Murani
ora 11,15: ASU Poli – Giroc
ora 12,00: Giroc – Becicherecu Mic
ora 12,45: Murani – ASU Poli

Regulamentul Cupei de Iarnă la minifotbal poate fi consultat AICI.

Radu Paraschivescu: „Ideea din spatele lui Poli e produsul unei iubiri”


Radu Paraschivescu s-a aflat astăzi la Timișoara, pentru lansarea ultimei sale lucrări, Astăzi e mâinele de care m-am temut ieri. Susținător înflăcărat al Politehnicii, chiar dacă o privește de la peste 500 de kilometri distanță, scriitorul a primit din partea Druckeria un tricou, un fular și un poster cu ASU Poli. Deși timpul îl presa la maximum, Radu Paraschivescu a acceptat să se așeze și la un pahar de vorbă cu druckeria.ro. Ce a ieșit? O trecere de la romantismul Politehnicii anilor ’70, la realitatea crudă a prezentului, alături de o analiză a presei sportive, totul în 2.108 de cuvinte alese.

E cunoscut faptul că v-ați născut la București și ați copilărit la Lugoj. Cum s-a produs totuși această apropiere de Poli?

A fost primul stadion serios pe care am ajuns. Nu mai știu câți ani aveam, dar știu că eram la școală. Îmi făcusem ucenicia la Lugoj, unde îi vedeam pe Vulturii jucând fel și fel de colocvii cu Nădrag, Tomnatic, Biled, în care se lăsa cu bătaie. Dar primul meci adevărat l-am văzut la Timișoara, nu la București. Nu mai știu cu cine juca Poli, dar mi-a plăcut. Mi-a plăcut pentru că era alb-violet, mi-a plăcut Timișoara încă din prima zi când am ajuns aici. Chiar cu mintea mea de copil, îmi spunea ceva acest oraș, îmi dădeam seama că e puțin altfel decât celelalte. Apoi, la 14 ani, am văzut la București finala de Cupă cu Jiul, pierdută cu 2-4. Finala se desfășura la aceeași oră cu sosirea cicliștilor de la Turul României. Țin minte că au intrat cicliștii pe pista stadionului, iar fundașul dreapta al lui Poli, Mioc, s-a întors către ei, foarte preocupat, să vadă cine-i primul. Firește, băieții de la Jiul au trecut pe lângă el și au dat gol. Atunci mi-am spus „Cu ăștia trebuie să țin”. Mi s-a părut foarte frumoasă nonșalanța cu care poți să renunți la preocuparea ta principală și să vezi altceva. Era o boemă, o curiozitate care unui copil îi place.

Care a fost prima „nebunie” pe care ați făcut-o pentru Poli?

Am fugit din armată să o văd pe Poli în finala de Cupă din 1980. Mi-am asumat zilele de arest, mai ales că bătusem pe Steaua, nimeni alta decât echipa armatei. S-a lăsat cu represalii, clar. În toamna aceluiași an, am fost dat afară din seminarul de marxism. Venisem cu radioul la mine când juca Poli cu Celtic, iar când a dat Păltinișanu gol, am scăpat radioul, care s-a dat tare din greșeală și am fost evacuat. Printre altele, am mai fost la Poli – Atletico, în 1990, când țin minte că am stat pe stadion de pe la 11 dimineață, până la 5 după-amiază când începea meciul. Nici nu mi s-a părut un sacrificu, ci mai degrabă un lucru firesc, pentru un suporter ce vine de la 500 de kilometri tocmai pentru că are ceva în comun cu echipa, cu orașul, cu lumea de aici.

Cum ați menținut vie pasiunea pentru Poli trăind la București, acolo unde tentațiile fotbalistice sunt poate mai variate?

