Petre Mușat s-a întors de la FRF cu câteva lucruri concrete despre situația actuală a Politehnicii Timișoara.

Pe scurt avem 3 variante:

1. Plătim datoriile
2. Stăm la mila lu’ Sandu să facă o adunare generală extraordinară în care dacă e loc în B, să invite ASU Politehnica 2002 (echipa Politehnicii, cu vechime mai mare de 3 ani, cu tot ce îi trebuie)
3. Înființăm o echipă nouă din D sau C (depinde de cât de jmecheri suntem) și care timp de 3 ani, n-are voie să între în A.

Vorbind despre prezent, Poli a fost dirijată într-un anumit fel, până în momentul de față, când:

– Nu mai știm dacă vom juca fotbal și în ce ligă vom juca fotbal.
– Nu mai avem jucători, administrație și nici personal.
– Nu se poate pune problema performanței… deloc.
– Avem un patron ostil.
– Nu se știe exact cum poate fi cumpărat clubul din cauza încrengăturii de combinații și legături dintre diferitele firme administrate de Iancu.
– Lumea nu mai vine la stadion.
– Avem un patron care țipă încontinuu, de la București, după bani, că vrea bani.
– Ni s-a retras “la mișto” dosarul de licențiere de către propriul patron, care mai face și pe “niznaiu” după câte va zile prin presă, întrebat unde vom jucă la anu’, cică “Nu știu, nu știu”
– Avem sute de procese cu terți (hoteluri, restaurante, companii de transport, foști jucători, spitale, firme de avocatură) care vor să își recupereze banii pentru serviciile pe care ni le-au oferit.
– Avem un patron care se vaietă că am fost furat de federali dar tace mâlc, suspect, când ar fi trebuit să se ia cu hoții de gât.
– Ne știe toată lumea prin tribunale, pe la TAS, pentru scandalurile în care am fost băgați. Ne știe Benfica, ne știe Slovan, ne știe lumea.
– Avem un patron care a primit o condamnare de 10 ani de pușcărie.
– Nu există nici o urmă de încredere între noi + autoritățile locale și Marian Iancu.
– Am fost depunctati deja pentru sezonul viitor.
– Avem un patron care și-a cerut insolvența propriului club.

Putem fi un exemplu reconstruind.

Putem fi un exemplu de normalitate când ne hotărâm că dacă am greșit lăsându-ne păcăliți de modelul fuziunilor, divizărilor și a tuturor șmecheriilor pentru a păstra o continuitate justă, acum, când vedem că drumul s-a înfundat, dăm foc la tot și reconstruim. Civilizat, trainic, cinstit. Până la urmă, avem convingerea că mai devreme sau mai târziu, toți cei care au călcat în rahatul combinațiilor frf-iste vor ajunge în situația noastră, pentru că s-a procedat anormal. N-are cum să meargă la infinit așa.
Acum, când nu mai avem jucători, personal și nici conducere, Timișoara are datoria să se regăsească și să reclădească, nu să “apese vreun buton”.
Efortul pe care l-am face este nedrept și frustrant, dar este mai demn decât efortul pe care l-am face pentru a ne justifica identitatea. N-ar fi frumos nici să stăm să ne uităm la ce mai zice mircea sandu și dacă se gândește la noi, să ne invite, din mărinimia lui în B, pentru că poate o va face, la mișto, ca să- și alimenteze niște orgolii și să ne pună el nouă – celor care l-am înjurat, și încă îl înjurăm – ciorapul în gură. sic!

Ca druckeri, nu putem susține altceva decât reconstrucția.
Înființarea unei societăți noi, având ca pilon principal Universitatea Politehnică din Timișoara, înscrierea în campionat a unei echipe noi, continuatoare a celor 90 de ani de istorie a Politehnicii Timișoara, indiferent de unde pornim, din D sau din C.
În paralel, începerea reconstrucției stadionului Dan Păltinișanu. Urmând ca în 3-4 ani să avem și echipă crescută acasă și stadion nou și suporterii alături și poate și un fotbal fără fosilele comuniste care îl conduc în prezent.

Există toată premisele pentru un astfel de proiect.
Costurile de întreținere al unei echipe până în divizia B nu sunt deloc o problemă pentru Timișoara. Milioanele de euro care ar merge la Iancu, pot însemna 30% din construcția stadionului. Restul sunt bani de la guvern + fonduri europene + alte surse de finanțare.

Asta ar fi sugestia si alegerea Druckeria pentru viitorul Politehnicii Timișoara.

Vocile să le unim!