Timișoara sportivă trăiește un nou paradox. Un oraș în care problemele legate de infrastructură sunt vechi și se acutizează pe an ce trece, iar grijile financiare, restanțele sau bugetele limitate caracterizează aproape toate disciplinele, a ajuns să aibă, în decurs de mai puțin de o săptămână, două campioane! Dacă lunea trecută Informatica a înscris futsalul pe lista disciplinelor în care Timișoara a devenit campioană, sâmbătă a fost rândul rugbyștilor de la Saracens să-și reafirme supremația pe plan intern.
Sâmbătă seară, pe stadionul „Arcul de Triumf” din capitală, s-a declanșat fiesta timișoreană. Pentru a treia oară consecutiv și a șasea oară în istorie, titlul național ajunge în orașul de pe Bega. Mai mult, a fost a zecea finală disputată de Timișoara Saracens în compania celor de la CSM Știința Baia Mare, iar procentajul victoriilor bănățene e de… 100%! Fie că vorbim despre Superligă, Cupa României sau Cupa Regelui.
Prin victoria cu 21-15 de sâmbătă, din duelul cu trofeul pe masă cu maramureșenii, elevii lui Chester Williams și Sosene Anesi au adus Timișoara sportivă într-o situație în care nu s-a mai aflat de 46 de ani! 1972 a fost ultimul an în care orașul de pe Bega a devenit campion în două discipline.
Și atunci, cu 46 de ani în urmă, rugbyștii s-au numărat printre protagoniști. Universitatea Timișoara, condusă de pe margine de legendarul Mitică Antonescu, a câștigat duelul pentru trofeu cu Știința Petroșani și a oprit hegemonia Bucureștiului din această disciplină. Izbânda timișorenilor s-a conturat odată cu victoria de pe actualul stadion „Știința”, cu 22-12, chiar în fața contracandidatei din Valea Jiului, fiind apoi asigurată și din punct de vedere matematic prin victoria din restanța de la Bârlad.
Iată-i pe cei care au scris istorie în 1972 în tricoul Universității Timișoara, care a devenit prima campioană a României la rugby din afara capitalei: Nicolae Duţă (fundaş), Mihai Suciu, Alexandru Szasz (aripi – treisferturi), Marian Gheţu (uvertură), Iuliu Peter, Gheorghe Cîndea (centri), Bebe Ceauşu, Ion Iacob (mijlocaşi la grămadă), Constantin Nedelcu, Ewald Vollmann, Ion Tătucu, Gheorghe Răşcanu (linia a treia), Radu Malancu, Florin Ionică, Eduard Pries (linia a doua), Emanoil Ene, Gică Niculescu, Francisc Neiss, Bimbo Trailovici, Alexandru Ioniţă, Florin Popovici şi Octavian Vlad (linia întâi).
Tot în 1972, Universitatea Timișoara a devenit campioană și în handbal feminin. Gruparea pregătită de Constantin Lache s-a clasat pe prima treaptă la finalul respectivului sezon, devansând Universitatea București, echipa antrenată de celebrul Constantin Pilică Popescu, podiumul fiind completat de IEFS București.
Titlul din 1972 a fost al șaptelea pentru handbalul feminin timișorean, în varianta cu șapte jucătoare, și al patrulea consecutiv! În total, fetele de la Universitatea au cucerit 11 medalii de aur în handbalul românesc, ultima în 1978, când s-a realizat și „eventul” (campionat + Cupa României).
***
Odată cu izbânda de sâmbătă a rugbyștilor de la Timișoara Saracens, numărul titlurilor naționale ale orașului de pe Bega în sporturile de echipă a ajuns la 37. Rugby-ul a egalat cu această ocazie poloul, ambele discipline avânt șase titluri naționale. Handbalul, cu 14 titluri, și fotbalul, cu 10, conduc în continuare detașat clasamentul sporturilor de echipă din Timișoara.