Tata e rapidist. Nu știu exact de ce. Pe de o parte, ai mei stau destul de aproape de stadionul Giulești, iar pe de altă parte, el fiind un om anti-sistem, anti-partid, anti-echipe departamentale, nu putea să-și ia decât un reper de frondă. Rapidul avea și niște personaje de un pitoresc extrem, precum Trudorică trompetistu’ sau Tamango. Era o echipă de oameni eșuați, care aveau 3-4 ani de glorie, după care ajungeau să care lăzi prin gară, să împingă vagoane. Tata a încercat să îmi arate că Giuleștiul e totuși o direcție bună, dar mie mi-a plăcut mai mult Timișoara. Întâmplător, după zeci de ani, galeriile s-au înfrățit. Acum mi se pare deja o marcă de noblețe să ții cu Rapidul, în condițiile în care toată lumea toacă despre Steaua. Absolut totul, de la cutremure, până la devalorizarea leului, soarta balenelor eșuate, totul se explică prin Reghecampf, Steaua, Pintilii și așa mai departe. Probabil și buletinul meteo va fi prezentat de Chiricheș. Mie îmi plac lucrurile neexcesive, ori Steaua de azi e un exces. Eu am trăit într-un exces, cel comunist, în care trăiai sub clopot, nu ieșeai din țarcul tău, nu ieșeai din uniformă, nu ieșeai dintr-un limbaj. Poli e una dintre echipele neexcesive. E o echipă cu sentimente, generează pasiuni, dar nu generează excese, nu generează nimic nociv. Ideea din spatele lui Poli e produsul unei iubiri.

Care e polistul care v-a impresionat cel mai mult de-a lungul timpului?

Eu fiind glumeț din fire, am rămas legat de Giuchici. El era expresia clovneriei fotbalistice din anii ’70. L-am prins  și în vremea în care intrase pe mâna lui Angelo Niculescu, ceea ce era un nonsens. Angelo Niculescu era un rigorist, acru, cu o pedagogie uscată, extrem de intolerant, un fanatic al disciplinei, iar Giuchici era exact contrariul. Mereu preocupat să dea mingea printre picioarele adversarului, am înțeles că avea un caiet în care își nota fiecare victimă, fantezist, plezirist, juca după chef. N-avea nimic de neamț sau de sârb în jocul lui, care era undeva între fotbalul de ștrand și fotbalul de sală. Mi-a mai plăcut Jivan, care era portar în anii ’70, când la UTA, când la Poli. Era genul de portar care te exaspera foarte ușor. Făcea niște meciuri colosale, în care nu puteai nicium să-i dai gol, după care lua niște „boabe” de te lăsau cu gura căscată. Era genul de portar țăcănit, care se dădea cu capul de bară, hipiot, blond, înalt.

Care a fost cea mai mare bucurie trăită alături de Poli?

Tentația ar fi să pun meciul Poli – Atletico. L-aș pune totuși la egalitate cu un Poli – Steaua  4-1 din 1978, pe ploaie. Angelo Niculescu era atunci antrenor, iar Steaua venise cu Liță Dumitru, Iordănescu, Tudorel Stoica, Sameș, cu toții jucători serioși. Poli a condus cu 3-1, iar la sfârșit tot stadionul l-a cerut pe Giuchici. Angelo Niculescu, de voie, de nevoie, l-a trimis în teren, iar omul și-a făcut numărul. După două minute i-a dat mingea cuiva printre picioare, după alte două minute a repetat figura și a dat gol, iar peste alte două minute l-a cârpit pe unu’ și a luat roșu. Deci în 5-6 minute  a spus tot ce avea de spus.

Dar cea mai mare decepție?

Sunt multe… M-a durut foarte tare înfrângerea de la Lisabona, cu Sporting, pentru că venea imediat după victoria cu Atletico. După ce l-ai scos pe Futre din competiție și iei 7-0 în turul următor, ceva se rupe în tine. Lumea vorbește deseori de retrogradări, e comod să spui de momentul actual, când Poli s-a risipit, dar eu atunci am fost curentat. În plus, din câte țin minte, cu Atletico trebuia să se joace la Madrid primul tur, iar cei de la Poli le-au trimis un fax în care spuneau că suntem o țară abia ieșită din revoluție, un oraș studențesc, nu avem bani, iar dacă jucăm primul meci la Madrid, pierdem cu 10-0, iar în retur nu mai vine nimeni. Și i-au păcălit. În turul următor au avut aceeași retorică, le-au trimis și celor de la Sporting un fax asemănător, dar ei știau deja ce s-a întâmplat cu Atletico.

„Varga și Rotariu ar trebui să dea un impuls și nimic mai mult”

Cum ați văzut de la distanță tot ce s-a petrecut vara trecută în fotbalul timișorean, după intrarea în insolvență a societății lui Marian Iancu?

Nici nu pot să spun că am văzut, pentru că în București informații de genul acesta nu prea apar. Nu știi pe cine să crezi, ai doi oameni care spun lucruri ce se bat cap în cap și îți e clar că unul nu spune adevărul. Nu știu dacă e un lucru dramatic. Poli și-a făcut un obicei nesănătos în ultimii ani, s-a transformat în instituție de adopție. A venit Florea de la Bragadiru cu o echipă, o facem Poli, a venit acum primarul cu o echipă de la Recaș, o facem Poli și pe ea. Nu știu dacă nu cumva ne furăm singuri căciula și intrăm într-un joc ce poate fi periculos. Inevitabil, de mercenari nu scapi, pentru că în această direcție a luat-o fotbalul, dar dacă ești gata să deschizi ușa oricui vine și îți propune o înrudire, la un moment dat îți pierzi identitatea. Ești alt om, iei conturul celui care îți bate la ușă.

Acea „explozie” din vară a născut mai multe echipe prin care se dorește redresarea fotbalului timișorean…

Oamenii din Timișoara știu să discearnă, pentru că au toate informațiile, dar un suporter îndepărtat cum sunt eu, nu știe mai nimic. În ziar  nu citește, la Timișoara ajunge rar. Știe că Poli-Recaș e susținută de primar, se întreabă dacă e politizată sau nu toată afacerea. Știe că dincolo joacă Rotariu, că publicul e acolo și face spectacole de pirotehnie. În plus, mai știe că se pune problema renașterii Ripensiei. Nu știu cât e de bine să ai un public răsfirat, unul pentru Ripensia și dincolo niște tabere. Pentru mine, de departe, e o șaradă și un lucru caraghios. Fiecare agită o cârpă violetă și spune „Noi suntem ăia adevărați”, iar ceilalți „Ba nu, noi!”. Asta provoacă nedumerire, provoacă derută, nimeni nu se limpezește după așa ceva. Apar mai multe semne de întrebare și nu cred că e bine.

Ați început deja să migrați către una dintre aceste tabere?

Nu, pentru că mi-e frică, recunosc. Mi-ar trebui să știu exact ce hram poartă fiecare echipă. E Poli-Recaș o prelungire a USL-ului în sport, prin primarul Robu? Ce se întâmplă cu ASU Poli? E o făcătură, e un artificiu de imagine, de PR, o formă de a apărea pe CNN? Toate astea sunt o poveste frumoasă la gura sobei, dar mi-e teamă că e o formă de a pedala în gol. Cine câștigă aici? Înainte mai aveai UMT, CFR, Progresul, dar fiecare avea o identitate a ei. Acum sunt două echipe ce încearcă să se canibalizeze reciproc.

Modelul ASU Poli a început să fie preluat și în alte părți ale țării. Ar putea fi o variantă de conservare a fotbalului curat?

Mie îmi place această idee, cu plecatul de jos. Te bazezi pe un public fidel, dar are totuși acel public forța financiară să țină echipa? Mai degrabă nu. Dacă vrei să rămâi în Liga a V-a, sigur că poți face asta la nesfârșit, dar tu nu vrei să rămâi acolo. Dacă vrei să urci, la un moment dat vei da de un finanțator. Există finanțatori credibili, oameni despre care să spui că se poate merge pe mâna lor, că banii lor sunt legali, n-au făcut afaceri cu statul, n-au un trecut umbros? Nu știu dacă avem așa ceva.

Cum vedeți revenirea în alb-violet a unor nume precum Iosif Rotariu și Titi Varga?

Deocamdată mi se pare un gest extrem de romantic, mai ales că ei nu joacă în baza unui contract. Ca început și ca impuls, merge. Acest lucru l-aș vedea mai degrabă ca un declic, să vină lumea să-l vadă pe Varga, care juca atunci când a fost eliminată Atletico, sau că joacă Roti, care a fost și el părtaș în meciuri mari pentru Poli. Nu mi-aș dori să intrăm însă în cartea recordurilor, iar după o vreme ziarele să scrie „Iosif Rotariu are 70 de ani și încă joacă în Liga a V-a, iar Titi Varga dimineață își plimbă nepoții prin parc, iar apoi vine la antrenament”. E o idee de început, frumoasă, poetică, dar care trebuie să dea un impuls. Acesta ar trebui să fie rolul ei, nimic mai mult.

„Presa sportivă suferă de sindromul Frankenstein”

În urmă cu câțiva ani, ați publicat cartea Dintre sute de clișee, în care majoritatea exemplelor la care ați apelat veneau din fotbal. De unde mai puteți lua o gură de aer proaspăt, într-o lume ce vorbește și gândește în limbaj de lemn?

Se găsesc variante. Toată lumea beștelește presa, chiar și noi. Dar în presa asta cu păcate și cu bube, sunt oameni care scriu viu, nuanțat, plastic, nu în platitudini și poncife. Eu scriu la ProSport, dar trebuie să dau exemple de la Gazetă, pentru de acolo sunt de dat. Un Tolontan, un Naum, un Georgescu, sunt oameni de citit. Poți să nu fii de acord cu ei, dar sunt oameni care scriu bine și care n-au văzut numai sport la viața lor. În ceea ce scriu ei văd și cărțile pe care le-au citit, văd și teatrul la care se duc, văd și filmele sau concertele la care merg. Deci situația nu e dramatică, dar nici veselă, pentru că statistic cei mai mulți ziariști sunt flașnetari și vehiculatori de clișee. E mai ușor, e ca vorbitul pe pilot automat.

Considerați că presa sportivă românească traversează un declin?

Noi avem un mare păcat, acela de a monumentaliza prea mult trecutul. Spunem că n-o să se mai nască niciodată un Ioan Chirilă. Ba da. Eu nu cred că Tolontan scrie mai prost decât Ioan Chirilă. E legea firii, ca fiecare maestru să fie întrecut de cât mai mulți discipoli. Așa cum Chirilă a avut perioada lui și a rămas un reper, eu cred că la ora asta, cu accesul la informație de astăzi, cu modul în care s-a modificat limba, există 7-8 oameni care scriu cel puțin la fel de bine ca și el. N-aș spune că e nenorocire ceea ce trăim. Normal ar fi să avem mai mulți oameni de genul acesta, pentru că avem voie. Nu mai avem liste de cuvinte tabu, nu mai avem teme interzise, nu mai avem cenzură, putem valorifica toate valorile limbii. Și atunci de ce n-o facem? De lene…

Nu se pierd totuși aceste câteva voci în această mare de clișee și banalități?

Nu cred că se pierd, dar există un alt pericol. În momentul în care scrii un articol foarte bun, primești 100 de comentarii, din care 80 sunt denigratoare și alături de temă. De exemplu, Radu Naum scrie un articol excelent despre doping, iar primul comentariu e „De ce l-ai ținut pe Gigi jumate de oră la telefon?”. Sigur, și el are vina lui și se află într-o fundătură, pentru că știe că nu mai vrea circ. Dar e și vina publicului, pentru că e ipocrit. Dacă întrebi, fiecare îți va spune că vrea numai TVR Cultural și Concertele brandenburgice ale lui Bach. Dar când îl cauți cu people meter-ul, îl vezi la Gigi. Sigur, și ziariștii comit păcate. Vorbim despre sindromul Frankenstein, ei au născut niște monștri de laborator care au scăpat de sub control. A fost bine atunci când au ieșit, dar nu îi mai pot aduce înapoi în laborator, decât prin moarte biologică. Poate nici atunci…